Universitatea Ovidius Constanta

student: HOTNOG (TANASE) ANCA

Anul II, ECTS
Facultatea de Stiinte Economice

ECONOMIŞTI CELEBRII

LUDWIG VON MISES

"Drumul spre înţelegerea liberalismului nu poate fi uşurat pentru nimeni, fiindcă

important nu este ca oamenii să se declare liberali, ci ca ei sa devină cu adevărat
liberali, care gândesc si acţionează ca atare."

Ludwig von Mises s-a născut la 29 septembrie 1881 în oraşul austro-ungar

Lemberg, fiind fiul unui inginer prosper. La vârsta de 19 ani a intrat la Universitatea din
Viena; doctoratul l-a obţinut când avea 27 de ani.
În efervescenta atmosferă intelectuală a Universitaţii din Viena, tânărul Mises a
studiat în tradiţia întemeietorului Şcolii economice austriece, Carl Menger.
Ludwig von Mises este cel mai important reprezentant al Şcolii "austriece" de drept si
economie în secolul XX, spiritul rector al iubitorilor de rigoare şi discernamânt
epistemologic în sfera ştiinţelor acţiunii umane şi autorul celei mai redutabile apărări

1
utilitariste a capitalismului de tip laissez-faire. După ce a studiat cu Eugen von Böhm-
Bawerk, a obţinut doctoratul la Universitatea din Viena, în 1906. A predat la Universiatea
din Viena (1913 şi 1918-1938), a fost consilier economic al Camerei austriece de comerţ
(1909-1934) şi a activat ca director al Comisiei austriece pentru reparaţii de la Liga
Naţiunilor (1918-1920). În 1927 a fondat Institutul austriac pentru cercetări asupra
ciclului economic. A predat, de asemenea, la Institutul superior de studii internaţionale
de la Geneva (1934-1940) şi la Universitatea din New York (1945-1969).
Pe urmele lui Carl Menger şi Eugen von Böhm-Bawerk, el a respins definitiv
mecanicismul neoclasic, istorismul şi relativismul empirist, reconstruind sistematic teoria
cooperării sociale bazate pe diviziunea muncii, în jurul conceptului-cheie de calcul
antreprenorial de rentabilitate. Explicând solidaritatea monedei sănătoase cu instituţiile
proprietăţii private, Mises a elucidat inflaţia ca proces insidios de redistribuire,
destabilizare si dezintegrare socio-economică, imputabil politizării monedei şi a
activităţilor bancare. Totodată, a demonstrat că abolirea proprietăţii private asupra
factorilor de producţie face literalmente imposibile formarea preţurilor şi calculul
antreprenorial în termeni monetari, aşa încât socialismul riguros implementat, departe de a
permite planificarea economică - selecţia celor mai importante proiecte realizabile într-un
sistem de diviziune a muncii, din perspectiva unui planificator central -, implică
dezagregarea structurilor raţionale de producţie, până la nivelul celui mai abject
primitivism. Iar menţinerea ideilor intervenţioniste, adică a ideilor socialiste neasumate
consecvent, combinată cu frustrările populare induse recurent de imixtiunea statului în
economie, tinde să instaureze, sau să restaureze, haosul socialist. Supravieţuirea
civilizaţiei de tip occidental depinde, după Mises, de înţelegerea şi instituţionalizarea până
la capăt a ordinii economice şi de drept a proprietăţii private.
În opera lui Mises, liberalismul îşi găseşte o fundamentare a cărei coerenţă şi
rigoare intelectuală sunt greu egalabile. Pentru gânditorul austriac, ordinea proprietăţii
private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate
celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranţă,
pace -pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privată.
Printre cele mai importante lucrări ale sale, se numără: Human Action. A. Treatise
on Economics (1949), numită de Murray N. Rothbard "biblia economică a omului
civilizat," The Theory of Money and Credit (1912), Socialism (1922) şi Theory and
History (1957).

2
 După obţinerea doctoratului, Mises a început să-şi elaboreze lucrarea Theorie des
Geldes und der Umlaufsmittel ( tradusă in limba engleză sub numele The Theory of
Money and Credit 1912), prima sa operă majoră. Austriecii dinaintea sa urmaseră ideile
Şcolii clasice, potrivit cărora banii erau separaţi de restul economiei şi analizaţi în termini
teoretici distincţi. Mises a argumentat că, exact cum preţul oricărui bun este determinat de
raportul cerere şi ofertă, la fel se întâmplă şi cu puterea de cumpărare a banilor ,cu pretul
acestora.
Economiştii clasici, în special David Ricardo, sesizaseră faptul că o creştere a
ofertei de bani determină urcarea preţurilor. Dar Mises arată că preţurile pot creşte mai
rapid sau mai lent decât oferta de bani, nivelul şi viteza creşterilor de preţuri depinzând de
disponibilitatea oamenilor de a deţine bani cash. El a argumentat de asemenea că, întrucât
preţurile cresc numai în mod relativ unul la celălalt, inflaţia monetară aduce cu sine
redistribuirea avuţiei de la cei care economisesc şi câştigă bani la bănci, guvern şi
grupurile de interese speciale.
Chiar mai dăunătoare sunt avânturile şi depresiunile ciclurilor de afaceri pe care le
cauzează inflaţia monetară. În linii generale, când guvernul creează inflaţie, el coboară
rata dobânzii sub nivelul corespunzător al pieţei, care depinde de economisire. Rata
dobânzii scăzută în mod artificial induce în eroare oamenii de afaceri, determinându-i să
demareze investiţii neeficiente; se generează astfel un boom inflaţionist. În momentul în
care expansiunea creditului este încetinită sau frântă, erorile investiţionale sunt relevate şi
urmate de falimente şi somaj. Băcile centrale vor crea în mod inevitabil ciclul de afaceri.
Ce trebuie făcut pentru stoparea acestei fluctuaţii economice? Mises a susţinut că,
banii fiind la origine un bun al pieţei şi nu rezultatul unui edict guvernamental sau al unui
contract social, ei trebuie înapoiaţi pieţei. Se impunea ca sistemul bancar să fie tratat ca
orice altă activitate a economiei de piaţă şi să fie supus concurenţei. Moneda trebuia să fie
legată de aur, nunul său originar, prin convertibilitatea liberă.
Prin publicarea lucrării The Theory of Money and Credit Mises a dobândit o largă
reputaţie europeană. Din primul război mondial a adus o noua atmosferă intelectuală mult
mai puţin propice înclinaţiilor sale. În urma războiului a fost anulat etalonul de aur, au
crescut puterile băncii centrale şi s-a încheiat un secol al pieţelor libere.
Din cauza ideilor sale considerate şi învechite, Mises nu a primit răsplata
acadenică ce i se cuvenea de drept.
Mises a efectuat numeroase analize economice şi a reuşit să salveze Austria de la
urmarea drumului hiperinflaţionist luat de Germania la începutul anilor 1920. de

3
asemenea, el a înfiinţat Institutul Austriac pentru Cercetarea Ciclului Economic, unde l-a
angajat pe F.A.Hayek ca prim director.
Următoarea operă majoră a lui Ludwig von Mises este Socialism apărut în anul
1922. În această lucrare clasică el a demonstrat că socialismul nu putea funcţiona într-o
economie industrială deoarece nu exista o piaţă a bunurilor de capital şi, prin urmare, nici
un system al preţurilor pentru calculare profiturilor şi a pierderilor.
La 80 de ani de la apariţia sa în limba germană, Socialismul rămâne o carte
esenţială pentru înţelegerea problemelor specifice teoriilor socialiste. Mises construieşte
în jurul argumentului imposibilităţii calculului economic în socialism (prezentat pentru
prima dată în 1920) o critică exhaustivă a ideilor socialiste, deghizate, atunci şi acum, în
veşminte aparent liberale.
Cartea este de interes nu numai pentru economistul doritor de o analiză wertfrei
(neutră faţă de valori), care vede aplicată metoda misesiană a adecvării mijloacelor la
scopuri, ceea ce îi garantează actualitatea în dezbaterile prezente ori viitoare asupra
subiectului. Ea îl interesează deopotrivă pe cercetătorul în ştiinţe politice, pe istoric şi
sociolog. Unul dintre avantajele cărţii este acela al unei abordări sistematice, deschise
tuturor nivelurilor de înţelegere. Descrierea elementelor de bază ale funcţionării pieţei
prefaţează analiza mai aprofundată din Acţiunea umană.
Punctul de plecare este corect identificat de Mises a fi problema proprietăţii,
înţeleasă în dimensiunea sa relevantă din punct de vedere economic. Prima parte continuă
cu aplicarea conceptului de proprietate si a consecinţei sale, contractul, unor aspecte
variate ale vieţii sociale: economice, politice şi familiale.
Într-o economie de piaţă normală este posibil calculul economic. Fiecare individ
poate estima dacă pierde sau câştigă atunci când întreprinde o acţiune. În societatea
socialistă planificată acest calcul devine în mod logic imposibil.
Argumentul lui Mises a convins pe o serie de socialişti cu interese teoretice să
revizuiască ideea planificării. Ei au acceptat rolul pieţei. Aceasta urma să le furnizeze
planificatorilor datele de care au nevoie pentru a interveni în economie.
Mises a argumentat tot restul vieţii sale că nici socialismul de piaţă nu reprezintă o
soluţie la problema calculului economic. În acest argument, proprietatea privată joacă un
rol crucial.
Dacă managerii firmelor de stat încheie tranzacţii, ei nu se comportă exact ca şi
atunci când firma ar fi una privată. Chiar dacă sunt instruiţi să se ghideze după profit,
lipseşte motivaţia urmăririi profitului. Nu acelaşi este cazul proprietarului unei firme.

4
 Proprietatea privată continuă, în condiţiile intervenţionismului, să fie îngrădită.
Consecinţa necesară este o deformare a preţurilor. Astfel calculul economic continuă să
fie problematic, iar intervenţionismul generează (contrar intenţiilor declarate) haos în
economie.
În ciuda opoziţiei timpurii faţă de ideile sale, gândirea lui Mises s-a bucurat de un
interes crescând în Europa, el fiind unul dintre puţinii care au anticipat Marea Depresiune
a anilor 1929 – 1933. la începutul anilor 1930, nulţi economişti importanţi au devenit
misesieni, dar dupa ce Teoria Generală a lui Jhon Maynard Keynes a pătruns in lumea
academică,multi dintre adepţii lui Mises au dezertat.
Aflat în exil la Geneva ca refugiat din Austria fascistă, dar nedomolit în pasiunea
sa ştiinţifică, Mises şi-a scris monumentala lucrare Nationalokonomie, veritabilă
încununare a operei sale, lucrare care avea să cunoască o versiune extinsă, în 1949, în
limba engleză, cu titlul definitive Human Action. Lucrarea este o construcţie remarcabilă
în sine, iar faptul că a fost finalizată într-un climat atât de nefavorabil îi adauga o
dimensiune exemplară putin obişnuită.
Murray Rothbard numea Acţiunea Umană "biblia economică a omului civilizat,"
iar MisesRomania.org are privilegiul de a recomanda tratatul ca pe întâiul volum al
Filocaliei cercetătorului cu discernământ, în domeniul ştiinţelor sociale. Atât este de
cuceritoare armonia sănătoasă pe care o inspiră edificiul misesian, încât este greu de a nu-
l include printre manifestările catafatice de prim rang ale unui întreg spiritual mai bogat.
Folosul maxim de pe urma lecturii sale îl vor culege cei ce vor identifica spiritul misesian
în toate părtile lucrării, situându-l, în venerabila tradiţie asociată numelor lui M. N.
Rothbard şi ale discipolilor săi, deasupra literei lui Mises.
Primele trei părţi ale lucrării explorează semnificaţia ideii de apriori metodologic
şi locul ei în cadrul ştiinţelor sociale, dezvoltând fundamentele praxeologiei, de la o primă
analiză a categoriei de acţiune până la principiile generale ale cooperării sociale şi la rolul
acţiunii calculate. Înţelegerea catalacticii (teoria economică propriu-zisă), în cadrul căreia
teoria preţurilor gravitează în jurul chestiunilor naturii şi posibilităţii calculului economic,
nu este posibilă fără un studiu aprofundat al acestor capitole introductive.
Cititorul va fi condus rapid către ideea că, la nivelul bazelor epistemologiei,
empirismul literalmente ucide, iar raţionalismul este dătător de viaţă. Însă abordarea
neviciată (raţionalistă) a dreptului şi economiei, ca şi interpretarea evenimentelor umane,
presupune, pentru a-l parafraza pe Mises, prudenţă şi subtilitate pe toate palierele, iar

5
minţile necritice şi superficiale s-au rătăcit în mod repetat, confundând cu neatenţie
diferitele metode epistemologice implicate în asemenea demersuri. .
Confruntat cu extraordinara creştere a puterilor guvernului federal în Statele Unite,
în anul 1944. Mises a emis un avertisment împotriva etatismului şi a economiei mixte în
celebra sa carte Bureaucracy. Mises a aplicat principiile ce au stat la baza cărţilor lui
anterioare pentru a demonstra că instituţiile de reglementare ale guvernului, nefiind
supuse uniu test al profiturilor şi al pierderilor, se extindeau tot mai mult şi deveneau tot
mai acaparatoare, chier în condiţiile în care nu confereau vreun beneficiu social sau
economic. Bureaucracy a reprezentat prima analiză economică sistematică pe această
temă iar mai târziu avea să se constituie într-un nou domeniu al teoriei economice.
Cea mai accesibilă introducere la teoria calculului economic şi la paradigma
misesiană. Dezvoltă pătrunzător problemele economice (îndeosebi ceea ce Rothbard avea
să numească sugestiv "problema centrelor de haos calculaţional") şi pe cele socio-
psihologice ("mentalitatea birocratică") inerente gestiunii birocratice de stat.
În micul volum intitulat Birocraţia, Ludwig von Mises observă că socialismul
contemporan „îl ţine pe individ strâns monitorizat, din pântecele mamei sale până în
mormânt”, iar „copiii şi adolescenţii sunt ferm integraţi în aparatul atotcuprinzător al
controlului de stat”. Într-un alt context, el pune în contrast „capitalismul” cu
„socialismul”, conchizând că „nu există nici un compromis posibil între aceste două
sisteme. Contrar unei erori foarte răspândite, nu există nici o cale de mijloc, nici un al
treilea sistem posibil, ca model de “ordine socială permanentă”.
Cartea Politici economice. Gânduri pentru cei de azi şi cei de mâine, conţine cele
şase prelegeri susţinute de Mises la Buenos Aires în 1958 şi publicate postum în limba
engleză, în anul 1979, sub titlul Economic Policy. Thoughts for today and Tomorrow.
Prelegerile erau adresate unui public începător şi, de aceea, cartea este ideală pentru un
prim contact cu modul de gândire al lui Mises şi al Şcolii austriece. Mai mult, cartea este
importantă pentru că tratează simplu chestiuni ce sunt esenţiale pentru convieţuirea
oamenilor în societate. Înţelegerea lor sau schimbarea punctului de vedere asupra lor în
direcţia sugerată de Mises, se aseamănă unei schimbări bruşte de mediu, unei treceri
subite de la întuneric la lumină. Cartea este admirabilă şi pentru robusteţea dată de
continuitatea de la o prelegere la alta, acesta fiind un motiv în plus pentru a o citi.
Pe vremea când fiecărui exilat comunist sau social – democrat din Europa i se
oferea un înalt post academic în S.U.A., lui Mises i s-a refuzat această favoare. Dar cu
ajutorul lui Henry Hazlitt şi a lui Lawrence Fertig, Mises a obţinut calitatea de visiting

6
professor la Graduate School of Business din cadrul Universităţi din New Zork. Salariul îi
era plătit de fundaţii şi de oameni de afaceri, Mises nefiind niciodată un membru regulat
al facultăţii. Decanul, John Sawhill, chiar îi sfătuia pe studenţii buni să nu participe la
cursurile ”reacţionare, de drapta” ale lui Mises. În anii următori, devenind un mare şef
birocrat în domeniul energiei în Washington D.C., Sawill a acţionat mereu în defavoarea
pieţei libere.
Mises nu a fost însă nici înverşunat şi nici plin de resentimente. El a dus pur şi
simplu lupta pentru libertate şi pentru triumful ideilor Şcolii economice austriece. Când s-
a retras din activitate în anul 1969, la vârsta de 87 de ani, era cel mai bătrân profesor activ
din Statele Unite.Putea privi înapoi către o viaţă întreagă dedicată predării şi scrisului – 25
de cărţi şi peste 250 de articole stiinţifice – ca şi idealului libertăţii. Studenţii săi Wilhelm
Röpke şi Ludwig Erhard au ţndreptat Germania pe făgaşul libertăţii, contribuind la
stârnirea „miracolului economic”. În Italia, prietenul şi urmaşul lui Mises Luigi Einaudi a
condus, în calitate de preşedinte, o luptă încununată de succes împotriva ideilor
comuniste. În Franţa, studentul său Jacques Rueff, având funcţia de cosilier al generalului
DeGaulle, a purtat lupta pentru pieţe libere şi bani sănătoşi. În S.U.A., Mises l-a inspirat
pe Murray Rothbard – primul conducător al domeniului academic din cadrul Institutului
Ludwig von Mises – şi o întreagă generaţie de tineri universitari.
Mises nu a trăit ca să asiste la reînoirea interesului pentru ideile sale, care a
început cu acordarea premiului Nobel pentru economie lui F.A. Hayek şi a înflorit prin
fondarea Institutului Mises. Margit von Mises a făcut afirmaţia că ”Institutul Ludwig von
Mises este, pentru mine, un vis devenit realitate”. Lucrările lui Mises au fost citite mai
mult ca niciodată după moartea sa şi tot mai mulţi economişti, istorici şi filosofi i-au
urmat exemplul şi idealurile. Nu poate exista o apreciere mai înaltă a vieţii şi gândirii unui
om eminent şi cu o nobilă personalitate.
Trecând în revistă viaţa şi cariere lui Ludwig von Mises, Murray Rothbard a
afirmat în lucrarea sa „Mises and the Role of the Economist in Public Policy” că este
impresionat de nobleţea şi măreţia, înaltul curaj, de lupta singuratică şi îndelungată pentru
triumful adevărului şi al politicii laissez-faire.
În prezent, este uşor să pledezi pentru piaţa liberă după ce, vreme de aproape şapte
decenii, analiza profetică a lui Mises s-a demonstrat a fi validă practic în toate privinţele.
Socialismul s-a prăbuşit aproape peste tot în lume şi socialiştii înşişi au recunoscut eşecul
lamentabil al sistemului economic şi social îndrăgit de ei. Este uşor acum să urmezi cursul
evenimentelor şi să aderi la curentul de opinie dominant. Dar ce la determinat pe Mises să

7
lupte, la vremea sa, împotriva curentului şi să se expună blamului opiniei populare şi
intelectuale? Ce l-a făcut să-şi ducă până la capăt lupta singuratică şi cu o soartă aparent
pecetluită?
Ludwig von Mises s-a stins din viaţă la 10 octombrie 1973, la New York. Prea
devreme pentru a vedea prăbuşirea sistemelor planificate din Europa de Est. Colapsul
economiilor planificate ilustra însă perfect teoria lui despre imposibilitatea calculului
economic în socialism.
Datorită eforturilor depuse în schimbarea gândirii economice s-a înfiinţat şi în
Romania Institutul Ludwig von Mises care are ca membrii onorifici pe:
 Horia-Roman Patapievici, scriitor, cercetător privat în domeniul istoriei ştiinţei
 Mihail-Radu Solcan, Catedra de filosofie politică şi morală, Facultatea de
filosofie, Universitatea din Bucureşti;
Dintre membrii Institutului amintim pe: Dan Cristian Comănescu, Diana Costea,
Mihai Vladimir Topan şi Tudor Smirna.
Printre cercetătorii care participă frecvent la seminariile organizate de Institutul
Ludwig von Mises întâlnim: Sorin Cucerai, Marian Eabrasu, Ionela Mînzu, Florentina
Popescu şi Marius Spiridon.

Bibliografie:
 Conf. Dr. Ileana Tache – “Economişti celebri”, Editura Infomarket, 2004
 www.misesromania.org
 www.liberalism.ro
 www.biblioteca.ase.ro