• Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea
medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportate la relatia boala-deficit functional.
• Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine
restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora.
• Refacerea performantelor functionale individuale, precum si a
celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul, prehensiunea si gestica cotidiana, adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus, cu referire, nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular, respirator, etc. Bilantul clinico-functional • evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional
• stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii
programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala
• datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza, ce
contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale, se face un bilant terapeutic anterior al pacientului, se apreciaza evolutia bolii in dinamica, atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata, se contureaza cadrul clinic general, prin aprecierea elementelor obiective si subiective, declarate de pacient, se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor, cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular), se noteaza particularitatile cazului. • se consemneaza nivelul functional al pacientului, modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism, precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice, a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament sportiv. Evaluarea functionala - PRINCIPII Se va tine cont de: • ·- Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional; • ·- Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea, precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale; • ·- Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii; • ·- Identificarea restantului functional al pacientului, aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient; • ·- Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice, in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului.
Aspectele organizatorice, metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in
contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. Acestea sunt: • ·- Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu, de mers si desfasurarea activitatilor; aflate in corelatie cu aceasta, precum si manipularea obiectelor din mediu; • ·- Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi, asa numitele Activities of Daily Living, ceea ce creaza independenta individului fata de anturaj sau persoanele din jur; • ·- Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare; • ·- Asigurarea integrarii sociale, recreative, profesionale, educationale si familiale; • ·- Asigurarea integrarii psihologice. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Capacitatea de miscare a pacientului se refera
nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu, ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile), din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). • Se vor folosi asistenta/forta terapeutului, diferite suporturi, carje sau cadrul de mers, orteze, tehnici sau mijloace facilitatorii ale miscarii. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi
prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv, gradual, pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor, pe masura efortului depus. • Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. • Participarea trebuie sa fie interactiva. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Comunicarea presupune recastigarea
capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare, atat intelegerea (afazia senzoriala), cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). • Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris, precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Interactiunea si/sau reintegrarea sociala,
recreationala, profesionala, educationala si familiala se refera atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude , prieteni, colegi, vecini, terapeut la domiciliu, locul de munca, insotitor etc), precum si la utilizarea ortezelor, protezelor, a dispozitivelor de asistare a mersului (baston, carje, cadru de mers, scaun cu rotile), vehicule, autovehicule care asigura autonomia la deplasare, adaptarea mediului (plan inclinat, lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Integrarea psihologica prin consilierea
profesionista a pacientului, la care se adauga serviciile unui logoped daca este nevoie, reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Elementelor de boala li se aduga
aspectele disfunctionale instalate ulterior, ca o consecinta. • Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. • Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si
elementele de adaptare a mediului, care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului, minimizand la maximum, impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. • Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental, existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica
a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala, coreland semnele si simptomele de boala (aspectele clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. • Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala, traumatism, interventie chirurgicala, patologie asociata, episod de pierdere a starii de constienta, context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii, religia si tipuri de dieta avute de pacient, obiceiuri nocive starii de sanatate, procupari sportive, grad de conditionare fizica la efort avut anterior, etc). Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului
cardiovascular si respirator, nivelul functional al sistemului nervos, central sau periferic, starea altor organe si sisteme, starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii, mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. • Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual, auditiv, dislexie etc). Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Examenul neurologic poate evidentia modificari
ale nivelului motor (modificari de reflexe, modificari ale tonusului muscular, modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului, poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv- senzorial, cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice, tactile, dureroase, ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei, ale simtului kinestezic etc). Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Examenul aparatului musculoscheletal sau
mioartrokinetic, apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor, a musculaturii, integritatea structurilor, atitudini particulare, posturi nefiziologice etc. Evaluarea functionala - PRINCIPII
• Specific: efectuarea bilanturilor articular, muscular spre a se aprecia
capacitatea de miscare segmentara sau globala. • Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare. • Bilantul articular va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara, ligamentara), o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular. • Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional, fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara.
• Tonusul, forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea
bilantului sau testing-ului muscular. • Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara, ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient, realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii, ce utilizeaza o scala 0- 5 de apreciere a tonusului muscular actual. Semnificatia bilantului functional • Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale, precum mersul sau deplasarea in mediu, transferurile pacientului, prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu, desfasurarea unor activitati sportive, recreative familiare pacientului, desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala, ergoterapie, capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit, comenzile date pacientului etc. • Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi, ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. • Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut, insotitor, ajutor din partea unei persoane din familie, anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare, inlocuire/preluare/protezare etc. Nivelele de dependenta
• Independenta, pacientul putand executa
activitati fara asistenta fizica sau/si feedback • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback, precum si asistenta partiala; • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate, minim, moderat sau maxim; • Dependenta pacientului este absoluta, deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. Semnificatia bilantului functional
• Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile
cotidiene (hranire, imbracare, igiena personala, toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. • Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat, de a realiza transferurile, deplasarea (mobilitate scaun cu rotile), mersul si mobilitatea, conducere vehicule, prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental, se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. • Raportat la aceste aspecte, se realizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale, care este necesara pacientului (independent, independent cu ajutor, nevoie de asistenta, total dependent). Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare • ex. Sange • Urina • EKG • Spirometrie • evaluare rezistenta la efort • ex. radio- imagistic • ecografie de parti moi • Termografie • EMG EMG • Termenul de electromiografie traduce cuvantul “electromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. • Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. • Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). • De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). Ecografia musculo-scheletala • este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica, iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului, inclusiv tendoane, muschi, articulatii, vase și organele interne ajutand la identificarea unei posibile patologii sau leziuni. • In fizica, termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunete cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz. • Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei intre 2 și 18 MHz . Termografia • Este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva, fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. • Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica, termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. • Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic, cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. • Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman, in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului. • Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. • Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata, care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura. • Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C - 55 ° C cu o precizie de 0,1 ° C.