Evaluarea mersului

• Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se

realizează în mod obişnuit locomoţia corpului omenesc.
Activitate motorie iniţial voluntară, mersul devine prin
exerciţiu involuntar, automat, stereotip.
• Mersul constă din dezechilibrări şi reechilibrări
permanente, prin care corpul se adaptează suprafeţei de
sprijin şi mediului înconjurator, pastrind permanent
contactul cu suprafaţa pe care se efectuează deplasarea.
• Mersul influenţează moderat funcţiile respiratorie şi
circulatorie, produce relaxarea generală a organismului şi
contribuie, în cazul copiilor, la formarea unei posturi
corecte.
• Mecanismul mersului constă din mişcarea întregului corp:
cap, trunchi, umeri, membre superioare, bazin şi membre
inferioare.
• In mersul normal, membrele inferioare se deplaseză
alternativ şi constant, realizând funcţia de sprijin şi
propulsie
 Elementele mersului normal
• a) Suportul antigravitaţional al corpului este asigurat de reflexele
antigravitaţionale, care realizează extensia trunchiului, coapselor ş
genunchilor; aceste reflexe sunt influenţate de poziţia capului si
gitului
• b) Păşitul, componentă de bază a mersului, are centrul reflex in
mezencefal, stimulii declanşatori fiind reprezentaţi de:
- contactul plantei cu o suprafaţă plană; înclinarea corpului, dintr-o
parte in alta, la transferul greutăţii, de pe un membru inferior pe
celălalt.
• c)Echilibrul constă în păstrarea balansului şi a drecţiei mişcării.
Poziţia centrului de greutate al corpului se modifică în permanenţă,
odată cu transferul greutăţii de pe un membru inferior pe altul
• d) Propulsia este realizată prin inclinarea anterioară şi laterală a
corpului, înaintea sprijinului pe un membru inferior.
• Mersul, ca şi postura, necesită în permanenţă
informaţii vizuale, funcţii vestibulare şi
proprioceptive normale, informaţiile
proprioceptive fiind de maxima importanţă.

• Termenul indisolubil legat de mers este pasul.

Pasul este, după Littre, distanţa care separă
cele două călcâie, când picioarele sunt în
sprijin pe sol, este deci intervalul dintre două
p. de sprijin.
 caracteristici
• Distanţa dintre călcâiul (talonul) aceluiaşi picior, între două poziţii
identice ale corpului, reprezintă lungimea pasului şi are la adultul
cu talie normală o valoare de 70-80cm.
• Lărgimea pasului este distanţa care separă călcâiul de linia de mers
şi are o ,valoare medie de 5-6 cm‘.
• Unghiul pasului este format de axa longituidinală a piciorului cu
linia mersului şi are 13 -aproximativ 15° .
• Cadenţa mersului (tempo-ul) reprezintă numărul de paşi
efectuat,pe unitatea de timp. In mersul normal, cadenţa este în jur
de 70-80 paşi pe minut.
• Viteza mersului reprezintă distanţa, pacursa in unitatea de timp şi
este în medie de 4 kilometri pe ora.
• Mersul normal urmează cea mai scurtă distanţă dintre două puncte,
deci o linie dreaptă.
 In mers se activează 1/6 - 1/7 din
musculatura scheletică:
• -muşchii propulsori reprezentaţi de flexorii degetelor,
extensorii gleznelor, genunchilor şi şoldurilor;
• -muşchii balansului (faza oscilantă), reprezentaţi de
extensorii degetelor, flexorii picioului, flexorii şi
extensorii genunchilor, flexorii şoldurilor;
• -muşchii care asigură transferul greutăţii corpului şi
deplasarea bazinului in cele trei planuri: abductorii,
rotatorii interni şi exteni, flexorii şoldului, pe de o
parte, şi rotatorii trunchiului pe de altă parte;
• - muşchii care menţin direcţia anterioară a capului:
muşchii trunchiului superior şi rotatorii capului.
 timpii mersului sunt
• 1) primul sprijin dublu;
• 2) primul sprijin unilateral cu:
a) semipasul posterior;
b) momentul verticalei;
c) semipasul anterior.
• 3) al doilea sprijin dublu;
• 4) al doilea sprijin unilateral.