Sunteți pe pagina 1din 3

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE -

ASPECTE GENERALE

Răspunderea pentru fapta proprie este o răspundere directă, şi apare ca o


specie a răspunderii civile delictuale. Această răspundere implică obligarea la repararea
prejudiciului a însăşi persoanei care a săvârşit fapta păgubitoare.
Răspunderea pentru fapta proprie poate avea ca subiect pasiv orice persoană,
fizică sau juridică, inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială (în aceste din urmă
cazuri, şi prin act administrativ ilegal)1.
Acest caz de răspundere civilă delictuală constituie domeniul principal al
răspunderii fondate pe culpa făptuitorului, culpă care nu se prezumă, ci trebuie dovedită
de către victimă.

1.1. SEDIUL MATERIEI


Codul civil român aflat încă în vigoare, a consacrat într–un număr restrâns de
articole ( art. 998 – 1002 ) principiul răspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de
prejudicii, definind următoarele forme de răspundere civilă delictuală:
a) răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie (art. 998 – 999 C.civ.);
b) răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane, care include:
• răspunderea părinţilor pentru faptele copiilor lor minori (art. 1000
alin 2 C.civ. );
• răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru faptele ilicite ale
elevilor – respectiv ucenicilor – aflaţi sub supravegherea lor ( art.1000 alin 4 C.civ.);
• răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor lor, săvârşite în
funcţiile încredinţate ( art. 1000 alin 3 C.civ.);
c) răspunderea obiectivă pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general,
edificii şi animale ( art.1000 alin 1, art.1002 şi art.1001 C.civ.)
Aşa cum am precizat mai sus sediul materiei răspunderii civile delictuale
pentru fapta proprie se află în articolele 998 – 999 Cod Civil. Astfel art. 998 Cod Civil
1
E. Lupan, Răspunderea Civilă, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2003, pag. 67.
dispune : „Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a
cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 Cod Civil: „Omul este
responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi acela ce a cauzat
prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

1.2. CONDIŢIILE RĂSPUNDERII CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU


FAPTA PROPRIE.
Fiecare dintre felurile de răspundere specială menţionate mai sus comportă
întrunirea unor condiţii specifice. Este necesar să fie întrunite, în afara acestor condiţii
specifice, în totalitate sau numai în parte , o serie de condiţii generale. În privinţa
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie , art. 998 şi art.999 constituie temeiul
pentru condiţiile generale ale răspunderii delictuale. Pentru acest fel de răspundere, nu vor
trebui deci întrunite condiţii specifice , ci doar cele patru condiţii generale .
Din prevederile legale cuprinse în art. 998: ”orice fapta a omului ,care
cauzează altuia un prejudiciu ,obligă pe acela din a cărui greseală s-a ocazionat ,a-l
repara “ si art. 999: ”omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin
fapta sa ,dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa “ rezultă că pentru
angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ
patru condiţii, şi anume:
a) existenţa unui prejudiciu ;
b) existenţa unei fapte ilicite;
c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
d) existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia,
neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Aceste patru condiţii sunt considerate de unii autori condiţii generale ale
răspunderii civile delictuale, doar unele reprezentând în acelaşi timp şi condiţii specifice
ale răspunderii delictuale pentru fapta proprie2.

2
I. Filipescu, Drept civil.T.G.O., Ed .Actami, Bucureşti, 1997 şi C. Stătescu, C. Bârsan, Drept civil.Teoria
generală a obligatiilor, Ed. C.H.Beck, ed.8, Bucureşti, 2002, pag. 145.
În literatura de specialitate3 de după cel de-al doile război mondial, drept
condiţii ale "responsabilităţii civile delictuale pentru fapta proprie erau considerate
prejudiciul, culpa şi raportul de cauzalitate dintre ele”. De asemenea, s-a considerat că
fapta ilicită este doar condiţie generală şi doar celelalte condiţii sunt specifice răspunderii
pentru fapta proprie. Alteori, a fost menţionată drept condiţie specifică numai vinovăţia,
fapta ilicită, prejudiciul şi raportul de cauzalitate reprezentând condiţii generale.
După unii autori, alături de aceste condiţii, mai este necesară şi existenţa
“capacităţii delictuale” a celui care a cauzat paguba4. Majoritatea autorilor de specialitate,
însă, socotesc că această capacitate(cea delictuală) nu poate fi reţinută ca fiind o condiţie
distinctă a răspunderii civile, considerându-se că ea constituie doar un element al condiţiei
culpei(greşelii) autorului faptei ilicite5.
Totuşi, analizând art.998 şi art.999, vom considera cele patru condiţii drept
condiţii generale ale răspunderii civile delictuale, dar şi drept condiţii necesare pentru a
atrage răspunderea delictuală pentru fapta proprie.

3
N. D. Ghimpa, Responsabilitatea civila delictuală şi contractuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1946, pag.
19.
4
A se vedea M. F. Popa în I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, Răspunderea civila, Editura Stiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1970, pag. 71.
5
Tr. Popescu, P. Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Stiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 160-161; L.
Pop, Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 198.