Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Asigurari
Asigurari
ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI
Din analiza istoriei asigurărilor putem desprinde o serie de condiţii prealabile, de ordin
subiectiv sau obiectiv, care au contribuit la dezvoltarea activităţii de asigurarea. De-a lungul
timpului, omenirea a fost precăutată de depistarea celor mai reuşite forme de protecţie împotriva
fenomenelor sau evenimentelor ce le ameninţa proprietatea, viaţa şi securitatea. Aceste eforturi
erau legate de nevoia de protecţie a societăţii împotriva calamităţilor naturii, împotriva
consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau
limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii. În ultimele decenii au apărut şi alte
categorii de riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării continue a progresului tehnico-
ştiinţific, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace de transport etc. Situaţiile
care generează pagube în activitatea de zi cu zi pot fi multe, iar consecinţele pot avea drept efect
diverse pagube sau pierderi financiare semnificative. Cu toate acestea, oamenii doresc să se
bucure de proprietatea lor, să conducă maşini, să zboare cu avionul, să navigheze, să-şi exercite
meseria, să-şi desfăşoare activitatea sa zilnică fără a se teme la orice pas de careva riscuri ce i-ar
putea afecta securitatea. Amploarea riscurilor, de toate categoriile, care afectează un număr din
ce în ce mai mare de persoane fizice şi juridice, a impus necesitatea crearea unor sisteme de
cedare a riscurilor la nivel naţional şi internaţional.
Cele mai utilizate forme de cedare a riscului sunt:
a) Autoasigurarea;
b) Asigurarea;
c) Co-asigurarea;
d) Reasigurarea;
e) Retrocesiunea (retrocedarea).
Autoasigurarea, denumită asigurarea individuală, reprezintă o formă de constituire
descentralizată a fondurilor de rezervă de către unii dintre agenţii economici, potrivit căreia,
asiguratul şi asigurătorul sunt una şi aceieaşi persoană.
Această modalitate de cedare a riscului se foloseşte de către unităţile agricole pentru
constituirea unor fonduri de rezervă, de seminţe, de furaje, alimente, materii prime. Ca exemplu,
autoasigurarea se practică în Marea Britanie de către Căile Ferate Naţionale.
Asigurarea, este o activitate specifică domeniului prestărilor de servicii. În acest domeniu de
activitate se vinde o marfă care nu se vede, nu se palpează. Se vinde o promisiune: „Dacă vei
avea un accident de muncă, te voi despăgubi în funcţie de gradul de invaliditate ce va fi
stabilit!”, „Dacă îţi loveşti automobilul te voi despăgubi cu contravaloarea reparaţiilor” etc.
Se observă că orice informaţie începe cu conjuncţia „dacă”. Acest „dacă” are un rol crucial
în asigurări, pentru că el certifică caracterul aleator, viitor şi nesigur al aperiţiei evenimentului. În
asigurări, se lucrează cu nesiguranţa asupra aperiţiei evenimentului. În clipa cînd acest „dacă”
dispare, evenimentul ese de sub incidenţa asigurării şi intră sub „ocrotirea” codului penal.
Asigurarea este un raport juridic ce se realizează între o persoană fizică sau juridică în
calitate de asigurat şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care, în baza plăţii unei
sume de bani numită primă de asigurare, asiguratul obţine protecţia asigurătorului şi este
despăgubit în cazul apariţiei evenimentului asigurat cu o sumă de bani egală cu paguba sau cel
mult egală cu suma asigurată.
Particularitatea de bază a relaţiilor de asigurare este ca paguba produsă se suportă de toţi
membrii care au participat la formarea fondului de asigurare, care se numesc asiguraţi. Analiza
figurii de mai jos ne dă posibilitatea să înţelegem mecanismul asigurării.
Definiţia asigurărilor – asigurarea reprezintă constituirea, pe principiul mutualităţii, de către
un asigurător, a unui fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la
producerea anumitor riscuri şi indemnizarea celor care suferă un prejudiciu in urma producerii
riscurilor asigurate.
După domeniul la care se referă, asigurările pot fi grupate astfel: asigurări de bunuri,
asigurări de persoane şi asigurări de răspundere civilă.
Asigurările prin efectul legii izvorăsc din interesul economic şi social al întregii
colectivităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de
producţie şi protejarea victimelor unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea prin efectul legii
se introduce atunci când bunurile unui mare număr de persoane fizice sau juridice sunt
ameninţate de anumite riscuri, astfel încât fiecare deţinător al bunului respectiv ar putea avea
de suportat pagube, mai devreme sau mai târziu, la producerea riscurilor respective. Deci,
pentru ca agenţii economici sau populaţia să poată primi despăgubirile necesare acoperirii
pagubelor produse de calamităţi naturale sau accidente unor bunuri foarte importante (clădiri
şi alte mijloace fixe, animale, culturi agricole etc.) se instituie asigurarea acestora prin efectul
legii.