Poezii pe scurt de Eminescu

6. Pe linga plopii fara sot

In tema poeziei se situeaza si natura care este mai saracacioasa si urbana, reprezentanta prin
strazi pustii, ferestre inchise, plopi singuratici. Poezia capata o tonalitate trista chiar de la
inceput. Eul liric fiind neinteles si cuprins de o flacara a iubirii.
7. La steaua
La steaua de Mihai Eminescu - Cunoscuta poezie filozofica “ La steaua “ explica printr-un
mecaanism cosmic elucidate de stiinta moderna si disparitia iubirii, avind tema de baza “
filozofia vietii” iar idea “ valoarea existentiala a omului in raport cu dimensiunea temporala”.
8. Omul si poetul
Mihai Eminescu - omul si poetul este legat prin intreaga sa faptura, prin gandirea si
sensibilitatea sa, prin ideile si sentimentele sale, de viata si sufletul poporului roman, de
aspiratiile sale. Frumusetea si trainicia operei sale se afla in folclor in ,,izvorul pururea
reintineritor’’ , cum il numea el, al creatiei populare.
9. Floarea albastra
În structura poeziei se dinsting două părţi structurate pe două planuri şi anume:ideea
cunoaşterii absolute ( cuprinsă în primele trei strofe) şi aceea a cunoaşterii terestre (strofele 5-
13). Cele două ipostaze sunt despărţite de reflecţiile poetului din strofa a IV-a.
10. Pierdut in suferinta
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu
Poezia prezinta printre temele romantice si antiteza trecut -prezent. “Nimeni nu-ntreaba cine
este sau era....” . Acest vers arata dezamagirea poetului la indiferenta comuna a tuturor
oamenilor ce nu apreciaza efortul artistic ce razbate sa ajunga arta poetica. Poetul se
aseamana unor fenomene efemere, ce dureaza foarte putin si despre care iti ramane o vaga
impresie. El este “suflare”, “sunet”, “scanteie”, “lacrima”. In strofa a doua poetul de identifica cu
“o boaba de spuma, un cret de val, un nume”. Prin aceasta comparatie arata alegerea
anonimatului in ciuda unei identitati cunoscute dar fara apreciere. Profunda lui nemultumire fata
de acesta poastura a unei singuratati neintelese, este accentuata in penultimul vers al poeziei :
“Mai bine niciodata, el n-ar fi fost pe lume”.