Universitatea” POLITEHNICA” din

Timișoara
Facultatea de Automatica si Calculatoare
Informatica – ID
 Contents

1. Definitia marketingului........................................................................................................................3
2. Sistemul de marketing la nivel de organizaţii......................................................................................5
2.1. Conceptul de sistem al marketingului..........................................................................................5
2.2. Componentele sistemului de marketing......................................................................................6
2.2.1. Concepţia de marketing.......................................................................................................6
2.2.2. Orientarea spre producţie...................................................................................................6
2.2.3. Orientarea spre produs........................................................................................................6
2.2.4. Orientarea spre vânzări.......................................................................................................7
2.2.5. Orientarea spre marketing...................................................................................................7
2.2.6. Concepţia de marketing societal..........................................................................................8
2.2.7. Analiza situaţiei organizaţiei................................................................................................8
2.2.8. Strategia de marketing.........................................................................................................8
2.2.9. Tactica de marketing............................................................................................................9
2.2.10. Managementul marketingului.............................................................................................9
2.2.11. Profesioniştii de marketing..................................................................................................9
2.3. Obiectivele sistemului de marketing............................................................................................9
3. Funcţiile marketingului......................................................................................................................10
3.1. Funcţia de investigare a pieţii....................................................................................................10
3.2. Funcţia de racordare la mediu...................................................................................................11
3.3. Funcţia de satisfacere a necesităţilor.........................................................................................11
3.4. Funcţia de maximizare a eficienţei economice..........................................................................11
4. Evoluţia teoriei şi practicii de marketing............................................................................................12

Page 2 of 12
 1. Definitia marketingului

Conceptul de marketing, formulat la începutul secolului nostru, a cunoscut o dezvoltare

rapidă, ce reflectă evoluţia economico-socială a acestui veac şi marchează “în fapt trecerea de la
societatea de producţie la o societate de consum.

În lucrările de specialitate sunt prezentate numeroase opinii referitoare la conţinutul

marketingului, cele mai multe abordând în mod unilateral marketingul, fie doar ca activitate economică
sau modul de activităţi economice, fie ca proces economic, social, comercial, de corelare a cererii cu
oferta, de schimbare sau transformare a produselor etc., fie ca o filozofie, ca o funcţiune a întreprinderii
moderne, ca o funcţie managerială, ca o structură de instituţii etc.

M. J. Baker, inventariază 12 definiţii, expune şi cele trei categorii de definiţii pe care le-a
sintetizat Keith Croisier în baza analizei a peste 50 de definiţii. (“Ce anume este marketingul” în
Quarterly Review of Marketing – ian. 1975).

El trage concluzia, că definiţiile cercetate privesc marketingul: ca un proces, ca o filosofie şi ca

pe o orientare prezentă atât la producător, cât şi la consumator.

O sinteză a opiniilor exprimate în perioada postbelică a condus pe specialişti (P.L. Dubois,A.

Jolibert,) la concluzia că în evoluţia marketingului s-au conturat trei etape:

1. Caracterizată prin extinderea lui, introducând noţiunea de schimb

2. Concentrată spre marketing ca ştiinţă
3. Preocupată de utilizarea schematică a conceptului şi dezvoltarea folosirii lui într-o modalitate
cât mai diferenţiată

Definiţii clasice – cele vechi, cu o sferă restrânsă, îngustă, potrivit cărora marketingul se preocupă să
dirijeze fluxul de la producător la consumator (Committee of Definison, Ralph S. Alexander, Chairman
Marketing Definittion: A. Glossary of Marketing Terms, American Marketing Association, Chicago 1960),
orientat spre vânzare, transpus în activitatea practică prin imperativul “vinde ce ai produs!”.

Definiţii modern – de amplă extindere, complexe, care abordează marketingul ca pe un proces

economico-social şi care se impune în practică prin imperativul “să produci numai ceea ce se poate
vinde”.

Ph. Kotler considerat unul din corifeii marketingului, a impus o definiţie de largă circulaţie, în
care precizează că, la modul cel mai general, marketingul trebuie privit ca “activitatea umană orientată
în direcţia satisfacerii nevoilor şi dorinţelor prin intermediul procesului schimbului”.

Page 3 of 12
 El revine în lucrarea “Managementul Marketingului” cu precizări importante subliniind că
“Marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le
este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse având o anumită valoare”.

De asemenea, explică esenţa conceptelor de bază ale marketingului modern : nevoi, dorinţe şi
cereri; produse; valoare, cost şi satisfacţie; schimb, tranzacţii şi relaţii, pieţe; marketing şi marketeri.

Sinteza ideatică a definiţiilor moderne ale marketingului ne permite să concluzionăm că acest

fenomen complex al secolului nostru, specific economiei de piaţă, trebuie să fie abordat ca:

A. Filozofie de afaceri
B. Activitate practică, un proces şi o funcţie managerială
C. Instrumnet de conducere bazat pe metode şi tehnici specifice de cercetare

A. Conceptul de marketing, ca mod de gândire, este o filosofie a organizaţiei, o atitudine economică

orientată spre client, conform căreia acesta îşi va realiza obiectivul esenţial, obţinerea de beneficii,
numai prin satisfacerea cerinţelor consumatorului.

O astfel de concepţie reprezintă o orientare managerială potrivit căreia “cheia pentru atingerea
scopurilor constă în determinarea nevoilor şi cerinţelor pieţii şi oferirea satisfacţiilor dorite de
consumator mult mai eficient decât concurenţii” Ph. Kotler – ,, Principles of marketing ,,Presupune ca
orice activitate desfăşurată de un agent economic urmăreşte ca direct şi imediat să satisfacă cerinţele
efective şi potenţiale ale consumatorului.

Aceasta presupune ca:

 întotdeauna producţia să se orienteze în funcţie de nevoile pe care le exprimă consumatorul şi

nu invers
 întreaga activitate a agentului economic să se orienteze spre consumatorul care cumpără
produsele
 programele de activitate ale întreprinderii să se fundamenteze pe cerinţele anticipate ale
consumatorului

Altfel spus, “a adopta concepţia de marketing înseamnă a privi întreprinderea însăşi cu ochii
consumatorului şi din punctul de vedere al exigenţelor acestuia, de a-i satisface cererea cât mai bine”
ceea ce impune, cercetarea nevoilor de consum, raportarea întregii activităţi la nevoile manifestate la
nivel de individ, socio-grup şi societate în ansamblu, precum şi urmărirea comportării produselor în
consum şi a gradului în care acestea satisfac nevoile consumatorilor.

Pentru înfăptuirea ţelurilor sale, agentul economic trebuie să-şi adapteze toate resursele, forţele
interne pentru satisfacerea cerinţelor şi intereselor consumatorului, ceea ce implica o raportare
eficientă la mediul economico-social, la cerinţele pieţii aflate în continuă modificare. Aceasta se reflectă
în “abilitatea de a crea şi a păstra consumatori profitabili care au potenţialul de a aduce venituri ce
depăşesc cheltuielile de producţie”.

În concluzie, viziunea de marketing impune un nou comportament al producătorului, care

produce numai în funcţie de cerinţele consumatorului, ceea ce îl solicită continuu, nu numai sub

Page 4 of 12
aspectul cunoaşterii mediului extern, ci şi al adaptării permanente la schimbările apărute în cadrul
acestuia.

B. Transpunerea conceptului de marketing în realitate, transformarea ideilor generale despre

marketing privit descriptiv, în acţiuni, programe şi rezolvări de probleme constituie obiectul
activităţii practice de marketing.Marketingul nu este doar teorie, ci şi practica, un ansamblu de
activităţi ce are drept finalitate obţinerea eficienţei maxime, în condiţiile utilizării unor resurse
limitate, pentru satisfacerea necesităţilor consumatorilor, mereu în creştere şi tot mai diversificate
ca structură şi calitate.

Altfel spus, marketingul este un proces concretizat într-o serie de decizii strategice care asigură
satisfacerea optimă a clientului “un proces managerial prin care se identifică, se anticipează şi se satisfac
în mod profitabil cerinţele consumatorului,un proces de planificare şi concepere a unor idei, bunuri şi
servicii, de stabilire a preţului acestora, de promovare şi de distribuire a lor, astfel încât să satisfacă
cerinţele individuale şi de grup ale clienţilor”.

C. Gândirea şi acţiunea practică implică folosirea unui instrumentar de marketing, un ansamblu de

metode, procedee, tehnici de cercetare şi acţiune: analiză, previziune, organizare şi control care să
asigure informaţiile adecvate şi pertinente ce trebuie să parvină în timp util, informaţii obţinute în
urma studierii pieţii, cercetării modalităţilor şi politicilor de promovare şi distribuire a bunurilor şi
serviciilor. Pe baza acestor informaţii, prelucrate şi interpretate cu ajutorul unui întreg arsenal de
procedee şi tehnici, se pregătesc deciziile pentru activitatea curentă şi de perspectivă, rol esenţial
revenind instrumentelor de previzionare a fenomenelor pieţii, care sunt apoi utilizate mai ales în
fundamentarea programelor şi acţiunilor de marketing.

În concluzie, marketingul, prin natura sa intrinsecă, apare ca un sistem complex şi

interfuncţional al organizaţiei ce exprimă un mod de gândire, o atitudine care se reflectă într-un
ansamblu de activităţi coordonate şi organizate cu ajutorul unui instrumentar adecvat.

2. Sistemul de marketing la nivel de organizaţii

Specialiştii apreciază că actualul nivel de trai de care beneficiază ţările dezvoltate este rezultatul
sistemului de marketing, pe care ele l-au creat şi încorporat în activitatea mai întâi a organizaţiilor
economice şi apoi şi în organizaţiile non-profit.

2.1. Conceptul de sistem al marketingului

În argumentarea rolului sistemului de marketing, specialiştii afirmă că: “Sistemul de marketing

care ne oferă nivelul de trai ridicat este alcătuit din numeroase firme mari şi mici, toate aflate în
căutarea succesului. La acesta din urmă contribuie mai mulţi factori : strtegie competitivă, angajaţi
implicaţi total în munca lor,sisteme informaţionale corespunzătoare, implementare pe măsură. Însă

Page 5 of 12
toate firmele de succes din ziua de azi au un lucru comun : sunt puternic orientate către client şi
implicate în activităţi de marketing”.

Aprecierile de mai sus cu privire la rolul sistemului de marketing includ şi componentele de bază
ale acestuia : concepţia care stă la baza modului în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea de
marketing, analiza situaţiei acesteia, strategia, tactica, managementul şi bineînţeles specialiştii
organizaţiei în domeniul marketingului

2.2 Componentele sistemului de marketing

2.2.1 Concepţia de marketing

Un loc de mare importanţă în sistemul de marketing al organizaţiei îl deţine concepţia, filozofia

ce o călăuzeşte în activitatea de marketing, concretizată în orientarea acesteia. Practica a evidenţiat
existenţa mai multor alternative de concepte după care organizaţiile îşi pot realiza activităţile de
marketing şi anume : concepţia de producţie, produse,vânzare, marketing, marketing social.

2.2.2 Orientarea spre producţie

Este specifică organizaţiilor ce se bazează pe producţia de masă, care sunt tentate să producă
mult şi eficient la un preţ care este avantajos atât pentru organizaţie cât şi pentru consumator. Este una
din cele mai vechi orientări care solicită concentrarea atenţiei asupra eficienţei şi distribuţiei. Se
apreciază că aceasta este o soluţie pe termen scurt, ce se practică în două situaţii:

1. De penurie – când cererea devansează oferta, ceea ce permite creşterea artificială a

preţurilor şi sporirea producţiei
2. de cheltuieli mari pe unitatea de produs – care pot reduce sensibil vânzările

De aceea preocuparea organizaţiei se concentrează asupra perfecţionării producţiei, pentru sporirea

acesteia şi reducerea costurilor unitare.

2.2.3 Orientarea spre produs

Se caracterizează prin concentrarea atenţiei producătorului asupra îmbunătăţirii performanţelor

produsului, a calităţii, a înfăţişării, fără a ţine seamă de cerinţele consumatorului pe care uneori le
interpretează greşit. Astfel, adesea eludează dificultăţile ce le au consumatorii în manevrarea produselor
sau nu sesizează învechirea produselor lor şi apariţia altora care-i pot duce la faliment.

Ca urmare “definindu-şi piaţa şi consumatorii în termenii produselor, ei pot cădea în capcana

miopiei marketingului” şi nu vor observa dezvoltarea altor domenii, care oferă alte produse ce le
concurează pe ale lor .

Page 6 of 12
2.2.4 Orientarea spre vânzări

Se bazează pe faptul că în general nu se cumpără suficiente produse decât dacă organizaţia

înfluenţează clienţii prin persuasiune şi promovare, convigându-i să cumpere. Această orientare pune
accent pe scopurile organizaţiei şi nu pe client şi se aplică mai ales pentru bunuri fără căutare , pe care
consumatorii uneori nici nu se gândesc să le cumpere. Organizaţia îşi concentrează atenţia asupra
produselor existente pe care încearcă prin eforturi de promovare să le vândă cât mai profitabil. Se
dovedeşte eficientăpe termen scurt, atunci când organizaţia îşi propune să atragă clienţii şi nu să obţină
loaialitatea lor, când se preocupă de vânzarea imediată pe care o consideră mai importantă decât
vânzarea repetată.

2.2.5 Orientarea spre marketing

Este o abordare a afacerilor care vizează înfăptuirea obiectivelor organizaţiei prin satisfacerea dorinţelor
şi necesităţilor consumatorilor în condiţii mai bune decât concurenţii. Această concepţie plasează
consumatorul în centrul atenţiei organizaţiei, ceea ce presupune cunoaşterea şi anticiparea dorinţelor
clientului înainte de a decide ce să se producă sau să se vândă, astfel încât să dai clientului ceea ce el
doreşte. Ca urmare “clientul nu trebuie să fie considerat ultima verigă a lanţului circulaţiei mărfurilor”, ci
trebuie să se afle pe primul loc, cu cerinţele şi dorinţele lui, care trebuie determinate prin studii şi
satisfăcute în condiţii de rentabilitate. Orientarea de marketing se bazează pe patru elemente
importante : piaţa – ţintă, nevoile consumatorului, marketingul coordonat şi rentabilitatea

- Piaţa ţintă – trebuie identificată întrucât nu este posibil şi nici de dorit ca o organizaţie să-şi
desfăşoare produsele sau serviciile tuturor potenţialilor clienţi, deoarece resursele sunt
insuficiente, potenţialii clienţi sunt dispersaţi geografic, există concurenţi puternici ce deţin
unele pieţe şi nevoile clienţilor se modifică foarte rapid, etc. De aceea, organizaţia “trebuie să
decidă cui se adresează, apoi să-şi orienteze produsele şi serviciile numai către segmentele de
piaţă selectate”
- Nevoile consumatorilor – sunt foarte diversificate şi de aceea cunoaşterea lor sub aspect
cantitativ, calitativ şi structural nu este simplu de realizat. Dar organizaţia trebuie să le
definească din punctul de vedere al clientului care are şi el resurse limitate pentru satisfacerea
acestora. Preocuparea organizaţiei trebuie să fie satisfacerea nevoilor reale ale consumatorilor
în condiţii mai bune decât ceilalţi competitori. De aceea este necesar ca periodic să analizeze
nivelul de satisfacere a consumatorului şi pe această bază să-şi stabilească noi obiective.
- Marketingul coordonat - vizează pe de o parte corelarea diverselor activităţi de marketing
(studiul pieţii, politica de produs, promovare, vânzare etc.) corespunzător cu nevoile clientului,
iar pe de altă parte conexarea acţiunilor compartimentului de marketing cu a celorlalte
compartimente, în aşa fel încât toţi angajaţii să fie conştienţi că satisfacerea clientului depinde
de fiecare dintre ei.
- Rentabilitatea - este scopul oricărei organizaţii economice, iar concepţia de marketing îi oferă
posibilitatea atingerii acestuia, dacă produce bunurile şi serviciile pentru care există cerere
solvabilă.

Page 7 of 12
 2.2.6 Concepţia de marketing societal

Este cea mai nouă alternativă de marketing determinată de necesitatea evitării conflictelor ce
pot apare ca urmare a implementării concepţiei de marketing, între cerinţele consumatorilor, interesele
organizaţiilor producătoare de bunuri şi servicii şi bunăstarea societăţii pe termen lung.

Conceptul de marketing social presupune satisfacerea nevoilor consumatorilor în concordanţă

cu cele ale organizaţiei, dar şi cu cele ale societăţii în ansamblu. “Acest concept îi obligă pe marketeri ca,
în momentul în care elaborează o politică de piaţă, să aibă în vedere următoarele trei considerente:
profiturile firmei, satisfacţia consumatorului şi interesul public”

2.2.7 Analiza situaţiei organizaţiei

Primul pas pe care organizaţia trebuie să-l facă după ce şi-a însuşit şi asumat concepţia de
desfăşurare a activităţii de marketing este analiza complexă a situaţiei sale. Pe baza informaţiilor pe care
le pune la dispoziţie sistemul informaţional trebuie să se evalueze situaţia organizaţiei, stabilindu-se
poziţia pe care o are pe piaţă şi să se anticipeze modificarile ce vor influenţa capacitatea ei, de
satisfacere a clienţilor.

In acest scop este necesară cercetarea mediului ambiant în care organizaţia funcţionează pentru
a cunoaşte forţele necontrolabile ce o înconjoară, a comportamentului consumatorilor pentru a afla de
ce clienţii cumpără bunurile şi serviciile ei, şi binenţeles a pieţii care-i oferă cele mai multe date cu
privire la ce să producă, cât, în ce structură şi calitate, când şi pentru cine.

Analizând rezultatele acestor cercetări se poate aprecia starea organizaţiei, se stabileşte

diagnosticul şi pe această bază se elaborează direcţiile evoluţiei viitoare.

2.2.8 Strategia de marketing

Ea marchează direcţia ce a fost aleasă pentru activitatea de marketing, obiectivele ce terbuie

atinse şi mijloacele ce se vor utiliza în acest scop. Strategia de marketing are două componente:
delimitarea pieţii pe care se va acţiona şi alcătuirea mixului de marketing.

- Delimitarea pieţii – se realizează prin segmentarea acesteia deoarece consumatorii au

comportamente diferite faţă de un produs sau o necesitate. Segmentarea este un proces prin
care “se împart potenţialii consumatori în grupuri cu trăsături sau obiceiuri de cumpărare
similare”
- Alcătuirea mixului de marketing – joacă un rol însemnat în orientarea activităţii de marketing în
funcţie de resursele interne şi de condiţiile pieţii.

Page 8 of 12
 Mixul de marketing reprezintă o anumită structură de eforturi combinate în anumite proporţii în
scopul obţinerii eficacităţii necesare înfăptuirii obiectivelor stabilite.Este alcătuit dintr-un set de variabile
controlabile pe care organizaţia le armonizează în vederea obţinerii reacţiei dorite din partea pieţii
obiectiv.

2.2.9 Tactica de marketing

Tactica de marketing reprezintă “programul concret şi detaliat de acţiuni prin care se realizează
în practică un anumit obiectiv strategic din domeniul activităţii de marketing “. Rolul tacticii este de a
împlementa strategiile prin detalierea mai accentuată pe orizonturi de timp mici şi prin modificarea ei în
funcţie de schimbările mediului ambiant.Activităţile de marketing întreprise în vederea înfăptuirii
obiectivelor strategice vizează cele patru variabile controlabile pe care organizaţia le are la dispoziţie şi
anume: produsul, preţul, promovarea şi plasarea , sau distribuţia produsului.

2.2.10 Managementul marketingului

Managementul activităţii de marketing reprezintă “analiza, planificarea, implementarea şi

controlul programelor destinate să creeze, să extindă şi să menţină schimburile avantajoase cu
consumatorii vizaţi, în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei“

Planificarea este un proces prin care se orientează şi se coordonează activităţile de marketing cu

scopul înfăptuirii obiectivelor organizaţiei. Realizarea sarcinilor stabilite prin plan necesită organizarea
resurselor şi stabilirea responsabilităţilor ce revin managerilor pentru implementarea acestora.

2.2.11 Profesioniştii de marketing

Specialiştii în marketing constituie după părerea noastră componenta esenţială a sistemului de

marketing dintr-o organizatie, întrucât ei sunt de neînlocuit în structura organizatorică a oricărei firme.
In fapt ei sunt acceia care vor impune adoptarea concepţiei de marketing, vor stabili strategiile şi
tacticile ce vor fi utilizate în activitatea de marketing a organizaţiei, vor întreţine şi dezvolta relaţiile cu
clientul.

2.3 Obiectivele sistemului de marketing

Sistemul de marketing creat şi aplicat în ţările dezvoltate cu rezultate deosebit de favorabile în

ridicarea nivelului de trai se extinde în ultimile decenii şi în celelalte ţări ale lumii. Experienţa arată, că el
influenţează pe toată lumea dar în moduri diferite, generând astfel şi conflicte de interese între
cumpărători, producători şi grupuri publice, a căror depăşire se poate face dacă sistemul de marketing

Page 9 of 12
va reuşi să atingă patru obiective : maximizarea consumului, a satisfacţiei consumatorului, a
posibilităţilor de alegere a consumatorului şi a calităţii vieţii.

- Maximizarea consumului – pare să constituie dorinţa oricărui individ, sensul vieţii lui fiind
satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale în tot mai mare măsură, iar aceasta se împlineşte
prin consum de bunuri şi servicii. Ca urmare, se consideră că rolul activităţii de marketing este să
stimuleze la maximum consumul, ceea ce va conduce la maximizarea producţiei, a gradului de
ocupare a forţei de muncă şi a veniturilor. Nu trebuie însă uitat că fericirea nu se rezumă doar la
consum mai mare de bunuri şi servicii.
- Maximizarea satisfacţiei consumatorului – trebuie să evidenţieze latura calitativă a consumului
de bunuri şi servicii. Evaluarea nivelului de satisfacţie pe care o produce bunul sau serviciul oferit
consumatorului este dificil de făcut întrucât nu există mijloace de măsurare, iar oamenii sunt
influenţaţi de o mulţime de factori subiectivi în aprecierea gradului de satisfacere a
necesităţilor lor.
- Maximizarea posibilităţilor – de alegere a consumatorului presupune ca varietatea bunurilor şi
serviciilor ce ar corespunde dorinţelor sale să fie imensă, ceea ce conduce la mărirea costurilor şi
a preţurilor acestora, iar în condiţiile veniturilor limitate posibilităţile de cumpărare se reduc şi
nu se mai pot atinge celelalte obiective.
- Maximizarea calităţii – vieţii vizează nu doar cantitatea, calitatea, disponibilitatea şi costul
bunurilor materiale şi serviciilor, ci şi calitatea mediului natural şi cultural. Calitatea vieţii este
însă un concept complex cu accepţiuni diverse şi în acelaşi timp greu de măsurat, dar sigur un
obiectiv la care visează orice persoană.

3. Funcţiile marketingului

Dacă în ceea ce priveşte definirea marketingului există încă o serie de păreri, în ceea ce priveşte
funcţiile,pe care acesta le îndeplineşte, remarcăm un consens concretizat în sistematizarea celor patru
funcţii:

1. De investigare a pieţii şi a necesităţilor de consum

2. De racordare a activităţii agentului economic la dinamica mediului ambient
3. De satisfacerea în condiţii superioare a necesităţilor de consum
4. De maximizare a eficienţei economice

Două din aceste funcţii sunt considerate fundamentale, deoarece definesc pur şi simplu
marketingul : este vorba de funcţia de investigare a mediului economico-social al agentului economic, ca
şi de funcţia de racordare a activităţii acestuia la dinamica mediului în general, a pieţii în special.
Celelalte două funcţii sunt considerate ca derivate din primele, deşi ele reflectă scopul final al întregii
activităţi a oricărui agent economic.

3.1. Funcţia de investigare a pieţii

Page 10 of 12
 Investigarea pieţii şi a necesităţîlor de consum, a mediului economico-social în general,
constituie funcţia premisă, prin a cărei exercitare se urmăreşte obţinerea informaţiilor cu privire la
pieţele efective şi potenţiale, la ansamblul necesităţilor de consum solvabile şi insolvabile, dar şi la
comportamentul consumatorului.

3.2. Funcţia de racordare la mediu

Racordarea activităţii agentului economic la dinamica mrdiului este considerată funcţia mijloc,
prin care se asigură înfăptuirea obiectivelor strategice ale acestuia, deoarece prin creşterea capacităţii
de antrenare a tuturor resurselor de care dispune în fiecare moment (resurse materiale, financiare şi
umane) se asigură adaptarea operativă a activităţii desfăşurate la cerinţele pieţii, ale consumatorului.

Conectarea dinamică a agentului economic la mediul economico-social constituie în cele mai

multe cazuri cheia succesului în afaceri. Pe baza cunoaşterii componentelor şi a factorilor exogeni şi
endogeni care influenţează mediul ambiant, agentul economic adoptând un comportament activ, creativ
faţa de dinamica lui continuă, poate să-şi stabilească strategiile prin care să beneficieze de influenţa
pozitivă a mediului, să ia măsuri de contracarare a influenţelor negative şi chiar să intervină pentru
modificarea incidenţelor lui.

3.3. Funcţia de satisfacere a necesităţilor

Satisfacerea în condiţii superioare a necesităţilor de consum şi utilizare reprezintă raţiunea de a

fi a societăţii umane şi, evident, existenţa agentului economic este determinată de nevoia manifestată în
societate, la un moment dat, de realizare a unor bunuri şi servicii. De aceea este considerată funcţia
obiectiv sau scop prin care se vizează producerea şi oferirea, numai a acelor produse şi servicii necesare
consumului productiv şi personal, realizându-se astfel corelarea dintre nevoile membrilor societăţii şi a
resurselor de care aceasta dispune la un moment dat, înfăptuindu-se astfel recunoaşterea socială a
activităţii agentului economic.

3.4. Funcţia de maximizare a eficienţei economice

Maximizarea eficienţei economice prin optimizarea profitului este de fapt funcţia obiectiv
fundamental, deoarece scopul final al activităţii economice a oricărui agent economic este obţinerea de
profit, care-i asigură existenţa şi dezvoltarea.Infăptuirea ei presupune, alocarea raţională a resurselor
productive rare cu întrebuinţări alternative, optimizarea structurilor de producţie, dar şi a întregului flux
al procesului economic.

Page 11 of 12
 4. Evoluţia teoriei şi practicii de marketing

Evoluţia marketingului poate fi astăzi privită prin prisma unui şir de etape succesive, care au
marcat procesul de receptare în plan ideatic a dezvoltării practice a acestuia. Deşi în rândul specialiştilor
există, cu privire la periodizarea evoluţiei marketingului, mai multe puncte de vedere, cel care s-a impus
printr-o largă recunoaştere, deoarece evidenţiază caracteristica esenţială a fiecărei perioade, aparţine
lui Robert Bartels, care distinge următoarele etape:

- Descoperirea marketingului – corespunde primei decade a secolului nostrum

- Conceptualizarea lui – în cea de-a doua decadă, ca urmare a sesizării de către teoreticieni a
faptului, că în practică o serie de activităţi economice se desfăşoară în alt mod
- dezvoltarea marketingului în întreprindere – deceniul al patrulea
- încercările de reevaluare a marketingului – în special în a doua jumătate a deceniului al cincilea,
întrucât încheierea războiului punea altfel problemele economice decât în perioada interbelică
- reconceptualizare marketingului – în deceniul al şaselea, care a însemnat nu doar revederea
vechiului concept, ci mai ales fundamentarea teoretică, care a fost apoi transpusă şi în practică,
a noii viziuni a marketingului actual, a opticii de marketing contemporan

Page 12 of 12