Sunteți pe pagina 1din 6

Politica naţională de sănătate.

Unul din drepturile fundamentale umane proclamat de către Organizaţia Naţiunilor Unite
şi reflectat în Constituţia Republicii Moldova este dreptul la sănătate şi securitatea ei.
Criza socio-economică din ultimul timp, finanţarea limitată, lipsa echipamentului modern
etc. au impus necesitatea de a perfecţiona activitatea sistemului sănătăţii al Republicii Moldova.
În această activitate republica beneficiază de sprijinul ţărilor-membre ale OMS care ajută la
elaborarea şi implementarea reformelor. Este clar că metodele de influenţă pentru obţinerea unui
rezultat pozitiv şi pentru a asigura o eficienţă mai înaltă a cheltuielilor trebuie să fie echilibrate
cu principiile fundamentale ce ţin de menţinerea accesului universal la asistenţa medicală
necesară, solidaritate, demnitate umană şi îmbunătăţirea serviciilor de sănătate acordate tuturor
grupelor sociale.
Necesitatea realizării acestor principii reiese din cele 21 de scopuri ale politicii sănătăţii
pentru secolul XXI. Unul din scopurile cheie este “Strategia Serviciilor de Sănătate”, a. 2000,
principala sarcină – de a susţine dezvoltarea şi implementarea politicii sanitare, care ar asigura
accesul universal al populaţiei la serviciile de calitate, bazate pe medicina primară, secundară şi
terţiară. Statele-membre ale OMS, inclusiv Republica Moldova, şi-au luat angajamentul de a
realiza sarcinile privind reformele şi politica în ocrotirea sănătăţii.
Politica Naţională de Sănătate se impune ca o prioritate în cadrul eforturilor pe care le
depune Guvernul şi societatea civilă în vederea fortificării continue a sănătăţii populaţiei şi
redresării situaţiei economico-sociale din ţară.
La elaborarea Politicii Naţionale de Sănătate s-a ţinut cont de experienţa statelor europene,
inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de abordare a priorităţilor şi de implementare a
diverselor programe de sănătate pe termen scurt şi de perspectivă, s-a ţinut cont de principiile
Politicii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “Sănătate pentru Toţi” în Regiunea Europeană,
prevederile Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, adoptate în cadrul ONU, şi ale Planului de
Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea drept o “stare de bine, completă din
punct de vedere fizic, psihic şi social, şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii”. Această formulă
relevă faptul că sănătatea populaţiei este determinată de o gamă largă de factori: economici,
sociali, ambientali, ereditari, caracteristici individuale, inclusiv stilul de viaţă al fiecărui individ.
Astfel, sănătatea presupune, drept condiţii indispensabile, securitatea economică şi socială,
relaţiile interpersonale şi sociale armonioase, un mediu sigur şi sănătos de muncă şi trai, calitatea
adecvată a apei potabile, a aerului şi a solului, alimentare suficientă şi raţională, completate cu
un stil de viaţă sănătos şi acces la servicii de sănătate de calitate.
Ca document de politici publice, Politica Naţională de Sănătate (PNS) serveşte drept
instrument de abordare sistemică a problemelor de sănătate şi de integrare a eforturilor
intersectoriale de ameliorare a calităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei pe parcursul întregii vieţi,
îndeosebi în perioadele cu un risc sporit pentru sănătate: începutul vieţii, perioada adolescenţei şi
vârsta înaintată. Principiile lansate vororienta cadrul legislativ şi normativ spre promovarea
sănătăţii, prevenirea maladiilor şi asigurarea accesului la servicii de sănătate de o înaltă calitate
pentru toţi cetăţenii ţării, indiferent de statutul social. Politica Naţională de Sănătate serveşte
drept bază pentru elaborarea şi adoptarea unor planuri concrete de acţiuni cu sarcini bine
determinate pentru fiecare organ de resort, ţinând cont de opinia medicală, a populaţiei şi a
organizaţiilor nonguvernamentale.
Aşa dar, PNS reprezintă un ansamblu de priorităţi şi direcţii de dezvoltare în domeniul
sănătăţii, stabilite prin decizie politică, pe termen de 15 ani, în scopul fortificării sănătăţii
populaţiei şi reducerii inechităţilor dintre diferitele grupuri sociale şi regiuni ale ţării.
Scopul general al PNS constă în crearea condiţiilor optime pentru realizarea maximă a
potenţialului de sănătate al fiecărui individ pe parcursul întregii vieţi şi atingerea unor standarde
adecvate de calitate a vieţii populaţiei.
Obiectivele generale ale PNS sunt:
 majorarea speranţei de viaţă la naştere şi sporirea duratei de viaţă sănătoasă;
 asigurarea calităţii vieţii şi reducerea diferenţelor în termeni de sănătate pentru toate grupurile
sociale;
 consolidarea parteneriatului intersectorial vizând fortificarea sănătăţii populaţiei;
 sporirea responsabilităţii individului pentru propria sănătate.

Obiectivele specifice ale PNS sunt:


 asigurarea securităţii economice şi sociale a populaţiei;
 promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor;
 asigurarea unui început sănătos în viaţă;
 menţinerea sănătăţii tinerii generaţii;
 fortificarea sănătăţii vârstnicilor;
 controlul bolilor cronice necontagioase;
 crearea unui mediu ambiant sănătos şi sigur;
 alimentarea raţională şi activitatea fizică sporită;
 formarea unei societăţi fără tutun, alcool şi droguri;
 garantarea vieţii fără violenţă şi traume;
 asigurarea condiţiilor pentru ameliorarea sănătăţii mintale;
 controlul maladiilor contagioase;
 obţinerea de noi performanţe în sistemul de ocrotire a sănătăţii.

Pentru realizarea obiectivelor PNS, se aplică următoarele principii şi modalităţi:


 Angajamentul statului

Structurile statale recunosc, acceptă şi îşi asumă responsabilitatea ce le revine în ocrotirea şi


fortificarea sănătăţii cetăţenilor ţării. Statul va asigura monitorizarea realizării obligaţiunilor
tuturor partenerilor antrenaţi în implementarea strategiilor elaborate şi aprobate în baza PNS,
inclusiv coordonarea cooperării internaţionale în domeniu.

 Cadrul legislativ
Ajustarea cadrului legal la rigorile şi standardele Uniunii Europene, precum şi elaborarea unor
noi acte normative sunt condiţii obligatorii pentru implementarea Planului de Acţiuni Republica
Moldova – Uniunea Europeană. Obiectivele PNS sunt în deplină concordanţă cu Constituţia
Republicii Moldova şi acordurile inter-naţionale relevante la care Republica Moldova este parte.
Politica Naţională de Sănătate reprezintă un sistem de principii de abordare complexă a
problemelor de suport în realizarea de către Republica Moldova a prevederilor Convenţiei
privind Drepturile Copilului, Programului de Acţiuni al Conferinţei Internaţionale pentru
Populaţie şi Dezvoltare, Convenţiei pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Dis-criminare faţă de
Femei, Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, Declaraţiei UNGASS şi ale altor documente
din domeniu. Realizarea PNS se efectuează în contextul implementării altor politici, programe şi
strategii naţionale, cum ar fi Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Programul
Naţional “Sa-tul Moldovenesc”, Programul naţional de combatere şi profilaxie a HIV/SIDA,
Strategia naţională de sănătate a reproducerii, Conceptul naţional de servicii prie-tenoase
tinerilor.
 Acţiuni intersectoriale
Strategiile şi programele naţionale cu impact potenţial asupra sănătăţii populaţiei se bazează pe
cooperarea intersectorială, schimbul de informaţie şi reciprocitate.
 Echitate şi solidaritate

Pilonul principal al PNS îl constituie asigurarea accesului echitabil şi în volum adecvat la


serviciile de sănătate pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova. Solidaritatea multidimensională,
în special din punct de vedere al contribuţiilor financiare şi al distribuirii riscurilor, serveşte ca
mecanism de bază pentru asigura-rea echităţii sociale.
 Finanţare durabilă şi generarea resurselor

Planificarea, mobilizarea şi alocarea resurselor la toate nivelurile sînt determinate de necesităţile


estimate pentru menţinerea unui nivel adecvat de sănătate, precum şi pentru atenuarea factorilor
de risc.
 Desconcentrare, descentralizare şi responsabilităţi

Cadrul legislativ perfecţionat asigură desconcentrarea şi descentralizarea echilibrată a funcţiilor


de protecţie şi ameliorare a sănătăţii publice. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale
au responsabilităţi clar definite, ajustate la resursele şi capacităţile de gestionare, în vederea
realizării depline şi cu succes a strategiilor şi programelor aprobate.
 Antrenarea comunităţii şi interacţiuni

Sindicatele, patronatele, organizaţiile nonguvernamentale, alte organizaţii obşteşti şi


grupurile comunitare participă activ la crearea condiţiilor favorabile pentru realizarea cu succes a
PNS. Implicarea mass-media în sporirea nivelului deinformare a publicului larg despre
problemele de sănătate are o importanţă primordială, îndeosebi în sensibilizarea fiecărui cetăţean
privind responsabilitatea faţă de propria sănătate.
În realizarea PNS sunt implicate multiple organisme de stat, obşteşti, nongu-vernamentale,
organizaţii, instituii după cum urmează:
 Guvernul coordonează implementarea şi monitorizarea strategiilor naţionale şi programelor
care au impact asupra sănătăţii; asigură corelarea politicilor guvernamentale de alocare a
resurselor financiare cu cadrul implementării priorităţilor strategice şi a obiectivelor-cheie ale
ocrotirii sănătăţii în conformitate cu PNS;
 Ministerul Sănătăţii formulează politici în domeniul sănătăţii şi asigură planificarea strategică
a sistemului sănătăţii la diferite niveluri; creează un mediu de reglementare adecvat şi asigură
corespunderea între obiectivele politicii, organizarea, finanţarea şi gestionarea în sistemul
sănătăţii; asigură dirijarea sistemului sănătăţii, defineşte standarde, setează priorităţile şi le
abordează în cadrul pachetului de servicii; asigură un mediu favorabil pentru colaborarea între
sectoare şi mobilizarea socială; reglementează şi monitorizează calitatea serviciilor din domeniul
sănătăţii;
 ministerele de resort reflectă obiectivele sănătăţii în politicile sectoriale prin actualizarea
cadrului lor legal; implementează strategiile şi programele intersectoriale privind fortificarea
sănătăţii populaţiei;
 Academia de Ştiinţe a Moldovei oferă consultanţă privind politica în domeniul sănătăţii şi în
toate domeniile de dezvoltare a ţării ce au impact asupra sănătăţii populaţiei, în baza abordărilor
ştiinţifice; asigură corelarea direcţiilor strategice şi prioritare ale ştiinţei şi inovării, a proiectelor
şi programelor ştiinţifice în contextul PNS; coordonează evaluarea etiopatogenica a celor mai
răspândite maladii, precum şi elaborarea şi transpunerea în practică a unor metode şi tehnici noi
de diagnostic, tratament, profilaxie, reabilitare şi control epidemiologic al maladiilor;
 autorităţile administraţiei publice locale transpun strategiile naţionale de sănătate în planuri şi
programe de sănătate la nivel raional şi local; asigură implementarea şi monitorizarea acestora,
precum şi implicarea comunităţii locale în procesul de luare a deciziilor şi de realizare a lor;
 Compania Naţională de Asigurări în Medicină organizează acumularea mijloacelor financiare
în fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală; finanţează asistenţa medicală necesară
persoanelor asigurate în volumul prevăzut de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi măsurile orientate spre prevenirea maladiilor; efectuează controlul volumului şi
calităţii asisten-ţei medicale acordate persoanelor asigurate;
 Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate organizează şi desfăşoară procesul de
evaluare şi acreditare a instituţiilor medico-sanitare şi a întreprinderilor farmaceutice;
 instituţiile medico-sanitare şi de sănătate publică efectuează intervenţii preventive şi curative,
monitorizează implementarea programelor de promovare a sănătăţii şi de prevenire a maladiilor;
 organizaţiile nonguvernamentale contribuie la menţinerea sănătăţii prin participarea în
programe şi proiecte tematice; întreţin legături cu reprezentanţii tuturor păturilor sociale,
facilitând dialogul social;
 agenţii economici asigură condiţii adecvate de muncă, orientate spre desfă-şurarea unei
activităţi inofensive pentru mediul ambiant şi sănătatea angajaţilor;
 mass-media abordează obiectiv problemele de sănătate şi informează populaţia într-un mod
accesibil despre măsurile şi metodele de profilaxie a maladiilor şi modul sănătos de viaţă.
Serviciul farmaceutic, fiind parte componentă a sistemului de sănătate, este menţionat în
PNS prin două teze:
1. “Generarea continuă a resurselor va fi asigurată prin investiţii suplimen-tare, din diferite
surse (donaţii, granturi etc.) conforme legislaţiei, în dezvoltarea infrastructurii fizice a industriei
farmaceutice şi a tehnologiilor medicale.” şi
2. “Implementarea tehnologiilor informaţionale în domeniul asistenţei far-maceutice va asigura
evidenţa centralizată a medicamentelor pe piaţa internă şi va contribui la securitatea produselor
farmaceutice. Va fi garantat accesul populaţiei la medicamente esenţiale şi calitative.”

Caracterul reformator şi novator al PNS este proiectat într-un alt important document de
politici publice şi anume – Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-
2017 (în continuare – Strategia).
Strategia a fost concepută în paralel şi în corespundere cu PNS, desemnând, de fapt, platforma
viitoarelor acţiuni de consolidare a unui sistem modern de sănă-tate, care să asigure accederea
echitabilă a tuturor cetăţenilor ţării la servicii medicale de calitate prin implementarea în
medicina autohtonă a standardelor interna-ţionale.
Descrierea situaţiei actuale a fost axată pe elucidarea a astfel de realizări şi probleme cum ar fi:
starea de sănătate a populaţiei, asigurările de sănătate, asistenţa medicală primară, spitalele,
medicii şi asistentele medicale. Analiza SWOT a permis să fie identificate părţile forte şi cele
slabe, oportunităţile şi riscurile ce au determinat situaţia stării şi sistemului de sănătate al
Republicii Moldova.
Concluzionând despre situaţia privind sănătatea şi sistemul de sănătate, Strategia menţionează:
“În ultimii ani Moldova a realizat progrese semnificative în reformarea sectorului sănătăţii.
Prima etapă a reformelor a fost orientată spre stoparea declinului sistemului de sănătate,
condiţionat de criza financiară din ultimul deceniu al secolului trecut. A doua etapă a fost
impulsionată, în mare par-te, de introducerea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală,
care au sporit substanţial nivelul de finanţare a sectorului, au ameliorat protecţia financiară a
populaţiei şi accesul ei la servicii medicale. Următoarea etapă a reformelor preve-de
mobilizarea tuturor resurselor spre remanieri structurale, care se vor solda cu sporirea
eficienţei şi calităţii sistemului de sănătate.”.

Situaţia stării şi sistemului de sănătate al Republicii Moldova (analiza SWOT)


PĂRŢILE FORTE:

 Aprobarea Politicii Naţionale de Sănătate şi a Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al


Republicii Moldova, care au reconfirmat prioritatea naţională a sănătăţii populaţiei.
 Voinţa politică şi existenţa în sistem a potenţialului pentru implementarea Strategiei.
 Disponibilitatea organismelor internaţionale şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă
financiară şi tehnică pentru sistemul de sănătate.
 Numărul mare de organizaţii neguvernamentale active în domeniul sănătăţii şi în
domeniul medico-social, care pot fi utilizate ca resurse în programe de parteneriat
PĂRŢILE SLABE:
 Infrastructura fizică insuficient dezvoltată şi dotarea insuficientă a instituţiilor medicale.
 Acoperirea preponderentă cu servicii medicale de calitate la nivel de municipiu.
 Lipsa unui sistem informaţional integrat şi unitar, care să interconecteze toţi furnizorii de
servicii medicale, precum şi instituţiile cu atribuţii în asigurarea sănătăţii.
 Incidenţa mare a bolilor cronice nontransmisibile şi insuficienţa măsurilor de prevenire a
acestora.
 Insuficienţa cercetărilor fundamentale a factorilor de risc pentru bolile cronice
nontransmisibile.
OPORTUNITĂŢI:
 Reforma administraţiei publice centrale care s-a soldat cu restructurarea Ministerului
Sănătăţii.
 Implementarea asigurărilor obligatorii de sănătate, care a avut o influenţă benefică asupra
sistemului de sănătate – sporirea accesului la serviciile de sănătate.
 Existenţa proiectelor investiţionale în sistemul de sănătate (Banca Mondială, Uniunea
Europeană).
 Creşterea competenţei în sistemul sanitar şi sporirea calităţii actului medical.
RISCURI/PERICOLE:
 Motivarea insuficientă a lucrătorilor medicali.
 Influenţa asupra accesibilităţii serviciilor medicale şi a calităţii lor.
 Menţinerea preferinţelor pentru sistemul de sănătate urban faţă de cel rural.
 Exodul forţei de muncă din sistemul de sănătate.
 Capacităţile şi abilităţile manageriale insuficiente la nivelul sistemului de sănătate.
 Riscul majorării şi severizării bolilor transmisibile şi nontransmisibile, care determină
împreună grave pierderi umane, sociale şi economice.
Dintre problemele care necesită rezolvare, Strategia se axează pe următoarele:
 dirijarea sistemului de sănătate;
 finanţarea sistemului de sănătate şi mecanismele de plată pentru serviciile de sănătate;
 prestarea serviciilor de sănătate;
 gestionarea resurselor.

În cadrul problemelor ce ţin de gestionarea resurselor sunt incluse şi cele farmaceutice:


“Există probleme în domeniul asigurării cu medicamente, consumabile şi alte resurse materiale.
Insuficient se promovează conceptul medicamenteloresenţiale, cel al “formularului
farmacoterapeutic”, nu este asigurată utilizarea raţională a medicamentelor, nu s-a atins
nivelul satisfăcător al accesibilităţii fizice şi economice la medicamente.”
În scopul implementării Strategiei, Guvernul a aprobat “Planul de acţiuni pentru perioada aa.
2008-2017”. Planul constă din 4 secţiuni. Domeniul farmaceutic este inclus în secţiunea 4, pct.
4.3. cu obiectivul “Managementul raţional al medicamentelor”, care prevede două măsuri
importante:
1. Asigurarea securităţii farmaceutice prin realizarea următoarelor acţiuni:
 elaborarea şi implementarea regulilor de bune practici (GLP, GCP, GMP, GDP, GPP);
 implementarea şi perfecţionarea sistemelor informaţionale automatizate de evidenţă a
circulaţiei medicamentelor;
 elaborarea mecanismului de asigurare a utilizării raţionale a medicamentelor;
 fortificarea sistemului de control a calităţii medicamentelor.

2. Asigurarea accesibilităţii fizice şi economice a medicamentelor, aplicând activităţile ce


urmează:
 reorganizarea secţiilor farmaciilor de spital şi conformarea lor la prevederile actelor
normative în vigoare;
 lărgirea sortimentului de medicamente compensate;
 perfecţionarea mecanismului de asigurare a populaţiei cu medicamente compensate;
 perfecţionarea mecanismului de formare a preţurilor pentru medicamente;
 stimularea dezvoltării industriei farmaceutice autohtone.

S-ar putea să vă placă și