Admin 1 Complet

Curs Complet Drept Administrativ I (2015)
Examen –Prima parte teoretic 10 întrebări-prag de 30% sau altul ne anunță .

-A doua parte speță.
Introducere în drept administrativ
Dreptul administrativ are legături cu toate ramurile dreptului – civil,

constituțional, teoria generală a dreptului.
Diferența dintre dreptul civil si cel administrativ : administrativul este un drept
public, civilul e privat.
Statul presupune 3 elemente, 2 elemente nonjuriduce și unul juridic :
teritoriul, populația - elementele nonjuridice (aducă nu au nici o legătură cu dreptul) și
puterea publică sau suveranitatea – elemantul juridic .
Puterea publică sau forța de constrângere a unei entități abstracte asupra
persoanelor. Jurisdicția înseamna o parte a acestei puteri publice, acea parte cu ajutorul căruia
se soluționează litigiile.
Puterea publică este exercitată prin 3 funcții- legislativă, executivă

(administrativă) și judecătorească. Această ordine este logică deoarece funcția legislativă
legiferează adică creează legii cu aplicabilitate generală și repetată la noi este exercitată de
Parlament. Fara legi nu avem ce discuta despre altceva, mai întâi tebuie să existe o lege pe
care să o cunoaștem toți abia apoi să vedem ce e de făcut mai departe . Degeaba ar fi legi daca
nu ar fi aplicabile. Astfel, trebuie să existe cineva care asigură aplicabilitatea legii când
aceasta nu este respectată. Așa cum funcția legislativă este executată de Parlament , așa
funcția executivă este exercitată de Administrația publică- nu avem un organ administrativ
care pune în executare legile ci avem un sistem de organizare, administratia publică este un
sistem de organe administrative în vârf cu Președintele și Guvernul care coboară până la
administrația publică locală.
Parlamentul adoptă o lege oarecare care instituie de ex viteza max pe localitate. S-ar putea să
nu avem nevoie de administratie? Nu, pt că legea este de mai multe ori încălcată astfel este
adusă la îndeplinire de administratie care îți dă sancțiunea, procesul verbal încheiat de agentul
de poliție prin care îți sancționeaza comportamentul, acesta este raportul dintre lege și
aplicarea ei.
Avem așa : Legiferează sau creează legea, execută sau aplică legea , funcțiia judecătorească
ce face? Soluționează litigii. Ori de câte ori apare un conflict între stat și indivizi sau între
indivizi funcția judecătorească intervine. Funcțiia judecătorească este exercitată de instanțele
judecătorești( ICCJ + C.A., Tribunale, Judecătorii).
Actul juridic fundamental prin care se exercită funcția legislativă este LEGEA.
1
Funcția executivă se exercită prin intermediul ACTE ADMINISTRATIVE.

Funcția judiciară este exercitată prin HOTĂRÂRI JUDECĂTOREȘTI.
Avem drept public unde se exercită puterea publică, unde nu se exercită putere publică avem
drept privat; în dreptul privat actul fundamental este contractul. Contractul și cele 3 acte de
mai sus sunt cele mai importante acte juridice dintr-un stat .
Dacă însă comparăm actul administrativ cu legea și cu horărârile judecătorești,
prin ce se deosebește acesta de celelalte 2 și prin ce se deosebește funcția administrativă de
celelalte 2. Legea are un caracter primar, nu se subordonează nimănui, actele
administrative sunt suborodonate legii, hotărârile judecătorești se pronunță în numele legii.
Prin ce se deosebește o hotărâre judecătorească și inclusiv funcțiia judecătorească de celelalte
2- este independentă față de politică .
Administrația publică
Administrație - ”ad”- către +”ministro”-servitor

- înseamnă o activitate sub comandă, activitate care nu este independentă.
Activitatea oricărei persoane din administrație este sub comandă, nu există subordonare dar
nici Guvernul și toate organele de mai jos nu pot ignora legea. Activitate care constă în
aplicarea legii, nu este o activitate independentă ci una care se subordonează legii.
Administrație publică :
* - a administra – în dreptul privat- are un sens asemănător dar nu se suprapun, înseamnă o
activitate a cuiva asupra bunului altuia.
★ Administrația publică- noțiunea în dreptul public are 2 sensuri în funcție de
context:
-un sens material: o activitate , în abstract administrația publică este o
activitate care indeplinește 3 elemente:
1. este înfăptuită de administrația publică în sens organic –de totalitatea organelor
admin din România
2. într-un regim juridic specific și anume într-un regim de putere publică, ori de câte
ori este vorba de dreptul public totdeuna există putere publică, forța de constrângere.
Prin toată activitatea asta ce se face de fapt ? Prima componenta intelectuală- se pune
în aplicare legea, o altă componentă mai pragmatică -se prestează servicii publice, o
activitate prin care se presteaza servicii publice administratia satisface o necesitate
publică, prestarea serviciilor publice presupune activități materiale.
- unul organic: sensul care se referă la unele organe administrative, adică în
sens organic administrația publică semnifică o formalitate de organe administrative în frunte
cu Guvernul și Președintele la care se alinează toate celelalte organe administrative.
Executivul și administrația în sens organic sunt sinonime? NU, administrația

publică este o noțiune mai largă decât executivul care e o noțiune mai restrânsă, administrația
înglobeaza executivul. Executivul este partea politică a administrației publice, adică
totalitatea acelor aleși locali, demnitari care au ajuns acolo fie prin alegeri fie prin numire,
2
pe când ceilalți sunt funcționari de carieră, persoane care în mod normal nu au legătură cu
politica.
Partea stabilă a administrației sunt funcționarii de carieră - practic ei fac toată treaba dar nu
decid.
Partea politică a administrației se numește executiva - este partea mai vulnerabilă deoarece
în cazul unei schimbări politice sunt înlăturați cam toți.
Dreptul administrativ – este totalitatea unor norme, sau o ramură din dreptul public
alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice, prin care sunt reglementate raporturi
juridice de drept administrativ. Raportul juridic administrativ, se poate naște între două
sau mai multe organe administrative pe de-o parte, pe de altă parte se poate naște între
un particular și un organ administrativ.
Acest raport cu un particular poate fi de mai multe feluri fie de administrativ normal (ex.
când ii acordă o autorizatie de constructie) sau un raport administrativ conflictual, se naște un
litigiu (ex. când refuză abuziv sa ii acorde o autorizatie) totalitatea regulilor conflictuale
formează contenciosul administrativ.
Raportul juridic administrativ este fundamental diferit față de un raportul juridic civil prin
faptul că în civil părțile se află în raport de egalitate iar în administrativ nu, raportul juridic
administrativ nu este unic există raporturi verticale, orizontale și oblice . În civil cand o parte
nu își execută obligația cealaltă parte îl constrânge prin executorul judecătoresc.
Raportul juridic administrativ între 2 organe administrative este fie orizontală (ex.
rap. jur. dintre doi primari) niciunul nu este subordonat sau pe verticală acesta implică un
raport de subordonare (ex. Guvern și un prefect ).
Raporturile dintre particulari și administrație sunt oblice. Nu există raport de
subordonare și nici prerogative juridice egale, acestea sunt diferite și de aceea sunt inegale
particularul un pic mai jos și administrația mai sus. Organul administrativ spre deosebire de
particular nu apeleaza la forța de constrângere a statului pt că o are (este puterea executivă).
Așa cum funcția juridică are putere publică, așa are și administrația (primarul) care execută
direct nu are nevoie sa mearga la judecător.
Trăsăturie dreptului administrativ
3
I. Dreptul administrativ trebuie să fie guvernat de principiul legalității- în dreptul

public acest principiu este mult mai vizibil deoarece autoritățile nu pot face decât ceea ce le
permite legea în mod expres, nu au o libertate îngrădită de lege, ci au expres o permisiune
reglementată de lege și de aceea principiul legalității este mult mai riguros, mai bine definit.
(dreptul privat este guvernat de libertate)
Sunt 2 dimensiuni până la urma :
1. Problema competenței: competența trasează foarte clar limitele exterioare a

principiului legalității (adică ce poate face primarul? Luam legea și ne uităm și vedem
lista cu atribuțiile lui). Principiul legalității în materie de competență ne spune că
fiecare organ administrativ atunci când acționează într-un anume fel trebuie să o facă
numai în limitele competenței sale . Ori de câte ori un organ administrativ a depășit
aceste limite spunem că s-a încalcat principiul legalității, pt. că acesta mă interesează,
fiecare cu competența lui legală.
2. Forța juridică a unui act administrativ – ce forță juridică au actele administrative? au
o forță juridică infinită. Ce le dă forța juridică ? Poziția fiecărui organ în structurile
administrative pt că s-ar putea ca între ele să existe ierarhie sau nu.
Piramida a surselor dreptului – cum ordonam actele juridice într-un sistem de drept-
-Aproximativă la nivel de regulă generală
-Această piramidă vizează numai actele normative
1. Legea (blocul legislativ) – Constituția -Lege constituțională – în sens abstract se

înțelege o constituție plus orice lege de revizuire a acesteia.
- Legi organice respectiv legi ordinare – tradițional legile organice au o forță
juridică superioră, iar legile ordinare o forță juridică inferioară celor organice. Legile organice
sunt reglementate prin Art. 73 și ni se spun care sunt domeniile în care se aplică, domeniile
respective trebuie reglementate prin lege organică, restul domeniilor trebuie reglementate prin
lege ordinară. Care are forță juridică mai mare? Nu se intersectrază, în teorie nu se
intersesctreză , deci nu pot fi comparate. Totuși ele se întalnesc, de exemplu, o lege oarecare,
lege privind curațenia pe strazi nu e lege organică, se poate adopta prin lege ordinară dar la
sfârșitul legii scrie așa ”constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1-2 ani fapta
oricarei persoane de a împiedica efectuarea curățeniei”- a reglementat o infracțiune,
Constituția spune ca infracțiunile și pedepsele pot fi reglementate doar prin lege organică,
ipoteza s-ar putea întâmpla în practică, infacțiunea de împiedicarea efectuării curațeniei o
găsim și în codul penal, textul asta din lege modifică codul penal ? DA. Codul penal e lege
organică, modifica legea ordinară legea organică? Nu. Dar o lege organică poate modifica o
lege ordinară? Da. Deci ce concluzie putem trage cu privire la forța juridică a celor două?
daca actul A îl poate modifica pe actul B și actul B îl poate modifica pe actul A, înseamnă că
cele două au forța juridică egală sunt de regulă acte juridice de același fel. Dar dacă actul A îl
poate modifica pe actul B dar actul B nu îl poate modifica pe actul A înseamnă ca cele doua
au forță juridică diferită .
4
2. Actele administrative (blocul admin) –cu forță juridică inferioară legii. Avem și aici o
ierarhie care întradevăr este dată de poziția organelor în sistemul de organe administrative ale
statului.
1.Actele administrative cu forța juridică cea mai mare sunt:
Hotărârile de Guvern și Decretele președintelui României-
extrem de puține.
2. Ordinele miniștrilor.
3. Orginele emise de conducătorii autorităților administrative
autonome .
4. Ordinele prefectului, HCJ și Dispoziții ale Președintelui
Consiliului Județean.
5. HCL și Dispoziții ale Primarului.
6. Pt mun. București- Hot. ale Consiliilor de sector și Dispoziții
ale primarilor de sector.
Denumirea- față de legi, unde există o singură denumire aici există o sumedenie; De
observat ca de regula toate actele administrative care se adoptă prin vot de organe
pluripersonale se numesc hotărâri ( de guvern, de consiliu județean, local). Dacă e vorba de
acte administrative adoptate de organe administrative unipersonale subordonate guvernului se
numesc ordine. În fine dacă vorbim de acte ale organelor unipersonale din administratia
publică locală (primarul și presed CJ) ele se numesc dispoziții.
La anumite nivele am pus pe același palier pt că pur și simplu competența strictă

dintre ele nu se intersectează și dacă s-ar întâlni indiferent unde unul din ei iși încalcă
competența. (Hot de Guv și Decretele Președ Rom- presed poate emite decrete in anumite
situatii evident ca guvernul nu are acolo absolut nici o atributie dar nici presedintele nu are
nici o atribuitie in domeniul guvernului –nu avem cum sa le comparam) (Ordinele prefectului,
HCJ și Dispoziții ale Președintelui Consiliului Județean – teoretic în mod normal prefectul are
o competența, C.J. are altă competență și Președ CJ are altă comp. le-am pus totuși așa ca să
vă arăt că uneori s-ar putea suprapune în cazuri foarte rare și dacă se suprapun atunci sunt
inegale ?!?! ex. prefectul aduce la îndeplinire o sarcina dată de guvern , practic să exercite
atribuțiile guvernului la nivelul respectiv, în ipoteza asta sigur că actul prefectului e mai
puternic decat celelalte pt că vine de la guvern. HCJ și Disp PCJ)
Ordinanțele de Guvern leagă blocul Legislativ de cel Administrativ prin natura lor. Din
punct de vedere organic(formal) ele nu sunt adoptate de organe legislative ci sunt adoptate de
organe administarive deci dpdv organic-formal-procedural OG este un act administrativ, iar
material sunt legi (ordinare sau uneori chiar organice).
Activitatea oricarui organ administrativ trebuie sa fie guvernată de principiul legalității, am

zis că sunt două dimensiuni și anume : orice organ administrativ trebuie să își respecte
5
domeniul în care poate acționa(prima), iar dacă doua organe administrative acționează în
același domeniu adică atribuțiile li se suprapun atunci fiecare când emite un act trebuie să
respecte toate actele juridice si forță superioară(a2a). (atunci cand primarul emite o dispozitie
in primul rand trebuie sa isi verifice atributiile din legea 215 si intr-un anumit domeniu toate
actele sa fie respectate)
II. Lipsa de codificare - dreptul administrativ nu are un cod administrativ, avem un set de legi.
III. Lipsa de stabilitate- caracterul de mobilitate; se schimbă foarte repede.
IV. Prioritatea interesului public față de orice interes privat – se învârte tot dreptul
administrativ în jurul acestui principiu. E adevărat ca interesul public prevalează interesul privat dar
nici interesul privat nu poate fi călcat în picioare de aceea se acordă despăgubiri.
Organizarea administrativă în România
Teoria organizării administrative sau sisteme administrative:
 Sistemul centralizat –Centralizare- specific orașelor cetăți, avem o autoritate

centrala adică un conducător unic, un singur factor de decizie de multe ori se
identifica cu legiuitorul; cum ajunge de la centru până la populație? Prin niște așa ziși
agenți. Acești agenți aplică direct legea asupra populației. Acest sistem este extrem de
simplu, organul central ajungea la putere prin forță și e singurul care ia decizii cu
privire la tot statul și toate atribuțiile agenților sunt imateriale adica ei nu decid
nimic, ei doar pun în aplicare deciziile luate de centru. Este un sistem în care puterea
coboară de sus în jos. Acest sistem nu funcționează astâzi deoarece un asemenea stat
azi s-ar sufoca pt ca e imposibil ca cineva sa ia toate hotărârile într-un stat.
 Sistemul deconcentrat –Deconcentrare - Puterea coboară de sus în jos, avem un organ

central și agenți în teritoriu. Agenții aceștia sunt, de regula, oameni de încredere dar,
spre deosebire de sistemul centralizat, aceștia nu execută, ci ,o dată cu numirea în
funcție, le declară și o anumită parte din puterea pe care o are centrul. Puterea se
modifică, acest agent la rândul său își desemnează alte persoane de încredere, iar cei
de mai jos -le putem spune subagenți. Specific : puterea coboară de sus în jos, agenții
sunt numiți pe criteriu politic, puterea se organizează pe nivele de la cel mai înalt până
la cel mai jos și la fel și deciziile (fiecare primeste o parte din puterea de mai sus și o
parte din ea o transmite mai jos dar evident cu privire la deciziile din ce in ce mai
putin importante). Controlul este unul ierarhic. Particularul are un recurs ierarhic,
adică te duci din grad în grad până la capăt. Este un regim nedemocratic- acesta este
principalul neajuns. Într-un asemenea sistem organizarea administrativ teritorială –
Unitățile administrativ teritoriale nu aveau personalitate juridică – important,
deoarece singurul care avea personalitate juridică era statul. De reținut ca toți agenții
erau agenți ai statului, toți reprezintă statul. În ce constă acest control ierarhic? Ce
6
poate să îi facă un agent unui subagent care emite un act? Il poate anula. Ce ii poate
face un agent unui subagent daca acesta refuză să emită un act? Să îl oblige prin
sancțiuni și dacă nici așa inferiorul nu își îndeplineșre obligația îl înlocuiește cu altă
persoană, uneori i se poate substitui inferiorului în competențe și să îl emită el (agentul
superior) cu titlu excepțional. Acest control ierarhic vizează atât actele inferiorului cât
și persoana care poate fi înlocuită uneori fără motiv.
 Sistemul descentralizat –opus- puterea centrului vine de jos (toată populația prin vot
desemnează un organ central) .
Sistem descentralizat pur: pot fi mai multe organe centrale în apropiere de centru, ar
putea fi așa- se alege nivelul central, s-a desemnat conducerea, mai avem un nivel al
puterii județene ales prin vot, mai multe persoane le putem spune agenți (Cons.
Județean) dar toți desemnați de jos, la nivel local aleși tot așa, cu cât coborâm mai jos
sunt mai mulți dar regula desemnării lor se păstrază. Are ca avantaj că este
democratic. Principalul dezavantaj este lipsa controlului.
Principiul descentralizării se mai numește principiul autonomiei locale, fiecare unitate
administrativă teritorială are o personalitate juridică, au autonomie electivă-organele
lor sunt alese de populație în mod autonom față de centru, au autonomie decizională-
pot decide în limitele legii cu privire la problemele lor și au autonomie financiară și
fiscală- au dreptul să colecteze taxe pe care le folosesc în interes local prin opoziție cu
celălalt sistem .
Avem două sisteme teoretice mari deconcentrarea și descentralizarea.
Deconcentrarea înseamnă de sus în jos, adică modul de propagare a puterii, acest

sistem este foarte închegat dar îi lipseste democrația, totul este autoritat, avem un control
ierarhic, nici nu trebuie reglementat controlul prin ceva lege deoarece prin natura lui exista
control (superiorul are puteri aproape absolute asupra inferiorului).
Descentralizarea este exact invers puterea se propagă peste tot de jos și așa se
formeaza organele administrative, acest sistem are marele avantaj că este conceput ca sistem
democratic dar dacă lipseste controlul sistemul, statul riscă să se dezintegreze, nu e coerent nu
e închegat; prin natura lucrurilor nu există control acest sistem are la bază regula autonomiei,
fiecare este autonom.
Pentru ca sistemul descentralizat să funcționeze s-a instituit primul control, numit

control de tutelă.
Controlul de tutelă -acest control, față de cel ierarhic, este acel control care este
reglementat expres de lege, adică legea îl instituie expres că altfel nu ar exista control, pe care
un organ central sau organele centrale le exercită asupra organelor locale aflate un pic mai jos
în această ierarhie. De regulă, nu este vorba de un control așa cum este în sistemul centralizat
7
(unde numești, revoci, anulezi actul); controlul acesta de tutelă de regulă este unul de
legalitate. Adică un organ administrativ de exemplu emite un act, organul care ar putea avea
un control de tutelă, unul de mai sus în ierarhie, în ce constă posibilitatea lui de control? pâi în
primul rând i se stabilește prin lege prerogativa de a analiza acest act, organul inferior are
obligația de a comunica toate actele unui alt organ administrativ care i le verifică, să vadă
dacă i se par legale sau ilegale. Dacă i se par ilegale, (nu le poate desființa, nu le poate anula
ș.a.m.d) poate sesiza instanța de contencios administrativ, adică poate ataca acest act în
instanță, astfel încât cineva care e în afara disputelor politice să spună el daca actul e legal sau
ilegal și dacă este ilegal îl anulează și se desființează actul , dacă este legal este repus în
vigoare.
Sistemul organelor administrative în România
Președintele României- unul din vârfurile administrației, el primește puterea prin vot,
specific sistemului descentralizat.
Alături de președinte mai avem o autoritate publică aleasă la fel, și anume Parlamentul (el
bine înțeles nu face parte din administrație) dar ne interesează deoarece Parlamentul, ca și
Președintele României, își trage forța tot de la corpul electoral pt. că prin niște mecanisme
Parlamentul și Președintele împreună desemnează sau conduc într-un final la investirea în
funcție a Guvernului.
Guvernul – nu este subordonat nici Președintelui nici Parlamentului, dar un anumit

control există. Mecanismul prin care cele 2 organe desemnează Guvernul, ordinea ?
Preșesinte- Parlament- Președinte. Președintele desemnează un candidat, candidatul își
desemnează echipa, merge în fața Parlamentului primește un vot de investitură, după care toți
se duc înapoi și depun juramântul în fața Președintelui. Președintele are un dublu rol dar cel
mai semnificativ este primul cand desemnează un candidat, a doua oara doar depun
jurământul.
O dată ce s-a desemnat Guvernul, membrii acestuia se numesc miniștrii.
Miniștrii –fiecare dintre ei conduc un minister și așa se formează în subordinea

miniștrilor mai multe ministere, care sunt stabilite de Guvern prin hotarâre .
Pâna aici funcționează pe principiul deconcentrării, se numește deconcentrare funcțională pt

ca se separă , adică Guvernul se împarte pe materii, probleme, domenii de activitate.
Dar totodată de la Guvern mai avem un nivel Județean și unul Local - asa e astâzi.
La nivel Județean tot din Guvern avem în aceeași schemă deconcentrată, avem în
subordinea Guvernului PREFECȚI . La prefecții sub deconcentrarea terotorială, fiecare
prefect primește niște însărcinări de la Guvern pe teritoriul pe care îl are în competență, adică
teritoriul unui județ. La același nivel și ministerele au anumite organe deconcentrate: ele se
numesc SERVICII PUBLICE DECONCENTRATE dar au denumiri diverse(direcții,
8
agenții, inspecții...). Cert este ca sunt subordonate unui minister și au competențe în același
domeniu. Aceste servicii publice deconcentrate în principiu au o dublă subordonare directă, și
anume față de Minister dar și față de Prefect. S-ar putea ca datorită faptului ca sunt dublu
subordonate la un moment dat să primească pe cale ierarhică ordine contradictorii și atunci
trebuie separată - In anumite probleme sunt subordonat ministerului în alte probleme sunt
subordonat prefectului. Logica sistemului este să transpună ceea ce este pe plan central în plan
local, adică tot așa cum la nivel central, Guvernul este supraordonat ministerelor și le
coordonează activitatea, tot așa pe plan județean reprezentantul guvernului, adică prefectul
este supraordonat reprezentaților ministerelor , adica Serv. pub. deconc. și le coordonează
activitatea. Când se vede subordonarea față de prefect și când se vede subordonarea față de
minister? Trebuie să știm că serviciile pub. decon. sunt conduse de nișe șefi (directori
inspectori sau altfel), cum ajung în funcție acești conducători? Prin ordin al ministrului care
nu se poate emite decât la propunerea prefectului. (nici fără prefect nu se prea poate, nici fără
ministru, se negociază;) Chiar politic numiti, persoanele respective de regulă trebuie sa aibă o
specializare, experiență în domeniul respectiv. La momentul numirii dar și la momentul
revocării lor din funcție ambii joacă un rol,tot prefectul va propune și ministrul va dispune
lucrul acesta.
Avem regulile specifice sistemului deconcentrarii, din aceste serv. pub. deconc. uneori
regulile deconcentrării pot merge și mai jos, din aceste serv. pub. deconc putem avea anumite
unități subordonate la nivel local (unui inspectorat școlar îi sunt subordonate școlile care sunt
de stat), deconcentrarea merge pana jos (se schimbă primul ministru, se schimba ministru
educatiei apoi seful inspectorilor scolari, inspectorii,directorii de scoli asa cad toti).
Tot la nivel central pe lângă Guvern mai avem AUTORITĂȚI ADMINISTRATIVE

AUTONOME – anumite autorități care nu sunt subordonate nimănui (ex. CSAT, SRI,
BNR.). Acestea se caracterizează prin faptul ca nu sunt subordonate nimănui dar împreuna cu
Președintele României și cu Guvernul sunt autorități care nu au o altă autoritate
supraordonată. Ele sunt reglementate prin lege organică, avem o lege organică specială care le
reglementează activitate, competența, suncționarea, structurile ș.a.m.d. Există un minim
control al unuia dintre cele 3 autorități asupra acestora care se referă la rapoarte și
numiri/demiteri din funcție cu privire la șeful autorității. Acest șef are și el unele competențe
și cei de sub el sunt funcționari de carieră care nu pot fi schimbați asa usor și au o autonomie
foarte mare. Actele autorităților nu pot fi anulate de oricine, doar de instanța de contencios
administrativ. Unele A.A.A. nu au structuri în teritoriu, altele au (BNR are sucursale
județene), daca există asemenea structuri, în cadrul acelor structuri, organele administrative
sunt organizare pe principiul deconcentrării.
La ministere ne spune Legea 90/1991 privind Guvernul și Ministerele, că ministerele

au în subordine pe de-o parte servicii publice deconcentrate și pe de altă parte UNITĂȚI
SUBORDONATE. Unități subordonate unui minister care ar putea fi : ministerul educației si
cercetării are în subordine universitățile, care este diferența/diferențele între serviciile publice
deconcentrate ? Unitățile subordonate se bucură de o autonomie mai mare decât serv. pub.
9
deconc. (daca se schimba ministrul educatiei se schimba inspectorul scolar dar nu se schimba
rectorul universitatii - la nivelul alegerilor, rectorul e ales prin votul tuturor cadrelor didactice
din universitate) , activitatea desfășurată de unitățile subordonate este un serviciu public (în
speță educația). Unitatea subordonată îl prestează direct, furnizează seviciu; serv. pub.
deconc. îl organizează, se ocupă de administrarea învățământului, nu de învățământ în
concret. Serv. pub. deconc. face pe plan județean ce ministerul face pe plan național, unitatea
subordonată face cu totul altceva.
În subordinea Guvernului dar la fel de bine ar putea fi în subordinea unui minister, dar
tot la nivel central avem așa numitele ORGANELE CENTRALE DE SPECIALITATE.
Ele se aseamană cu ministerele, dar diferența este aceea că ele pot fi înființate și în subordinea
unui minister nu numai în paralel cu el. Când o să fie înființate în subordinea unui minister și
când o sa fie separat în subordinea Gvernului? Când o situație poate intra în competența mai
multor ministere (comisia de prognoză- care trebuie sa stabileasca în se parte s-ar îndrepta
țara din mai multe puncte de vedere economic, turistic, agricol) se înființează în subordinea
Guvernului, când vizeaza o situație care este în strânsă legătura cu un minister se înființeaza
în subordinea acestuia. Niciodată pt un organ central de specialitate nu e necesar un minister,
adică domeniul în care funcționează este de o importanța mai redusă decât a unui minister.
Dacă avem un minister, Organele Centrale de Specialitate vor fi conduse de un ministru,
adică un membru al Guvernului de prim rang; dacă avem doar un organ central de specialitate
atunci avem un secretar de stat.
Aceasta este partea deconcentrată a sistemului administrativ.
La nivelul județean, tot pe principiul descentralizării, vom avea Consilii Județene și

Președinți ai Consiliilor Județene. – Organe adminstrative principale la nivel județean. Atât
Consiliul cât și președintele sunt aleși prin vot. Unitatea administrativ teritorială este județul și
județul este condus de consiliul județean și de un președinte al consiliului judetean.
La nivel local aveam tot pe principiul descentralizării, un Consiliu Local și Primarul.

Unitatea administrativ teritorială este comuna. Sistemul nostru a ales să le denumească
diferit: municipiu, comuna, oraș. Organele administative ale acestora sunt : consiliile locale și
primarii.
De sus în jos avem un personaj care este peste tot și care se numește secretar.
Secretarul este funcționar de carieră, se prezintă la un concurs, este ales ca urmare a unor
aptitudini pe care le are, spre deosebire de toti de care am discutat, care pot fi
schimbați/numiți politic, nu și secretatul. Rolul secretarului este de a asigura continuitatea
dintre diferitele conduceri.
De observat că pe de-o parte sistemul de sus în jos este partea deconcentrată, pe de altă
parte este partea descentralizată. Ce le leagă? În primul rând autoritățile locale se bucură de
așa numitul principiu al autonomiei locale. Câte autorități se bucură de acest principiu? 4.
Consiliul județean și presedintele lui, consiliul local și primarul. Ce raporturi sunt intre primar
10
si consiliul local? Nu sunt de subordonare deci sunt de colaborare, cooperare ș.a.m.d., asta nu
înseamna ca actele primarului uneori nu trebuie sa respecte hotărârile consiliului local dar nu
înseamna ca organic este o subordonare. Ce raporturi exista între Consiliul județean și cons.
local? Raporturile sunt de colaborare!!! Între CJ,CL și Guvern sau PCJ,Primar și Guvern?
Același lucru, COLABORARE!!! Una e autoritate centrală, celelalte sunt locale dar nu există
subordonare. În concluzie, toate organele administrative, apărate de principiul autonomiei
locale, nu au organ supraordonat, pt. că sunt autonome. (Ex. Prefectul clujului poate fi revocat
de Ponta pt. că el l-a numit,dar primarul clujului este ales de populatie și poate fi revocat doar
prin referendum local).
!!! Aceste organe administrative sunt organe autonome ele însele și, prin urmare,
Guvernul și organele lor nu le pot afecta direct(nu le pot anula actele nu le pot demite s.a.m.d)
dar ne spune Legea administratiei publice locale că, în exercițiul anumitor atribuții, aceste
organe administrative funcționează ca autorități ale statului, nu autorități locale.(cel mai
cunoscut exemplu e atribuția primarului de ofițer de stare civilă - te casatoresti in fata
primarului, dar casatoria e cunoscută in intreaga tara si de fapt este casat; in fata primarului ca
autoritate a statului) Ori de câte ori avem o asemenea prevedere, teoretic e posibil ca primarul
când exercită acea atribuție să intre în raporturi de subordonare (subordonare față de prefect,
Guvern, la fel e la referendum la recensământ) asta nu înseamna că cineva l-ar putea revoca
din funcție, dar atunci când emite un act administrativ în exercițiul acelei atribuții s-ar putea
ca cineva de mai sus să îi poată revoca actul, pt. că actul acela e al statului, nu este un act din
această autonomie. Aceasta este o excepție. !!!
Am văzut cum se separă sistemul, avem o parte bazată pe centralizare și deconcentrare avem
o parte bazată pe descentralizare. Constituție 123(5)- ne descrie în esența controlul de tutelă.
Activitatea celor 4 organe (CJ,PCJ,CL și Primar) este verificată de Prefect. Prefectul
are un oficiu juridic, adică, printre altele, asta face reclama actele acestora. Toate actele
acestora sunt comunicare prefectului, le analizează și dacă constată că sunt ilegale le atacă în
fața instanței de contencios administrativ, cu o acțiune în anulare. De regulă, actul este atacat
imediat după comunicare și este suspendat, nu își produce efectele, când se termina procesul
daca acțiunea e admisă actul e anulat, deci oricum nu își mai produce nici un efect, dacă
acțiunea prefectului se respinge atunci actul e repus în vigoare și își produce toate efectele față
de presoanele vizate. Astfel, administrația publică locală este controlată de cea centrală dar e
controlată la nivelul legalității actelor.
Ce înseamna de fapt o descentralizare efectivă ? Avem, de pe-o parte, UAT Cluj care
reuseste sa adune o suma de bani cu titlu de impozite de la cetățeni . Care e destinatia acestor
bani ? 10-15% avem impozite si taxe locale, restul impozitelor merg la bugetul național, după
care o parte se va întoarce la Cluj . Descentralizarea efectiva își propune ca 70-80% din suma
asta sa ramână, dar pt asta tot administratia locală trebuie sa isi asume responsabilitatea pt
anumite servicii publice, activități. Cu cât partea de bani ramasă în UAT e mai mare, cu atât
autonomia e mai mare - cu cât e mai mică, cu atât șantajul este mai prezent.
11
Sistemul autorităților în România
Președintele României- el este o autoritate politică, singurul organ administrativ

care nu are o reglementare legală proprie, adică este singurul care are o reglementare numai în
Constituție(constituțională). Care este împortanța practică? Cum, când poate o lege oganică sa
modifice o lege constituțională? Când actul cu forță superioară îți dă voie, spune Constituția,
ori de câte ori condițiile acestui drept vor fi reglementate prin lege organică atunci stim că
leguitorul constituțional permite celui organic să modifice, să completeze, sa relglementeze
s.a.m.d. Legea organică ce spune ? Condițiile exercitării acestei acțiuni s.a.m.d. se vor stabili
prin hotărâre de guvern și atunci legea coboară și mai jos, permite Guvernului prin Horărâre
să detalieze. Vine Guvernul și spune termenul exercitării acestui drept se face pe plan local
prin Hotărâre de Consiliu Local. Dar dacă reglementarea superioară nu îmi permite, atunci
ramane la fel și singura adăugare sau modificare se poate face, ori prin modificarea
Constituției, ori prin eventuale Tratate Internaționale.
Relațiile majore ale președintelui sunt cu Parlamentul si cu Guvernul, mai ales la

formarea lui; președintele semnează Tratatele internaționale. Când contează presedintele ca
organ administrativ în teorie? Președintele coordoneaza o persoană juridică formată în jurul și
subordinea lui numită administrația prezidențială.
Actele președintelui sunt :
1. Decizii- când vizează interiorul admin. prezidențiale(ex. sancționează un

subordonat). Președintele își administrază propria activitate
2. Decrete- dacă sunt în exterior. Foarte multe dintre ele sunt exceptate de la instanța
de contencios, pt că se încadrează pe art. 5 din Lege, adică sunt emise în
considerarea lui de organ de drept constituțional, nu de drept administrativ. O parte
din decrete rămân acte administrative.
3. Mesaje – către poporul român și Parlament. Nu sunt acte administrative.
Teorie/Regulă : Dacă vrei anularea unui act pe cine chemi în instanță? Organul emitent.
Dacă vrem despăgubiri pe cine chemi în instanță? Trebuie sa fie subiect de drept
civil(să nu fie un câine sau o cladire ex. Primăria), trebuie să fie cineva care are personalitate
juridică, o persoana juridică de drept public, care are legătură cu organul emitent.
12
Dacă cineva s-ar considera vatamat printr-un decret sau o decizie și ar vrea sa îl
anuleze plus despăgubiri. Pentru anulare chemi în instanță Președintele, pentru despăgubiri
chemi administrația prezidențială. Daca, ipotetic, nu ar exista administrația prezidențială
pt. Despăgubiri, am chema statul.
Întotdeauna dacă nu găsim o persoană juridică de drept public mai apropiată de

organul emitent cel care va răspunde va fi STATUL !
Guvernul- Administrația este bicefală (Presedinte și Guvern) dar Guvernul este cel
care o conduce efectiv pt. că el are și mecanisme, Guvernul are reprezentanți în sector care
controlează legalitsatea administrației locale, Guvernul dispune de bani și îi poate distribui
ș.a.m.d. Guvernul poate emite hotărâri în majoritatea domeniilor astfel încât sa regleze
administrația publică în terotoriu. Practic el conduce administrația. Ce acte poate emite
Guvernul? Ordonanțe respectiv Hotărâri și Decizii (emise de primul ministru, ceilalți
ministrii emit ordine) . Hotărâtra diferă de Decizie prin aceea că hotărârea este contrasemnată
de primul ministru, are 2 semnături.
Ordonanțele au natura a legii, nu le ataci direct în contencios sunt verificate de Curtea

Constituțională.
Ceea ce putem verifica sunt Hotărârile și Deciziile.
1. Ca să anulăm o Hotărâre -Guvern

Decizie – Primul Ministru
2. Ca să cerem despăgubiri/daune la Hotărâre - Guvern
Decizie – Guvern
Cand emite (primul ministru)o decizie sau hotărâre(guvernul) și când emite o

ordonanță? Emite ordonanță când decide și pt punerea în aplicare a legii care deja există vom
discuta de drept administrativ și contencios administrativ (decizie/hotărâre). Întotdeauna în
contencios administrativ ne judecăm cu cineva care aplică legea nu care emite sau adoptă.
Guvernul are o dublă structură subordonată adică, o structură subordonată pe plan central în
funcție de domeniul de activitate (ministere și alte organe centrale) aceasta este subordonarea
centrală și pe de altă parte avem o subordonare deconcentrată din teritoriu (prefectul). Cu
privire la aceștia își poate exercita controlul ierarhic(cu privire la actele acestora le poate
anula/revoca, cu privire la persoană- la prefecți îi numește și îî sancționează, când ii permite
legea - cu privire la miniștrii, remanierea se face numai cu acordul președintelui).
Ministerele- a nu se confunda cu miniștrii; Guvernul este format din primul ministru

și din miniștrii, este clar că miniștrii fac parte din Guvern, dar totodată acest ministru are în
subordine un întreg aparat care se numește minister. Există subordonare între Guvern și
13
minister însă ministrul face parte din el. La nivelul actelor, ministrul participă la
deliberare/discuții și, prin vo,t la adoptarea actelor numite Horărâri - face parte din voința
guvernului. În schimb el singur, angajând ministerul, nu guvernul, poate adopta un alt act
numit Ordin, dar ordinul acesta este interior horărârii și o respectă. Deci între Guvern și
minister există subordonare, în schimb ministrul face parte din el.
Ordinul ministrului - chemăm pt anulare pe ministru, pt despăgubiri chemăm
Ministerul. Dacă ipotetic ministerul nu ar avea personalitate juridică am chema Guvernul.
Ministerul exercită controlul ierarhic asupra serviciilor publice deconcentrate. Cum arată
acestea? Avem un inspector care conduce funcționarii de sub el care se numește inspectorat,
avem un director care conduce o direcție etc. - prin urmare, daca un funcționar a fost demis și
vrea anularea actului de demitere și despăgubiri, pe cine cheamă în judecată? Pt. anulare
inspectorul și pt despăgubiri inspectoratul. Dacă acesta nu ar avea persoană juridică am
chema ministerul.
Prefectul- principala lui activitate este controlul de legalitate, el este numit/demis

politic. Este o funcție precară.Teoretic ar trebui să fie funcționar de carieră dar nu este.
*Cineva care ocupă o funcție stabilă nu poate fi revocat decât în niște situații expres prevăzute
de lege; se ajunge prin alegere sau concurs. Cele precare se caracterizează prin faptul că cel
numit în funcție poate fi revocat în principiu oricând și fără nici un motiv de către
administrația care l-a numit.
Pentru anularea actelor, ordinul prefectului, chemăm prefectul și pentru despăgubiri

instituția prefectului (Prefectura este sediul !!)
Acestea au fost instituțiile centrale și deconcentrate .
Autoritățile descentralizate
Lucrurile sunt mai simple deoarece, de cele mai multe ori, U.A.T. este persoana juridică
de drept public; foarte rar se desprinde o altă persoană juridică.
În primul rând sa le denumim pe fiecare :

Nivelul județean – U.A.T-ul se numește județ apoi organele de conducere sunt CJ, PCJ
și foarte rar ar putea fi secretarul județului , acestea sunt autoritați/organe adminstrative
județene principale. Consiliul județean emite hotărâri, președintele dispoziții și secretarul nu
emite acte administrative dar are niște atribuții pe care ar putea să refuze să le exercite.
Dacă vrem anularea chemăm în judecată consiliul județean, PCJ; pt. Daune, UAT(județul)!
La nivel local - U.A.T-ul se numește comună, oraș, municipiu în funcție de populație și

gradul de dezvoltare urbană. Organele administrative sunt CL, Primarul, Secretarul UAT-ului
și mai sunt unii, dar doar în anumite municipii – Consiliile de sector, Primarii de sector,
Secretarii de sector.
14
Dacă vrem anularea chemăm în judecată CL sau primarul; pt. Daune, UAT(comuna, orașul,
municipiul)!
Dacă vrem anularea chemăm în judecată consiliul de sector sau primarul de sector; pt. Daune,
UAT( municipiul București, sectoarele nu au personalitate juridică!!!! )
PRIMĂRIA NU POATE FI DATĂ ÎN JUDECATĂ- primăria nu este sediul, este acea
structură de servicii publice aflate în sediul primăriei și conduse de primar și de consiliul
local. Avem pe de-o parrte primarul, pe de altă parte CL-ul, serviciul secretarului (oarecum
subordonat primarului dar nu este, doar raspunde în fața primarului) apoi avem alte servicii în
subordinea primarului (serviciul juridic cu șef și încă 2-5 de juristi , serviciul tehnic cu un sef
s.a.m.d., serviciul parcări toți acești funcționari sunt coordonați ierarhic.). Toate acestea
formează primăria. Primăria aduce la îndeplinire HCL prin dispozițiile primarului, această
primărie are o competență numai de execuție, asta nu înseamnă ca nu se iau niste decizii (ex:
decizie de ridicare a mașinii). În nici un caz și pt nimic nu chemăm primăria în instanță. (art
73 din Lege). Avem actele acestor organe administrative îi chemăm pe ei și UAT.
Care este rolul fiecărui organ? De ce avem nevoie de consiliul jud. si PCJ, CL și primar
care este rolul lor? Trebuie luată o decizie, emis un act administrativ. Primarul pregărește,
propune, face proiecte; momentul central al deciziei (se i-a hotărârea) îl exercită Consiliul
local; dupa ce s-a decis cine se ocupă de executare, primarul asigură executarea prin
intermediul serviciilor sale publice aflate în subordinea sa (intervine, se ocupa sancționeaza
daca este cazul ca hotărârea sa fie pusa in executare). La fel și la nivel județean.
Momentul central, cel al adoptării unei decizii, dar mai avem două momente, momentul
anterior al unei decizii este pregătirea ei, o etapă/moment posterioară de executare.
!!! Ce îi lipsește consiliului local ca să arare ca un consiliu județean? Un președinte.

Consiliul Local nu are președinte. Se pune problema de cum este condus un Consiliu local?
Prin președinte de ședință. Ce rol are președintele de ședință? Nu are nici un fel de atribuții
proprii, el nu este organ administrativ care să emită acte administrative, el are atribuții
organizatorice, are doua astfel de atribuții: conduce ședința (acordă/retrage cuvântul, exercită
poliția ședinței) și după ce se termină ședința le semnează astfel încât semnând procesul
verbal de ședință respectiv hotărârile de consiliu local, atestă veridicitatea celor consemnate și
actele din acel moment devin acte administrative. Nu înseamnă că actul e nul doar ca asta a
fost dorința organului administrativ.
La nivel județean, PCJ adună două tipuri de atribuții, cumulează de pe plan local
atribuțiile materiale ale primarului, adică ce face primarul (emite dispoziții) pe plan local, face
PCJ pe plan județean; și pe lângă acestea le cumuleaza și pe cele ale președintelui de sedință
(CJ având PCJ nu are nevoie de un președ. de ședință) . PCJ conduce întotdeauna ședințele și
dacă lipsește va fi suplinit de unul dintre vicepreședinți.
Avem organe pluripersonale – format de mai multe persoane decizia adoptându-se prin
vot. Sunt de două feluri colegiale și colective. Diferența dintre ele este modalitatea de
adoptare a actelor; în anumite situații actele nu pot fi adoptate decât prin consens adică toti cei
prezenți să voteze într-un anumit sens. Celălalt tip de organe votează cu majoritatea.
15
Actul Administrativ
Definiția :
- ce este actul administrativ? Pornind de la o noțiune foarte generală ” forma de activitate”

o să constatam ca actul administrativ este o formă de activitate a administrației publice. ( ce
face primarul la primărie? multe lucruri, dar ,printre altele, emite dispozitii, autorizatii -
acestea 2 sunt forme ale activității lui )
Din punct de vedere juridic, câte feluri de activități îndeplinește un organ

administrativ? În general, doctrina a sesizat 4:
1. Acte juridice
2. Fapte materiale
3. Operațiuni administative ( alte denumiri: operațiuni material-tehnice , tehnico-

administrative s.a.m.d. dar operațiuni administrative este formula urilizată în legea
contenciosului administrativ )
4. Acte politice
Orice activitate a administrației trebuie să poată fi încadrată în una din cele 4 categorii.
Primele două produc efecte juridice , ultimele două nu produc asemenea efecte.
Exemple:- de act juridic care provine de la administratie : o autorizație, o HG de majorare a

ceva, un contract administrativ prin care Guvernul achiziționează o autostradă - toate acestea
produc efecte juridice.
- un act cate nu produce efecte juridice care provine de la administrație: un funcționar

sapă un șanț - este angajatul primăriei , e o forma de activitate în administrație ? Da
1. Ce este un act juridic? Act înseamnă manifestare de voință, nu există un act juridic
care să nu fie o manifestare de voință și mai știm că produce efecte juridice. Manifestarea de
voință, ca să fie act juridic, trebuie să aibă un scop special. Adică efectele juridice nu se
produc întâmplător ci actul juridic este făcut cu acest scop special. Scopul e intenția de a
produce efectul juridic. Efectele juridice sunt drepturi și obligații; nașterea, modificarea sau
stingerea lor.
16
2. Ce este un fapt material? Unele evenimente sunt fapte materiale, dar ce înseamnă
fapt material? Faptul material, prin esența lui, nu e producător de efecte juridice; fapt material
înseamnă orice schimbare în lumea înconjurătoare. Dacă cumva un asemenea fapt material
ajunge să producă efecte juridice, îsi schimbă inclusiv denumirea și se numește fapt material
juridic . Faptele material juridice înseamnă niște schimbări în lumea înconjurătoare care vor
produce efecte juridice fiindcă legea stabilește acest lucru.
Ce înseamna aceste schimbări sau manifestări în lumea înconjurătoare? Sunt

manifestări de voință sau nu? Si si - Pot să fie manifestări de voință sau pot sa nu fie
manifestări de voință. De pildă, aplauzele la un spectacol sunt manifestări de voință dar nu
produc nici un efect juridic, altul ia o carămidă,o aruncă si loveste o masina: e o manifestare
de vointa? Da. Produce efecte juridice ? Da, pt ca legea spune ca trebuie sa repari prejudiciile.
Dar ca sa nu fie manifestare de voință de loc ce exemple sunt aici? Dacă pur si simplu
trăznește în munțiii Făgăraș și se disloca 2-3 stânci ce se întâmplă în lumea juridica?
problema e daca schimbarea materiala produce efecte si in lumea abstractă a drepturilor si
obligatiilor? Dacă a trăznit în munti si –au desprins 2 stânci asta este, nimeni nu are mai multe
drepturi sau obligatii nu se întâmplă nimic. Dacă însa a trăznit o casă din centrul Clujului, o
sumedenie de raporturi se pot naște sau stinge, se naște un drept de despăgubire dacă acea
casa a fost asigurată s.a.m.d. și atunci acest fapt material devine unul juridic pentru ca a
produs si efecte juridice
Si actul juridic și faptul material produc efecte juridice și atunci care este diferența
dintre ele? Că scopul nu există la fapt, adică avem voință, scop și efecte; daca exista
concordanță între cele 3 avem act, daca nu există concordanță avem fapt. Ex. o autorizație de
construire semnată de primar, ce vrea primarul emițând autorizația? Ca X sa construiască.
care este scopul ? De a construi. Efectele? Dreptul de a construi. Nu e asa ca a rezultat
aceeasi chestie de 3 ori? Deci este concordanță. Dacă luam fapte material juridice,
funcționarul care vine beat la serviciu, la primărie, voința lui care este? eu l-am obligat sa
vina, mai există concordanța ? Nu. Efectele? Va fi sancționat. Scopul însă, în nici un caz nu,
de aia a consumat alcool ca sa fie sancționat, nu mai exista concordanță. Efectul juridic nu îl
stabileste voința ta, ci îl stabilește legea .
3. Operațiuni administative – în principiu ele sunt manifestări de voințe, altfel spus

niște chestii intelectuale. Sunt manifestări de voință dar, ca să nu fie acte juridice, nu produc
efecte juridice aici avem: avize, propuneri, rapoarte, referate etc. Ex. primarul ca sa emită un
act care ii depăseste competența întrebă un specialist: este posibil d.p.d.v tehnic sa se emita o
anumită chestie? Si i se raspunde: da, după parerea mea; Asta e avizul, o parere, o opinie, ce
efecte juridice produce ? Aici unul primarul dacă vrea ține cont de el, daca nu, nu .
4. Actul politic – este tot o manifestare de voință care nu produce efecte juridice;
după regula de 3 simplă, dacă actul juridic este o manifestare de voință care produce efecte
juridice, actul politic ar trebui să fie o manifestare de voință care produce efecte politice.
Operațiunea administrativă nu produce nici un fel de efecte, nici juridic, nici politic;
Actul politic, deși nu produc efecte juridice, produce efecte politice. Actele politice provin de
17
la vârful administrației, care sunt cele mai cunoscute actele politice? Mesajul președintelui
(este primul), Declarațiile primului-ministru, astfel de declarații pot da și miniștrii, primarii,
presedințiii consiliului județean , prefecții s.a.m.d. Ce efecte produce un mesaj sau o
declarație? A-ți auzit de mesajul :” să trăiți bine!”, a produs efecte juridice ? NU! Cum știm
dacă ceva a produs sau nu efecte juridice? Plecând de la definiția actelor juridice dacă, în
absurd, am spune că acel mesaj de fapt a produs efecte juridice, înseamnă că a creeat drepturi.
Când cineva dobândește un drept înseamnă că și-l poate apăra în contencios administrativ.
Cum mi se aplică mie în acestă situație ? Să chem în contencios administrativ pe președinte să
îmi asigure mie toate cele necesare să trăiesc bine?!?!?! s-ar fi admis ? NU. Dar efecte politice
a produs? Da. Care sunt efectele politice ale acestui mesaj? S-ar putea ca aceste mesaje să te
ajute să câștigi niște alegeri, sau după aia să se întoarcă împotriva ta ș.a.m.d. Adică efectele
politice când se văd? La alegeri și la referendumuri. Dacă e vorba de declarațiile unui primar
poate să aibă efecte negative fie prezentate în urma unor alegeri, fie că dupa ce se face și
actul, mai sunt și declarații aiurea în comisie - cei din comună pot iniția referendumul local de
demitere .
Acestea sunt cele 4 categorii de formă de activitate care provin de la administrație.

Unde este actul administrativ? in cele 4? în prima categorie!
Un act administrativ produce în mod evident efecte juridice, încercăm să subclasificăm

actele juridice care provin de la administrație astfel încât să ajungem la acte administrative.
Două chestiuni : când facem o clasificare trebuie sa aiba 2 elemente - Care?

Primul este criteriul, dacă nu există criteriu cu siguranță nu e vorba de o clasificare;
Al doilea este importanța practică o să vedem de fiecare dată o să discutăm criteriul
și importanța practică.
Actul care provine de la administrație poate fi clasificat după două criterii distincte
(sunt de fapt doua clasificări):
1) În funcție numărul de părți – Actele juridice se împart în : Unilaterale și

Bilaterlale.
2) Regimul juridic aplicat. Ce înseamnă regim juridic? O totalitate de reguli care
se aplică, reguli care au o anumită logică, o anumită coerență.
După regimul juridic avem
a) Acte emise în regim de drept public sau acest regim se mai numeste
putere publică.
b) Acte emise în regim de drept privat sau de drept civil, comun .
Diferența dintre cele 2 regimuri : cel de drept public gravitează în jurul, în
centru ideii de constrângere (care se ascunde și sub ideea de putere, forță,
autoritate) ; Pe când în regimul de drept privat are ideea de libertate, adică
fiecare face ce vrea, cum vrea, când vrea. (de ex. un proces verbal de
contravenție,trebuie să il plătesti; un contract, pe care dacă vrei il inchei, daca
nu, nu.)
18
Pentru prima clasificare, ce înseamnă parte? Un subiect juridic. Parte a cui? A unui
raport juridic. Dacă avem un raport juridic, acest raport are cel puțin două părți. Și la acte
unilateral și la cele bilaterale pot fi mai multe părți. Voința de regulă, o să vedem că din
voință individuală se formează voință comună; termenul de voința este mai ambiguu.
Cum știm care din părți sunt de o parte și care de alta? Cum știm că A,B, și C
formează aceeași parte, sunt de acceași parte a raportului juridic? Au același drepturi și
obligații, au același statut juridic, aceeași poziție juridică în raport (de ex. 3 frați care pot fi
vânzători și 2 soți care sunt cumpărători, frații au obligatia de a transmite bunul și soții de a
plăti prețul; Au frații aceleasi dr. si obligatii? Da. Au soții aceleași drepturi și obligatii? Da. )
Avem două criterii cu câte două subclafificări și dacă le încrucișăm,fiecare din actele
unilaterale si bilaterale pot fi și în regim de drept pub și de drept privat. Avem 4 acte juridice
care pot proveni de la administașie .
1. Acte unilaterale în regim de putere publică : se numesc acte administrative
2. Acte bilaterale în regim de drept public : contractele administrative
3. Acte unilaterale în regim de drept privat
4. Acte bilaterlate în regim de drept privat: contracte
Cum deosebim un act unilateral în regim de drept public de un act unilateral de drept
privat? Cum deosebim un contract administrativ de celelalte contracte? În primul rând dacă e
vorba de contract, raportul nu e tocmai pe orizontală, una din părți se situează un pic mai sus.
( ex. dacă administratia vrea sa cumpere un apartament în Cluj de protocol, cum incheie
contractul? merge la notar si incheie un contract obisnit.) Un contract administrativ presupune
o procedură, contractele administrative sunt mult mai formaliste. La nivelul diferențelor, cea
mai greu de sesizat, este legată de diferența dintre un act unilateral emis în regim de drept
public și un act unilateral emis în regim de drept privat, ele arată la fel ( ex. acceptarea unei
moșteniri sau a unei donații ca formă arată la fel în ambele cazuri). Diferența este importantă
deoarece în funcție de ce act este, știm unde să îl atacăm; dacă e act administrativ, în
contencios administrativ; dacă e act civil, la instanțele civile. Cum știm că un asemenea act,
care arată la fel, este civil sau administrativ ? Un asemenea act, din persepectiva
organică/formală, este un act administrativ daca este emis de un organ administrativ, dar
material nu este administrativ, pt că organul emitent nu se manifestă ca autoritate publică ci ca
oricare altă parte, asta este diferența.
Fiecare dintre noi are o presonalitate juridică, adică are niște drepturi și obligații ca
subiect de drept; autoritățile publice sau persoanele juridice de drept public au o
presonalitate juridică duală - se pot manifesta în două feluri diferite; pot intra în raporturi
juridice civile și să se comporte la fel ca ceilalți sau pot intra în raporturi de forță juridică și
să-i constrângă pe ceilalți .
Problema este că unele acte sunt emise utilizând una din fațetele acestei personalități,
altele în cealaltă formă, atunci cum știm în ce calitate a emis un act? Să ne imaginam dacă
19
am substitui acea personalitate cu un particular; să ne imaginăm dacă ceea ce rezultă este ceva
plauzibil, dacă acel particular ar putea face și el la fel. (Ex. o acceptare de donație printr-o hot.
de consiliu, poate si un particular sa faca si el acelasi lucru? Da. În schimb dacă îi cerem unui
particular să concesioneze o autostrada poate face lucrul acesta? Nu, pt asta îți trebuie putere
publică.)
Definiția actului administrativ: Actul administrativ este o manifestare de voință,

unilaterală, emisă în regim de putere publică, pentru a pune în aplicare legea respectiv
pentru prestarea de servicii publice. (făcută cu scopul de a produce efecte juridice specifice,
adica aplicarea legii si prestarea de servicii publice).
În carte este o definiție mai complicată și anume ”organizează aplicarea legii sau
aplică în concret legea” pentru că așa este ideologic corect. Care este diferența între
organizeaza și aplică legea? Asta este diferența între acte normative si acte individuale (Ex.
avem niste prevederi din codul rutier, depăsirea vitezei in localitate cu 30-40 km/h se aplică
sancțiunea amenzii de 320 lei și 4 puncte de penalizare. A doua precizare daca un conducător
auto cumuleaza in 6 luni 15 puncte de penalizare se va aplica si măsura suspendării
permisului pe 30 zile. Suntem un politist care il prinde pe un cetățean care depăseste viteza si
ii aplică amenda si punctele dar nu stie daca ii reține sau nu permisul, politistul poate citi de
câte ori vrea Codul rutier pt. ca nu ii spune codul cate puncte are cetățeanul. Codul rutier nu
prevede procedura cum află politistul căte puncte are soferul. De ce? Pt că nu e treaba
leguitorului să facă asta, leguitorul doar spune asa: procedura va fi reglementată prin Hot de
Guvern și atunci prima etapă a aplicării legii este organizarea aplicării legii, adică emiterea
asa numitelor norme metodologice- act normativ-, care detaliază procedura, sunt tot reguli
generale de aplicabilitate repetată doar că sunt detaliate ; A doua este așa numita aplicare
concretă, adică X este prins cu viteză și atunci utilizănd și normele din regulament/norme
metodologice polițistul stie sa ii dea amendă și dacă e cazul să ii rețina carnetul de
conducere ). Așa este faza normativă cu organizarea aplicării legii și faza individuală, adică
aplicarea în concret ,de la caz la caz.
Exorbitanța actului administrativ

Actul administrativ este un act exorbitant, adică special, diferit, excepțional. Special
dacă îl comparăm cu actul civil. Actul administrativ are 4 trăsături care îl fac special. Această
exorbitanță poate fi definită ca totalitatea trăsăturilor care îl fac atât de special față de un act
civil.
Uneori, dar foarte rar, cele două acte se aseamănă (cel admin cu cel civil) și de cele
mai multe ori ele sunt prezentate în opoziție.
Cele 4 trăsături sunt:
1.Caracterul unilateral. Actul administrativ este prin definiție unilateral, adică actul
are un autor- organul emitent- și unul sau mai mulți destinatari; Acesta este un raport juridic.
Actul își produce efectele și raportul se stabilește independent de consimțământul
destinatarilor, altfel spus consimțământul lui este irelevant. Sunt 3 situații în care aparent
20
actul nu ar avea caracter unilateral, acele false excepții de la caracterul individual al actului
administrativ:
a). Actul administrativ emis de organele pluripersonale. (consiliu local care are 9
consilieri, 5 votează pentru, 2 impotriva si 2 lipsesc, avem 9 vointe, câte acte se formeaza?
Unul, și nu este multilateral, nu este vointa consilierilor ci a consiliului, voințele individuale
nu sunt relevante, aceasta hot nu este a celor 5 consilieri ci a intregului consiliu. Este un act
unilateral)
b). Actele complexe. Ce este un act complex? Actele administrative emise în comun.
(de ex. dacă trebuie emis un act în materie militară? Ministerul apărării. cine trebuie să emită
un act in materia pensiilor? Ministerul muncii. Cine treb. să emită un act in materia pensiilor
militare? Ambele.) Avem 2 ministere care emit un ordin comun, cum știm că e ordin comun,
pe lână faptul ca inclusiv în denumire va apărea așa, cum știm? Are 2 semnături la sfârșit, a
două ministere. Este act bilateral sau unilateral? Unilateral, avem o parte ministerele,
raporturile juridice care iau naștere din acest ordin sunt între cine și cine? Între ministere pe
de-o parte și de cealaltă parte sunt destinatarii actului ( pensionarii militari). Raporturile nu se
nasc între ministere, cele două ministere s-au poziționat în aceeasi parte. Concluzia, întru-cât
nu sunt efecte între părți și își produce efecte față de terți, cele 2 ministere sunt de aceeași
parte a raporturilor juridice acest act este tot unilateral.
c). Actele administrative emise la cerere. Sunt acte contractuale sau nu? (Dacă x ii
cere primarului o autorizație de construcție și primarul emite chiar autorizatia asa cum vrea X)
Nu avem acord de voință, problema este dacă are acest raport natura juridică contractuală sau
nu? Ca sa putem sa raspundem, sa vedem ce inseamna natura juridică contractuală. Să luam
un contract de vânzare-cumpărare în dreptul comun –avem acordul de voință intre vanzător si
cumpărător. Să luam un particular care cere o autorizatie si primarul care emite autorizatia.
Contract Vanzare – Cumparare Cerere pt. Autorizație- Emiterea autorizației

Acodrul de voință între v. si c., 2 voințe care
Particularul face cererea- ce efecte produce
se numesc ofertă(a vanzătorului) și acceptare.cererea? Are dreptul de a construi? nu, poate
Ce valoare juridică are oferta prin acceptare actiona în contrencios daca nu ii raspunde.
si acceptarea prin ofertă? Ce efecte juridice Dacă primarul emite autorizatia fără cerere?
produce ? Produc efecte doar când se Poate construi ? Da, doar ca atorizatia nu e
întâlnesc, doar oferta fără acc. nu are nici oformal legala dar asta nu inseamna ca nu isi
valoare. Cele 2 voințe de drept privat produc produce efectele juridice . Eficacitatea si
efecte juridice numai in momentul in care se ilegalitatea unui act administrativ sunt 2
întâlnesc. lucruri total diferite .
Cele două voințe nu tebuie să se întâlnească
ca să producă efecte juridice. Autorizația își
poate produce efecte fără să se întâlnească cu
cererea.
Răzgândirea nu produce efecte juridice decât Particularul își poate retrage cererea și poate
daca există situații speciale. Retragerea să introduca din nou o nouă cerere. Voința lui
voinței dupa ce s-a intâlnit cu cealaltă este poate să fluctueze; atâta timp cât autorizația
imposibila. nu este revocată, are dreptul să construiască.
În momentul în care este revocat și se poate
21
revoca unilateral în anumite situații atunci

dreptul particularului se pierde
Toate acestea duc la concluzia că un act administrativ emis la cerere este un act
unilateral.
Actul administrativ –continuare-
Prima trasatură a actului administrativ care îl deosebește fundamental de actul civil

este 1. Caracterul unilateral. Mai sunt trei trasaturi:
2. Caracterul obligatoriu al actului administrativ.
Un act civil nu este obligatoriu? Nu unilateral, ci bilateral,da. Prin ce se deosebeste

caracterul obligatoriu al actului administrativ de caracterul obligatoriu al actului civil? Un act
admin poate crea drepturi respectiv obligații. Caracterul obligatoriu se referă la obligații,
adică nu și la drepturi.
De pilda o autoriz de construire da dreptul unei pers sa construiasca. Pers respesctiva

daca vrea construieste, daca nu nu, nu este obligata sa o faca. Dar, daca hotaraste sa
construiasca, toate constrangerile din acea autorizatie sunt obligatorii.
Un act admin este obligatoriu atat pt administrație cât și pt destinatar.
Obligatoriu față de destinatar: care este diferența fata de caracterul obligatoriu al

actului civil? Si actul civil da obligatii, dar daca vorbim de obligatiile dintr-un act civil putem
spune ca acel act poate sa dea nasteri la obligatii fata de x, numai daca x si-a dat
consimtamantul. Un act civil poate sa dea nastere la drepturi in fav lui x daca el nu si-a dat
consimtamantul? Sigur ca da.
Exemplu: stipulatia pt altul -> contractul de transport postal. Cineva se duce la posta si
incheie ct cu un curier, scrisoarea ajunge la destinatar desi nu si-a dat acordul, prin urmare
dreptul ajunge la el fara a fi nevoie de un acord. Drepturi in favoarea unui tert printr-un dr
civil se pot naste, dar obligatii nu, decat cu consimtamantul acestuia. Nimeni nu se poate
obliga decat prin propriul lui consimtamant.
În dreptul administrativ exact asta este diferența: terții pot fi obligați sau se pot naște
sarcini în favoarea terților printr-un act administrativ, independent de consimțământul lor.
22
Obligatoriu pt administrație: un act administrativ ilegal este obligatoriu sau nu? Cat nu
a fost desfiintat este obligatoriu. Este obligatoriu pt cel care l-a emis sau pt administratie? da
Exemple: se presupune ca prin lege se spune asa “este interzis fumatul in spatiul pub”, “in
parcuri este interzis accesul cu cainii”, si asta ar trebui sa o cunoastem cu totii. Dar vine
primaria prin HCL si spune asa in parcul x este permis fumatul, in parcul y este permis
accesul cu cainii. Noi, 3 pers de buna credinta, vazand ca s-au amenajat locuri, unii se apuca
sa fumeze, altul vine cu cainii si etc. vine politia locala si spune ca potrivit legii nu aveti voie
sa fumati si accesul cu cainii? Poi da scrie ca este voie? Da, dar asta e permis prin hot de
consiliu local, iar noi aplicam legea, care are forta juridica superioara fata de o hot de cons
local. Daca ar fi asemenea acte, sunt ilegale pt ca ele contravin unui act cu forta juridica
superioara. Vedeti unde e contradictia? cine se face vinovat de ilegalitate? Administratia. Cine
suporta consecintele ilegalitatii? Cetatenii.
Tocmai pt asta vine principiul și spune: actul, chiar ilegal fiind, este obligatoriu fața
de administrație (regula trebuie respectată exact așa cum a fost facută chiar si ilegală); nu
înseamnă că nu poate fi revocat și nu înseamnă ca instanța nu poate să o anuleze, dar până la
anulare respectiv revocare actul este obligatoriu pt. toți.
Este obligatoriu și pentru organul emitent și este obligatoriu pt toată lumea până va fi anulat,
abrogat sau revocat.
3. Caracterul executoriu sau privilegiul prealabil al actului adnimistrativ.
Nu toate actele administrative se bucură de acest privilegiu, nu toate au caracter

executoriu, adică pt ca un act juridic, orice fel de act, ca să aibă caracter executoriu trebuie să
fie susceptibil de excutare materială.
Ex: se judeca a si b pe anularea unui ctr si instanta dispune anularea unui ctr. Este hot jud
executorie material vorbind? Daca tu ai bunul dar oricum nu l-ai predat atunci ce faci cu
actul? Nimic. Numai daca ai o dispozitie ca o consecinta a anularii in care se spune ca este
obligat sa restituie bunul.
Ce acte administrative ar putea fi executate cu forța? O diplomă de bac poate fi? Nu.
Actele normative nu sunt executorii. Cum să execuți un act normativ? Doar îl pui în
aplicare emițănd acte individuale.
Ex: toate salariile se reduc cu 15%. Nu actul asta este executoriu ci dispozitiile individuale
prin care eventual reduci niste salarii si iei niste bani inapoi
Nici actele individuale nu sunt marea majoritate executorii, ci numai acelea care:
1. Stabilesc obligații
2. Obligațiile acestea sunt susceptibile de executare materială.
Ex: lui x i se retrage titlu de cetatean de onoare a orasului CJ-N. cum pun in aplicare actul?
Nu ai cum, i s-a retras si gata. Dar o dispozitie prin care se aplica o amenda poate fi pusa in
23
aplicare? Cum? Ii iei banii. Primarul emite o dispozitie de demolare. Atentie e o dispozitie, nu
o autorizatie, la autorizatie obtin un drept si daca vreau demolez, daca nu, nu. Dispozitia este
susceptibila de executare silita.
Au acest caracter executoriu numai actele individuale care pot fi executate material.
Ce înseamnă acest privilegiul al prealabilului? Practic este un caracter special al actului

administrativ.
Civil : Intre a si b se incheie un act civil, ii semneaza unuia pe o foaie de hartie am luat
300 de lei imprumut de la x si ma oblig sa ii dau peste doua sapt. Si nu ii da. Ce poate sa faca
x? singura modalitate este actiunea in justitie ca sa obt o hot jud definitiva. Este este titlu
executoriu cu care se duce la un executor judecatoresc.
Act admininistrativ: ex. un proces verbal de contraventie, o dispozitie de impunere

acestea sunt comunicate și administrația face direct executarea silită. În general, nu se duce
la un executor pt. ca are propriul său agent de executare. Deci se emite actul și se execută
direct. Persoana nemulțumită eventual formulează acțiune în justiție, care e acțiunea în
contencios fiscal, în contencios administrativ sau o altfel de acțiune, uneori poate reusește să
suspende executarea. Dacă ți se pare ca nu e legal un act faci contestatie (de ex. Fiscala) si
daca vei castiga o sa iti dea banii inapoi. Se întoarce executarea, ordinea lucrurilor s-a întors,
întâi e executarea apoi e actiunea în justitie care eventual are ca efect repunerea lucrurilor în
situația anterioară.
Privilegiul prealabilului înseamnă, spre deosebire de civil, care se duce in fața

instantei, obține titlui si apoi il execută, administrația are acest privilegiu în sensul că poate
executa silit în prealabil, adică mai înainte de a se adresa instanței și numai dacă se dovedește
că nu a avut dreptate, lucrurile revin la situația anterioară.
De reținut: caracterul executoriu nu se aplică tuturor actelor administrative și condițiile

privilegiului prealabilului.
4. Privilegiul de jurisdicție
Privilegiul de jurisdictie este o chestie legata de actiunea în contencios administrativ.

În ce sens administrația este privilegiată? Avem un litigiu civil intre A si B si mai avem o a
doua sit un litigiu administrativ între S si Primar. A cui situatie este mai grea dintre
reclamanti? Situatia lui S cand il reclamă pe primar. Dreptul administrativ are mai multe
capcane decat dreptul civil. Dacă lui A, vecinul B ii creaza un prejudiciu, a 2a zi poate actiona
in instanta, acțiunea se prescrie in 3 ani sau in unele situatii e imprescriptibila. Situația lui
procedurala este foarte buna. Dacă S cheama Primarul de cele mai multe ori trebuie sa existe
o procedură prealabilă, înainte de a introduce actiunea in anulare , un înscris. Trebuie să se
24
raspundă în max 30 zile și actiunea trebuie introdusa în max 6 luni dupa ce ti s-a raspuns sau
nu .
*(Ca să nu greșiți când vă adresați administrației puteti scrie ceva de genul “catre
primaria municipiului cluj-napoca, in atentia consiliului local, stimate domnule primar”- asa
face profu.)
Care este rațiunea? De ce o pr. prealabilă și un termen mai scurt? Se presupune că în

spatele administrației stă interesul public, că toate actele sunt emise în interes public; și atunci
interesul public face ca principiul securitatii raporturilor juridice să fie foarte important. Avem
un interes public în joc care trebuie stabilit acum sau ramane așa.
Administrația e privilegiată daca o comparam cu A din litigiul civil. Întotdeauna daca

s-a greșit cu o virgula în procedura prealabilă administrația o sa o invoce, pt ca desi nu stiu
multe pe fond, sunt specializati pe probleme de procedură.
Acestea sunt cele 4 trasaturi care fac ca actul administrativ să fie foarte special față
de actul civil: că este unilateral prin definiție, creaza prin urmare obligații direct în sarcina
terților, unele dintre ele sunt executorii (adică administrația nu se adresează instanței pt a
executa silit actul său) și se mai bucură dacă cineva ajunge în instanța de acest privilegiu de
jurisdicție.
Clasificările actelor administrative
Toate actele administrative suportă niște clasificari; după care ajungem la clasificarea
fundamentala: acte normative, acte individuale...Atenție la clasificări si subclasificări.
Clasificări specifice tuturor actelor administrative (orice clasificare trebuie sa aiba un criteriu,
pentru că daca nu are, nu este o veritabilă clasificare si trebuie sa aiba o importanta practică)
1. Acte administrative scop, mijloc și prin delegație - criteriul: este legat de organul
emitent, locul pe care îl are acesta, în general între autoritățile publice. (care este
raportul dintre o autoritate publică și o autoritate administrativă? Autoritățile publice
sunt mai largi; toate autoritățile administrative sunt autoritati publice, dar nu toate
autoritatile publice sunt autoritati administrative, este un raport de la gen la specie).
Actele administrativ scop sunt actele care provin de la autorități administrative.

Orice act admin care vine de la administrația publică este act admin scop.
De unde vine denumirea? Se pune problema care este scopul unei autorit publice? scopul
parlamentului e sa emita legi; scopul guvernului este sa puna in aplicare legi. Toate organele
administrative au ca scop primordial să puna în aplicare legea. Cum se pun in aplicare legile?
Prin acte administrative, în general.
25
De ex luam un primar, prin lege el poate emite dispozitii si autorizatii prin care pune in
aplicare legea. Si atunci spune ca scopul abstract al existentei primarului este de a pune in
aplicare legea prin intermediul acestor acte. Atunci cand el emite o serie de autorizatii spunem
ca si-a indeplinit scopul, si atunci pt primar aceasta autorizatie este actul scop. Actul scop al
parlamentului este legea; actul scop al instantelor jud este hot judecatoreasca.
Actele administrative mijloc sunt actele care provin de la o altă autoritate publică
decât cele administrative , adică Parlament și instanțele judecătorești.
Ex :Avem judecatoria cluj-napoca, este o autoritate judecatoreasca: actul ei scop este de a

emite sentinte. Cand ea emite sentinte spunem ca judecatoria isi infaptuieste scopul. La un
moment dat in 2005-2006 ca si acuma defapt, judecatoria era impartita in doua sectii, civila si
penala. Fiecare dintre sectii avea 12 judecatori. Judecatorii de la sectia civila intrau in sala de
judec cu 80-100 de dosare; de fiecare data cand o cauza se amana iti dadea un alt termen peste
1 an. La sectia penala intrau cu 15-20 de dosare si isi permiteau sa dea termene peste o sapt,
doua. Justitia per ansamblu nu functiona cum trebuie. Pt daune materiale in civil trebuia sa
astepti 5 ani. Si atunci ce se intampla? Scopul proceselor civile era periclitat. Daca se dadea
sentinta erau care se motivau si dupa un an desi trebuie dupa max 30 zile, si atunci nu aveai ce
face cu sentinta pt ca nu puteai executa deoarece nu era motivata. Se intruneste colegiul de
conducere a judecatoriei care e format din 3 judec si pronunta o hotarare care spune ca 4
judecatori de la penal trec la civil. Aceasta hot pronuntata de judecatori este un act
administrativ mijloc pt ca el este numai mijlocul, modalitate prin care aplicarea autoritatii
judecatoresti reuseste sa-si atinga scopul. Întotdeauna când cele două autorități, fie
Parlamentul, fie instanțele judecătorești emit acte administrative nu o fac cu scopul de a emite
acte administrative, ci numai pt a-și atinge scopul mai ușor.
Actele administrative prin delegație sunt acele acte care provin de la particulari, care
sunt investiți de lege cu putere publică.
De ce am emite acte admin particulare? Pt că anumite servicii publice au fost transmise către
particulari, care au fost investiți cu putere publică. Nu administrația se ocupa de parcari ci un
particular care beneficiaza de profit, iar admin colecteaza impozite si taxe si se scapa de un
serviciu și problemele legate de prestarea acestuia. A transmis particularului prestarea unui
serviciu public, care vine la pachet cu o parte din puterea publică. (un particular administrază
o parcare , fara putere publica nu i-ar putea sanctiona pe cei care nu plătesc). Dacă se
recunoaște legal că un particular poate presta serviciul public, trebuie să se recunoască legal și
posibilitatea a emite acte administrative , de a avea exercițiul puterii publice. Toate actele
eliberate de particular se numesc acte prin delegație pt că prin lege sau prin contract unui
particular care în mod normal nu are exercițiul puterii publice i se deleagă și serviciul dar și
puterea de a emite acte administrative.
De ce ne intereseaza această clasificare? Dacă vedem că există exercițiul puterii publice și ca

acest exercițiu este în sensul aplicării legii atunci este act administrativ și actiunea se poate
face în contencios. Nu contează cine este pârât ci contează ca obiectul litigiului să fie un act
administrativ.
26
Autoritate publică – e o noțiune privită în sens larg, adică orice entitate, orice subiect de drept
care are exercițiul puterii publice fie ca o autoritate administrativă, fie ca altă autoritate, fie ca
orice particular, dacă are exercițiul puterii publice devine autoritate publică.
2. Acte administrative simple și complexe- criteriul: numarul de voințe.( Am mai avut o

clasificare după nr de părți unilaterale si bilaterale )
Actele simple sunt cele care provin de la un singur organ administrativ și este
rezultatul unei singure voințe. (ex : voința primarului, voința consiliului local, voința
guvernului)
Actele complexe presupun mai multe voințe și sunt implicate două sau mai multe
organe administrative.
Aceste acte complexe se pot forma în două feluri diferite. după contribuția organelor admin.
Daca avem o contribuție egală a celor două organe (este valabil și pt mai multe organe) care
emit actul atunci ele se numesc acte administrative emise în comun. Contribuție egală
înseamnă că cele două organe admininistrative contribuie la fel la emiterea actelor admin.
Ex: domeniul pensiilor trebuie reglementat de ministerul muncii si protectiei sociale,

domeniul militar de ministerul apararii nationale, iar daca vrem sa reglem pensiile militare
trebuie sa emitem un ordin comun. Comisii din cele doua ministere se intalnesc si realizeaza
actul si atunci acesta trebuie semnat de ministrii celor doua ministere.
Contribuție inegala, a doua modalitate de a se forma actele complexe. La nivel local

apare ideea de a amenaja un nou parc public si pt asta trebuie emis un act admin. La nivel
teoretic ce înseamnă a emite un act admin? Trebuie să îi stabilim un conținut, să îl redactăm și
acest conținut trebuie să primească aprobare, să primească forță executorie sau chiar
obligatorie. A stabili conținutul, de regulă este o chestiune tehnică, a conferi forță executorie
este de regulă o chestiune politică. Ori de cate ori legea spune ca, continutul unui act admin se
da in mod obligatoriu in competenta organului admin x si conferirea de forta executorie se da
in mod obligatoriu in competenta organului admin y, si cel mai bun exemplu este cel cu
bugetul local. Proiectul de buget local il intocmeste in mod oblig primarul, dupa care se spune
ca bugetul va intra in vigoare dupa aprobarea consiliului local, deci forta executorie ii da
consiliul local. Care e importanta practica? Primarul intocmeste un proiect si il duce in fata
consiliului care spune ca 95% e bun si 5% nu e bun; si atunci cum o sa voteze consiliul? Poate
consiliul sa zica votam in proportie de x% asa si restu modificam? Nu, pt ca asta ar insemna
ca, consiliul ar stabili in parte planul de buget. Si atunci il respinge si ii poate da recomandari.
Care este importanța practică a clasificării? Pt a ști pe cine chemam în judecată. Dacă
actul este complex atunci trebuie să chemam toate organele administrative care au participat
la emiterea lui, iar dacă e simplu trebuie să chemam un singur organ. Revocarea poate fi
facută numai împreună de organele care au emis actul complex. Si procedura prealabilă se
face față de toate organele participante la emiterea actului complex.
27
Modalitățile actului administrativ
Clasificarea actelor administrative în pure și simple și afectate de modalități
In unii ani am dat subiecte mai ciudate sa vad daca ati inteles ce discutam. Nu o sa va vina
voua subiectul acesta, dar sa intelegeti si ce tipuri de subiecte pot veni. Exp: comparati actele
adiministrative simple si actele administrative pure si simple. Ce relatie exista intre acestea?
Actele simple sunt într-o clasificare, și ce înseamnă act simplu? Ca avem o singură
manifestare de voință, provenind de la un singur organ administrativ, fiind în opoziție cu cele
complexe. Actele administrative pure și simple fac parte dintr-o altă clasificare, adică nu este
afectat de nici o modalitate, de nici o condiție sau termen.
Clasificarea aceasta are la baza criteriul-modul în care un act administrativ îsi produce
efectele, adică își poate produce efectele de îndată, adică imediat, nelimitat în timp și
necondiționat, o voință liberă sau poate să fie afectat de modalități și avem o limită până la
care sau de la care își produce efectele, avem o condiție care afectează efectele.
Actele afectate de modalități:
În dreptul administrativ avem doar termen și condiție, spre deosebire de dreptul civil
unde avem și sarcina. De ce nu avem sarcină în dreptul administrativ? Pt că este specifică
liberalitaților.
Ce au în comun termenul și condiția?
Au în comun 2 lucruri:
1. Că sunt evenimente, adică niște schimbări produse în lumea înconjurătoare, fie că

depind sau nu de voința cuiva
28
2. Sunt viitoare, adică ulterior emiterii (provin de la organe unipersonale),

adoptării(provin de la organe pluripersonale).
Diferența dintre ele (termen și condiție) este urmatoarea: termenul este sigur, iar
condiția este nesigură. Ex: moartea- este un termen, este sigur, dar este incerta- data la care se
produce. Dacă moartea- daca o atasam unui tert devine conditie ( daca x moare in 5 ani-
poate moare sau poate nu).
Condiția fiind nesigură afecteaza însasi existența actului juridic, pe cand termenul îi
afectează numai eficacitatea.
Termenul este suspensiv și extinctiv; iar condiția este suspensivă, să zicem extinctivă
și rezolutorie.
Termenul suspensiv presupune faptul că: suspendă efectele actului administrativ o

perioadă de timp de la data emiterii (o sa vedeti ca un act administrativ ca regula isi produce
efectele de la indeplinirea formalitatilor de publicitate- se publica undeva sau i se comunica
cuiva). Pt ce și-ar produce un act administrativ efectele de la un moment ulterior și nu de la
momentul emiteri? Pentru a fi informați cei cărora se adresează actele. Ex: emiterea unei
OUG la ora 23.15 si un conducator auto sa fie amendat in baza acelei OUG la 23.17. Acesta
este scopul termenului suspensiv la acte normative, de regula. Există și la acte individuale,
evident, pe x il eliberează din functie cu preaviz, altfel spus e dat afara peste 30 de zile. Actul
prin care esti eliberat din funcție este suspendat 30 de zile chiar dacă e eliberat azi.
Termenul extinctiv determină încetarea pentru viitor a efectelor juridice. Cel mai des
în dreptul administrativ întalnim termenul extinctiv în materia autorizațiilor. Scopul acestor
termene în situația autorizațiilor este ca din când în când să se verifice dacă titularul
autorizației mai îndeplinește criteriile pt care i-a fost emisă autorizația.
Condiția suspensivă presupune ca actul nu-și produce efectele până la îndeplinirea

condiției și în momentul în care condiția se îndeplinește își produce efecte retroactiv. Trebuie
să știți că efectele astea retroactive s-ar putea să nu aibă importantă practică, dar dacă au cam
asta este regulă. Oricum trebuie să știți că aproape toate condițiile sunt mult mai rare decât în
dreptul privat. De ce? Raporturile juridice din dreptul administrativ terbuie să fie mai sigure.
Această retroactivitate care este o ficțiune până la urmă, este un pericol pt securitatea propriu-
zisă, fie că este vorba de caracter suspensiv fie că este vorba de caracter rezolutoriu, cel
extinctiv oricum își produce efectele.
În manual v-am dat exemplu cu diferite confirmări sau aprobări, se emite actul și el
nu va fi executoriu chiar dacă el pare perfect până nu va fi aprobat sau confirmat de o
autoritate superioară; în momentul în care e confirmat se consideră că actul este emis încă de
când s-a emis primul act și nu de la momentul confirmării. Exemplul era cu un doctor susține
public o teză de doctorat și în momentul în care comisia ți-a dat titlul de doctor se consideră
că ești deja doctor, dar mai există o comisie care verifică legalitatea procedurii. Comisia asta
care verifică, probabil își ține ședințele odată la 3 luni, așa că durează 3 luni între susținere și
confirmare. Până în 2011, și se pare că iar va fi așa, efectele patrimoniale contează în această
29
situație, primeai cu 15 % mai mult dacă aveai acest titlu. Nu suferea nimeni până primeai
confirmarea aia, dar când primeai confirmarea comisiei, primeai retroactiv cei 15% de la data
susținerii. Este exact efectul retroactiv de care vorbeam. Aici nu este nicio problemă că e
retroactiv pt că particularul primește niște drepturi, dar când particularul riscă să piardă ceva
nu este în regulă să piardă retroactiv.
Care este diferența între condiția extinctivă și cea rezolutorie? Prin ce se aseamană?
Asemanare: efect extinctiv al efectelor, un efect de desființare al efectelor.
Deosebire: condiția rezolutorie șterge efectele actului pt trecut, iar condiția exctinctivă le
șterge numai pt viitor.
De aia am spus și în manual că, condiția rezolutorie este cea mai aptă pt că determină
pierderea unor drepturi pt trecut și asta este destul de contrar principiului securității
raporturilor juridice.
Exemplu: cum ar fi la autorizațiile de construire, reglementările sună cam așa: se

emite și se comunică autorizația de construire către beneficiar, unde spune că subsemnatul,
beneficiarul actului, am luat actul la cunoștință, am primit un exemplar al autorizației și legea
spune așa: de la data comunicării, beneficiarul este obligat să înceapă lucrările într-un termen
expres limitat de autorizație. Începerea lucrărilor, de regulă, este un termen între 3 luni și 12
luni, adică de când ți s-a comunicat ești obligat să începi lucrările și să anunți la primărie. De
la momentul începerii lucrărilor, anunța la primărie, spune autorizația, lucrările trebuie
executate într-un alt termen prevăzut de autorizație între 12 și 36 de luni, termen pt executarea
lucratilor. Ei, aceste 2 termene sunt termene sau condiții? Și dacă sunt cumva, de care sunt?
Primul termen, în interiorul termenului de 12 luni, să zicem, beneficiarul trebuie să înceapă
lucrările și dacă nu o face autorizația este caduca, își pierde valabilitatea. Care este
evenimentul la care trebuie să ne raportăm? 12 luni sau începerea lucrărilor în 12 luni?
Începerea lucrărilor în 12 luni- ce e aia? Condiție! De care? Vedeți, aici nu mai prea contează
diferență, dar întrebarea este la nivel teoretic, tu n-ai început lucrările în 12 luni, prin urmare
ai avut niște drepturi, că le pierzi pt viitor sau le pierzi pt trecut, contează? Nu, oricum nu ți-ai
materializat niciun efect al lui. Întrebarea este însă, de bun simț, se consideră că n-ai avut
niciodată autorizație sau se consideră că ai avut autorizație, dar că n-ai început lucrările și că
prin urmare ai scăpat de beneficiu? Prin urmare cum vi se pare, cum sună mai bine, pur și
simplu de bun simț pt că importantă practică nu este? A avut drept, dar nu și l-a exercitat! Așa
este! De aia i-am spus la asta condiție exctinctiva mai degrabă.
Următorul, a început lucrările, primarul îți da autorizație 3 ani, dar poți termină în 3
luni. Ce contează aici? E termen sau condiție? E mai degrabă termen! Ai autorizație 3 ani,
dacă ai terminat în 3 luni autorizația și-a epuizat toate efectele mai repede de termen, dar
ideea este că dacă ai îndeplinit termenul și nu ai terminat, eventual o prelungești, dar dacă nu
și-a încetat efectele. Singurul exemplu găsit este cel scris în manual și până astăzi n-am mai
găsit un alt exemplu, de asta va zic că nu neapărat nu există, dar în dreptul administrativ nu
prea există condiții rezolutorii! Dar la vremea respectivă în regulamentul facultății exista o
prevedere care suna cam așa: cei declarați admiși la examenul de admitere la facultate sunt
30
obligați că în termen de 15 zile să-și confirme locul sub sancțiunea pierderii lui. Ce fel de
eveniment este? Gândiți-vă că x a fost admis la facultate de domnul decan și avea obligația că
în 15 zile de la afișare să-și confirme locul. A confirma un loc în 15 zile este- condiție! Sub
sancțiunea pierderii lui! Fără îndoială că nu poate fi decât rezolutorie sau extinctivă nu are
cum să fie suspensivă. Și acum întrebare, iar de bun simț pt că tot nu există importantă
practică. Cum poți să spui cât ți-ai pierdut locul asta, gândiți-va peste 5 ani, poți să spui că eu
n-am fost niciodată student la drept sau să spui pe vremea când am fost eu student la drept în
alea 2 săptămâni. Cum sună mai bine? Se consideră că a fost student la drept sau că nu? NU,
mai degrabă mergem spre ideaa de rezolutorie, dar așa cum ați văzut importanța practică între
cele 2 nu prea exista deoarece până la îndeplinirea condiției nu se produc efecte și atunci nu
mai ai ce să ștergi retroactiv.
Clasificarea actelor în acte externe și acte interne.
Despre ce este vorba și de ce facem clasificarea aceasta? Așa cum am discutat acum
2,3 cursuri aceste conglomerate de structuri administrative, primăria, are în frunte primarul și
consilierii și apoi serviciile din subordinea lor. Avem un particular, persoană fizică cetățean al
municipiului. Ce înseamnă act intern și act extern? Orice act al primarului, să zicem, care vrea
să-și producă efectele numai în interiorul autorității, dă niște dispoziții obligatorii numai pt
acest serviciu și numai pt acești funcționari, acestea sunt acte interne. Orice act care vizează
pe cineva din afara instituției este un act extern.
De ce facem clasificarea asta? Pt că de fapt diferența asta între ele este artificială și ca
să vedeți că de fapt nu contează diferență. Dar să știți că dacă ajungeți în practică și va
judecăți cu autoritatea administrativă s-ar putea ca la un asemenea act ei să se apere și o să
zică este act intern prin urmare nu ai de ce să-l ataci. Adică dacă actul acesta îl lezează pe
acest particular să-l atace în C. administrativ, dacă asta intern îl lezează pe funcționar îl poate
atacă în CA, nu contează că e intern sau extern. Dar întrebarea este un particular poate să
atace în contencios un act intern? Dacă îl lezează, bineînțeles. Cum să va spun, sunt și români
”procesomani” care ar ataca orice, dar în mod normal în C.A. nu ataci decât ceea ce te
vatămă. Exemplu: imaginați-vă că o persoană vrea să își construiască un imobil în Cj, dar el
domiciliază în Australia, și atunci bineînțeles poate se gândește că va veni și va locui aici, își
mandatează un prieten să se ocupe cu tot dosarul de autorizare, prietenul la rândul sau
contactează un arhitect care face toată documentația tehnică, îndeplinește toate condițiile doar
că ce fel de procură îi trimite din Australia? Nu știu dacă știți, dar în Australia nu există notari
și toate atribuțiile acestora le îndeplinesc avocații sau anumiți judecători, numiți judecători de
pace, să spunem că acea persoană se duce la un avocat sau un judecător de pace și primește
împuternicirea pe care o trimite mandatarului sau din România. Și atunci o depune la dosar și
justifică de ce semnează el toată actele. Problema este că în primărie, primarul a dat o
dispoziție internă prin care ce a spus? Nu primiți nici un dosar de autorizare decât dacă este
semnat de beneficiar sau să aibă procură notarială. În exemplu ăsta, nu are procură notarială ci
procură avocațială că așa e în Australia. Teoretic te poți duce la consulat, dar dacă locuiești în
31
partea aialaltă față de Capitala australiei nu se cam merită, nu se duce nimeni 10 mii de km pt
o procură. Și atunci ce faci? Ai două variante:
1. Te judeci, faci acțiune în C.A. spui că dosarul tau este complet și câștigi
2. Ataci dispoziția internă a primarului, care te vatămă
Când ai ataca dispoziția, mai degrabă decât să faci acțiune în C.A.? gândiți-vă,
mergand mai departe cu exemplul nostru, ca omul nostru ar fi un dezvotator imobiliar si ar
vrea sa faca nu o casa, ci 10. Asta ce inseamna? Ori faci 10 litigii de C.A. ori faci numai unul
și ataci acea dispoziție, o anulezi, înlăturând sursa litigiului. în concluzie, dacă un act din
acesta care este act intern vatămă o persoană din afara sistemului, atunci poate să îl atace în
C.A. ca și cum ar ataca un act extern care îl vizează.
Avem acte administrative în general și am văzut clasificările, clasificările pe care le-

am făcut sunt ale tuturor actelor administrative, urmează să facem după aia clasificări ale
actelor normative și clasificări ale actelor individuale. Să nu le confundați! Adică să știți
fiecare ale cui sunt! Inclusiv la speță sau la subiectele de teorie, sunt 3 categorii de clasificări
diferite.
Cea mai importantă clasificare a actelor administrative este: acte normative și acte
individuale
PUTETI FI SIGURI CA CEL PUTIN UN SUBIECT VA VINE DE AICI! LA SPETA DE

MULTE ORI AM DAT DE CATALOGAT ACTUL ADMINISTRATIV, DE CARE ESTE.
Care este criteriul după care deosebim actele normative de cele individuale? Criteriul
vizează destinatarul. Și mai concret determinabilitatea.
Ce înseamnă determinabilitatea? O să pornim de la un exemplu: imaginați-va că

titularul unei grupe, să zicem grupă 115, toți studenții din grupă 115 sunt obligați să vina la
seminar, nu miercuri atunci când aveți ci joi de la 10 dimineață sub sancțiunea absenței. E o
manifestare de voință, care produce efecte juridice pt că drepturile și obligațiile se modifică,
nu veniți miercuri că veniți joi. Acest act care vizează studenții din 115 este un act normative
sau individual? Este o stare de confuzie între acte normative și individuale.
Criteriul este determinabilitatea. În această situația actelor individuale subiecții sunt

determinați. În situația actelor normative subiecții sunt doar determinabili.
Ce înseamnă asta? Ce înseamnă determinat. Simplu, când spun toți studenții aia 20
câți sunteți, din 115 sunt determinați? Răspunsul este nu! Determinați înseamnă nominalizați,
indicat cu numele. Și o să vedeți care e diferență, sigur că în situația asta când sunt foarte
puțini destinatari tind să cred că e act individual, dar vedeți pe destinatari, câți suntei în grupă
115? 27! Să vedeți care este diferena între un act normativ și un act individual, imaginați-vă:
că eu mă duc la secretariat sau titularul seminariilor de la 115 se duce scoate lista și spune așa:
32
următorii studenți și îi citește pe toți cei 27, acei 27 de studenți au obligația să vină la seminar,
nu miercuri, ci joi. Este o diferență între efecte față de situația în care avem toți studenții din
115 sunt obligați să vina nu miercuri, ci joi? ?Este o diferență, gândiți-va mâine e marți și se
întâmplă întâmplă 2 fenomene opuse, 1)unul dintre studenții din 115 primește mâine de la
decan aprobare să se transfere în 116 și 2)tot mâine tot unu din 116 primește aprobare să se
transfere în 115. Întrebarea este primul act în care am spus că toti studenții din 115 este
valabil pt cel transferat? El s-a transferat din 116 și miercuri când avea obligația nu mai e în
115. Se aplică actul? Nu se aplică, deoarece în momentul când se aplică actul el nu mai face
parte din categoria asta. Celălalt student care între timp a sosit în 115, el miercuri e în 115. I
se aplică? Da, pt că, contează momentul în care actul este aplicabil. Celălalt act în care sunt
nominalizați individual cei 27 de student, toți ăștia și nu mă interesează grupa, deși m-am
documentat, sunt obligați să vină joi. Contează transferal? Nu, pt că studenții sunt
nominalizați individual. Trebuie să știți esența, nu există acte individuale decât dacă
destinatarii sunt nominalizați cu nume, cu grupă, cu cnp, etc., adică actul respectiv
cunoaște exact destinatarii lui.
Ori de câte ori actul este numai determinabil, în sensul că există o determinabilitate
să zicem generală, că spui toți sau cetățenii sau subiecți nedeterminați, ori când vorbești de o
anumită categorie: studenții la drept, studenții la drept anul I, studenții la drept anul I grupă
115, tot restrângem, dar rămâne o categorie, subiecții nu sunt determinați, ci numai
determinabili, de aia am văzut că există niște exemple extreme. Să rețineți că nu este vorba de
un element cantitativ, actele normatitve se referă la mai mulți și alea individuale la mai puțini.
Există acte individuale cu 1 000 sau 10 000 de destinatari, da, gândiți-va la hot de guv în care
figurează toți angajații de la oltchim, cu numele și ce indemnizații compensatorii primesc
fiecare. Ce fel de act este? Individual! Pe de altă parte există acte normative care vizează sau
pot viză câțiva indivizi și cel mai bun exemplu este bucată din Constituție care vizează
președintele României, este evident că acel text se aplică, în abstract oricui, dacă ocupă
funcția de președinte al României, dar actul știm bine că se aplică doar unei persoane, dar
niciodată în Constituție nu o să scrie Klaus Iohannis, Traian Băsescu, e clar că are un singur
destinatar, dar asta nu înseamnă deloc că o bucată din Constituție e act individual! Vedeți,
președintele poate să fie suspendat rapid și atunci fiind suspendat sau 5 secunde să decedeze,
din păcate și atunci cui se aplică bucata din Constituție? Președintelui interimar numit de
Senat. Teoretic oricine ocupă funcția aia la un moment dat i se aplică norma. Trebuie verificat
dacă este un nume sau este o categorie, în funcție de asta stabilim dacă e normativ sau
individual.
Care este importanța practică? De ce ne interesează atât de mult? Atacarea în C.A.
La acte individuale avem un termen 30 de zile pt procedura prealabilă și 6 luni pt

acțiunea în C.A., pt acte normative nu există un termen pt procedura prealabilă, și acțiunea
poate fi făcută oricând.
Ex:Gândiți-va că astăzi s-ar tăia pensile cu 25 %, aveți careva de aici interes să le

atacați? Nu, doar dacă va aflați în întreținerea cuiva căruia i s-a tăiat pensia, dar e o situație
specială. De ce ați atacă voi sau eu acuma? Dacă am fi atacat, instanță ar respinge acțiunea că
33
lipsită de interes! Dar dacă actul asta rămâne neschimbat până peste 50 de ani, apare interesul,
n-ar trebui să spună că e tardivă? Vedeți, acuma e prea repede, atunci e prea târziu, tocmai de
aia la actele normative care produc efect continuu în timp, atunci când apare interesul unei
persoane, atunci poate să-l atace.
Acesta e cel mai important lucru, și al doilea, raportat la modul în care își produce
efectele, Actele normative se publică, actele individuale se comunică, cu niște excepții
stabilite de lege. Dacă am stabilit că e act individual, degeaba a fost publicat, că să producă
efectele trebuie să se comunice și de atunci curg termenele pt atacare în cont. admin.
Chestiuni mai speciale:

1. Prima problemă este să vedem în ce măsură această clasificare acoperă toate actele
administrative posibile. Poate 99% din actele administrative intră în una din cele 2
clasificări, dar jurisprudența și doctrina din alte sisteme au observant că sunt situații
care nu se potrivesc pe niciuna din categorii și atunci s-a propus să se vadă ce e cu
actele astea.
Aceste acte sunt acte particulare; exemplu: guvernul a stabilit așa: se declară de
utilitate publică, autorizată, centură ocolitoare a municipiului Bacău și are atașată o
hartă unde se stabilește traseul acestei centuri. Asta e primul exemplu. Al doilea
exemplu: CL Cluj- Napoca stabilește că de mâine Bulevardul eroilor nu se mai
numește așa ci Bulevardul Regina Maria. Sau același CL stabilește că crucea de pe
Cetățuie să nu poată fi fotografiată. Guvernul României mai adaugă pe lista încă 5
substanțe interzise. Astea sunt niște exemple, nu sunt singurele, dar nici nu sunt foarte
multe. Ce fel de acte sunt astea? Sunt ele individuale? Nu, pt că nu avem destinatari
determinați. Sunt ele normative? Nu, pentru că nu se referă la persoane determinabile,
o situație sau un bun nu pot fi asimilate unei persoane. În cazul asta nu avem o regulă
de conduită. Acestea sunt acte juridice? Da! Dacă am spune că nu sunt acte juridice,
am spune că ordinea de drept nu este modificată de loc. Aceste acte afectează ordinea
juridică, dar nu direct, nu e tot una că bulevardul se numește Eroilor sau Regină
Măria! Dacă s-ar schimbă denumirea unei străzi ce se schimbă, pe cine ar afecta?
Afectează indirect locuitorii de pe acea stradă sau chiar dacă nu îi afectează singure
acele acte, împreună cu alte acte îi afectează de ex: ii afectează schimbarea numelui
strazii deoarece trebuie să și schimbe actul de identitate. Schimbarea actului e
obligatorie printr-un act normative care spune că ai obligația că toate actele de
identitate să coincidă cu adresă. Lista aia cu drogurile. Ce se întâmplă aici? Ce se
spune aici? Că cine consumă sau trafichează? Ți se face dosar penal pt că le deții, le
consumi. Legea penală nu și-ar produce efectele fără actele acestea. Dacă am avea o
lege care ar spune este interzis consumul de droguri, dar n-am avea nicio lege
explicativă. Ce se aplică? Cam nimic pt că nu știm care sunt drogurile!
34
Actele individuale sunt personale, adică actul cunoaște exact persoană căreia
sau cărora li se aplică. X este amendat, y este promovat etc. de aia actele astea sunt
personale pt că se cunoaște destinatarul actului exact din conținutul acestuia.
Actele normative sunt impersonale, adică se referă la niște persoane care nu
sunt determinate direct, ci numai determinabile, adică stabilindu-se categoria din care
acestea fac parte, urmează să le determinăm ulterior.
Exemplu: amenda cutare se aplică conducătorilor auto care au depășit viteză în
localitate cu 50 km/h, când cineva la volanul unui autoturism depășește viteză evident
că va fi amendat, se stabilește acest lucru prin fotografia radar și x va fi amendat,
astfel se personalizează amenda/norma.
Aceste acte sunt numite apersonale, adică pur și simplu în mod direct nu se
referă la persoană și vom nominalize persoanele prin intermediul celorlate acte
juridice, adică actele astea se referă la persoane, dar există o incertitudine la care
dintre ele. Actele particulare nu se referă la persoane, prin urmare incertitudinea este
oarecum totală. La hotărârea aia prin care se declară utilitatea publică cine o să fie
determinabil ulterior pe bază altor acte? Cine? Toate persoanele expropriate, se
identifică la cadastru toate terenurile care ajung în calea autostrăzii, culoarul
exproprierii și apoi se stabilesc despăgubirile și așa se emit actele de expropriere.
Din perspectiva determinabilității aceasta este ordinea determinat,
determinabil, complet nedeteminat.
Din perspectiva aplicării, actul normativ e primul, apoi actele personale și la
final vin actele individuale, adică așa se aplică ele cronologic, adică de fiecare data
avem regula generală, legea exproprierii, toate bunurile de utilitate publică vor fi
expropriate cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Regula generală știm că se poate. Un
pic particularizăm situația. Ce e de utilitate publică? Autostradă transilvania este de
utilitate publică și atunci pasul determinant este hot de guv de declarare a utilității
publice pt autostradă asta care este deja cedată mai particular decât regulă generală pe
care o știm, dacă ar putea afecta cumva pe cine. După ce se stabilește declarația asta
de utilitate publică vin deciziile de expropriere individuale, x este expropriat de terenul
lui, y este expropriat de terenul lui s.a.m.d. La fel în materie penală în ceea ce privește
drogurile și substanțele anabolizante, avem CP care ne spune: 1.consumul de droguri
este interzis, 2. Vine lista cu droguri, 3. Actele individuale care sunt hotărârile de
condamnare la droguri, iar la substanțe anabolizante avem decizii ale autorităților de
excludere a unor sportivi din viață sportivă pt că a consumat niște substanțe
anabolizante interzise de legea sportului.
Acte normative-acte individuale
Există acte mixte? Adică să fie totodată și normative și individuale? Legat de aceste
acte mixte, sigur că în carte așa scrie: că nu pot există acte mixte, și e adevărat, nu mi-am
schimbat părerea raportat la ceea ce e scris în carte, dar unii pot înțelege prin act mix ceva
diferit. Imaginați-va că avem următorul act administrativ: pe o foaie de hârtie, sus scrie
Guvernul României, hotărâre cu preambul având invedere că : diferite lucruri ex ”portul
Constanța este ocupat de ...” în preambul scrie așa: art 1: toți transportatorii de mărfuri care
35
care vin din Asia sau o altă categorie, din Spania sunt obligați să acosteze în portul Mangalia
port cu presonalitate juridică, art 2: portul Mangalia este o obligat să asigure toate condițiile în
vederea fluidizării traficului s.a.m.d. Întrebare este: acest act de care este? Pur și simplu
trebuie să aplicați ceea ce am discutat până acuma. E mixt pt că de fapt avem 2 acte
administrative amestecate într-unu singur. Articolul 1 are anumiți destinatari, art 2 are alți
destinatari, nu este un act cu o singură viziune.
Articolul 1 se referă la transportatorii, deci bucată asta este un act normativ, art 2 spune cine
este beneficiarul- o singură persoană, deci este act individual. Care e importantă practică?
Dacă sunt transportator și sunt nemulțumit de actul asta îl atac în CA oricând, dar dacă portul
Mangalia este lezat are niște termene stricte. Dar nu despre asta e vorba în carte, în carte se
presupune că unu și același act are aceeași destinație sau același destinatar, adică una și
aceeași prevedere poate fi și normativă și individuală? Răspunsul este negativ! De pildă, să
pui interdicție la fel, următoarele farmacii, și faci lista cu toate farmaciile, le este interzis să
comercializeze medicamente cum ar fi paduden. Ce fel de act este? Am nominalizat toate
farmaciile și inițial au spus, păi actul asta e normativ, individual privind din perspectiva
farmaciilor și normativ când îl privim din perspectivă cetățenilor, pt că cetățenii nu sunt
determinați și nu mai găsesc medicamentul în farmacie, tocmai asta este, actul nu-I vizează,
dacă farmacia comercializa acest medicament? Prima întrebare 1. Ce i s-ar fi întâmplat
farmaciei? Și a 2-a: Ce li s-ar întâmplă celor care l-au cumpărat? Farmacia ar primi sancțiuni,
iar ceilalți nimic! De aici rezultă foarte clar că una și aceeași prevedere nu are cum să fie și
normative și individuală în același timp, ci numai de un singur fel.Una și aceeași prevedere nu
are cum să fie și individuală și normativă.
Actele colective
Actul colectiv NU este o altă categorie diferită de cele două, ci o specie a uneia dintre
ele, și anume a actelor individuale. Ca un act individual să fie colectiv trebuie să
îndeplinească două condiții. Câți destinatari poate avea un act individual? Minim unu sau mai
mulți. Din ăștia mai mulți, că să fie colectiv trebuie să fie de la 2 în sus, adică ar fi culmea că
un act colectiv să aibă un singur destinatar, dar nu e suficient să fie mai mulți, ci trebuie să fie
o situație interdependentă/solidară.
Cel mai bun exemplu este lista de admiși. Imaginați-va este o lista cu 200 de candidați sunt
declarați admiși 50, mai spune că primii 30 sunt la buget, mai spune că că primii 20 au bursă,
și mai spune că primii 10 au și cazare și avem în sistemul asta o condiție: confirmarea locului,
adică toți trebuie să-și confirme locul și se afișează astăzi lista. Există ceva ce e pe lista asta?
Puteți să-mi spuneți că numărul 100 sigur este respins! Este sigur că numărul 100 nu are
cămin? În teorie vorbind? Ce este sigur aici? Nimic nu este sigur! Vedeți, fiecare este legat de
celălalt, de voința lui depinde soartă celorlalți, adică primii, sunt mari șanse să-și confirme
locul, dar e la fel de plauzibil să nu o facă, adică cum să vă spun? Când am dat eu admiterea la
facultate nu dădeam admiterea la mai multe facultai, dar astăzi studenții își depun dosarele la
5 facultăți, sunt care intră primii și la drept și la arhitectură și la medicină, nu le poți face pe
toate, confirmi la ună și la 2 renunți. Deci vedeți, numărul 87 temporar este respins, dar dacă
36
38 din față lui nu-și confirmă locul el poate să fie declarant admis, dacă 58 nu confirmă s-ar
putea să fie chiar la buget, dacă 68 nu confirmă să ia bursă. Asta înseamnă act colectiv.
Subclasificări specifice celor 2 mari categorii de acte:

Acte normative și Acte individuale
★ I. Subclasificări ale actelor normative:

1). Acte administrative care pun în aplicare legea sau mai exact o lege specială, o lege
oarecare.
2). Acte normative autonome.
Această subclasificare este specifică dreptului francez. Ce înseamnă acest lucru?

Adică, dacă redesenăm acea piramidă a surselor în frunte cu Constituția, ați văzut că
constituția îi detaliată prin diferite legi și de regulă fiecare dintre aceste legi e pusă în aplicare
printr-un act normativ. Fiecare are niște norme metodologice care o detaliază. Actele acestea
normative sunt legate de cele 2 categorii, evident de prima categorie, ele sunt strâns legate de
o lege specială.
Ce ar putea însemna prin opoziție act administrativ autonom? Care nu are legătură cu o
lege, adică, cum ar fi, este subordonat constituției și nu are o lege pe care să o pună în
37
aplicare. Care îi importantă practică? În primul rând, nu am abordat acest subiect pentru că în
vremea anului 2009, 2010 am considerat că aceste acte nu există, acte administrative
autonome. Datorită celebrei spețe cu substanțele etnobotanice, și-a dat seamă de importantă
acestor acte administrative autonome. La vremea respectivă, au apărut niște substanțe care nu
se încadrau în categoria chimică de droguri, dar care creau efecte asemănătoare și apăreau pe
zi ce trece chiar dacă azi o interziceai pe una, mâine apărea altă și avea același efect nociv.
Aceste substanțe au apărut în câteva centre universitare începând cu câteva orașe mari,
București, Cluj, Bacău etc. În mod normal, dacă apare un fenomen nociv, reacția firească ar
trebui să vina în primul rând de la parlament, adică printr-o lege să interzică lucrul asta. Dar
parlamentul până când reacționează el cu cele 2 camere, cu avizul comisiei și așa mai departe,
moare jumătate din populație. Soluția ar fi fost o ordonanța de urgență, bun, dar ordonanța de
urgență rezolvă o problemă de interes național, ori astea deocamdată erau probleme locale,
adică fenomenul nu era generalizat la nivel de țara, există în câteva orașe, și atunci nici
guvernul nu a reacționat. Și atunci cine credeți că au reacționat primii? Consiliile locale din
municipile respective care au adoptat o lege (pentru că au competență în materie de
contravențională, ele nu erau reglementate contravențional, și atunci potrivit ordonanței 2 se
spune în materie contravențională că consiliile locale au competență dacă nu cumva acea
materie este reglementată deja prin lege). Și nu era reglementată, și atunci consiliile locale au
intervenit și au spus „constituie contravenție consumul dar mai ales comercializarea a tuturor
substanțelor care intră în această categorie de etnobotanice și sancțiunile erau niște amenzi cât
se puteau de mari raportat la cât puteau da consiliul local plus suspendarea activității
persoanei juridice care comercializa sau chiar închiderea societății”, adică niște sancțiuni
complementare reglementate de ordonanța nr.2. Astea îs acte normative și după cum era de
așteptat, cei nemulțumiți au făcut acțiune în contencios și s-a pus problemă foarte simplu „ce
încalc”, adică că să câștigi o acțiune în contencios trebuie să dovedești că actul este ilegal. Ce
încalc? Numai constituția pot să o încalc, deci vedeți asta e importantă practică! Nu s-au
putut lega de competență pt. ca CL avea competență. O să vedeți că în general verifici
conformitatea cu legea care e pusă în aplicare, dar un asemenea act nu pune în aplicare nici o
lege și atunci singură șansa să anulez un asemenea act (o să vedeți că nu e singură, mai este
încă o modalitate de anulare) este să dovedești că contravine constituției, și asta e problemă în
practică.
Revenind, importanța practică a acestei clasificări este chiar asta, dacă avem un act
administrativ autonom el nu trebuie să respecte decât principiile constituționale! Dacă avem
un act care pune în aplicare o lege specială, atunci el trebuie să respecte nu numai constituția
ci și această lege specială. Acuma sigur că, aproape întotdeauna o să existe o lege care
reglementează forma acestor acte, de pildă, în exemplul nostru avem o hotărâre de consiliu
local, un act autonom, prin urmare acel act ce lege mai trebuia să respecte? Ordonanța nr. 2
numai la nivel de competență, fiindcă e în materie contravențională, dar în afară de asta fiind
hotărâre de consiliu local, legea 215, adică sigur că ei trebuiau să o voteze cu majoritate de un
anumit fel și așa mai departe. Dar asta este o chestie de formă a actului, nu de fond.
38
A doua clasificare pe care am făcut-o pt că mi-am dat seama că în practică de multe

ori instanțele confundă actul normativ cu actul individual pentru că își imaginează că
diferență între ele este una cantitativă, aceste acte sunt:
a) acte administrative normative cu aplicabilitate generală.

b) acte administrative care se aplică numai unei anumite categorii de subiecți.
Exemple de acte din prima categorie acte administrative normative cu aplicabilitate

generală: este suficient să va uitați în codul rutier unde scrie că este interzis să traversezi
stradă pe culoarea roșie a semaforului, sau să treci cu mașina pe culoarea roșie a semaforului.
Cui i se adresează? Tuturor, orice persoană fizică ar vrea să traverseze, sau orice persoană
fizică care fie că are sau fie că nu are carnet de conducere sau vrea să se urce la volan, i se
aplică regulile din codul rutier. Deci vedeți, astea sunt acte cu aplicare generală pentru că
orice persoană poate să între sub incidență normei, pur și simplu săvârșid o acțiune sau o
inacțiune nepermisă.
În cea de a două categorie acte administrative care se aplică numai unei anumite
categorii de subiecți, sunt actele cu aplicabilitate mai restrânsă. Și ați văzut, restrângerea poate
fi până la cât? Până la, teoretic, o singură persoană la un moment dat, adică sigur că persoană
respectivă nu este nominalizată, dar la un moment dat actul se poate aplică numai unei singure
persoane. De exemplu: studenții de la UBB. Afectează asta caracterul normativ al actului?
Nu! De ce? pentru că din punct de vedere calitativ suntem în mod evident în situația unor
destinatari nedeterminați, doar determinabili. Pe de altă parte, teoretic, dacă actul are o
aplicabilitate la nesfârșit, oricine poate să fie student al facultății ubb în grupa 109. Dacă am
reglementat ceva normativ cu privire la grupa 109 sau 103 sau oricare ar fi, e adevărat că până
la urmă și X care are 70 de ani ar putea fi în grupă aia? Da, s-ar înscrie la facultate și gata.
Revenind la clasificarea de mai sus, care este importanța ei practică? Este să înțelegeți
încă o dată dacă e nevoie, că indiferent că un act se aplică tuturor sau se aplică numai unei
categorii care poate fi restrânsă până la o persoană...și ați văzut Președintele României sau să
zicem însărcinări date de guvern prefectului județului cluj. Și se stabilesc niște însărcinări pe
o perioadă de 3 ani. Actul acesta este normativ sau individual? Normativ, de ce? Pentru că
dacă în ăștia 3 ani prefectul s-ar schimbă de 100 de ori, păi s-ar aplică tuturor. Dacă actul ar fi
fost individual și ar scrie însărcinări date domnului prefect vușcan al județului cluj, care ar fi
diferență? Că dacă domnul vușcan și-ar da demisia, actul ăla ar fi caduc. În schimb, dacă se
leagă doar de funcție, prefectul județului cluj, atunci ori câți prefecți s-ar schimbă în funcția
asta li s-ar aplica actul respectiv. Acestea 2 sunt subclasificări ale actelor normative.
★ II. Subclasificări ale actelor individuale :
Prima subclasificare în 1). Acte subiective
2). Acte condiție
39
Actele individuale sunt acte care crează drepturi și obligații atașate strâns de persoana
cuiva, acestea nu sunt drepturi și obligații generale pentru toată lumea. Deci actele individuale
crează drepturi, respectiv obligații.
Ce înseamnă un act subiectiv? Actul subiectiv este acel act care crează efectul
juridic, altfel spus, dreptul sau obligația născută/creată de acest act nu este preexistență
acestui act, nu există nicăieri ci ia naștere pentru prima data prin acel act.
De exemplu: eu sunt proprietar pe un teren. Teoretic sau abstract, am dreptul de a construi,

dar în sensul că mi se spune „terenul este construibil”. Dacă eu vreau să construiesc o casă
care are parter, 2 etaje, mansardă, garaj, 3 locuri de parcare, adică exact ceva ce eu visez de
mult timp, când dobândesc acel drept să construiesc? Când am primit autorizația de
construire! Acest drept l-am avut dinainte? Nici vorba! Ai dreptul să construiești în anumite
limite, dar dreptul de a construi după un anumit proiect clar individualizat, îl ai numai după ce
ai primit autorizație. Dar când primești autorizația asta, poți să construiești cu 2 m mai înalt
decât ți s-a permis? Nu! Dar să știți că în zonă era posibil să construiesc chiar cu 3, 4 etaje,
doar că eu am vrut să construiesc numai cu 2 etaje. Obligația de a respecta acel proiect și de a
nu construi cu 2 m mai înalt, de când există? De când s-a emis autorizația. Deci aceastea sunt
actele subiective!
De exemplu: m-am urcat în troleu fără bilet, m-a prins, mi-a dat amendă 138 lei. De când
există obligația mea de a plăti exact această amendă? De când am săvârșit contravenția sau de
când am proces verbal? De când am săvârșit contravenția pot să spun că risc să răspund, dar
obligația de plată a acestei amenzi există numai din momentul întocmirii și comunicării
procesului verbal. Prin urmare, autorizația de construire, respectiv procesul verbal de
contravenție, sunt 2 exemple de acte subiective. Ele dau naștere la niște efecte care nu existau
anterior deloc.
Actele condiție sunt acele acte care ele însele nu crează drepturi ci numai le
atașează unei persoane. Dar drepturile, respectiv obligațiile, sunt preexistente, adică ele
există exact că atare strict de nulitate în ordinea juridică, numai că o persoană le dobândește
prin aceste acte. Și cele mai cunoscute acte condiție sunt, de pildă, actul de numire într-o
funcție. Cum sună actul de numire în funcția de prefect a lui X? Cât e de lung, câte pagini
are? O pagină, poate 2: se numește în funcția de prefect al județului Cluj domnul X. Asta ce
înseamnă? Că domnul X nu știe ce are de făcut după aia? Știe ce drepturi și ce obligații are?
Aceste drepturi și obligații nu apar în actul lui, dar atunci unde apar? În legea prefectului, în
legi speciale, în hotărâri de guvern sau alte acte prin care i se crează însărcinări. Deci vedeți,
toate drepturile și obligațiile pe care le are un prefect preexistă, doar că prin acest act condiție
drepturile i se atașează persoanei lui, altfel spus, din acel moment le poate exercita. Dar nu
atunci s-au născut.
Care este importanța practică a aceste distincții? Trebuie să știți, de pildă, că aici ce
intră, nu numai actele de numire în funcție, intră actele de pensionare, actele autorizații,
majoritatea actelor de autorizații de prestare a anumitor activități, nu de construire. Deci acele
autorizații care teoretic nu se epuizează niciodată, pot fi prelungite la nesfârșit. Deci cam toate
40
actele care crează un statut intră în această categorie. De ce ne interesează? Interesul practic
este tot în materia revocării. Revocarea este de regulă o operațiunea care afectează
securitatea raporturilor juridice, nimănui nu îi place să i se ia ceva ce i s-a dat. Și atunci se
pune problema: cum se pot revoca aceste acte? Dacă o să ajungeți la un moment dat să
apreciați că un act face parte din prima categorie și da naștere la un drept, foarte probabil actul
acesta este irevocabil, altfel spus, nu îi poți afecta dreptul și gândiți-va la un exemplu foarte
simplu: vreau să construiesc o casă cu 3 etaje, fac toată documentația și mă apuc de construit.
Am obținut autorizație, totul este legal, DAR, m-am apucat poate în octombrie sau noiembrie
anul trecut (nu știu dacă știți în decembrie anul trecut, se schimbă planul urbanistic general în
municipiul cluj napoca, după 15 ani, altfel spus foarte multe reguli de construire s-au
schimbat). Gândiți-va că deja în zonă în care eu construiesc, acuma nu mai poți contrui parter
+ 3 ci numai parter + 1 etaj. Eu deja sunt la al doilea etaj. Cum ar fi să vina autoritatea și să
spună „trebuie să oprești construcția, schimbăm proiectul, deci dacă vrei te oprești la etajul 1
și demolezi ce ai depășit, asta este, s-au schimbat regulile”. Vi se pare în regulă? Nu! O să
vedeți că o să reluăm discuția asta când vom face cursul pe revocare.
Un act subiectiv și un drept dobândit nu se poate schimba.
În schimb, în ipoteza unui act condiție singurul drept subiectiv pe care nu îl poți
pierde este așa-numitul „drept la statut”, dar nu și conținutul statutului.
De exemplu: avem o autorizație de transport de materiale nucleare și îți spune legea că

pentru a transporta materiale nucleare trebuie să îndeplinești 7 condiții, și sunt 5 transportatori
care au asemenea autorizații. Problema care este? Că la un moment dat uite așa se schimbă
legislația, la un moment dat are loc un accident, dintr-o greșeală, nu are importantă de ce,
poate e un cutremur, nu trebuie să fie cineva de vină, poate mor oameni, poate se pun în
pericol orașe întregi pentru că este o activitate extrem de periculoasă. Revenind, sunt acei 5
transportatori, pentru că s-a întâmplat ceva le retragi autorizațiile? Nu neapărat, dar s-ar putea
să spui „de azi înainte toți cei care vor să transporte pe lângă alea 7 condiții, mai trebuie să
îndeplinească încă una”. Și le spui „recipientele trebuie să fie nu ca și până acuma, ci dublăm
securitatea”. Ce se întâmplă? Pot ăia vechi să vina și să spună „dar condiția asta se aplică
pentru cei care o să aibă autorizații de acum încolo, dar pentru noi, nu”. Se poate sau nu se
poate? Asta e o discuție, după părerea mea nu se poate. Adică dreptul la statut este autorizația
în sine, conținutul ei sunt cele 7 condiții pe care trebuie să le îndeplinești. Nu îți poate lua
autorizația pur și simplu pentru că s-a întâmplat ceva, dar îți poate pune condiția că pentru
viitor să te duci și să mai îndeplinești o condiție suplimentară, nu ți-o retrage, dar îți expiră și
nu îți mai dă altă. Adică pentru viitor mai trebuie o condiție, conținutul statutului poate fi
modificat. De ce? Pentru că așa cum ați văzut, acel conținut nu este scris în acel act,
autorizația este foarte clară: ai dreptul să transporți, ai dreptul să ocupi funcția de prefect,
adică vedeți dacă revenim la funcția de prefect, gândiți-va că X este numit în funcția de
prefect. Dacă am admite că statutul lui nu i se poate modifica, am admite că dacă mâine s-ar
modifică Constituția, și s-ar putea modifica, și s-ar spune „de azi înainte prefectul nu mai
poate atacă actele administrative ale autorităților publice locale în contencios, de azi înainte
face guvernul”, cum ar fi că un prefect numit înainte să spună „ da, dar asta se aplică numai
41
prefectilor care îs numiți numai de azi înainte..., eu pot să le atac în continuare că eu când am
fost numit, eu atacam”. Vi se pare logic? Nu.
Adică vedeți, conținutul normativ se poate modifica liber, doar că persoana teoretic
nu își poate pierde autorizația, funcția s.a.m.d. Așa este și exemplul din carte (dacă îmi
amintesc bine) cu pensionarii; se poate modifică conținutul pensiei? Li s-au redus la foarte
mulți pensiile speciale cu 25% și s-au plâns la CEDO că ei au dreptul, că atunci când s-au
pensionat, îndeplineau condițiile și atunci până la moarte nimeni nu se poate atinge de pensie.
Nu este vorba de pensie, dacă cumva i-ar fi afectat cineva dreptul la statut, adică cu următorul
exemplu: pensia se acordă la o vârstă de 60 de ani, cineva se pensionează la 60 de ani, peste 1
an se modifică legea și spune „de la 62 au dreptul să se pensioneze”. Îi recheamă înapoi pe
pensionari la lucru că acest fapt nu îl mai îndeplinesc? Dacă ar face așa ceva legiuitorul le-ar
afecta chiar dreptul la statut, dreptul la statut înseamnă dreptul la a fi pensionar. Acest lucru
nu se poate modifica pentru că l-a dobândit omul, dar conținutul statutului, adică cât e pensia
s.a.m.d aia teoretic se poate modifica prin acte normative!
Urmatoarea clasificare, după cum își produc efectele actele civile:
1. Cu executare dintr-o dată
2. Cu executare succesiva.
În dreptul administrativ situația este și mai complexă pentru că sunt unele acte care nu
se execută efectiv, ci își produc efectele cândva. Și atunci în dreptul administrativ sunt de fapt
4 categorii. Și o să vedeți că importanță practică este tot în materie de revocare.
Cu privire la aplicarea, respectiv executarea actelor administrative individuale avem:
A). acte individuale care se emit, respectiv se execută spontan. La aceste acte nu este
nevoie de nici o curgere de timp. Exemplu de acte: procesul verbal de contravenție (adică
vine, îți dă o amendă, o plătești, îți da un avertisment, s-a și epuizat). Nu e nevoie de curgere
de timp.
B). acte pentru a caror executare este nevoie de o perioadă de timp determinată. Adică
actul se emite aici și se execută până aici, de pildă. Dar avem o perioadă de timp determinată.
Exemplul cel mai cunoscut: autorizația de construire, respectiv autorizația de desființare.
Aceste 2 acte sunt acele acte care în mod normal sunt epuizabile ca și conținut. Asta înseamnă
că unele acte își pot înceta efectele prin executare materială, ca mijloc de stingere a unui act
administrativ..
C). acte administrative care își produc efecte continuu, adică efectul se produce continuu,
dar cu necesitatea prelungirii, altfel spus, dacă vrei să ai dreptul și obligația aceasta la
nesfârșit, trebuie că actul respectiv să fie din timp în timp prelungit. De regulă sunt
autorizațiile pentru exercițiul unei anumite activități, poate chiar profesii uneori, deci
autorizația se emite pe o perioadă de timp (1 an), dar ea teoretic poate produce efecte la
nesfârșit cu condiția că înainte de a expira să obții o prelungire.
42
D). acte care produc efecte oriunde și care nu necesită înnoire, adică se emite actul
administrativ, însă efectele lui sunt la nesfârșit, dacă e persoană fizică, pe durata vieții
acestuia.
Diferența între ele este destul de clară, în a doua categorie intră diplomele de licență,
de bacalaureat. Aceste acte în general nu sunt susceptibile de epuizare prin executare adica
daca ai o autorizație de transport lemn, prin faptul ca ai transportat sau ai facut 3 transporturi
de lemn nu înseamnă ca ți-a încetat autorizația. De asemena, diploma de licențiat în drept nu
se epuizează prin faptul ca profesezi una dintre profesiile posibile.
A si B se anuleaza cu efect retroactiv. C si D se anuleaza cu efect doar pentru viitor.
Urmatoarea subclasificare:
1). Acte care crează un avantaj (favorabile particularului)
2). Acte care impun o sarcină (defavorabile particularului)
Importanța acestei clasificări: joacă un rol foarte important în revocarea actelor

administrative.
Sunt 3 distincții în materie de revocare:
- contează dacă actul este normativ sau individual .

- contează dacă actul este legal sau ilegal .
- mai contează dacă actul e favorabil sau nefavorabil .
Un act nefavorabil în mod normal ar trebui să poată fi revocat, nu neapărat liber, dar
să fie foarte simplu de revocat, iar un act care a creat un drept sau îi este favorabil
particularului, să fie revocabil mult mai greu.
Ce înseamnă act favorabil și respectiv act nefavorabil? De exemplu: X este numit în

funcția de prefect, acesta crează drepturi sau obligații? Și și! Majoritatea actelor crează și
drepturi și obligații. Și atunci întrucât aproape toate actele administrative crează și drepturi și
obligații cum știm dacă crează și drepturi și obligații mai favorabile și mai nefavorabile? De
exemplu: autorizația de construire îți dă dreptul să construiești, adică un drept. Obligații
crează? Da, obligația de a anunța începerea lucrării, obligația de a respecta stric regimul de
construire prevăzut în autorizație, obligația de a afișa o pancardă, putem să facem o lista cu 50
de obligații. Deci avem un drept și 50 de obligații. Actul este favorabil sau nu este favorabil?
Favorabil. Deci comparația nu este cantitativă, nr de drepturi și nr de obligații. Se compară
situația destinatarului de după emiterea actului, cu situația anterioară înainte de
emiterea actului. Exemplu: acuma am primit autorizație de construire, înainte să primesc
autorizația nu aveam nimic. Care situație e mai bună? Prima. Ce e mai bine, să fi prefect sau
43
să nu fi nimic? Deci așa se stabilește dacă actele sunt favorabile sau nefavirabile, comparând
cu situația de dinainte.
Tot în materie de revocare, aceste drepturi pot fi de 2 feluri:
i) drepturi intangibile
ii) drepturi precare.
Ce înseamnă un drept intangibil? Este un drept care nu poate fi afectat (revocat,

retras) prin simpla voință a administrației. Exemplu: eu am dat concurs si ocup un
anumit post, si din functia aceasta de conferențiar al dreptului administrativ, ma poate
revoca rectorul, sau decanul, sau ministrul invatamantului ca asa vrea el, se poate? Nu!
Pentru ca acest drept este unul intangibil. Eu l-am dobandit pe criterii profesionale, pa
baza unui concurs si oricare dintre superiori pe cale administrativa nu au cum sa imi
revoce dreptul.
Drepturile precare sunt drepturile pe care administrația le poate modifica și în

principiu trebuie să stiți că sunt 2 grade de precaritate și anume:
1. o revocare absolut discreționară, adică administrația îți retrage dreptul fiindcă

exact așa vrea și nu ai ce să îi faci și această revocare o regăsim la numirile în funcții pe
criterii pur politice. Tu ai dobândit dreptul acesta pt că așa a vrut administrația, prin urmare îl
pierzi pt că așa vrea administrația. Ex: Remanierea guvernamentală, revocarea miniștrilor este
cel mai bun exemplu. Dreptul de a fi ministru este 100% precar te revocă pe criterii absolut
discreționare. Dacă vine primul ministru și îl demite pe ministrul sănătății ca are el un văr
medic , nu se poate spune nimic, nu e interzis, fiind criterii pur politice.
2. actul poate fi revocat atunci când interesul public o cere, adică pentru cauză de
interes public.
Exemple aici sunt drepturile dobândite pe domeniul public. De exemplu: în civil, X

închiriază un apartament a lui Y că să locuiască acolo pe toată perioadă facultății, contractul
de închiriere este făcut pe durată celor 4 ani (și un pic). Ce credeți, după un an vine Y și îi
spune că trebuie să plece din apartament pe o perioadă de o luna pentru că vrea să
zugrăvească? Se poate? Sigur nu. Eventual dacă vrea chiriașul poate să plece, dar dacă vrea
proprietarul că să plece chiriașul, nu. Dacă nu există ceva clauza în contract, nu se poate.
Dreptul chiriașului este intangibil, nu are cum proprietarul să îl modifice. Și acuma să luăm
un exemplu pe domeniul public: cineva a luat în închiriere un spațiu să amplaseze pe B-dul
eroilor o terasă contra unei sume de bani. În luna iunie îi spune administrația că trebuie să își
ridice toate mesele și să își mute terasă mai încolo pt că înlocuim conductă de canalizare care
trece pe dedesubt și trebuie să o înlocuim pt că astfel riscă să se inunde tot bulevardul. Va fi
obligat să se mute? Da! Dacă interesul public o cere, dreptul sau este precar, adică
administrația o poate modifică. Da să vina primarul și să spună: trebuie să te muți de aici că
eu am un văr care vine el cu o terasă, se poate? Nu! Drept precar este un drept care poate fi
pierdut sau modificat prin voința administrației, voință care poate fi absolut liberă sau în
interesul public.
44
Concluzia pe această clasificare:
- Dacă actul crează sarcini și este dezavantajos pt particular, crează obligații este foarte ușor
de revocat. Aceste acte intră în categoria „ușor revocate”.
- Dacă însă actul crează un avantaj atunci revocarea este o operațiune mult mai dificilă, dar și
atunci trebuie să facem diferență dacă dreptul este intangibil (foarte rar poate fi revocat) și
dacă dreptul este precar, atunci poate fi revocat fie discreționar pt că dreptul este de o așa
natură, fie numai dacă o cere interesul public.
Ultimele două subclasificări:
I. 1). Acte pozitive
2). Acte negative (se mai numesc decizii de recurs)
II. 1). Acte exprese
2). Acte implicite (tacite)
De ce le-am abordat împreună? Pentru ca există riscul confuziei între ele! Unii au impresia că
actele pozitive sunt exprese și actele negative sunt tacite. Greșit, nu este așa!
I. Prima categorie acte pozitive-acte negative, are la bază un criteriu de fond, și

anume ce spune administrația? Administrația îți spune DA „ce ai cerut tu, este în regulă și ți
se dă”. Actele negative înseamnă exact contrariul, raspunsul este NU. Sigur că, nu neapărat
toate actele se încadrează în această categorie (un proces verbal de contravenție de care este? )
De fapt această clasificare se referă mai mult la actele administrative emise la cerere, adică
particularul vine și cere ceva de la administrație. Contează fondul lui, cererea particularului
se aprobă sau se respinge.
II. La a doua categorie act expres- act tacit, criteriul este unul de formă! Adică nu
conteaza ce spune administrația, ci contează cum o spune. Expres înseamnă că îți dă în scris
„da” sau „nu”, dar ideea este ca răspunsul ți-l dă în scris. Implicit ca formă înseamnă că faci o
cerere la administrație și administrația păstrează tăcerea, adică nu spune nimic și sigur că se
pune problema ce înseamnă tacerea administrației? Înseamna nu, ca REGULĂ! Dar o sa
vedeți că prin EXCEPȚIE înseamnă da! Când înseamnă când excepție da? Aprobarea tacită
când legea spune expres că ai făcut cerere iar administrația nu ți-a răspuns într-un anumit
interval, îți spune că cererea se consideră aprobată tacit.
-Un act pozitiv poate fi expres (ai primit autorizație, ai primit diplomă etc.) sau poate fi
implicit în situația în care legea spune că tăcerea valoareaza acceptare.
-Un act negativ de asemenea, poate fi expres, adică îți dă o decizie în care îți spune că ți se
respinge cererea. Regula în materia contenciosului administrativ (în sistemul nostru), dacă
nu ne încadrăm pe aprobarea tacită, tacerea administrației valorează refuz.
45
Poate cea mai importantă parte din materia din acest semestru; după un semestru de
drept administrativ, proful își propune că noi să știm 2 lucruri: dacă ne-ar reprezenta pe o
foaie de hârtie un AA, nu neapărat complex, ci unul relativ simplu, sau un înscris care arată ca
un AA, să știm să răspundem la 2 întrebări: 1. dacă actul este AA sau nu (operațiune
administrativă); răspundem în funcție de faptul că produce sau nu efecte juridice. Și 2, mai
complicată, ar trebui să fie, presupunând că este AA, să știm dacă este legal sau nu. De ce
avem nevoie, abstract vorbind, că să putem răspunde la această întrebare? Pe de o parte, avem
nevoie de AA și conținutul lui, și pe de altă parte, prevederile legii în general. Sigur, acest
lucru este prea abstract, adică nu am ști exact unde ar trebui să ne uităm; că să ordonăm puțin
situația vom începe acum să vorbim despre:
Condițiile de valabilitate/legalitate ale actului administrativ (AA)

Că să pornim de la ceva ce știm și să ajungem la dreptul administrativ, o să comparam
AJC-actul juridic civil cu AJA-actul juridic administrativ, (condițiile pe care deja le
cunoaștem de la AJC) pentru a vedea că ambele sunt specii ale actului juridic.
Despre AJC-condiții: capacitatea, consimțământul (centrul, esența AJC), obiectul,

cauza. Acestea sunt condiții de fond. Cum le-ați învățat? Contează această ordine, este
riguroasă? Le-ați învățat pur și simplu și le știți pur și simplu sau au o logică anume? Au o
logică. Care este ea? Codul Civil, atunci când le enumera în ordinea asta, ordinea este
întâmplătoare, așa s-a încetățenit de 200 de ani încoace sau este logică? Deci capacitatea ar
trebui să fie prima. Și cronologic este așa. Adică, nu-i așa că mai întâi ar trebui să apăra ideea
de subiect de drept, și apoi să se încheie actul? Ba da. Actul juridic este mijlocul, dacă vreți,
prin care se stabilește un raport juridic, adică o legătură juridică (cu drepturi și obligații).
Acest raport juridic nu se poate stabili decât între 2 subiecți de drept. Adică dacă proful se dă
cu capul de masa când ne vede pe noi adormiți , se stabileste un raport juridic între el și
masă? Nu. Care e prima explicație? Nu are obiect contractul? Masa nu e subiect de drept.
Uneori s-ar putea crea niște raporturi care sunt foarte învecinte cu cele civile. De exemplu, te
mușca un câine. Capeți dreptul la despăgubire? Da. De la câine? Nu. Deci, s-a născut un
raport juridic prin acest fapt, dar nu unul între persoană și autor. Pentru că autorul nu este
subiect de drept. Altfel cine plătește? Stăpânul său dacă nu are stăpân, un organ administrativ
local.
A două condiție, capacitatea, este suficientă pentru a încheia un raport juridic? Nu,
pentru că atunci nu am ști ce înseamnă, adică eu mă uit la voi și voi va uitați la mine, am
încheiat raporturi juridice? Nu, pentru că nu este o voința de a ne obligă. Pentru a se formă un
raport juridic trebuie să avem acest consimțământ, care, defapt, este centrul voinței, în jurul
lui se formează actul juridic, existența actului juridic, adică părțile convin ceva, creează
drepturi și obligații.
Dacă există capacitate și există consimțământ, de regulă se formează un AJC, doar că

s-ar putea că acest AJC cu două elemente să nu fie valabil, licit, pentru că un raport juridic
este. De exemplu, când un chinez da 10000 $ pentru că alt chinez să fie băgat în geamantan,
este un raport juridic, însă nu este nici pe departe licit. Deci pe lângă acestea mai sunt încă
46
două condiții: obiectul=obligatia, ce trebuie făcut. Și obiectul, și conținutul, și capacitatea

defapt nu este condiție, este un grup de condiții. Dacă ne raportăm la obiect, el trebuie să fie
licit, posibil, moral, etc., prestația asta trebuie să se încardeze în limitele posibilului și a legii.
Dar și dacă prestația presupunând că este licită, teoretic, s-ar putea că actul să nu fie licit
pentru că mai avem și o cauză, care, la rândul ei trebuie în primul rând să fie licită. De
exemplu, să omori un om nu e un obiect licit, dar s-ar putea de pildă să plătești o sumă de
bani, care să presupună un obiect ilicit. Adică prestațiile nu sunt neapărat ilicite, dar părțile,
prin prestațiile acestea au încercat să erodeze de exemplu, achizițiile publice.
Acestea sunt cele 4 condiții ale AJC de fond. Pe lângă acestea mai există și o condiție
de formă. Ce știm despre formă? Câte feluri de formă știți? Știți să existe act sub semnătura
privată ad validitatem, adică în formă scrisă? Da, testamentul. Însă nu e doar sub semnătura
privată ci și olograf, adică să fie tot scris de testator. Nu poate fi scris de altcineva și testatorul
doar să semneze. Acestea sunt condițiile AJC.
Oare AA ar trebui să aibă aceleași condiții de valabilitate sau cu totul altele, la nivel
principial? Ar trebui să pornim de la premisa că actele civile sunt acte juridice, adică
manifestări de voința produse cu scopul de a crea efecte juridice. Astfel ar trebui să pornim de
la aceleași condiții de valabilitate. Dar pe de altă parte între cele două acte sunt două
diferențe fundamentale:
1. Că AA prin esența lor sunt unilaterale, nu bilaterale; și

2. Regimul de putere publică- AJC îl închei dacă vrei, AJA îl suporți chiar dacă nu vrei.
★ Condițiile AJA:
 Competența.
 Forma+procedură.
 Obiectul (Conținutul) licit; conținutul - trebuie să fie în conformitate cu legea.
 Cauza licită (Oportunitatea).
În dreptul administrativ există un termen care a facut carieră și anume oportunitatea. Vom
vedea raportul dintre cauză și oportunitate.
★ Comparație între condițiile AJA și cele ale AJC:
o Cea mai simplă observație: unele sunt mai multe decat celelalte.
o Obiectul și cauza au corespondență, dar capacitatea cu competența se asociază
forțat.
o Una dintre ele, consimțământul, nu are corespondența; spunem asta pentru că

spunem despre obiect și cauza și le vedem că sunt una și aceleași, se vede că formă se
asimilează cu formă și procedura, iar competență și capacitatea se asimilează forțat.
47
o Concluzia: consimțământul noi nu îl analizăm, în drept administrativ, nu neapărat

că nu există. Putem să spunem că voința nu este viciată în administrație? Da. Dacă
vrem, putem vorbi și de consimțământ, dar nu vorbim pentru că: 1.este o sigură voința,
nu sunt două că și la civil, nu există consimțământ (la civil cel mai mult am învățat
viciile de consimțământ). Ne interesează viciile de consimțământ la drept
administrativ? Nu, pentru că e puțin probabil să fie afectate de acestea AA. Violența
este aproape exclusă, eroarea se analizează într-un alt mod, iar dolul este foarte rar.
Deci, din punctul asta de vedere nu ne interesează consimțământul și îl studiem
separat.
o Diferă ordinea; Toate au un rol. Toate sunt aranjate, cu excepția formei. Explicația:
în dr civil forma este o condiție excepțională, nu este condiție regulă. În civil avem
principiul consensualismului, adică formă este irelevantă, este important să se încheie
actul (poate fi scris, verbal, etc). În dr admin este principul opus, este principiul
formalismului, AJA nu este valabil decât dacă este încheiat în formă autentică, care
prin lege e prevăzută expres, iar formă simplă nu e suficientă, mai trebuie și o
procedură. Exemplu: nu e destul să ai autorizație scrisă, îți mai trebuie și 30 de avize.
Acestea sunt cele 4 condiții. Ele sunt împărțite tradițional in 2 : primele 2-condiții de
valabilitate externe (nu analizăm chiar voința în sine, ci doar niște chestiuni exterioare ei).
Celelalte 2, obiectul și cauza sunt -condiții de legalitate interne (sunt abordate puțin în carte,
fiind greu de dovedit; cele mai utilizate sunt primele 2, competență respectiv forma și
procedura, pe ele se poate câștiga, se poate anula un AA; dacă lipsește un aviz e foarte greu de
verificat, dacă însă, scopul emiterii actului a fost primirea de către primar a unei sume de bani,
atunci trebuie probat, este cauza ilicită a AA).
Ce trebuie să reținem? Avem 4 condiții de valabilitate/legalitate, prin urmare, vom

spune că un act este legal dacă sunt întrunite cumulativ cele 4 condiții. Dacă una dintre ele
este ratată, AA nu este legal, ar fi legal dacă toate ar fi respectate, nu e o chestie cantitativă.
Asta vreau să faceți la examen, prima data, când vorbim de o speță, să verificați toate
cele 4 condiții de valabilitate. (în sem 2 vom face condițiile de admisibilitate; când se admite
o acțiune în CA? Numai un act ilegal se va putea anula; exproprierea, dacă este ilegala, vei
primi despăgubiri).
Competența
La AJC competență se numește capacitate. Și atunci prima chestiune pe care trebuie să
o stabilim este aceea de a vedea raportul dintre capacitate și competență.
O să încerc să iau lucrurile altfel decât sunt prezentate în carte, adică dintr-o altă
perspectivă, dar neschimbată esența. Ce ați învățat voi despre capacitatea juridică? O
aptitudine abstractă de a avea drepturi și obligații și de a le respectă. De câte feluri este
capacitatea? 2, 3, altcineva da mai mult?  care sunt aceste capacitati?
Aptitudinea de a avea drepturi și obligații intră în diverse raporturi juridice.
48
Prof. Podaru consideră că există o infinitate de capacități: capacitate administrativă,

comercială, de dreptul muncii, etc, deci capacitatea juridică înglobează capacitățile din toate
domeniile de drept.
Pentru a ajunge la capacitatea administrativă, trebuie să le ordonăm.
Dacă spunem așa: capacitatea de a avea drepturi și obligații, respectiv de a le exercită,

intrând în raporturi publice, din ce se nasc raporturile juridice? Din ce se nasc drepturile și
obligațiile? Care sunt izvoarele? Actele juridice și faptele juridice. Deci, capacitatea asta
juridică (n-o să vedeți clasificarea asta nicăieri) poate fi împărțită în două, după cum
capacitatea este dată de acte respectiv de fapte. Și anume, mai exact, capacitatea juridică,
adică aptitudinea de a avea dr și obligații care rezultă din încheierea de acte juridice și
capacitatea juridică de a avea drepturi și obligații care rezultă din săvârșirea unor fapte și astea
de regulă sunt fapte juridice ilicite. Că dacă faci fapte juridice licite de cele mai multe ori nu
se produc efecte. Dacă treci stradă pe verde nu se întâmplă nimic, dacă treci stradă pe roșu,
sistemul de drept reacționează, și se nasc raporturi juridice.
Capacitate juridică:
a. dată de acte: civilă contractuală, administrativă, de dr familiei (aptitudinea de a

încheia căsătoria), de dr muncii, procesuală, de dr constituțional (actul juridic
fundamental al cetățeanului: votul-manifestarea de voința fundamentală) .
b. dată de fapte: penală, contravențională, civilă delictuală.
Izvorul aptitudinii de a avea obligații și drepturi rezultă dintr-un contract sau dintr-un delict.
Capacitatea juridică se împarte în mai multe tipuri de capacități juridice, aptitudinea de

a intra în raporturi juridice se împarte:
1. Încheierea de contracte civile - aceasta este capacitatea civilă contractuală.

2. Încheierea/emiterea de acte administrative prin încherea unui contract de căsătorie,
prin încheierea unui contract de muncă, prin posibilitatea de a participa ca parte în
litigiu. Apritudinea de a avea drepturi și obligații prin săvârșirea unor acte penale,
contravenționale sau de drept civil. Capacitatea este de folosință și de exercițiu.
Diferitele tipuri de capacități nu se dobândesc de-o dată ci separat în funcție de vârstă
(prima capacitatea de folosință ia naștere și capacitatea de exercițiu la 16 ani pt
anticipată 18 ani, primul moment esențial este nașterea și după sunt câteva
evenimente). Care este momentul la care potrivit legii române, se înlătură ultima
incapacitate juridică? După 35 , când ai dreptul de a fi ales președinte, după 18 ani nu
mai sunt decât incapacități de drept constituțional.
Când se dobândește capacitatea administrativă? Când poți emite acte

administrative? Dacă ai o funcție publică - deci nu e legat de persoană ci de funcție. Deci
capacitatea juridică, în primul rând se împarte în două, avem o capacitate legată de acte și
49
avem așa: aptitudinea de încheia un contract civil, de a încheia o căsătorie, un contract de

muncă, de a participa la un proces, adică de a încheia acte juridice, fiecare se dobândește la un
moment dat. Pe cealaltă parte avem aptitidinea de răspunde pt. infracțiuni, contravenții și pt
delicte civile, adică de a răspunde patrimonial pt aceste fapte ilicite. Această capacitate
juridică deplină, aptitudinile acestea se confunda cu o altă noțiune, și anume - ai aceasta
capacitate juridică, înseamnă că ai personalitate juridică. Nu asta înseamnă totalitatea
drepturilor și a obligațiilor? personalitate juridică? Unde punem aptitudinea de a emite acte
administrative? Care parte a personalității voastre juridice este? Când se donândește și unde
este? Cine emite acte administrative nu are numai aceasă capacitate ci are și putere publică.
Personalitatea noastră juridică este aceeași cu personalitatea juridică a municipiului Cluj-
Napoca sau a statului ? Nu. De ce? Ce au în plus? Au putere publică!
Personalitatea juridică a Statului sau a unei persoane juridice de drept public în primul
rând se împarte în două, adică personalitatea juridică de drept public și personalitatea juridică
de drept privat. Adică posibilitatea de a intra în raporturi juridice ca orice particular, respectiv
personalitatea juridică de drept public, adică posibilitatea de a exercita puterea publică. Cum
se manifestă ? Prin acte administrative, prin contracte administrative. Prin urmare, concluzia
este următoarea, capacitatea juridică administrativă nu este specifică oricărui subiect de drept,
aptitudinea de a emite acte administrative nu aparține oricui. Sigur că dacă ești investit într-o
funcție publică poți emite acte administrative, dar de fapt funcția poate emite acte
administrative nu tu ca persoană.
În ce constă capacitatea juridică administrativă? Nu este specifică persoanelor juridice

private ! Nimeni nu are așa ceva privat fiind. Capacitatea juridică administrativă este o
aptitudine abstractă, (vei avea totuși și obligații) de a intra în raporturi juridice administrative,
in abstract prin exercitarea puterii publice, și anume prin emiterea actelor administrative.
(specifică numai persoanelor juridice de drept public )
Personalitatea juridică a Statului, aia deplină, este identică cu cea a municipiului Cj-N ? Nu.
de ce? La nivel de capacitate? adică posibilitatea de a avea drepturi și obligații identice?
Statul poate intra în alt fel de raporturi juridice față de Cj-N? În lumea juridică de astâzi statul
joacă același rol ca și municipiul Cj-N? Nu. Care este rolul în plus al Statului? Municipiul Cj-
N nu poate fi subiect de drept internațional. La fel ar fi dacă am compara Municipiul cu un
cetățean, municipiul ar putea face mai multe și ceea ce diferă este exercițiul puterii publice pe
care statul, comuna, municipiul îl are și noi nu.
Ce înseamnă competență ? O noțiune mai concretă, dacă ne gândim la capacitatea

administrativă, aptitudinea de a emite acte administrative, ce fel de acte administrative vin de
la primăria Mun. Cj-N pe care scrie Mun. Cj-N? HCL, Autorizații de construcții, procese
verbale de contravenție semnate de politist local, sunt acte care provin din primărie și care
angajază municipiul. Cine e municipiul? Ca orice fel de persoană juridică până la urmă este o
ficțiune, adică o entitate abstractă fără existență fizică . prin urmare ori de câte ori el se
angajează în raporturi juridice trebuie să o facă prin cineva, tot prin persoane fizice. Este
exclus să se înființeze o persoana juridică fără o persoană fizică . Actele municipiului de cine
50
sunt emise? de organele sale de conducere adică, de consiliu, de primar , uneori de secretar
sau de către persoanele cărora aceștia le-au delegat atribuții.
Capacitatea administrativă, aptitudinea generală de a emite acte administrative se

partajează. Cine exercită această aptitudine abstractă? Pe de-o parte, în anumite domenii
această aptitudine o exercită CL, o altă parte e exercitată de primar, o altă bucată este delegată
diferiților funcționari ș.a.m.d spunem că între ei și-au împărțit atribuțiile, deci și-au împărțit
competența.
În concluzie care este raportul dintre capacitate și competență ? Capacitatea este o

aptitudine abstractă; Competența este modalitate concretă de împărțire a exercițiului ei.
Municipiul are capacitatea, dar este împărțită pe bucăți între diverse organe administrative,
care primesc o parte din competență.
Trăsăturile competenței
1. Legalitatea
Competența unui organ administrativ este dată de lege. Este vorba de lege stricto
sensu, adică actul Parlamentului, respectiv ordonanțele Guvernului.
Prin alte acte normative se poate stabili o competență ? Dacă legea prevede expres. Cu
siguranță nu e așa simplu. Există niște situații în care stabilitea de competență este interzisă.
Ex: 1. Primarul, guvernul poate stabili competența prefecților sau ministrilor sau inspectorilor
scolari? 2. Guvernul poate stabili competența primarului? Este vreo diferență între cele 2
situații? Există un principiu constituțional al autonomiei locale. În prima situație, răspunsul
este că teoretic se poate, pt că sunt organe subordonate Guvernului și atunci principiul este
dat, doar că și aici legea ar trebui să prevadă acest lucru, adică să permită. Cum ar fi dacă în
constituție ar scrie prefectul poate ataca în CA actele primarului și C.L.-ului și apoi vine
guvernul prin hot. și mai adaugă și de fapt prefectul poate ataca și actele regiilor autonome și
mai poate ataca actele inspectorilor școlari s.a.m.d Cum vi se pare? Cam neconstituțional, dar
uneori vine legea și îți spune că în situații din astea se pot stabili atribuții. Totuși Guvernul
poate stabili anumite însărcinari prefectului și ne spune asta Legea guvernului și asta este un
fel de permisiune dată de leguitorul nostru și le dă voie să stabilească competența. 2.dacă e
vorba de a stabili competențe primarului, avem un principiu constituțional, a stabili sau a lua
din competență deja se încalcă practic principiul autonomiei locale. În a2a situație nu prea se
poate stabilii o competență, cu o excepție, atunci când primarul este un agent al statului nu al
autorității/al administrației publice locale, adică la căsătorii, la referendum ș.a.m.d. Deci când
acționează în numele statului și se comportă ca un organ de stat atunci se poate.
Oricum ca o interdicție absolută, nimeni nu își poate stabili propria lui competență,
prin lege se poate stabili aproape orice , prin propriile sale acte nu se poate de loc, uneori
dacă legea permite (cu condiția să nu fie neconstituțional) se pot stabili și atribuții prin actele
administrative cu forță juridică superioară celui a cărui competență se stabilește.
51
2. Caracterul de ordine publică

Primul termen de judecată este cel până la care poți modifica cererea de chemare în
judecată,adăuga probe, după doar cu acordul celeilalte părți dar, se mai pot invoca oricând
motivele de ordine publică. De aceea motivele de ordine publică sunt foarte importante, pt că
le poți adăuga ulterior fără acordul nimănui.
Competența este de ordine publică. În timpul procesului de contencios

administrativ poate fi invocată oricând, inclusiv în recurs.
Fiind motiv de ordine publică nu poate fi acoperit. ex. dacă în timpul procesului
avem nevoie de un aviz îl pot aduce și se acoperă nelegalitatea, dar competența nu poate fi
confirmată.
Dacă gasim vreun viciu de competență actul acela nu are aproape nici o șansă de a fi salvat,
de regulă este un motiv care desființează actul. Celelalte 3 sunt mult mai dificil și de găsit și
de invocat, există situații care pot să ocolească nulitatea ș.a.m.d. Dar competența însă va duce
aproape întotdeauna la nulitate.
3. Caracterul obligatoriu
Ce înseamnă caracterul obligatoriu? Personalitatea juridică civilă este una bazată pe
ideea de libertate, ai drepturi, respectiv ai obligații, dar dacă ai drepturi dacă vrei le exerciți
dacă nu nu. O atribuție este un drept sau este o obligație? Amandouă. Atribuțiile sunt drepturi-
obligații ( ex. Primarul are dreptul de a emite o autorizație, dar dacă i se face o cerere are
obligația de a o emite nu neapărat trebuie să il emita întotdeauna dar primarul nu poate refuza
abuziv, adică sa zica primarul de azi inainte nimeni nu mai primeste autorizatii), despre asta e
vorba când spunem caracter obligatoriu, în general atribuțiile sunt nu numai drepturi ci și
obligații.
4. Exercitarea în nume propriu

Dacă luăm Legea 215 și ne uitam la competența primarului, găsim 50 de atribuții cine
trebuie să le exercite? Primarul, cel care a fost ales în funcția de primar. La fel și la secretar.
Legea îl consideră cel mai potrivit, asta înseamnă exercitarea în nume propriu. Totuși dacă
acest principiu nu ar cunoaște unele excepții, s-ar putea ca procesul de punere în aplicare a
legii să se blocheze . S-ar putea ca la un moment dat primarul să meargă 2 sapt în concediu
dacă principiul acesta ar fi absolut ar însemna ca 2 săptămani nu se mai emite nici un act dat
în competența primarului. Legea a instituit niște situații de excepție când competența poate fi
transmisă, vorbim de transmiterea competenței de la un organ administrativ la altul.
 Sunt două moduri de transmitere a competenței :

a) Delegare
52
b) Înlocuirea
Sunt multe diferențe între ele dar care este ce mai importantă? Distincția are la baza,
distincția dintre act și fapt, adică delegarea este efectul unui act juridic, o manifestare de
voință(competența primarului se deleagă prin voința primarului și transmite atribuție după
atribuție prin actul lui, printr-o dispoziție); Delegarea este parțială, pt că deleagă cât vrea el.
Înlocuirea se face ca urmare a unui fapt juridic și prin voința leguitorului( x este inlocuit
de y pt. ca e bolnav, a decedat, si-a dat demisia etc) . Înlocuirea este totală pt. că persoana este
incapabilă, se află în imposibilitate de a-și exercita funcția.
 Delegarea este de 2 feluri: de atribuții și de semnătură, diferența dintre ele este : la cea
de atribuții avem ideea de desesizare (dacă primarul da o atribuție viceprimarului orice
problemă in legărura cu ce a delegat se rezolvă la viceprimar, primarul nu mai are
competență) și la semnătură de multiplicare (Daca aceeasi atribuție este delegata dar
de semnătură, după delegare, primarul își păstrază competența iar viceprimarul o poate
exercita si el).
 Înlocuirea este de 2 feluri : suplinire/supleanță și interimat. Diferența pleacă dintr-o
cauză: avem un titular care la un moment dat este indisponibil există
suplinire/supleanță dacă în momentul încetării titulatul respectiv revine în funcție(era
bolnav). Vom avea interimat dacă titularul încetează din funcție (decedeaza, iși da
demisia) și la sfârșitul interimatului avem un alt titular.
Am rămas la exercitarea competenței în nume propriu și situațiile de transmiterea de

competență.
Dacă suntem într-o ipoteză de delegare de competență pe cine chemăm în judecată?

Pentru anularea actului? Când reclamantul vrea despăgubiri poate să oblige pe oricine care a
participat la act și care se face vinovat de ilegalitatea actului. Să ne imaginam că avem o
delegare de atribuții, una de semnătură, sau un interimat sau o supleanță și cel care îl
înlocuiește emite un act administrativ, ca să anulam acel act pe cine chemăm în judecată?
Depinde. În cazul primarului și viceprimarului, avem o dispoziție care este semnată de
viceprimar? Pe cine chemăm în judecată pt anularea acestei dispoziții? Pe viceprimar sau pe
primar? Să le luăm pe rând.
Regula este, sigur a cui este competența atunci când se semnează actul acela va fi
chemat în judecată. Pe cele 4 ipoteze în 3 ipoteze o să fie primarul și în una viceprimarul.
În situație de înlocuire de funcționari, primarul lipsește pentru că e în concediu sau

a demisionat și îi i-a locul viceprimarul temporar, dispoziția aia este dispoziție de primar sau
de viceprimar? De primar. Adică atunci când o semnează viceprimarul, o semnează în nume
propriu sau pt.primar? Pt. primar. Fiind o înlocuire de funcționari atâta timp cât primarul
lipsește, avem primar? viceprimarul este primar asta e ideea. Altfel spus va fi semnată
dispoziția în situațiile de înlocuire, de viceprimar dar de cele mai multe ori pune un apostrof,
53
adică o semnează pentru primar. Semnează în calitate de primar, ca și cum ar fi el primarul.

În amandouă situațiile de înlocuire pt anularea actului o să fie chemat în judeată
primarul.
La delegare situația diferă. În situația delegării de atribuții ce face primarul cu

competența lui? O partajează, ia această atribuție din competența lui și o transmite
viceprimarului. Timp de 4 ani sau până la revocare această competență aparține doar
viceprimarului, primarul nu exercită nimic. Primarul poate eventual să îi retragă delegarea și
apoi să o exercite. Altfel spus primarul nu exercită absolut nici un control asupra acelei
competențe. Cum arată dispoziția atunci? Nu o mai semnează în numele primarului ci o
semnează pt. el pt că a primit competența aceasta, el poate face asta fără nici un control.
Acestă dispoziție se va numi dispoziție a viceprimarului (VP) și VP o va semna în nume
propriu, pt că este competența lui, a primit-o ca atare. În această situație o să trebuiască să fie
chemat în judecată VP. În situația delegării de atribuții competența asta, organul delegat
o exercită ca și cum ar fi competența lui. Delegarea de semnătură e la fel? i s-a delegat
semnătura, ceea ce înseamnă că cel care a primit această delegare semnează dar nu ca și cum
ar fi actului lui ci în numele celui care l-a delegat. La delegarea de semnătură va fi exact ca
la înlocuire, adică semnează pt altcineva. Si la delegarea de semnătură pt anularea actului
chemăm în judecată primarul. Contează a cui este competența.
Notiunea de Autor
Am mai discutat pe scurt la acte complexe. Ne interesează ideea de autor ca să știm pe
cine să chemăm în judecată, pt ca numai autorul sau coautorul poate să raspundă pe de-o
parte și pe de altă parte să îl revoce.
Câți oameni participă la emiterea unui act administrativ? Întotdeauna la emiterea unui
act administrativ participă mai multe persoane.
Ex: un act adm. in care X este un particular si are o inițiativa, formulează o cerere la
administratie, initiativa aceasta este preluata de primar, care formulează către C.L o propunere
(un proiect) si intocmeste actul în acest sens, apoi acest proiect e insotit de un acord al unui
compartiment din C.L.(dacă e vb de bani trebuie sa fie compartimentul financiar contabil),
apoi avem aviz de la o comisie de specialitate, mai departe mai avem un aviz de legalitate dat
de secretarul U.A.T., o aprobare prin HCL apoi cu hotărârea se techno-redacteaza de un
funcționar si apoi ea se publica inclusiv pe site-ul primăriei de un informatician. Avem un
A.A. si 7 sau 8 persoane sau grupuri de persoane diferite. Care dintre aceștia sunt autori sau
54
coautori și care nu? Toți , începând de la inițiator până la informatician putem spune că sunt
participanți. Dintre acești participanți care sunt autori și care nu?
Participanții, de regulă se împart în 3:
1) Participanții materiali- participă cu acte materiale (fac xeroxuri, duc dintr-o

parte în alta).
2) Participanții intelectuali (în sens restrâns) -participă cu idei, este ideea de
conținut al actului.
3) Participanții voluntari sau voiționali -participă cu voință, ei sunt cei care
trebuie să vrea.
Primul pas: participanții materiali o să fie eliminați, ei nu sunt niciodată coautori. Din
schema noastră eliminăm informaticianul și pe cel care o tehnoredacteazo, ultimii doi. Restul
ori au idei, ori au voință. Care au idei? care voință? Cetățeanul idei, voința are doar CL, este
cel care spune da sau nu. Cetățeanul are o idee centrală, primarul cu ajutorul organului de
specialitate poate i se pare o idee bună dar trebuie să o facă ca un act administrativ, atunci și
primarul are o ideee cum se redactează acest act, dar mai terbuie să spună cineva de
specialitate dacă se poate apoi cineva cine e cu banii daca tehnic sunt bani, si mai trebuie să
spuna cineva dacă e legal sa faci asa ceva, toate acestea sunt idei, daca toate sunt pozitive,
adică se poate din toate punctele de vedere vine consiliul si spune daca se face sau nu, dupa
cum au voință.
Nu toți sunt autori. Sunt autori numai cei care au acel consimțământ-opoziție! Ce
înseamnă consințământ opoziție ? Se poate opune la emiterea actului, deci fără de care nu se
poate. Fie că au voință, fie că au idei dacă fără ei nu se poate înseamnă că sunt autori, daca
fară ei se poate atunci nu sunt autori.
Cetățeanul e autor? Nu, teoretic oricine putea avea idea. Primarul? Când primarul este
coautor? Atunci când o HCL nu se poate adopta decât la inițiativa primarului(proiectul de
buget) .
Ori de câte ori vorbim despre stabilirea conținutului numai atunci vom fi în
prezența unui coautor dacă legea stabilește o competență exclusivă în acest sens. (numai
primarul poate face propunerea respectivă).
Consiliul Local este coautor? Da, el are voința . În lipsa voinței am fi în prezenta unui
A.A.? Nu. Cel care își manifestă voința cam întotdeauna va fi coautor. În speță cu siguranță
CL este coautor și posibil să fie coautor și primarul. Restul toate avizele sau rapoartele
respective sunt doar consultative și cei care emit aceste avize sau rapoarte nu sunt coautori.
Dacă acea propunere aparține prin lege primarului, singurul coautor este primarul.
După ce determinăm autorul putem știi pe cine chemăm în judecată pt. anularea
actului sau pt obligarea la emiterea de acte administrative. Ex. un act complex și X are nevoie
de acel act complex în favoarea lui, face cerere și unul din organe spune da și celălalt spune
nu. Pe cine cheama in judecată? Primarul și CL. X face cerere primarului, primarul face
55
proiectul, își îndeplinește partea lui, dar CL refuză sa voteze. Chemam CL, pt că Primarul s-a
indeplinit partea lui. Se face cerere in CA sa fie obligat CL . Dar daca e invers? Se face cerere
la primar si acesta spune nu, și facem una si la CL si acestia spun ca ar fi de acord dar nu pot
pt că nu este proiect. Putem chema în jud doar pe primar pt ca CL ar părea sa fie de acord
câstigam în 2 ani. Merg cu hotărârea primarului acesta se conformează și CL nu mai este de
acord. Atunci trebuie dat si CL in judecată. Răspunsul afirmativ ”în alb” al CL,adică el nu are
un proiect pe care să se pronunțe nu este foarte demn de încredere. Cel mai bine în situația
asta sa îi chemam în judeata pe ambii pt că daca ulterior se răsgândesc să nu poata pt ca e o
hot. care îî obligă pe amandoi.
Dimensiunile competenței
Competența așa cum am discutat nu este ceva abstract, limitele în care o capacitate de
drept public se exercită. Aceste limite sunt de fapt de 4 feluri:
1. Competența materială- competența după materie se referă la totalitatea

atribuțiilor. Din perspectivă materială de câte tipuri este competența? 3.
Problema la competența materiala? Pe plan local exista 1000 de atribuții si 5
organe administrative; e greu de impărtit? e greu pt ca s-ar putea sa existe
unele atributii pe care toti sa le vrea si altele care nu le vrea nimeni. Atunci
trebuie ca legea să împartă atribuțiile între organele administrative care există.
Oricâte atribuții am stabilit niciodată nu le putem enumera pe toate pt. ca apar
situații noi, societatea este în permanentă schimbare. Se pune problema unei
tehnici de stabilire a competenței.
Competența în primul rând ar trebuie să fie de doua feluri: Competență

generală și competență specială.
Competență specială e acel tip de competență în care atribuțiile sunt
enumerate, este o competență expresă sau competență expres arătată. (În lege
se prevede secretarul are 5 atribuții si sunt enumerate, el are doar aceste 5
atribuții)
Competență generală este o competență reziduală, formată din ceea ce rămâne.
Din toate atribuțiile posibile le scoatem pe cele prevăzute în competența
specială și ce rămâne intră în competența generală. Ex.Soc. se schimba si apare
ceva nou întra in comp generala si astfel nici o atribuție nu o sa rămână organ.
Prima importanță practică: Daca ne întrebă la la examen are CL competența
sau actul este nul pt lipsa de competență? unde ne uităm ? Legea 215 la art 38
ne spune ca CL are competență generala pe de-o parte și pe de altă parte ne
spune si atribuțiile principale; dar ne uităm la primar și eventual la secretar pt
că aceștia au competență expresă sau specială, daca nu e în competența celor 2
sigur e in competența consiliului chiar daca nu e la cele principale și pt ca CL
56
are competență generală. Câte organe cu competență generală trebuie să existe?

Pe fiecare nivel câte unu. La nivel național este Guvernul, pe plan județean CJ
și pe plan local CL.
Autorii de drept administrativ de la noi foloseau acești 2 termeni în sens diferit, și

anume competență specială/specializată/competență de ramură au acele organe care au
competență numai într-un anumit domeniu(ex ministru); și mai erau organele cu competență
generală erau cele care aveau competență în toate domeniile. Aceasă clasificare nu avea
importanță practică.
2. Competența teritorială-dacă vorbim de întinderea competenței din

perspectivă teritorială avem 5 niveluri de competență și anume: ce mai largă
este competența națională sau centrală, adică acele organe care își exercită
atribuțiile pe plan național, de regulă ele au sediul în capitală dar nu toate
organele administrative din capitală sunt centrale după cum nu toate organele
centrale sunt în capitală; Constituția stabilește 3 nivele: central, județean și
local(la nivelul comunei, orasului) dar există 2 niveluri intermediare. Între
județ și stat mai avem nivelul regional, noi nu avem încă regiuni formate, dar
există organe admin. cu competență regională(căi ferate); Al 2 lea nivel este la
nivelul sectoarelor, avem în mun. Bucuresti .
Pe de-o parte sunt organele care au o competență teritorială, adică întinderea
atribuțiilor lor este clar delimitată în spațiu. Alte organe administrative însă nu
au competență teritorială, actele lor au competență dar nu poți spune ca au o
rază de acțiune.
3. Competența temporală- unele există nelimitat(primarul) altele există pe

perioadă limitată (comisia natională pt retrocedarea imobilelor). Dacă luăm
organele admin. care durează nelimitat în timp cei care le ocupă nu durează
nelimitat atunci vorbim despre competență organizată pe mandat. Un act emis
înainte de începerea sau după expirarea mandatului este nevalabil pe motiv că
s-a încălcat competența temporală a persoanei care ocupă acea funcție. S-ar
putea ca un anumit act să nu poată fi emis decât după un anumit moment de ex:
CL nu poate aproba bugetul decât după ce primarul a depus un proiect in acest
sens dacă CL aprobă un proiect fără ca primarul sa fi depus un proiect, a depus
un consilier un proiect; avem un viciu de procedura și un viciu de competență
materială și una temporală pt că s-a aprobat proiectul respectiv înainte ca
acesta să fie depus. Viciul de competența este de ordine publică și nu poate fi
acoperit ulterior.
4. Competența personală-criteriul îl reprezintă destinatarii sau calitatea
destinatarilor actelor care îî vizează. Din punctul acesta de vedere competența
este personală(curtea de conturi nu poate sanctiona pe oricine) și impersonală
însemnând că îți poți exercita competența asupra oricui(politistul poate
57
sancționa pe oricine trece pe rosu). Conceptul acesta de competență personală

ajută la acoperirea lacunelor de care teoretic suferă conceptul de competență
teritorială. Ex: o garnizoană militara care are 100 de soldați sunt subordonati
unui comandant. În ce constă competența materială a comandantului? De a da
ordine. Competența teritoriala? Garnizoana. Competenta temporala a lui ca
persoană? De la momentul în cre este numit în funcție până când îi incetează
funcția. Competența personală? Cei 100 de soldați. Care este legătura dintre
comperența teritorială și cea personală? Dacă un soldat fuge din garnizoană pe
marte, comandantul își pierde competența teritorială dar rămâne cea personală,
oriunde s-ar afla soldatul comandantul are aceasă competență personală. Invers
comandantul, unui civil, îi poate da ordine? Nu . Dar dacă acest civil intra în
garnizoană îi poate da ordine? Da, orice fel de ordine? Nu. Orice fel de viciu de
competență din orice fel de perspectivă nu poate fi confirmat.
Teoria funcționarului de fapt a fost creata în istoria dreptului în Curtea de Casatie

franceză de la sfarsitul anilor 1800 într-o speță foarte celebră care se numește „ afacerea
căsătoriilor din M... „ , M la vremea respectivă era o comună, acolo un X candidează la un
moment dat pt funcția de primar și iese primar.. și timp de un an oficiază cam 800 de
căsătorii, după care se descoperă o fraudă electorală. Cert este că primarul acela n-ar fi trebuit
să fie primar, și atunci se inițiază, sigur, la vremea respectivă, încălcarea competenței atrăgea
automat nulitatea absolută., era o regulă la care francezii nu voiau să renunțe. Dar ce credeți
că s-ar fi întâmplat dacă la vremea respectivă s-ar fi declarat nule 800 de căsătorii? Va dați
seamă, la vremea respectivă toți copiii concepuți în acele căsătorii ar fi fost considerați
nelegitimi, ceea ce era o catastrofă, deoarece era evident pt oricine că n-aveau nicio vină.
Cum să va spun, legitimi sau nelegitimi nu era numai o chestie de rușine, era chestie
procedurală: nu moșteneau nimic. De asemenea, dacă între timp, unii dintre soți au și decedat,
nu existau drepturi succesorale. Ei, și pt prima data Curtea de Casație a venit și a reiterat
principiul și spun că este sfânt, că să fie clar că ceea ce se pronunță aici rămâne la stadiul de
excepție și a spus că întotdeauna principiul va rămâne că atare: „ un act încheiat cu
încălcarea competenței este nul, dar atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții pe care
ei le-au numit condițiile unei funcții de fapt sau a unui funcționar de fapt, atunci actele emise
de acest funcționar de fapt vor fi totuși considerate valabile în considerarea necesității
protecției unei condiții” și așa s-a instituit teoria funcționarului de fapt.
Să vedem ce înseamnă un functionar de fapt și dacă actele unui funcționar de fapt

sunt valabile sau nu.
Și avem așa (sigur că există și teoria în situații de criză dar aia contează relativ mai puțin,
în primul rând pt că situațiile de criză sunt mult mai rare decât situațiile normale ), de aia vom
analiză teoria în situații normale și avem 3 categorii:
◆ Funcțonari de drept
◆ Funcționari de fapt
◆ Uzurpatori
58
Care sunt cele două criterii după care le deosebim?

1. Existența unei investituri valabile și în vigoare (investitura)
2. Aparența investiturii valabile (aparența de legalitate)
De aici este foarte simplu să le deosebim:
-Un funcționar de drept este cel care a fost investit legal și valabil și are și aparentă
învestiturii valabile. ( ex: un primar care a fost votat )
-Uzurpatorul este cel care nu este investit valabil și nici nu are aparentă unei învestituri
valabile. ( Ex: toată lumea știe că el nu este primar )
-Funcționarul de fapt este situația intermediară, el nu are o investitură valabilă dar are
aparența unei investituri valabile, adică nu se cunoaște fraudă, eroarea etc.
Consecințe: din perspectiva competenței actele emise de funcționării de drept sunt

întotdeauna valabile, cele emise de un uzurpator sunt întotdeauna nevalabile.
Actele emise de funcționării de fapt sunt valabile cu 2 condiții: bună-credința a

destinatarului și actul să fie unul favorabil particularilor.
Speță celebra cu intratul pe pile la Facultatea de Drept din București din anii 80:
Imaginați-va un profesor care avea o filieră prin care câțiva intrau la facultate, după ce se
adunau lucrările din urmă concursului, acestea erau substituite noaptea. Procuratura, după ce a
primit informații cu privire la acest lucru, l-a prins pe unul în timp ce schimba lucrări și
atunci: cei care au fost prinși în concursul ăla au fost eliminați din concurs, aia care erau în
facultate au fost exmatriculați și aia care erau judecători/procurori au fost dați afară. Aplicând
teoria funcționarului de fapt ( la vremea respectivă n-a aplicat nimeni evident, era un alt
sistem ) , dar pornind de la premisă asta, spuneți, judecătorii/ procurorii respectivi ce erau?
Funcționari de fapt. Actele lor vor fi valabile după teoria asta dacă:
1.Actul este favorabil cuiva (pt că în mod evident, dacă te trezești că judecătorul care te-a
judecat este un fals evident ca este o cale extraordinară de atac, dacă e nefavorabil se
desființează)
2. Buna-credință (în speța noastră cui nu i s-ar fi aplicat? celor care stiau cum au intrat
persoanele respective la facultate. De ex. un judecător admis astfel i-a dat o hot. favorabilă
unui profesor care i-a favorizat intrarea in facultate, profesorul nu poate invoca teoria
funcționarului de fapt deoarece cunoștea ilegalitatea actului)
Am rămas la finalul competenței.
59
La competențe mai avem două lucruri de discutat: dinstinctia dintre competență

discretionară și competență legată. Discuția asta o reluăm la ultima condiție la oportunitate.
Dar în esența despre ce este vorba?
Competență legată= nu există posibilitatea de a alege, adică organul administrativ

când este în postură de a emite un act administrativ el, la început, nu are decat 2 variante: să-l
emită sau să nu-l emită. Verifică condițiile și dacă sunt îndeplinite are obligația să-l emită,
dacă nu îndeplinește condițiile, are obligația să nu-l emită. Și atunci dacă el niciodată nu poate
alege, și anume vrei să-ți construiești casă și ceri autorizație de construire, respecți toate
reglementările, poate refuză primarul să-ți dea? Nu. De ce? Pentru că este o problemă în
principiu privată, cineva dorește să realizeze o constructive pe terenul proprietate personală.
Dacă vrei să-ți faci pe teritoriul Ro o nouă centrală atomo-electrică și justifici toate condițiile
legale posibile? Este obligată autoritatea legală să-ți dea autorizație? Nu, pentru că aici este
ceva mai mult. Dacă statul îți răspunde că nu-ți dă autorizație de construire pentru că nu este
oportun. Ce poți să faci? Nici o lege nu-ți da dreptul să deschizi centrale atomo-electrice, asta
este atributul autorități competenței. Despre asta este vorba deci, ori de câte ori organ admin
are o singură opțiune este o competență legată.
Competența discerționară presupune faptul că organul administrativ atunci când emite

actul are la dispoziție cel puțin două conduite la fel de legale, două variante de acte pe care le
poate emite. (Ex un polițist care te prinde că treci pe roșu ca pieton câte variante are? O
infinitate, dacă amenda este intre 100 și 1000 de lei poate da orice suma cuprinsa , adica
130,32lei 130,33) . Asta înseamnă competență discreționară, posibilitatea de a alege.
FORMA ȘI PROCEDURA DE EMITERE A
UNUI ACT ADMINISTRATIV.
Care este diferență dintre formă și procedură? Forma este învelișul actului și
procedură este modul în care se emite, se revocă actul. Forma presupune o foaie de hârtie cu
tot ce e scris pe ea. Procedura presupune tot acel procedeu, toți acei pași care încep cu o idee
și se finalizează cu actul administrativ. Dacă forma este statică, o foaie de hârtie scrisă cu
ceva, procedura este dinamică, are nevoie de o scurgere de timp.
60
Elementele de formă:
1. Forma scrisă- suportul material al actului. Poate fi și electronic. Forma scrisă este cea
mai importantă.
2. Toate mențiunile:
2.1 Antet- care spune proveniența, după antet vedeți pe cine chemați în
judecată. Dacă antetul are mai multe mențiuni, bineinteles că luam ultimul
este organul emitent.
2.2 Denumire/ Titlu – poate fi : Decizie , dispoziție s.a.m.d.
2.3 Numărul.
2.4 Conținut- nu este tot , ce extragem din conținut să fie probă:
a) preambul- care conține motivele.
b) organizarea pe articole.
2.5 Semnatura
2.6 Ștampila(eventual)
2.7 Contrasemntura
Toate acestea sunt elemente de formă.
Care sunt elementele de procedură? Elementele de procedură sunt extrinseci

actului. Procedura o vedem din alte înscrisuri, unele sunt într-adevăr menționate, numai
sunt menționate ele ca și conținut le vedem în afară.
Întotdeauna procedura începe cu o inițiativă ( cerere a unui particular, propunere a

unui org admn), urmează o bază- proiectul, apoi avem etapă consultativă-aviz, raport,
referat, acord-după faza consultativă în care sunt cerute aceste avize pentru informare, să
se știe dacă se poate face sau nu din perspectiva unui specialist; poate în paralel cu această
procedură există niște proceduri contradictorii- cercetări.
Dacă cumva organul care vine să adopte actul este unul pluripersonal ce proceduri
avem? convocare, ordinea de zi, verificarea cvorumului de prezență, cvorum, semnarea
procesului verbal de sedință s.a.m.d; abia apoi avem actul administrativ. Dar procedura nu
se termină. Actul s-ar putea să aibă nevoie de confirmări, aprobări, ratificări-proceduri
posterioare. După toate astea procedura se finalizează cu divulgarea- comunicare sau
publicarea actului.
Primul lucru și cel mai important: condiția formei și procedurii este diametral opusă
față de cea a competenței. Competență este de ordine publică ceea ce înseamnă ca
întotdeauna atrage nulitatea, nu poate fi acoperită și o poți invoca în orice stadiu al litigiul
de contencios admin. Formă și procedura dimpotrivă: dacă vom găsim un viciu de formă
sau de procedură ce putem spune: determină el nulitatea actului? Nu neapărat.
Deci de data asta NU este sufiecient că am găsit un viciu de formă sau de procedura, ci
trebuie să dovedim că este esential.
61
Care dintre toate viciile astea sunt esențiale și care nu? Cea mai importantă chestie!!!!
Teoria formalismului esențial:
De câte feluri sunt formalitățile? De mai multe, dar în carte apar doar primele două.
Ce este viciu de formă sau de procedură? Dacă avem formalitatea, viciul de formă sau
de procedură este o alterare a acesteia. Ceva care fie în lipsă formalități sau fie alterată- nu
este emisă așa cum trebuia. EX: votul, au votat 15 in loc de 20 avem cvorum? exista dar
nu e cvorumul minim deci este o alterare.
Formalitățile (viciile) sunt esențiale și neesențiale în funcție de ce?: Dacă am face

diferență aste în funcție de efecte am spune că formalitățile esențiale sunt acelea care,
încălcate, atrag nulitatea AA, respectiv formalitățile neesențiale nu atrag nici o sancțiune.
Dar nu ne dăm seamă care sunt sau nu esențiale.
Mai sunt două categorii:
1. Formalități existențiale sau inexistentiale- actul este inexistent.
2. Lipsă caracterului exectoriu- pare perfect dar nu produce efecte juridice.
Principala problemă este să diferențiem formalitățile esențiale de cele neesențiale. De

la ce plecăm pentru a difenția formalitățile esențiale de cele neesențiale? Vedeți, avem ca
noțiune fundametală: raportul juridic administrativ. Raportul juridic admin. se leagă între
un organ admin și un particular; și toate formalităție acelea de fapt ce sunt cu privire la
raportul juridic administrativ? Sunt învelișuri, adică raportul juridic administrativ este o
legătură care se bazează pe o voință unilaterală. Voința o regăsim sau întradevăr poate este
compusă din toate acele înscrisuri, dar nu constă în tocmai acele înscrisuri, voința e
voință. Și toate acele înscrisuri sunt învelișurile acestui raport juridic. La un nivel teoretic
și abstract dacă avem un viciu al unui înveliș vom spune că acel viciu este esențial dacă
alterează conținutul.
Ex: dacă vreau să cumpăr o casa și observ că de pe casa lipsesc 2 țigle ,conținutul e ok dar
învelișul are o breșă. Nu este o problemă ca plouă în casa dar daca acea breșă e asa de
mare încat a alterat tot conținutul, toata casa e plina de mucegai de sus până jos, asa ne
dăm seama de viciul de procedură, de formă, viciul de înveliș a alterat chiar conținutul și
atunci viciul acesta este esențial. Este o idee abstractă.
Ce însemnă alterarea conținutului? Însemnă 2 lucruri:
a) fie voința asta este alterată (organul admin. spune : daca stiam asta nu asa emiteam
actul);
62
b) fie există o vătămare a particularului (între admin. și particular există un raport,

admin prin voința unilaterală vatama protecția conferită de lege particularului prin
breșa din act).
Fie ca este viciu de formă sau de procedură teoria este aceeași. Și că trebuie să
verificăm daca viciul este esențial sau nu; parcugem 2 pași:
1. În abstract- pur și simplu ne gândim despre ce este vorba: despre un

aviz consultativ, despre o propunere conformă, despre antet etc. Când trecem la
judecată în abstract a acelei formațități trebuie să ne gândim la scopul acelei
formalități. Care este scopul acelei forma.? Câte scopuri există în teorie pt form.?
Toate formalitățile au acelasi scop? Toate într-un fel sau altul sunt în intereseul public.
Avem 3 scopuri diferinte:
a. vizează voința, scopul de informare a org administrative pentru a decide în
deplină cunoștință de cauză;
b. Scopul asigurării de garanții pentru particular;(când polițistul te intreaba
daca ai obiecții)
c. Pentru o mai bună organizare administrativă, pentru eficientizarea activității
administratiei.
La nivel abstract, primele 2 scopuri au vocația de a fi esențiale, cea de a 3-a
este întodeauna neesențială . Acesta este primul pas: stabilim din care categorii face
parte. Dacă face parte din una dintre cele 2 categorii trecem la o analizare concretă
(2)
2. Analizare concretă
Dacă face parte din prima categorie, viciul respectiv este esențial dacă în
concret, a alterat voința administrație. De cele mai multe ori încercăm să obținem acea
formalitate ulterior. Nu este interzis.Ex: Primarul emite o dipozitie și uită să solicite
avizul secretar (aviz consultativ-trebuie solicitat dar după ce l-am obținut nu trebuie
respectat). Avem un viciu care se încadrează în prima categorie. Trebuie să vedem
dacă lipsa aceasta a alterat voința primarului.Dacă avizul exista, voința era aceeași sau
era alta? Prima ipoteză îl cerem în față instanței să ne spună secretarul ce voința are și
voința era la fel . Este un viciu neesențial dacă voința este aceeași. Verificăm în
concret cum ar fi fost voința cu sau fără acel aviz. A emis actul fără aviz și ar fi fost la
fel și dacă obținea avizul.
Altă ipoteză îl solicităm și vine secretarul și spune că încalcă legea 30 este
nelegal actul. Dacă primarul după ce afla că e ilegal și spune : daca stiam nu emiteam
actul atunci viciul este esențial; Dacă primarul însă dupa ce află ca e ilegal spune ca
oricum l-aș fi emis ca eu sunt jurist si cunosc legea, viciul este tot neesențial, cu aviz
sau fără tot ar fi emis actul.
2. Formalitățile care instituie garanții pt. particular:
Când în concret o sa fie un viciu esențial? Dacă face parte din cea de-a doua
categorie, când în concret va fi un viciu essential? Când i s-a adus atingere concretă
63
acelei garanții. Particularul este vătămat. În materie contravențională- politistul trebuie

sa ii aduca la cunostința ca poate face obiectiuni- neaducerea la cunoștință- pentru a se
putea apăra. Când este esențial-când nu cunoaște și nu se poate apăra. (pt judecători,
avocați etc- este un viciu neesențial pt că ei cunosc legea; dacă contravenientul este un
cioban si coboara o data pe an in oras este esențial, el nu are de unde să stie).Alt viciu:
ai obiecțiuni și agentul constatator refuză sa le consemneze, când va fi acest viciu
esențial? Sunt cei care au obiectiuni aberante, nu au nici o legătura cu fapta, sau sunt
cei care zic ca nu li s-au consemnat obiecțiunile si cand sunt intrebati care au fost
obiecțiunile ei zic... pai nu aveam obiecțiuni, deci acestă formalitate ar putea fi
esențială numai dacă acele obiecțiuni sunt relevante pt. cauză și pt aflarea adevărului
de către judecător.
Dintre toate formalitățile, care elemente de formă și procedura le-am încadra în

prima categorie existențială? Formă scrisă, semnătura și limba; fără acestea nu
există actul administrativ, sunt juridic inexistente. Restul ar putea fi altundeva.
În ceea ce privește elementele de procedură? Sunt elemente care ar atrage
inexistenta? Da. Nepublicarea în M.Of; s-ar putea și cvorumul de vot să ducă la
aceeași consecință. Ex. CL cu 9 consilieri toti prezenți , se adoptă o HCL și președ de
Sedință, falsifica si scrie 5 in loc de 4 si se adoptă o HCL, sancțiunea este nulitatea.
Dar dacă se adoptă o HCL cu votul unui consilier din 9 atunci HCL este inexistentă,
pe față se vede ca nu există o voință.
3. Care sunt formalitățile care pot conduce la lipsă caracterului executoriu,
deși actul pare perfect. Din elementele de formă este unul singur contrasemnătura(un
A.A. dacă este semnat exista dar dacă trebuie contrasemnat nu poate fi pus în
executare.).
Dintre elementele de procedură sunt acordul administrației (în fapt nu prea
există acord se analizează în teorie și nu în practică, nu există acord dar exista
aprobare; acordul se dă inainte, aprobarea se da după. În teorie, diferența ar trebui să
fie doar de moment, efectele sunt aceleași; acordul este un consimțământ în alb, ex.
organele nu stiu ce să decidă, la acord întreabă cel căruia trebuie sa i se dea acordul
daca poate sa concesioneze terenul cutare sau este un acord concesionat: se
concesioneaza terenul cutare la pretul cutare, pe o perioadă de atata timp; dar tot
rămâne ceva în alb; pe când la aprobare adm. are dosarul pe masa, stie totul în detaliu.
Acordul e mult mai riscant decât aprobarea ), abrobarea propriu zisă a administrației
sau confirmarea propriu zisă. Toate acestea dacă lipsesc actul nu va avea caracter
executoriu.
Ce intră în formalitățile neesențiale - elemente de formă: antet, titlu, numărul,

data, ștampila. Elementele de procedură: restul formalităților se vor încadra fie la
esențiale fie la neesențiale; se vor analiza de la caz la caz. După cum a influențat fie
voința administrației fie protecția particularului sau nu. Nu le putem pune într-o
categorie din start.
64
La formă, dreptul administrativ se bazează pe principiul formalismului: totul

trebuie să se realizeze în scris și în plus după o anumită procedură deoarece în dreptul
administrativ nu există o libertate. Pt ca abuzul să nu se generalizeze totul trebuie să
fie exact delimitat. Altfel totul ar fi neclar, arbitral- este nevoie de formă scrisă.
Dacă vorbim de formalitățile consultative avem: avizul, acordul,
aprobarea(sunt dincolo de AA dar sunt si astea), propunearea,referatul, raportul și
darea de seamă.
Deosebire:
Toate se aseamănă prin ce? Toate sunt formalități consultative și toate există
înainte de emiterea actului final.
Acordul administrativ- prin ce se deosebește de celelalte? Un act adm. se

poate emite în lipsa lui? Nu. Criteriul este legat de prerogative oferirii unei forțe
executorii. Toate celelalte stabilesc conținutul actului.
Prin ce se deosebește propunerea de celelalte 3? Propunerea-> inițiativă

vine din exterior. Altcineva decât organul emitent inițiază actul, adică din exterior se
inițiază actul. Celelalte sunt cerute de organul emitent.
Prin ce se deosebește avizul de raport/referat și darea de seamă- avizul este

subiectiv, celelalte sunt obiective. Opiniile (o părere, a unui specialist de ex) sunt
subiective, constatarile(colecție de date existente) sunt obiective.
Care este diferența dintre raport și darea de seamă?-când avem darea de

seamă și când raport?Darea de seamă este o specie de raport. Darea de seamă vizează
propria activitate sau persoană. Orice eveniment exterior persoanei respective conduce
la întocmirea unui raport. Ex.Avem un organ adm oarecare; un functionar, daca este
pus sa scoata niste date exterioare activității lui, va fi referat, daca e pus să faca un
raport referitor la propria activitate va fi dare de seamă .
Astea sunt formalitățile anterioare.
Acordul Propunerea Avizul Raportul sau refereatul Darea de seamă

Oferă forță Stabilesc Stabilesc Stabilesc Stabilesc
executorie conținutul conținutul conținutul actului conținutul actului
actului actului
Cerute de Inițiativă Cerute de Cerute de Cerute de organul
organul vine din organul organul emitent emitent
emitent exterior emitent
Obiectiv Obiectiv Subiectiv Obiectiv Obiectiv
Vizează Vizează Vizează Vizează Vizează propria
evenimente evenimente evenimente evenimente exterioare activitate
exterioare exterioare exterioare
65
Avizele
Avizele sunt de 3 feluri: conforme, consultative, facultative.
Presupunând că legea nu ne spune, de care este? Consultativ, de vreme ce

legea îl mentioneaza înseamnă că el nu are cum să fie facultativ. Dar de ce deducem că
el nu e nici conform? Tradițional el face parte din formalitățile consultative, adică
administrația se informează. Dacă legea nu prevede în mod normal avizul ar trebui să
fie unul consultativ.
Am unele situații în care legea spune ”este necesar avizul obligatoriu a lui X”.
Obligatoriu de cerut sau de respectat? De cerut, că principiu este consultativ doar că
uneori acel aviz pune în discuție un interes public superior al statului d-asta
jurisprudență îl interpretează că este conform. Ex: avizul conform al statului major
general al armatei romane in materie de concesiune, cum ar trebui să fie avizul acesta?
De ce ne trebuie părerea marelui stat major? Pt planurile secrete de retragere a
populatiei in caz de război, în situații de astea in care se pune in discutie securitatea
statului sau ceva asemanator de cele mai multe ori sunt interpretare ca avize conforme.
Care este diferență esențială între un aviz conform și celelalte două tipuri
avize? Acesta trebuie respectat. Ex: X vrea sa construiasca un pod, o să aiba nevoie de
un aviz de la autoritatea care administraza apa aceea, prin lege spune ca avizul e
conform. Îi poate da primarul acest aviz? Nu.De ce nu il poate face fără aviz sau de ce
trebuie sa il faca acolo unde spune autoritatea? Pt a nu ajunge în sitauții in care se
blochează gheata, sau incurca unele sisteme de centrale. Acest aviz stabilește o parte
din conținut nu tot.
Acest aviz stabilește conținutul și actul final este un act complex. Lipsa avizului
conform devine un viciu nu numai de procedură dar și de competență => stabilirea
conținutului actului din o anumită perspectivă nu aparține primarului, ci aparține
altcuiva. Consecința din perspectiva formalităților: nu numai că este un viciu esențial
care pune în discuție competența, ci nici nu poate fi cerut ulterior. Formalitățile
conforme nu pot fi acoperite prin confirmare. Constând și într-un viciu de
competență ele pot declanșa procedura în contencios dar ele nu se pot acoperi. Pe
lângă avizul conform mai este și propunerea conformă. (Ex. CL adoptă bugetul făra
proiectul Primarului)
Cvorumul- Majoritățile sunt de trei feluri, dar sigur sunt două forme cele de
prezența și cvorum.
Majoritate simplă/relativă, absolută și calificată (și consensul care nu pune
probleme). Majoritatea simplă se raportează la cei prezenți. Majoritatea absolută se
66
raportează la numărul total. Majoritatea calificată se raportează tot la nr total al

membrilor.
Majoritatea simplă/ absolută= jumătate plus 1 (50%+1) e o formulă inexactă
și duce des la erori. Majoritatea însemnă cei mai mulți, adică mai mulți decât ceilalți.
La majoritatea simplă, adică cei prezenți, actul este adoptat dacă dintre cei prezenți
mai mulți votează pentru decât restul ( cei care votează împotrivă sau se abțin.)
Ex.Dacă avem un CL cu 9 consilieri si sunt prezenti majoritarea este 4 >3 (mai mare
decăt 3); deci nu 7 consilieri jumătate 3,5 +1=4,5 deci 5 și zicem ca nu este majoritate
aici este eroarea.
Majoritatea absolută se calculează după aceeași regulă doar că o raportăm la
numărul total. (câți trebuie sa fie din 9 pt. maj absolută? 5) Dacă unul este
incompatibil sau a murit ne raportăm la ceea ce a rămas. (la 8? 5, daca devin 7? 4 )
Majoritatea calificată= orice majoritate mai mare decât cea absolută: 2/3,3/4, 4/5.
Cum le calculăm? Majoritatea de 2/3 din 10= 7. Întrebarea este rotunjim în sus sau în
jos? De obicei în sus, că se spune minim 2/3 și dacă rotunjim în jos nu este atins
pragul.
(de foarte multe ori la examen vine un subiect cu cvorum și multi studenti gresesc dar
au o problemă de matematică nu una de drept.)
De citit ultimele 2 condiții de valabilitate!
Forma și procedura
 Avize
Deci avem așa: avizul facultativ, consultativ și conform. Există vreo ordine între cele
3 tipuri de avize care să fie întotdeauna o formalitate esențială sau neesențială? Sau în toate 3
cazurile depinde de la caz la caz? Avem așa un aviz facultativ, unul consultativ și unul
conform și întrebarea este ce fel de formalitate este asta? Esențială sau neesențiala sau în toate
situațiile depinde de la caz la caz?
Avizul consultativ este evident, poate fi și esențial și neesențial.
Dacă e vorba de avziul facultativ? Acesta este de regulă neesențial, poate fi esențial?
Păi și după părerea voastră un aviz facultativ influențează sensul deciziei finale sau nu prea?
Aproape întodeauna influențează decizia! Avizul facultativ nu trebuie cerut și atunci de ce l-ar
cere organul administrativ? Deoarece de regulă avizele facultative se solicită atunci când e o
problemă atât de delicată și de rară încât nici legea nu stabilește necesitatea unui aviz dar nici
organul administrativ nu s-a mai lovit de așa ceva și prin urmare nu știe ce să facă. De
exemplu, imaginati-vă că primarul din Măgurele ar putea să ia o decizie care ar putea să
afecteze laserele de acolo. Nicăieri nu scrie că trebuie să solicite aviz special dar el se
gândește să ceară un aviz pentru a ști dacă afectează sau nu afectează și i se răspunde. Dacă i
se rasunde ca nu mai emite decizia? Evident ca nu. Acesta va ține cont de avizul solicitat, nu
67
se emite aviz facultativ pentru niște banalități deci prin urmare de cele mai multe ori organul
emitent ține cont de ce i se spune de către specialistul respectiv în avizul facultativ.
Mai avem un singur pas până să considerăm viciu sau formalitatea esențială! Când?!
În caz că avizul este la rândul lui viciat, adică pe de o parte este esențial pentru că a ținut cont
de tot și pe de o parte este viciat. Imaginați-va de exemplu că acel specialist atunci când a
emis avizul a fost drogat sau a luat mită și se poate vedea din lucrările lui științifice că părerea
lui este invers, dar acum dintr-o anumită conjuctură și-a dat părerea în sens contrar. Este viciat
pe fond avizul ? A afectattat decizia finală? Deci concluzia ar putea fi esențial.
În ce priveșe avizul conform?! El cum este?! Poate fi neesențial?! NU! Întodeauna

avizul conform este esențial deoarece conduce la formarea unui act complex de cel care
emite un aviz conform că și o propunere conformă; este considerat coautor și prin urmare a
emite un aviz conform înseamnă a avea o parte din competență de a emite acte și atunci dacă
acel aviz lipsește înseamnă că actul, conținutul este stabilit de cineva necompetent. Și dacă
vorbim de competență, știm că viciul necompetentei este întodeauna un viciu esențial.
 Aprobările
De câte feluri sunt aprobările? Propriu-zisă, improprie și substitutivă. O să le comparam

câte două, diferit față de cum este în manual.
În general aprobarea, când o să vedeți noțiunea de aprobare, de regulă să va gândiți la

noțiunea de act complex. Sunt 3 situații să vedem dacă în toate 3 există act complex sau nu?
Prima data aprobarea propriu-zisă comparativ cu aprobarea improprie (asemănătoare și

la denumire, proprie - improprie). Aprobarea propriu-zisă presupune pe de o parte o
manifestare de voință a unui organ administrativ de regulă aflat mai jos în ierarhie sau dacă nu
e aflat mai jos în ierarhie, actele lui au forță juridică mai mică decât cel care aprobă (cine
stabilește conținutul și cine aproaba?! Cel care este aflat mai sus are, putere de decizie,
aprobă). Atunci, avem un organ administrativ oarecare, care emite actul, un alt organ care ori
e mai sus ori actele lui au forță juridică mai mare și emite aprobarea pentru că așa stabilește
legea. De exemplu, legea învățământului: articolul 47 sau 147: retragerea unei diplome se face
cu dispoziția rectorului, dupa aprobarea senatului universității, se potrivește cu ce am spus?
Da. Prin urmare, x e prins că a plagiat, studenți prieteni, unul termină anul asta, are un prieten
mai mic, îi da lucrarea, toate bune, peste un an se ceartă și ăla care a dat lucrarea sesizează
universitatea că acela la plagiat iar respectivul rămână fără diplomă. Dacă este prins, după
sesizare, rectorul emite o dispoziție de revocare a diplomei de licență a lui X, după care
această se duce în față senatului unde este supusă la vot, dacă toți votează pentru, putem
68
spune că dispoziția a fost APROBATĂ. Și prin urmare, această dispoziție, exact așa, poate
avea și un proces verbal de aprobare (care spune că senatul a votat cu unanimitate) după care
se comunică destinatarului.
Gândiți-va că avem doar dispoziția care nu este supusă aprobării senatului?! Avem o
diplomă revocată sau nu?! NU! Deoarece avem un act administrativ dar acesta nu este
executoriu, forță executorie provine după aprobarea senatului, aprobare improprie. Vedeți,
dacă comparăm rectorul cu senatul într-o universitate, cea mai puternică persoană este
rectorul. Dar cel mai puternic organ administrativ care emite acte cu forță cea mai mare este
senatul. Cea mai puternică persoană din Mun. Cluj-Napoca este? Primarul. Dacă însă vorbim
de un organ administrativ atunci este Consiliul Local. Legea 215 ce ne spune? Același
exemplu cu bugetul, primarul formulează, propune proiectul de buget și acest proiect este
supus aprobării CL-ului proiectul acesta aprobat produce efecte juridice. În cele 2 exemple
avem asemănător faptul că ambele acte sunt complexe, un organ administrativ stabilește
conținutul și celălalt îl aprobă și îi dă forță execurotie, în amandouă exemplele avem o
competență partajată, organul care aprobă îi conferă actului forță executorie;
Într-o situație este aprobare propriu-zisă în alta este improprie și care îi diferența? Una absolut
neesențială. În exemplul cu plagiatul dacă i s-ar comunica actul destinatarului s-ar numi
dispoziție (este vorba de actului inferior care duce denumirea mai departe), în exemplul cu
primarul s-ar numi hotărâre (este vorba de actului superior care duce denumirea mai departe),
denumirea actelor sau actului pe care îl aprobă, singura diferență este de denumire a actului.
Asta dacă am înțeles că sunt acte complexe, dar dacă nu am fi înțeles că sunt acte complexe
în fiecare dintre situații că se numește dispoziție, decizie sau horărâre; greșeala ar fi fost care?
Pai dacă nu știm că e act complex pe cine chemăm în judecată ca să nu greșim? De regulă
sunt chemați autorii nominali, ceea ce e o greșală. Trebuie să fim atenți că dacă sunt acte
complexe nu numai autorul nominal se cheamă în judecată ci și toți ceilalți coautori dacă sunt
mai mulți.
Comparăm aprobarea propriu-zisă cu aprobarea substitutivă.
Asemănarea este aceea că la emiterea actului au participat 2 persoane, organul

administrativ A și B; și că voințele lor împreuna produc efecte juridice. La aprobarea propriu-
zisă îmi spune legea, actul va fi emis de X și va produce efecte după aprobarea lui Y. Ce
spune legea în situația aprobării substitutive? Spune așa: Competența de a emite actul este a
organului administrativ A ex: Carta universitătii ar spune asa: competența de a sanctiona
abaterile din cadrul universitatii apartine decanului prin urmare dacă se fac plăngeri impotriva
cuiva (organului B) din univ. cine o sanctioneze? Decanul. Dar după cum știm decanii acestia
sunt persoane destul de ocupare atunci ce ar putea să facă? Ar putea să își delege competența.
Dar ce neajuns are delegarea de competență in general? Dacă iti transmiti toată competenta
altui organ rămai fara exercitiul ei, cand dai atribuția altcuiva pierzi controlul și până nu
revoci acea delegare s-ar putea să scapi controlul, să nu mai știi ce se întamplă; Cum ar fi ca
decanul să își delege doate atribuțiile secretarului?; și atunci există tehnica aceasta a delegării
parțiale adică organul care are competența deleaga unui alt organ subordonat ce? Numai una
69
din cele două prerogarive, prerogativa stabilirii conținutului o deleagă altuia de regulă, de
principiu, in exemplul nostru secretarului sef, dacă sunt multe plângeri pune o altă persoana
aflată in subordine sa faca tot ce avea decanul de facut si sa propuna sanctiuni, după care
dosarul ajunge la decan, citeste dosarul si spune daca e de acord si il aproba daca nu e de
acord poate sa aplice o alta sanctiune sau sa îi dea altceva. Prin urmare el deleagă puterea de
a stabili conținutul și păstrează așa numita putere de aprobare, adică de a conferi forță
executorie, de aceea această aprobare se numește substitutivă pt. că de fapt substituie o parte a
competenței; decât să faci tot actul îți păstrezi numai aprobarea, atunci se redactează proiectul,
se aduce spre aprobare si apoi produce efecte juridice. Actul acesta este complex? Nu! Desi
vedeți că sunt două manifestări de voință dar de fapt nu este complex, una din manifestările de
voință are o problemă, și anume problema este că nu este suficient să participi la emiterea
unui act ci mai trebuie să ai și acel consmițământ-opoziție adică, să i te poți opune, actul să nu
se poată emite în mod legal în lipsa consimțământului tău. Care dintre cele 2 manifestări nu
este o asemenea voință in ex. Nostru? Voința celui care primește delegarea ( voința organului
B, daca B propune sa i se refaca contractul de munca si A zice ca e suficient doar scaderea
15% din salar poate A sa faca asa ceava? Da, poate sa faca ce vrea). Importanța practică în
ipoteză de aprobare substitutivă vom chema în judecată numai delegantul, pt. ca numai
el are consimțământ-opoziție.
Confirmarea
Confirmarea are 3 sensuri. Confirmarea propriu-zisă este identică cu aprobarea propriu-

zisă și nu ne interesează.
Dar există una care se apropie de confirmarea din dreptul civil, și anume aceea care constă
în acoperirea unui viciu. Și în dreptul civil și în dreptul administrativ prin confirmare se poate
acoperi un viciu. Care sunt diferențele esențiale între cele două tipuri de confirmări? ( posibil
unul din cele 10 subiecte de examen) Prima diferență, avem un contract civil încheiat între A
și B, iar B are consimțământul viciat- Viciu. În administrativ: avem un organ administrativ cu
actul său administrativ și particularul vătămat, viciul vizează ce? Forma sau procedura, este
viciat fără voința actul administrativ. Cele doua noțiuni confirmare sunt 2 noțiuni total
diferite; la confirmare în civil se acoperă un viciu de consimțământ. La confirmare în dr.
administrativ se acoperă un viciu de formă sau procedură. A doua diferență , consimțământul
lui B este viciat deci cine este vătămat? Tot B, cine poate confirma? B, el confirmă și acoperă
ilegalitatea. La actul administrativ, actul este viciat cine este vătămat? Particularul. Cine
confirmă? Org administrativ, confirmă viciul de forma nu de fond ca în civil.
Civil Administrativ
Contract civil incheiat între A si B, iar B are Un organ administrativ cu actul său
consimțământul viciat- Viciu. administrativ și particularul vătămat.
70
Se acopera viciu de consimțământ Se acopera viciu de formă sau procedură.
Viciu de fond –afectează chiar voința Viciu de formă.
B este vatamat dar tot el confirmă și acoperă Particularul este vatamat și confirmă
ilegalitatea administrația
Prima condiție de valabilitatea este competența, a doua era forma și procedura; Și

împreună sunt condiții de legalitate externe. Urmează obiectul/conținutul și cauza licită sau
oportunitatea care sunt condiții de legalitate interne. Ca un act să fie legal trebuie ca toate
condițiile de valabilitate să fie îndeplinite. Daca una dintre ele nu este îndeplinită spune că
actul suferă un viciu și ca să știm pe unde suntem, cum se numește viciul acesta, viciul care
afectează competența se numește viciu de competență sau necompetență; Viciul este la formă
sau procedură se numește simplu viciu de formă sau viciu de procedură; Celelalte sunt vicii
de fond care au denumiri specifice, cum se numește un viciu constând într-un obiect ilicit sau
un conținut ilicit? Se numește violarea directă a legii. Cum se numește viciul legat de cauză?
Se numește, unii îi spun inoportunitate sau se numește exces de putere sau deturnare de
putere.
 Condiția obiectului sau a conținutului

Conținutul actului trebuie să fie în conformitate cu legea sau dacă detaliem un pic să
fie în conformitate cu toate actele juridice care au forță jurdică superioară. Formulănd așa
condiția aceasta ajungem la un impas material, oare cum am putea sa formulăm un act să fie
în conformitate cu toată legislația din România? Poate cineva să verifice? E aproape
imposibil. Dar nici nu ar trebui să facem asta pt că de ex.: dacă luăm un act adm. prin care o
pers. este declarată cetățean de onoare al Mun. Cluj-Napoca, trebuie acest act să respecte
legea petrolului? În teorie da, dar în practică ele nu au nici o legătură, nu se întâlnesc. Pt. a
evita cele mai multe riscuri de ilegalitate ce verificăm? Verificăm în primul rând umbrela
actelor administrative începând cu Constituția, actul nostru nu este emis doar așa ci este emis
în baza (De pilda, daca vrei autorizatie de construire, credeti ca este o lege speciala care
reglementeaza acest domeniu? DA. Daca vrei licenta de exploatare a zacamintelor petrolifere
din Marea Neagra este o lege care reglementeaza asta? DA. In 99% din cazuri exista o lege
speciala care reglementeaza domeniul respectiv); Legea specială al rândul ei are actele de
punere în aplicare, denumite și norme metodologice, acestea ar putea fie norme pt toată legea
sau ar putea fi niște norme de la caz la caz (daca vb de legea sanatatii s-ar putea să fie anumite
norme care sa vizeze interventiile de urgenta, altele care sa vizele clinicile, altele care se
referă la spitale s.a.m.d. Daca vb de legea invatamantului sa fie diferite in functie de
universitate). Apoi este actul nostru și ca să fim siguri să fie legal din punct de vedere al
conținutului ce verificăm? Să respecte Constituția, Legea specială și Normele sale de punere
în aplicare, dacă le respectă pe toate 3 sunt foarte mari șanse ca actul nostru să fie legal.
71
 Ce se întâmplă dacă nu avem corelație perfectă între cele trei?
Ex: cel care emite actul își da seamă că dacă respectă Constituția nu respectă legea
specială, etc.
Ce ar trebui să facă organul emitent? Ce act ar trebui respectat dacă orice ar face unul
dintre ele este încălcat? Constituția.
Dacă-și da seamă că se încalcă fie legea sau normele, ar trebui să respecte legea.
Ce credeți că face organul administrativ în practică? Întotdeauna respectă ce e mai

aproape de el. De ce? S-ar putea să-i fie mai frică de cel care e mai aproape de el (de ce să
respecte ce spune Constituția dacă el este mai aproape de ministru?). Încălcarea ar fi mai
evidenta, ar fi pe față, normă este cea mai completă dintre toate. Organul emitent nici nu-și da
seamă că încăla Constituția , deoarece este o chestie foarte abstractă, stabilește niște principii.
Despre asta am scris, e o speță întâlnită în jurisprudență acum vreo 10, 15 ani. O
studentă din Moldova la filologie e în România de când a intrat în clasă a 8-a, dar neavând
cetățenia română, își tot prelungea șederea. Prin anul 4 a intrat în sesiunea de licență, a dat un
examen mai greu și a uitat să meargă să-și prelungească viză și când a mers 2 zile mai târziu i
s-a spus de către șeful de la pașapoarte că a expirat, prin urmare trebuie aplicată legea și
normele. Ce înseamnă? Ți-a expirat viză de ședere înseamnă:
1. ai 5 zile să părăsești țara
2. ai interdicție un an de a intră în România
Pers în cauza s-a și căsătorit între timp cu un cetățean român și aveau un copil
împreună. Pe cel de la pașapoarte nu îl interesa de constituție de dreptul la o familie. Pt el era
simplu ar respectat legea bine daca nu trebuie sa pleci.
Administrația emițând actul a respectat legea? DA. S-a încălcat Constituția? DA

pentru că protejează o valoare socială mai importantă- protejarea familiei, este și o norma
juridica cu valoare superioară.
Am făcut acțiune în contencios pe soț și pe copil- și lor li se încalcă dr la viață

familială. Instanță a decis în favoarea ei.
Ajungeți într-o ipoteză în care va dați seamă că actul acesta respectă una dar încalcă
altceva, că să aveți șansele cele mai mari de a câștiga, ce trebuie să faceți? Și norma și legea
încalcă Constituția și atunci, dacă e vorba de un act administrativ, pe lângă anularea normei ar
fi bine să se ceară și anularea legii. Dacă în același proces se anulează amândouă organul
administrativ nu mai are cum să se apere. Pe de altă parte, legea poate fi atacată cu excepție
de neconstituționalitate.
72
o Obligația de conformitate (conformare) și obligația de compatibilitate (dublă

obligație)
Imaginați-va că în materie contravențională ar spune legea așa: ”incalcarea sau

săvârșirea faptei cutare atrage aplicarea sancțiunii amenzii de la 100 la 400 lei” și a două
situație ar putea fi așa: ”săvârșirea faptei cutare atrage aplicarea amenzii în cuantum de 60 de
lei”.
Care este diferență între cele două?
Dacă ne gândim la condiția competenței, vă reamintiți, aici avem o competență legată-

adică organul emitent, dacă-și da seamă că s-a săvârșit faptă, nu poate face decât un sigur
lucru, să dea o amendă de 60 de lei (situația 2). Spunem că actul lui trebuie să fie , dacă
privim din perspectivă obiectului, actul trebuie sa fie conform, trebuie să respecte întocmai
prevederea legală. Obligația de conformitate se întâlnește în situația competenței legate.
Atunci când avem o competență discreționară spunem că actul administrativ trebuie

să fie compatibil, nu conform! 150 lei este compatibil cu intervalul 100-400 lei? DA. 70 lei?
NU-ar fi o conduită în afara legii. (situația 1). Obligația de compatibilitate se întâlnește la
competența discreționară
Prin urmare, atunci când este încălcată obligația de conformitate sau

compatibilitate spunem că actul este viciat- viciul se numește violarea legii , încalcarea
legii prin conținutul său.
 Cauza sau oportunitatea actului administrativ

Avem acea putere discreționară (=posibilitatea unui organ administrativ de a alege
între două sau mai multe conduite dintre care toate sunt legale). Aici avem o putere
discreționara pt că în acest interval toate conduitele sunt legale. Am văzut că orice conduită
înafara intervalului automat este ilegala, automat este un abuz, gândiți-va că legea spune
amendă între 100-400 lei și vine polițistul și-ți da 1000 lei. Nu e un abuz? Ba da. Întrebarea
este dacă poate există abuz și în aceste limite? DA. Unde există libertate nu ar trebui să existe
abuz. La întrebarea asta trebuie să răspundem. Administrația are cel puțin două conduite
dintre care poate să aleagă, dar întrebarea este pe care s-o aleagă. Trebuie să fie cea mai
potrivită sau oportună raportat la interesul public. Trebuie să satisfacă cel mai bine interesul
public. Asta înseamnă a fi oportun calitatea de a fi cel mai potrivit la satisfacerea cel mai
bine a interesului public. Cum stabilim acest lucru, care este cel mai bun? De aceea există
competiție, de ce autostradă o face X și nu Y? Pentru că, după anumite criterii, se stabilește
care este cel mai bun raport calitate preț.
O să discutăm în continuare o speță că să vedeți cât e de dificil să stabilești ce anume

e oportun și ce anume nu, că pe urmă să putem răspunde la ultima întrebare, dacă
oportunitatea poate fi cenzurata de instanță sau nu.
73
Speță: Într-un municipiu din România se ia hotărârea de a se face ceva în centru, un

edificiu de utilitate publică. În centrul municipiului există un mare teren viran care poate fi
utilizat pt asta, însă avem mai multe parcele din care numai unele sunt ale municipiului, restul
sunt a unor cetățeni particulari. Că să fie realizat serviciul, mai întâi trebuie să dobândești
proprietatea asupra întregului teren. Ce se întâmplă? Începe și cumpără terenuri, le cumpără
aproape toate mai puțin o bucată fără de care nu poate fi realizat proiectul. Și acum este pusă
în față deciziei următoare- e obligatoriu să construiască și parcela este absolut esențială, care
sunt variantele juridice pt a dobândi proprietatea asupra parcelei? Să o cumpere sau să o
exproprieze, trebuie aleasă cea mai potrivită interesului public. Trebuie analizate avantajele și
dezavantajele. Care este avantajul cumpărării? Timpul (7 zile, dacă s-au înțeles). Care este
dezavantajul? Prețul. Care este avantajul exproprierii? Tot prețul pt că-i dai proprietarului
valoarea terenului. Dezavantajul care este? Procedura care presupune timp! 5 ani, 7 ani,
depinde, dar știn ca și timpul înseamnă bani.
Cum am putea calculă? Să luăm un exemplu, gândiți-va că valoarea de circulație ar fi

de 1 milion lei. Prețul pe care-l cere pers în cauză este mai mare, 2 mil lei. Administrația
decide că nu are rost și trebuie expropriat. Imaginați-va că veniturile din închirieri pe 2 ani ar
fi de 0,5 milioane lei. În calcul matematic care ar fi mai favorabilă? Dacă se cumpără se
plătește x, dacă se expropriază plătește atât și pierde atât. Vedeți, la un asemenea calcul care-i
mai bună? Exproprierea, dar daca durează 8 ani și atunci pierderile sunt mai mari, a fost bună
masura? Nu, dar putem învinovăți pe cineva? Nu, vedeți un act inoportun se dovedește
ulterior deși administrația a depus absolut toate diligenșele care i-au stat la îndemana.
Ultima întrebare și aici vrea toată lumea să ajungă când vorbește despre oportunitate,
în ce măsură un act administrativ inoportun poate fi anulat de către instanță?
După părerea mea, nu întotdeauna această apreciere greșită poate fi cenzurată. Totul
depinde de atitudinea subiectivă a administrației, și anume, administrația, când alege una din
ele, poate greși fiind în culpă sau poate greși cu intenție (intența trebuie dovedită și dacă nu
poate fi dovedită se presupune că e din culpă). Dacă au ales una și 2 ani după și-au dat seamă
că au greșit-> culpă. Dacă la primărie o pers a luat mită pt a merge direct pe cumpărare și s-a
stabilit prețul de 20 milioane lei-> intenție (fraudă la interesul public, deturnare de putere). În
situația culpei unde deja avem o eroare neprovocată vom spune că instanță poate cenzura
oportunitatea numai dacă suntem în ipoteză așa-numitei eroare manifestă de apreciere.
Altfel spus, dacă administrația e în eroare, pt că instanță să poată interveni ea trebuie

să fie manifestă.
Ce înseamnă eroare manifesta? Să fie evidentă și să fie suficient de gravă.

Imaginați-va că cineva dintre voi dând examen la dr administrativ își da seama că a luat cu 2
pct mai puțin decât crede că ar fi meritat, vine să-și vadă lucrarea și-mi spune că nu i-am luat
în considerare punctul din oficiu sau e adunat greșit. Eu aș răspunde că asta e, viață e
nedreaptă, notă e deja trecută. Faceți acțiune în contencios administrativ. Puteți câștiga? DA.
74
Gândiți-vă că nu vreau să-mi îndrept eroarea. Puteți câștiga pt că eroarea respectivă este
manifestă, adică orice judecător și oricine își poate da seamă, și e suficient de gravă.
Gândiți-va că altcineva vine și spune că a mers la seminar de x ori și a luat notă mai mică cu
un pct decât colega lui care a venit de mai puține ori la seminar. Ați putea câștiga? NU, pt că
eroarea nu e manifestă. Cum să intervină judecătorul într-o asemenea chestiune, nu are cum să
știe ce s-a întâmplat și cine de câte ori a venit la seminar. Eu, că și profesor, m-aș putea
răzgândi? DA, nu-i nimic ilegal. Deci vedeți, există o marjă a oportunității, a puterii de
apreciere, pe care întotdeauna administrația sau organul administrativ o poate
regândi/răzgândi, dar e o faptă asupra căreia instanță nu are cum să aprecieze.
Dacă totul se face cu intenție, atunci vorbim de deturnare de putere și una din
variante este deturnarea de proceduri.
Puterea publică este îndreptată în spre cine? De ce există putere publică? Cu ajutorul ei să fie
protejat interesul public. Prin urmare, cel care deține puterea publică ar putea să o deturneze
înspre:
1. Interesul lui personal sau al apropriaților săi .Ex: îl desemnez pe X câștigător al
licitației pt că e prieten cu mine. Am deturnat puterea pulică în spre el, folosul lui.
2. Un alt interes public Ex: Ce ați zice dacă ar fi printre voi studenți care au parcat
neregulamentar în față facultății, le-am făcut poze la mașini și nu mai trec examenul
2, 3 ani de zile?Adevărat că, în principiu,eu urmăresc protejarea interesului public?
Da. Doar că eu ar trebui să urmăresc procedura standard într-o asemenea situație-dau
telefon la ce de la ridicari să vină să ridice mașinile.Se numește deturnare de proced.
Poate să fie vorba și despre un exces de putere, dar noțiunea aceasta e mai largă, de fapt
include noțiunea de deturnare de putere și o s-o facem la Contencios Administrativ.
Revocarea actelor administrative

Cu siguranta, deci 100%, o sa va vina la examen un subiect din materia de astazi, ca sa va
fie clar ca nu stati degeaba. Ce o sa facem noi sunt regulile de revocare
Materia pe care o sa o facem in aceste 2 ore, nu stiu daca facem pauza sau nu, pentru ca in
functie de cum ajungem la pauza imi dau seama daca terminam intr-o ora jumate sau intr-o
ora si 20 de minute sau nu, si decat sa facem o ora si 40 de minute legat mai bine facem
pauza.
 Ce inseamna revocarea actelor administrative?

Retragerea lor din ordinea juridica. Retragerea inseamna manifestarea de vointa,
care face ca aceste efecte juridice sa inceteze.
75
Daca ne gandim la un nivel mai abstract, revocarea unui act juridic, bunul simt ne spune ca
o manifestare de vointa in mod normal se poate retrage asa cum s-a si emis. Aceasta este in
general revocarea unui act juridic.
Sigur ca daca ne gandim bine, in dreptul privat, revocarea fara sa aiba o denumire juridica,
cum ati numi-o voi? Retragerea consimtamantului, daca folosim un termen juridic, si daca
folosim un termen non juridic – razgandire.
 Suna bine razgandire?

Nu prea, de ce? pentru ca apare instabilitatea, adica cineva care se razgandeste in
primul rand pare un om fara cuvant, si d.p. acesta de vedere, vedeti dreptul privat
este destul de ostil in privinta razgandirii, pentru ca in dreptul privat avem acorduri
de vointa, si atunci in dreptul privat regula este: ca asa cum 2 parti s-au unit si au
incheiat actul prin acordul lor de vointa, acelasi act se poate desfiinta numai
daca unele parti se razgandesc. Dar aceasta nu este nimic ilegal si nu e nimic
vatamator.
Exemplu: partile sau decis sa vanda sau sa cumpere si se razgandesc si nu mai vand si nu
mai cumpara, sau vand si cumpara in sens contrar.
Deci in dreptul privat problema este in principiu destul de simpla, acel principiu partile s-
au inteles, partile s-au razgandit, partile au incheiat, partile au desfiintat.
Exista anumite situatii expres prevazute de lege in care, intradevar o singura parte poate
renunta la contract.
Exemplu: donatiile intre soti, depozitul, contractul de inchiriere, din perspectiva

chiriasului. ( se incheie un contract de inchiriere pe o perioada nedeterminata sau pe 10 ani,
si chiriasul daca vrea, nu trebuie sa puna nicio clauza acolo, poate sa plece, dar bunul simt
spune ca ii dai preaviz celuilalt 30 de zile, ca si isi poata gasi altul.)
Adica ganditi-va, daca ati inchiriat un apartament pe 4 ani, inseamna ca trebuie sa stai 4
ani acolo? Numai daca este clauza, de exemplu ca daca pleci mai repede platesti toata
chiria, atunci sigur ca trebuie sa stai, dar in lipsa oricarei clauze poti sa pleci. Locatorul in
schimb nu are voie sa il dea afara.
Daca am aplica aceasta regula foarte simpla, partii administrative, cum ar trebui sa sune?
Regulile de revocare ar trebui sa fie numai una, si anume: toate actele admin. fiind emise
unilateral, pot fi revocate unilateral. Si atat. E adevarata regula aceasta? NU. foarte rar,
pentru ca daca ar fi asa, inseamna ca nu ne-am putea baza pe nimeni.
Exemplu: ganditi-va cum ar fi sa obtineti o autorizatie de construire si cand esti pe la

etajul 2 sa iti spuna primarul ca s-a razganditi.
Sa vina sa va spuna ca se majoreaza bursele si dupa care, dupa 2 luni sa vina si sa va

spuna ne-am razgandit, si nu numai ca ne-am razgandit, dar ne-am razgandit retroactiv,
aduceti banii de acasa inapoi.
76
Dar nu se poate, si atunci, de fapt, revocarea unui act administrativ este supusa mai multor
reguli.
De fapt revocarea actelor administrative, este conditionata in primul rand de incadrarea

actului administrativ, intr-un triplu criteriu, adica ori de cate ori aveti un anumit act trebuie sa
verificatia ceasta tripla clasificare, trebuie sa vedeti daca:
1. actul este normativ sau individual.

2. este legal sau ilegal.
3. este favorabil sau nefavorabil.
E, si acuma, luandu-le pe rand, asa sa vedem fiecare are 2 termene, unul dintre ei trage
inspre revocabilitate, celalalt inspre irevocabilitate.
Irevocabilitatea fiind stabilitatea.
1. Cele normative tind sa fie revocabile, si cele individuale tind sa fie mai degraba
irevocabile.
 De ce e asa?
Starea normativa nu are voie sa stea pe loc, societatea evolueaza, normele
evolueaza si tocmai de aceea aceasta este partea revocabila. (actul normativ)
Dincolo, actul individual, produce efecte individuale, si aici merge mai degraba
idea de stabilitate.
2. Actele legale ar trebuie sa fie irevocabile, si actele ilegale sa fie revocabile.

 Care este explicatia?
Pai un act ilegal trebuie sa fie revocat pentru ca, trebuie restabilit intotdeauna
principiul legalitatii. Nu este firesc ca o ilegalitate sa fie mentinuta.
Dimpotriva, daca un act este legal, atunci mai degraba este irevocabil, pentru ca nu
prea avem motiv sa il revocam.
3. Actele favorabile ar trebuie sa fie irevocabile, pentru ca particularul acela a primit
ceva si nu este firesc ca odata ce i-ai dat ceva sa ii iei.
Actele defavorabile, poate sa fie revocabil, pentru ca niciodata particularul nu o sa se
opuna revocarii.
Exemplu: te intreaba politistul, te superi daca revoc procesul verbal? Ce o sa spui? Nu,
pentru ca eu sunt corect. ). Daca exista motive de revocare atunci poate sa fie revocat.
Mai departe facem un tabel complex in care toate chestiile acestea le combinam intre ele si
atunci vedem care este problema daca se intalnesc doua, irevocabil cu irevocabil, sau
revocabil cu revocabil, situatia este evident mai simplu.
Dar ori de cate ori se intalnesc un irevocabil cu un revocabil, se pune problema cum
ajungem la un compromis?
Prima clasificare a actelor admin.:
- Normative
77
- Individuale
REVOCAREA ACTELOR NORMATIVE
 Ce stiti despre acestea?

Avem un act normativ si regula este ca el este revocabil.
Exemplu: avem reglementarea unor contraventii, alocatiile unor copii, orice. Se poate ca
acest act sa devina si individual? La un moment dat, DA!. si nu exista niciun motiv sa nu se
intampla asa, in functie de oportunitate.
Nu exista exceptii de la ideea de revocabilitate, doar intr-o paranteza vreau sa va spun, ca s-

ar putea ca revocarea unui act normativ sa fie ilegala.
Exemplu: imaginati-va situatia in care unul si acelasi act, ar fi fost revocat in fiecare zi,
incat nu ar mai sti nimeni ce se intampla. Si aceste situatii exista. Aceasta nu prea este
permis.
Regula este ca actele normative sunt revocabile, si mai mult de atat, revocarea isi produce
efectele pentru viitor. (ex nunc).
Deci ca principiu, pana aici nu exista nicio exceptie, adica toate sunt revocabile, numai ca
de la caracterul ex nunc al revocarii, exista exceptia: acte care pot fi revocate cu efecte ex
tunc.
 stiti situatii in care un act admin normativ sa poata fi revocat cu efecte ex tunc?
In materie contraventionala, actele de reglementare contraventionala.
 Este vreo diferenta intre aplicarea legii contraventionale mai favorabile, respectiv
revocarea cu efecte ex tunc a unui act admin. emis in materie contraventionala?
Adica, nu e asa ca daca se schimba reglementarile in materie contraventionala, nu e
asa ca daca legea da o norma mai favorabile se aplica oricum? Da.
Poate face legiuitorul sa spuna, da dar, eu vreau ca aceasta lege noua sa se aplice
retractiv si sa fie altceva decat aplicarea automata a legii mai favorabile.
 Si care este diferenta?
Deci daca tu nu ai platit amenda, se aplica legea noua. Daca ai platit-o sub nivelul
acestei legi, atunci gata s-a terminat.
Exemplu: imaginati-va ca legiuitorul isi da seama ca a facut o prostie si vine si spune ca in

materie contraventionala, ideea se poate extinde si la actele admin nefavorabil.
Imaginati-va ca apare aceasta lege “veche”, care vine si spune ca daca treci strada pe
rosu platesti 10.000 lei amenda, si sigur ca societatea toata sare in sus, ca nu este normal.
Trec doua luni, dupa care legiuitorul isi da seama si oricum o scoate din vigoare, dar se
intampla ca unii dintre ei, au platit. Dandu-si seama ca oricum aceasta lege nu a fost buna,
legiuitorul poate sa prevada expres: “cei care in baza legii vechi, mai nefavorabile, au
executat, sa se prezinta la caseria X, sa isi ia banii. Se poate? DA, daca vrea. Incalca ceva
regula? NU.
78
El poate spune ca dpadv, efectul ex tunc este total, adica toate raporturile se desfiinteaza si
prestatiile daca sunt, se restituie.
Deci, in materia actelor normative, isi poate produce revocarea ex tunc, daca bineinteles
actul nou este mai favorabil. Daca actul nou nu este mai favorabil, atunci in niciun caz nu
putem sa vorbim despre efecte revocabile.
Situatia la actele normative, in anumite situatii revocarea poate produce efecte si pentru
trecut.
Problema apare la actele individuale, unde trebuie sa trecem mai departe la urmatoarele
clasificari:
1. Revocarea actelor administrative individuale ilegale

- Acte favorabile
Aici dupa cum o sa vedeti, sau daca nu ati vazut in carte, trebuie sa ne ducem la alte
subclasificari ale actelor administrative. Vedeti, raspunsul nu poate sa fie decat ca solutia
DEPINDE.
 Depinde de ce?
Aici sunt cateva, 4 situatii distincte. Teoretic, spuneti care sunt acele 4 situatii si
apoi o sa vedem cand ajungem sa incadram un act acolo – adica de la
revocabilitatea absoluta, la irevocabilitatea absoluta.
- Revocabil ex tunc - actul se desfiinteaza total

- Revocabil ex nunc – este o revocare partiala, actul este desfiintat numai pentru viitor.
Aceste efecte, raman.
- Revocarea de la un moment din viitor inainte – adica avem revocarea si revocarea
nu isi produce efectele decat de la un moment din viitor in colo, si astfel se mentine nu
numai efectele trecutem dar si cateva efecte viitoare. Nu se revoca actul in acel
moment, poate sa se revoce si peste 2 sapatmani.
- Irevocabilitatea – actul isi produce pe deplin toate efectele juridice.
 De ce am pastrat efectele unui act admin chiar ilegal?

Pentru ca persoanele de buna credinta, trebuie sa fie protejate, increderea lor trebuie
sa fie protejata. Cum ar fi ca fiecare sa nu aiba incredere in nimeni si nimic? Va
dati seama ca, calitatea vietii ar scadea la maxim, si de aceea, ganditi-va ca am
inchiriat un apartament de la stat dar poti sa te astepti in fiecare secunda sa te
scoata afara, ganditi-va ca ai un salariu sau ai o pensie si asa mai departe care
poti astepta oricand sa nu mai vina.
In celelalte cazuri ceva se pastreaza, dar aici nu se pastreaza nimic. V-am intrebat ce se
protejeaza si ati spus ca increderea. Si atunci care este explicatia pentru care mai exista prima
categorie, pentru ca situatiile acestea nu merita nicio protectie, pentru ca nu exista buna
credinta, deci nu avem ce proteja.
79
Exista 2 situatii in care beneficiarul actului este de rea credinta. In celelalte 3 situatii care
urmeaza, avem intotdeauna un beneficiar de buna credinta.
Reaua credinta deriva din 2 situatii:
1. Frauda – este atat de flagranta, incat orice persoana isi poate da seama de ea.
Exemplu: imaginati-va ca o persoana vrea sa construiasca orice, dar afla ca daca
respecta toate regulile, nu poate sa faca acest lucru si atunci ce face? isi falsifica
niste documente si le da la primarie asa falsificate. Depune o gramada de acte false
la primarie si primeste autorizatia si pentru ca la etajul 1, cei de la primarie
descopera frauda.
 Vi se pare o problema sa revoci autorizatia si sa demolezi? E o problema de
stabilitate juridica aici?
In principiu nu, pentru ca avem acel principiu, frauda corupe tot si nu exista
stabilitate.
Actul al trebui desfiintat cu efect retroactive.
2. Ilegalitatea grava – in Craiova, primaria mun. Craiova, a aprobat niste subventii de
1.000 lei pentru achizitionarea de central de apartament. Si s-au facut niste liste cu
conditiile, criteriile pe care cineva trebuie sa le indeplineasca pentru a obtine aceasta
subventie. Ultima conditie si cea mai tare era, sa aiba in apartament soba de
teracota. Cand ei pun problema asta, iti pui intrebarea dar care este scopul
administratiei si poti sa iti dai seama care e scopul imediat. Este evident, sa scape de
sobele de teracota. Bun, dar acum vine urmatoarea intrebare, dar de ce vrea sa scape
de sobele de teracota? Nu sunt decat 2 ratiuni: 1. Pentru ca nu sunt sigure si sa nu
existe explozii de bloc, etc. 2. Cu siguranta nu erau rentabile, adica consumau la gaz
de rupeau si persoanele care primeau subvenitia aceasta, erau inscrisi si la subventia
de gaz si platea municipalitatea pentru acele sobe de va dati seama.
E si atunci, gandindu-se ca scapa de sobele acelea, face aceasta oferta. Va punem
centrala din 2003, pune primaria 50%, dar puneti si dvs. 50%. Primaria isi scoate
banii aceia indirect, pentru ca cu centralele acelea nu mai platesc 300 de lei pe luna
iarna, ci plateste 50 de lei pe luna iarna.
Sigur ca unul care nu avea teracota spunea ca ce ma opreste si pe mine sa depun si
eu, si isi depunea si el acolo si i se aproba si prin urmare, da anunt in Craiova ca se
poate.
Problema care este? Li se da subventia, isi pun centrale, dupa care primaria dupa
1,2,3 luni, se razgandeste si emite primarul o dispozitiei ca sa dea banii inapoi, se
judeca la Tribunalul Dolj si acesta spune ca nu se poate, ca marfa a intrat in circuitul
civil, si-a cumparat omul centrala, prin urmare este irevocabil nu pot da banii inapoi
si vine Curtea de Apel Craiova, desigur exprimarea nu este deosebit de practica, dar
spune ca nu se poate asa ceva, adica este evident ca ei erau de rea credinta punand
conditiile acelea.
In aceasta ipoteza au avut rea credinta, nu neaparat grava, dar din moment ce ei au incercat
o ilegalitate si a iesit, oricum este rea credinta si prin urmare actul poate fi revocat.
80
In urmatoarele situatii, o parte din efectele actului se retin, aceasta inseamna ca automat
avem ceva, adica de aici plecam, beneficiarul este de buna credinta.
 Bun, si atunci intreb eu, de ce uneori in anumite situatii se desfiinteaza o parte din
act si in alte situatii se retine total? Care este explicatia? Stie careva?
De ce uneori pastram partial si alteori nu? care e diferenta?
Diferenta este modul in care actul administrativ isi produce efectele, adica aici sunt
acele categorii de acte care isi produc efectele in timp.
Un act care isi produce efectele toate deodata, nu avem cum sa il desfiintam partial,
aici ori il lasam cu totul, ori il desfiintam cu totul, si pe cel de bun credinta il
pastram.
Dar cu privire la actul in care efectele se produc in timp, cum o parte din efecte s-au
produs si unele nu, intervine si principiul legalitatii, cu privire la efectele care se
vor produce in viitor.Unele efecte se mentin si unele nu, este un compromis intre
legalitate si stabilitate.
Exemplu: o persoana face o cerere la autoritati pentru a-i fi platit un ingrijitor personal,
pentru ca se incadreaza in categoria respectiva. Administratia ii spune sa depuna niste acte,
pentru a vedea daca se incadreaza, le depune, le analizeaza administratia si apreciaza ca se
incadreaza si ii acorda un ingrijitor personal pe care il plateste din fondurile primariei, care
valoreaza 1.000 lei pe luna. Dupa 1 an sau dupa 2 ani, cei de la primarie isi dau seama ca nu
au fost atenti si la legea cutare, care poate mai stabilea o conditie, si isi dau seama ca defapt
persoana in cauza nu se incadra. Si ii spune sa vina cu banii inapoi si de azi inainte nu mai ai
ingrijitor. E in regula?
Nu! cum ar trebui procedat ca sa fie cat mai corect? Adica, vedeti, persoana in cauza este
de buna credinta, sigur ca intotdeauna, teoretic, putem sa inventam o culpa, nu ai citit toata
legislatia, etc, desi sunt 100000 mii de norme si este imposibil ca o persoana sa le cunoasca
pe toate si sa is idea seama daca este indreptatita sau nu, e ii se pare ca incadreaza si face ce
spune administratia, depune actele. Deci intr-o speta deasta, vina este a administratiei.
Dar pe de alta parte, trebuie sa recunoastem, ca beneficiarul se afla intr-o situatie ilegala,
da? adica nu avea dreptul.
 Care este solutia cea mai rezonabila?

Pai daca revocam dreptul de a primi ingrijitor, pentru a restabili legalitatea, ce
facem? Poate ii executam silit si casa si tot, ca nu are de unde sa plateasca suma.
Acest lucru nu este firesc. Administratia are culpa si sa suporte toate consecintele
negative particularului. Tocmai de aceea regulile sunt in felul acesta, ce ai primit
pentru trecut, ramane dobandit.
Nu este firesc nici ca ilegalitatea sa se permita la nesfarsit, adica bun acum am descoperit,
inseamna ca pe viitor te descurci, pentru ca potrivit legii nu ai acest drept. Si atunci intr-o
asemenea ipoteza suntem la ipoteza 2: pentru trecut se mentine, pentru ca deja a fost
dobandit, i-a fost prestat acest drept si pentru viitor se desfiinteaza si ilegalitatea se
restabileste.
81
Exemplu: ai primit cu 300 de lei in plus la pensie, si dupaia vine si spune ca te-ai intins
atata, oricum acei bani sunt foarte putini. Si sa vina dupa 5 ani, adica termenul de
prescriptie, ca ti-am dat cu 30 de lei in plus asa ca trebuie sa vi inapoi cu 2.000 lei. Pai aia
nu au de unde sa plateasca 2.000 lei. Da in mod normal s-ar fi incadrat, le reduce pensia
pentru viitor, dar ce s-a primit ramane dobandit, pentru ca nu au de unde sa execute. Sau ii
suporta statul, pentru ca la cat de deficitare sunt legile de nu le poti intelege, nici macar acei
functionari nu inteleg.
3. E doar o varianta putin modificata, a punctului 2 si se intalneste in materie locativa, de

regula.
Adica, tot asa, se descopera ilegalitatea la un moment dat, ce s-a dobandit pentru trecut
ramane dobandit, si pentru viitor se pune problema desfiintarii. Doar ca este foarte greu sa
desfiintezi in secunda 2. De ce?
Exemplu: imaginati-va ca se face niste liste, ca avem niste criterii destul de complicate si
se afiseaza. Primii 10,20,30,50 isi ocupa locurile in camin, dupa care se descopera ca unei
persoane i s-au calculat gresit niste criterii. Ce ar trebui sa facem? Daca privim din
perspectiva a celui care urca pe lista o sa spunem asta este, ghinion. Dar daca privim din
perspectiva celuilalt, care nu a avut nicio vina, ce o sa fie? Ghinion?
Vedeti, si aici trebuie gasit un echilibru, acela trebuie sa fie principiu. Sigur ce s-a
intamplat pana acum asta este, dar pe viitor ar trebui sa fie restabilita legalitatea. Dar care este
problema? I-a ganditi-va cum ar fi sa il scoti pe acela din camin, in timpul iernii, cu o zi
inainte de examenul la drept administrativ ). E in regula? Nu prea.
Nu poti sa dispui de maine dimineata ai iesit, ci de aceea exista revocare cu preaviz, adica
ar fi deosebit de pagubitor pentru persoana respectiva sa il scoti in spatiul respectiv a doua zi
de dimineata. Adica sa emiti actul si de maine sa nu mai ai niciun drept.
Si atunci se acorda acest preaviz, adica revocarea incepand de la un moment viitor inainte,
va anuntam ca nu indepliniti conditiile si prin urmare peste 60 de zile va rugam sa parasiti
caminul. E aceasi situatie ca mai sus, doar ca daca in prima ipoteza persoana in cauza a suferit
prejudiciul, daca iei dreptul inapoi e puternic prejudiciul suferit, in materie locativa e puternic
si sufera un prejudiciu si daca nu iei in momentul acela.
4. Actul este irevocabil, pentru ca actul si-a produs toate efectele . Nu neaparat si-a
produs toate efectele material, se poate sa isi fi produs toate efectele juridice sau doar
o parte, dar atat de semnificative din ele incat sa nu mai poti revoca, si situatia este:
imaginati-va ca cineva a obtinut o autorizatie de construire, scoti certificat de
urbanism si spune ca da poti sa construiesti, parter, etaj si mansarda,. Ai facut
inclusiv si mansarda si spune ca se revoca autorizatia pentru ca aici nu poti construi
numai parter. E in regula? Nu, dar ganditi-va, se pune problema aici, numai la
parter, e in regula sa revoci? Atata timp cat tu ai un proiect, si ai incheiat deja
contractul cu sefu de constructii si ai platit deja o gramada de bani pe acel proiect.
Nu ai cum sa revoci actul acela, eventual se poate discuta in fata instantei daca e
cazul, despre anularea autorizatiei.
82
Ipoteza 4 se aplica in situatia actelor care nu isi produc efectele asa, succesiv, ci isi produc
efectele deodata, si prin urmare nu mai ai ce revoca, adica pentru viitor nu mai sunt efecte
juridice de produs, toate s-au produs deja si atunci suntem aici.
Acte administrative individuale ilegale defavorabile
Ilegale = revocabile
Defavorabile = revocabile
Deci vedeti, aici regula este foarte simpla, aceste acte sunt revocabile.
 Exista exceptii?
Da, una singura. Si aceea este si ea asa de dragul discutiei. Exceptia este: existenta
unui interes superior, unic, major al societatii, in care actul se poate admite ca
este irevocabil.
Exemplu: imaginati-va ca institutul national de meteorologie anunta inundatii catastrofale

pe Dunare. Anunta ca peste 2 zile inundatia ajunge la locul X si persoanele respective trebuie
sa se pregateasca cu saci de nisip etc, ca sa ridice umpic drumurile si sa le consolideze.
Imaginati-va ca competenta in materia de diligenta: prefectul judetului, el dispune inclusiv
rechizitiile de material. Dar imaginati-va prefectul acela este in accident de circulatie sau se
intampla ceva si nu isi poate exercita atributiile si in acea ipoteza vine viitura si ce e de
facut? Pai de pilda, primarul dispune el o masura de rechizitie, adica ii iau nisipul unei
persoane care isi construieste in zona casa, actul acesta cum este? Individual, ilegal si
defavorabil pentru ca ii ia la om tot materialul dar nu ii da niciun ban. Si sigur ca faci cerere
de revocare, pentru ca nu este legal.
Intr-o asemenea situatie se admite ca un act sa ramana irevocabil, pe motiv de interes

public.
Actele administrative legale
La fel o sa discutam despre acte administrative favorabile si defavorabile.
Act legal, favorabil, individual – regula irevocabilitatea. Foarte simplu, actul este si
legal, si favorabil cuiva. Totusi aici sunt cateva exceptii, pe care cu siguranta o sa le intelegeti
in care se admite ca actul este revocabil dar intotdeauna irevocabilitatea aceasta isi produce
efectele pentru viitor.
 Care sunt aceste exceptii?

Unele rezulta din natura actului si altele rezulta din comportamentul destinatarului/
evolutia sistemului.
1. Renuntarea beneficiarului la drept – ai primit o autorizatie, de pilda, aici toate aceste
exceptii privesc acte care isi produc efectele continuu, pentru ca altfel, daca si-ar
produce toate efectele, nu are rost sa mai discutam despre revocare. Dar se pune
problema, ca inca mai exista efecte care sa fie desfiintate. Si atunci, vedeti care este
prima explicatie.
83
Pai avem niste persoane de buna credinta care au dobandit drepturi si nu putem revoca
actul, pentru ca ar fi pusa acea persoana intr-o situatie de incertitudine si asta nu este permis.
Totusi, motivul irevocabilitatii poate disparea, prin renuntarea la drept.
O persoana obtine o autorizatie de a transporta material radioactive, de a organiza jocuri

de noroc; de ce ai renunta la drept? Nu este profitabil, nu este folositor. Dar nu te poti gandi,
bun nu mai imi trebuie, dar hai totusi sa tin autorizatia aceea, ca poate pe viitor ma
razgandesc? Sigur ca expira, dar poate te razgandesti, dar poate ai primit o autorizatie pe 5
ani. Oare nu ar fi totusi bine sa o tin ca poate ma razgandesc si o sa mai am nevoie de ea?
Pai poate ti-ar aduce chiar un prejudiciu, pentru ca autorizatiile costa. Oricum daca este
vorba despre jocuri de noroc de pilda, pai trebuie sa fi foarte prost, sa ai aceasta organizatie
si sa nu organizezi, pentru ca sunt niste costuri foarte mari si oricum le acoperi foarte greu.
Prin urmare, ori pestezi acea activitate, ori renunt la autorizatie.
2. schimbarea circumstantei de fapt si de drept - actul admin. se emite in anumite

circumstante si acestea se schimba si se pune problema ce se intampla cu actul.
La schimbarea circumstantei de drept – v-am dat acolo exemple cu secretarul, vedeti,
functia aceasta de secretar de primarie nu exista in aceasta forma din 1990. Aveti idee cate
unitati admin teritoriale existau/exista in tara? Vreo cateva mii, la nivelul comunelor, foarte
multe. Ei, va dati seama ca in anii `90 era foarte greu toti acestia sa fie ministrii, ca nu aveai
de unde. Si de aceea comunele mici la vremea respectiva, exista exceptia, pot sa n-ai studii
juridice sau admin si sa ai numai bacalaureat. Va dati seama ce regula buna. Esti tractorist si
esti secretar al primarului. De ce era asa? Pentru ca oricum nu erau consilii in altceva, ca nu
aveau de unde sa fie. Si atunci nu mai exista aceasta exceptie, toti trebuie sa aiba studii
juridice sau administrative. Dar se pune problema ce se intampla cu cei care sunt acolo la
post? Si a venit legiuitorul si le-a mai dat o sansa si a spus ca aveti 2,3 ani timp sa aveti studii,
nu le aveti, actul de numire in functie se revoca si se organizeaza concurs. Aceasta este
situatia in care este posibil sa revoci un act pentru ca s-au schimbat circumstantele de drept.
La schimbarea circumstantelor de fapt e mai simplu. O persoana detine un permis de

conducere si dupa 1 an orbeste. Mai e valabil actul? Mai este. Pentru ca nu este tot una sa
orbesti sau sa nu orbesti. Teoretic, o persoana nevazatoare se poate urca la volan, nu? si
pentru aceea, nu are nicio vina.
S-au schimbat circumstantele de fapt si nu mai indeplineste el conditiile medicale pentru a

obtine un asemenea act administrativ, si atunci actul se va revoca.
Urmatoarea situatie, clauza de revocabilitate (situatia drepturilor precare) – adica fie

legea, fie actul administrativ ne spune ca dreptul este precar. Si am vazut, numirea intr-o
functie pozitiva: se numeste X intr-o functie de ministru, el va sta in functie pana expira
mandatul. Sau avem o functie ocupata pe baza de concurs, iar persoana care o ocupa iese la
pensie, isi da demisia sau spune de maine nu mai vin, autoritatea publica ce poate face?
impreuna cu prefectul organizeaza un concurs, dar asta dureaza minim 30 de zile, si poate
dura chiar si un an, pentru ca s-ar putea contesta acel concurs. Si atunci ce poate face?
desemneaza o persoana care sa exercite acea functie o perioada de timp. Cum credeti ca
84
suna actul de desemnare? Se deseamneaza in functie de Y persoana X pana la numirea in

functie prin concurs a unei alte persoane.
Si stiti care e problema? Ganditi-va ca acel primar, dupa 2 saptamani isi da seama ca a
facut o alegere catastrofala. Ca sa se evite acest lucru, astazi foarte multi in administratie,
scriu asa, pana la numirea de post prin numirea unei alte persoane sau pana la revocare…
aceasta este acea clauza de revocare, care spune ca revocarea dureaza pana la manifestarea de
vointa in sens contrar.
Incalcarea prevederilor actului de catre beneficiar – se intalneste in materia

autorizatiilor. Mai ales autorizatiile care presupun activitati instante trebuie respectate si orice
fel de incalcare care creeaza nu numai un prejudiciu, ci si un pericol pentru societate, duce la
revocarea aceleia.
Exemplu: la autorizatia de construire, daca faci geamuri mai mari, ai inceput fundatia si
te opreste si vine primarul si iti revoca autorizatia - nu ai decat sa obtii alta.
Interesul superior al societatii – o persoana ocupa o functie publica prin concurs, daca
isi indeplineste atributiile asa cum trebuie nimeni nu o schimba de acolo pana la pensionare.
Dar imaginati-va o situatie de criza si e mai bine ca in functia aceea sa fie un echipaj
specializat, teoretic persoana in cauza ar putea fi revocata din functie.
Acte legale si defavorabile
E o situatia asa, nicicum. Actul este legal, deci nu avem de ce sa il revocam si este
defavorabil deci nu avem niciun impediment in a-l revoca. Adica, sigur se pune problema
putem teoretic sa il revocam? Daca avem motiv. Avem un impediment in a-l revoca? Nu prea,
dar nici motiv nu avem, fiind un act legal, intelegeti.
Aici este ideea ca un asemenea act ca si regula este irevocabil, exact pe acest motiv, ca nu
avem nicio ratiune. Politistul a amendat pe unul ca a trecut pe rosu. Il revocam? Nu, pentru
ca este legal.
Dar care ar putea fi totusi motivul, incat sa avem exceptii?
1. Schimbarea circumstantelor de drept – l-ai amendat pe unul, pe buna dreptate pentru

ca a trecut pe rosu, doar ca maine s-a schimbat regula si e voie sa treci pe rosu.
Adica avem o lege mai favorabila in dreptul contraventional. Se poate revoca actul?
Bineinteles.
2. Actul este legal, dar s-ar putea sa fie inoportun, adica sa fie o revocabilitate pe motiv
de inoportunitate. L-am pus pe X in carantina pentru ca mi se pare ca izbucneste o
epidemie, si totusi imi dau seama ca riscul este foarte mic si il eliberez. Pe motiv de
inoportunitate revocarea este permisa.
Revocarea actelor particulare
 Ce stim despre actele particulare?
85
Nu reglementeaza nimic, dar nici nu creaza drepturi. Si atunci, daca un asemenea

act este ilegal si nu creaza drepturi, cu siguranta este revocabil, cu efectele pentru
trecut, daca nu avem nici interdictia ca este un act normativ. Pe simplul motiv ca
este ilegal.
Daca un asemenea act este legal, atunci regula este irevocabil, dar prin exceptie,
ganditi-va ca o hotarare care stabileste traseul unei autostrazi poate fi revocat? O
hotarare a CL prin care o statuie se muta dintr-un loc in altul? Da, pe motiv de
inoportunitate, nu mai e oportun, adica nu mai sunt bani, nu mai facem autostrada
aceea acolo.
Recapitulare.
!!!!!!!!! La examen veti primi asa: ctul cu tare din speta noastra, stabiliti daca e revocabil
s.a.m.d., intrebarea tot cam asa suna, adica vi se da un act administrativ si o ipoteza si sa
spuneti daca e revocabil sau nu, deci asta va promit ca vine la examen, o sa vedeti. Ce trebuie
sa faceti voi?
!!!!!!!!!! In primul rand astept sa imi spuneti asta: actul cu tare este un act normativ
pentru ca, sau este un act individual pentru ca, este legal sau ilegal pentru ca, sigur este
lgal, pentru ca nu exista niciun motiv de ilegalitate, dar daca vedeti ca este ilegal imi
spuneti de ce este ilegal. Este favorabil sau defavorabil, pentru ca, adica l-ati incadrat
undeva ca sa vad ca stiti despre ce e vorba, si prin urmare actul este revocabil sau nu,
adica trebuie sa va dati seama, unde anume il situati.La speta puteti sa aveti si acest
tabel, la teorie nu.
Câteva chestiuni, daca vreti, despre viaţa unui act administrativ.
Când vorbim de un act administrativ, vorbim de primul moment, adica intrarea in

vigoare (acesta este termenul generic), după aceea sunt mai multe momente despre care o să
discutăm.
Primul moment - Intrarea in vigoare – din acest moment actul incepe să-şi producă
efectele juridice
Ultimul moment - Iesirea din vigoare – din acest moment înainte, actul nu mai produce
efecte juridice, fiind practic inexistent juridic, nu mai exista deloc.
Pe toată această perioadă de timp (intrarea in vigoare –> ieşirea din vigoare) spunem
ca actul este in vigoare si îşi produce efectele juridice, dar exista si in acest interval de timp un
posibil incident care poate sa intervina si anume suspendarea- adica acel incident care, in
86
aplicarea normala a unui act administrativ face ca actul sa nu-si produca efectele o perioada
de timp !
Despre asta discutam astazi, despre cele 3 chestiuni. Prima chestiune, intrarea in vigoare, a
doua chestiune, suspendarea ca incident in aplicarea actului, a treia chestie, iesirea din vigoare
a actului si la sfarsit o sa discutam cateva chestiuni despre sanctiuni.
I Intrarea in vigoare a unui act administrativ
Daca am detalia acest moment, pt ca sunt mai multe momente care s-ar putea formula
pt intrarea in vigoare. Ati vazut, acolo unde am discutat despre procedura unui act
administrativ, ca viata unui act administrativ incepe cu o idee sa-i zicem asa, cu o initiativa,
cineva vine cu ideea „ hai sa adoptam un act administrativ” si vine toata procedura asta cu
toate elementele respective. Care este primul moment din procedura in care putem discuta
despre un act administrativ, respective, cine stie, poate si despre producerea de efecte
juridice?
1.Primul moment este SEMNAREA, in sensul ca pana la semnare, actul

administrativ nu exista deloc, este un simplu proiect.
De la semnare incolo, pt a produce efecte juridice, care sunt alte formalitati care iarasi intra in
discutie? Primul ar trebui sa fie, contrasemnatura respectiv aprobare, confirmare,
ratificare . Acestea toate au rolul lor.Se poate sa avem un act semnat, contrasemnat, aprobat,
confirmat, ratificat s.a. si totusi sa fie discutabil de intrare in vigoare?! Se poate!.
2.Urmatorul moment care conteaza, este DIVULGAREA (fie publicare, fie

comunicare, in functie de natura actului).
Se poate sa avem un act care sa aiba toate aceste formalitati si sa nu fie in vigoare?
3. S-ar putea sa mai avem niste modalitati (termen sau conditie) de indeplinit
4. Concretizare
Imaginati-va ca astazi adopt o regula de genul “Nimeni nu are voie sa consume

substante halucinogene.” Ele se vor determina prin hotarare sau ordin al ministrului.
Intrebarea este: Produce efecte juridice aceasta norma? Adica intrebarea este ce obligatie am
eu? Ca deocamdata nu cunosc acea notiune. La asta se refera CONCRETIZAREA! Norma
este atat de abstracta incat nu se poate aplica, adica persoanele nu au nicio obligatie acolo, pt
ca nu stiu exact care este limita obligatiilor lor.
La fel, codul rutier, reglementarile acelea cu puncte de penalizare care adunate dau 15
si iti interzice dr de a conduce autoturism. Ordonanta, noul cod rutier e din 2002, dar regulam
de aplicare care iti spunea cum functioneaza sistemul informatic e dupa un an. De cand s-a
aplicat sistemul? Bineinteles, dupa un an ca altfel cine avea in evidenta ca tu ai 3 puncte in
87
Constanta, 4 in Caransebes si 2 in Iasi, ca nu stiau, nu aveau cum. Norma respectica nu era

suficient de concreta, nu se stia cum sa se aplice.
Si atunci, ca sa lamurim - intrare în vigoare - in momentul semnaturii, spunem ca actul a

intrat in vigoare??NU !!!! Actul exista! Deci din momentul acesta nu mai avem un simplu
proiect. Ce insemna asta? Inseamna 2 lucruri.
Imaginati-va ca avem o hotarare sau un act pe masa unui ministru, un ordin si

ministrul nu a semnat, dar le spune subalternilor sa il redacteze, il redacteaza dar el nu a
semnat inca nimic. Se razgandeste. Ce se intampla cu proiectul ala? Nimic. Poate ministrul sa
spuna pur si simplu ca s-a razgandit? Evident, pentru ca e un simplu proiect!
Imaginati-va acum ca il semneaza. Actul se semneaza si odata semnat, se inregistreaza

in Evidentele ministerului. Poate sa spuna ministrul, adu-l inapoi ca m-am razgandit? NU!! Ce
trebuie sa faca? Sa il revoce. Emite un nou act dupa aceeasi procedura si il revoca.
1.Deci, idea este, ca de la semnare actul este obligatoriu pt administratie! El

exista si odata ce s-a emis nu-l mai poti revoca, decat in aceeasi forma.
2.Daca cumva particularul a aprobat, isi produce efectele!

Imaginati-va ca cineva vede autorizatia pe masa primarului si merge si face o poza dar
nu ti s-a comunicat, si cand afli ca ai autorizatia semnata pe masa primarului, anunti ca incepi
lucrarile si te apuci de sapat. Se poate anula? Nu! Problema e ca nu poti sa afli, ca daca ai afla,
actul iti creeaza drepturi doar ca nu este frumos, obligatii nu iti poate crea.
Aceste momente, contrasemnatura si respectiv celelalte, confera forta executorie

actului, altfel spus, actul nu poate fi pus in excutare mai ales executare silita daca nu le avem!
Dar oricum si daca exista astea, ca sa pui in executare mai trebuie o formalitate si anume
DIVULGAREA ! (cum vi se pare sa ti vina politia acasa si sa spuna, trebuie sa-ti vand
masina sau o bucata din mobilier pt ca nu ai platit amenda si intrebi ce anume? Ca nu am
primit nimic acasa. E in regula? NU!!) Aceasta divulgare reprezinta momentul regula pt
intrarea in vigoare a actului administrativ. Asta este regula: Actul intra in vigoare in
momentul divulgarii, ca principiu general!
Insa, asa cum ati vazut ca aceasta intrare in vigoare se amana in 2 situatii:
1) Daca avem termen sau conditie, actul nu mai intra in vigoare in momentul respectiv ,
ci numai la un moment ulterior, respectiv
2) Daca avem acele norme care nu sunt suficient de concrete incat sa se poata aplica.
Exemple de acte care intra in vigoare la implinirea termenului: demisia(daca e act

individual), la acte normative de multe ori toate actele care se publica in M.OF, termenul este
regula, cu exceptia OUG. Din momentul in care actul a intrat in vigoare insa, putem vorbi și
de OPOZABILITATE.
88
Opizabilitate înseamna că actul imi e opozabil=actul creeaza in sarcina mea obligatia

de a-l respecta (stiti de ce e grea problema opozabilitatii in drept? Pt ca se confunda 2 lucruri:
obligatia de a-l respecta, respectiv o anumita obligatie pozitiva care rezulta din act, sa faci
ceva, sa indeplinesti o obligatie, s.a. Sunt acte care nu creeaza nicio obligatie. Ex de act
normativ care noua nu ne creeaza nicio obligatie. Actul este opozabil dar de fapt nici nu ma
intereseaza: actele prin care se reglementeaza pensile militarilor. Cum il respectati voi? Ideea
este : ele nu ma vizeaza si pe mine nu ma intereseaza.)
Ideea de opozabilitate, avem notiunile care ne intereseaza si e vorba de denumirile pe

care le avem in dreptul administrativ.
Ganditi-va ca in dr civil cunoasteti notiunile de opozabilitate si relativitate. Relativitatea este

acea calitate a unei conventii care se aplica intre toti. Avem o parte, avem cealalta parte si
spunem ca acea conventie este relativa intre ele, adica partile se obliga una fata de cealalta si
cele doua au obligatii positive din aceasta conventie. Opozabilitatea este calitatea conventiei
fata de tert. Deci avem un tert si tertul acesta ce trebuie sa faca? Sa nu o deranjeze, adica sa
respecte situatia juridica ce rezulta de aici.
Situatia intermediara intre parti si tert se numeste avand-cauza. De ce e intermediar? Ca sa fi

parte trebuie sa indeplinești 2 conditii: sa iti dai consimtamantul, adica sa fi participant la
formarea ei si actul sa produca efecte fata de tine. Tert este mai simplu, nici nu participi si
actul nici nu produce efecte, adica nu iti creeaza tie drepturi si obligatii pozitive. Si avanzii
cauza-situatia intermediara, adica nu sunt parte adica nu au participat la formare, dar cumva,
actul produce efecte fata de ei, fie ca sunt creditori, au niste interese strans legate de actul ala
si niste dr poate si niste obligatii. Succesorii cu titlu particular etc. Acestea sunt denumirile
din dreptul civil!! Ters, parti, avand-cauza!!!
Care sunt denumirile din dreptul administrativ? Unde situatia e complet diferita pt ca
avem un act unilateral. Cel care emite actul si cel care suporta efectele NU se numesc
parti!!!!!!
Cel care emite actul se numeste organ emitent sau autor al actului.
Daca acesta este emitentul sau autorul si este singura lui vointa, daca privim chestia
foarte general, toti restul ar trebui sa fie terti! Pt ca niciunul nu si-a manifestat vointa. Si restul
organelor administrative si beneficiarii, toti sunt terti! Dar exista diferente intre terti! Nu e
totuna sa fii beneficiarul autorizatiei sau vecinul autorizatiei. Nu e totuna sa fii
pensionar caruia i se adreseaza pensia sau student care nu are nicio treaba cu pensia!
Si atunci Tertii acestia se numesc terti la act, adica actul nu e emis de ei, manifestarea
de vointa este a altuia.
Si atunci avem asa: Autorul actului si tertii la act!
Dar tertii acestia la act se impart in 2: -destinatari

-terti la norma
89
Destinatari- se poate si la acte normative si la acte individuale. Destinatarii, daca sunt

acte normative care sunt destinatarii? Categoria caruia i se adreseaza actul. Dar s-ar putea sa
fim toti “Nimeni nu are voie sa traverseze pe culoarea rosie a semaforului”- atunci toti sunt
destinatari. Exista la regula asta terti la norma? DA! Persoanele juridice care nu au cum sa
treaca strada! Dar persoane fizice nu.
Daca e vb de act individual, destinatarul este cel aratat in act.Prin urmare, terti la
norma sunt toti ceilalti, adica cei pe care nu ii priveste sau nu ii vizeaza direct actul.
S-ar putea ca un tert la norma sa fie vatamat de act? Mai greu, dar raspunsul e DA!
Adica daca e vb de un act normativ, cum ai putea fii tu vatamat, tu care nu esti
pensionar militar, de un asemenea act care reduce pensia? Poate un asemenea pensionar are
obligatia de intretinere fata de unul care nu e asa, sau are pur si simplu o datorie pe care nu o
plateste si atunci sigur ca creditorul poate sa faca actiune in CA impotriva normei care il
vatama pe el. Poate autorizatia il vizeaza pe X dar il poate vatama pe Y care e vecin. Oricum
ideea de opozabilitate se poate pune numai dupa ce actul a intrat deplin in vigoare, pe
langa toate problemele astea!
In concret, de ce ne-a interest idea de opozabilitate ( o sa vb mai mult la anul )?
Spui : actul nu e opozabil fiindca nu am stiut de el. Daca tu nu ai stiut de autoriz de construire
a vecinului nu inseamna ca el nu poate construi ca tu nu ai stiut! Ne intereseaza pt ca
termenele incep sa curga! Notiunea de opozabilitate este legata de termenele de atac in
CA. In sensul ca daca dintr-o cauza justificata nu ai cunoscut si nici nu ai avut cum sa cunosti
existenta actului, fata de tine termenele nu curg, poti sa faci actiune in CA.
Divulgarea actului
Publicarea se face ca regula la acte normative
Comunicarea se face ca regula la actele individuale
Exista si o ratiune! In cazul actelor normative, subiectii fiind nedeterminati, tot timpul
o sa apara cate o persoana, nu ai avea cum sa comunici actul tot timpul de cate ori apare o
persoana si atunci se face publicare!
Dincolo avem comunicare, la actele individuale. De ce comunicam si nu publicam?
Ca sa fim siguri in principiu pt ca teoretic s-ar putea si publica si comunica dar intrucat de
90
regula beneficiarii, destinatarii sunt un numar relativ redus de persoane, probabil cu aceleasi
costuri ii anunti, mai ales ca acum exista si mijloace electronice de comunicare.
Uneori insa, regulile se schimba, adica avem acte normative comunicate, respective acte
individuale publicate.
De ce se schimba? Care e ratiunea?
Se comunica acele acte normative care nu trebuie dezbatute, unii nu trebuie sa le

cunoasca desi ii afecteaza. Cum ne afecteaza pe noi un act care este secret de stat?
Ganditi-va, ati auzit de Groapa de Gunoi de la Pata-rat (Cluj). Problema acestei gropi de
gunoi este ca nu este ecologica, la standarde Europene si de cativa ani se gandesc sa
deschida alta, la standarde Europene. Imaginati-va urmatoriul scenariu, in asta nu mai incap
gunoaie si vor sa deschida una nou, la asta se cere avizul statului major general deoarece
fiind o chestie de dimensiuni asa de mari s-ar putea sa afecteze capacitatea de aparare in
cadrul unui conflict armat a Mun. Cluj-Napoca si ii intreaba pe aia. Exista sigur un act care
stabileste un traseu de retragere a populatiei civile, diferite culoare de lupta, si acolo unde
vor noua locatie ar afecta foarte tare capacitatea de aparare a municipiului; si statul major
spune: nu, acolo nu se poate face groapa de gunoi. Ei bine, dar nu iti explica nimeni si toata
populatia sta cu gunoaiele acasa, te afecteaza un astfel de act cu caracter secret de stat? Da!
Vezi ca te afecteaza dar nu stii de ce!Te afecteaza in acest caz un act cu caracter de secret de
stat.
Deci, actele cu caracter de secret stat intra in aceasta categorie.
Invers, actele individuale care se publica, de ce s-ar publica? 2 ratiuni:
1. Avem un interes public, nu numai cel care e destinatarul actului ci si altii trebuie sa
cunoasca actul. Si aici avem: numirea in functii a unor ministrii, a remanierii
guvernamentale, numirea in functii a unor judecatori, decretele PR, s.a, ne intereseaza!
Nu ar fi bine ca acestea sa fie facute pe ascuns.
2. Cand sunt prea multi destinatari si ar fi un efort mult prea mare din toate p.d.v. sa le
comunici pe toate! Ex: listele de admiteri la examen. Cum ar fi sa nu iti poti confirma
locul si sa nu se poata incepe anul universitar, pana nu comunica fiecare ca a primit
acasa rezultatul. Ar fi imposibil. De aceea se afiseaza pe site, la sediul universitatii si
fiecare ia la cunostinta daca vrea.
Sigur ca asa cum am spus, efectele asta sunt amanate pana la incheierea unui termen
sau unei conditii. Doar o singura chestia vreau sa spun, raportat la ceea ce am discutat la
revocare. Avem in materie contraventionala prevederea cu legea mai favorabila, imaginati-va
ca avem un act normativ vechi si unul nou si cel nou este mai favorabil. Actul acesta nou intra
in vigoare la 30 zile de la publicare, avem si un termen dar nu neaparat asta ne intereseaza.
Care e diferenta dintre a intra in vigoare si a-si produce efectele retroactive. Bun, tot ca
principiu daca avem o fapta savarsita intre perioada din care a fost publicat si pana a intrat in
vigoare, ca principiu se aplica legea veche cu o singura exceptie. Cand se poate aplica actul
91
nou pentru o fapta produsa anterior?! Daca raportul juridic nu s-a consumat, nu s-a stins (ai
savarsit fapta anterior si nici macar nu ti sa intocmit proces verbal, sau ai fost amendat si nu ai
achitat si atunci trecand dincolo de bariera asta, se aplica actul nou). In aceasta situatie,
spunem ca aplicarea retroactiva este numai partiala, adica selectiva. Ganditi-va ca s-au primit
100 de amenzi (100 de oameni) in intervalul acesta, la toti se aplica?! Nu! Doar aceia “37”
care nu au achitat! Cei care au achitat sunt de buna credinta, asta e un paradox al dreptului,
daca esti de buna credinta toti te trateaza mai select, daca esti de rea credinta toti te trateaza
mai cu muschi.
Suspendarea actului administrativ
Suspendarea este o solutie de compromis, adica, daca administratia este convinsa ca

un act administrativ este si legal si oportun, o sa adopte acel act. Avand actul acela in vigoare,
dar aceeasi administratie este convinsa ca acel act e fie ilegal, fie inoportun, ce se intamla?! Il
revoca sau respectiv il anuleaza! Si acum vine situatia intermediara, administrarea respectiv
instanta nu e convinsa, nu e sigura nici ca actul este legal sau oportun dar nici ca este ilegal
sau inoportun.Există o incertitudine. Si atunci ce poti sa faci in astflel de situatii, daca nu am
avea Institutia Suspendarii?! Exista 2 variante, sa il mentii in vigoare pana ai verificat, dar
exista riscut ca actul in vigoare sa produca pagube(1); respectv sa il scoti din vigoare, dar
verificand legalitatea si oportunitatea ulterior, sa constati ca era legal si oportun si ca ai gresit
si atunci ce trebuie sa faci? eventual sa il readopti, cu alte costuri si asa mai departe(2).
Tocmai de asta, ca sa nu se mai produca una din aceste masuri extreme, s-a inventat
masura suspendarii, ca un compromis. Actul se suspenda, isi inceteaza producerea
efectelor pana la disparitia cauzei. Cauza este un dubiu, disparitia cauzei inseamna
clarificarea dubiului (stim clar ca actul este legal sau ilegal, oportun sau inoportun si prin
urmare se procedeaza corespunzator).
Ati vazut ca suspendarea este de 3 feluri: administrativa, judiciara si legala/drept.
Bun, aia legala se intampla mai rar si presupune ce?! Ca suspendarea nu este urmare a
unui act juridic, nu cineva vrea sa se suspende ci se intampla ceva care declanseaza
suspendarea. Introducerea unei actiuni in contencios de catre prefect, asta cu privire la
suspendare este un fapt juridic nu un act juridic, pentru ca nimeni nu vrea, nici prefectul nici
alcineva, suspendarea. Prefectul doar introduce actiunea, dar de ce?! Altceva decat
suspendarea, adica anularea! Si efectul suspendarii se produce direct in baza lui.
Dar in ce priveste celelalte tipuri de suspendarea, cea administrativa (dispusa de un

organ adm.) si cea judiciara (dispusa de instanta de contencios), daca ar fi sa le comparam,
care sunt raporturile dintre ele? Altfel spus, cui ii este mai usor dpdv legal, sa suspende un act
administrativ? Administratiei sau instantei? Administratia isi da seama ca un act al sau este
posibil sa fie ilegal, il poate suspenda din oficiu?! DA! Bun, un judecator vede la televizor ca
92
un act este posibil sa fie ilegal, se poate duce a doua zi sa dea o hotarare prin care sa suspende
un act administrativ? NU, deci pentru el, trebuie ca cineva sa il sesizeze.
Conditiile suspendarii juridiciare (in afara de cele de forma):

- Cazuri bine justificate ( adica un dubiu serios asupra legalitatii, daca te duci in fata
instanței si spui ca s-a incalcat un aviz consultativ/facultativ o sa il anuleze?Nu,
este un viciu de forma/procedura nu foarte grav. Daca mergi si spui ca s-ar fi
incalcat competentei teritoriale a politistului din constanta care ma amendat din
brasov, s-ar putea suspenda pt ca competenta teritoriale e o chestiune esentiala.)
- Paguba iminenta (cel care face actiunea trebuie sa justifice o paguba; Coca Cola
face o actiune in CA impotriva unei amenzi de 1000 de lei o suspenda cineva? Nu,
pt ca nu e o paguba iminenta pt ei și daca o sa castige in CA primeste banii inapoi;
dar daca vine cineva care are doar o casa si trebuie sa plateasca 100000 lei daca ii
vinde casa, paguba e ireparabila )
În concluzie, trecand peste discutia cu “act redactabil si act irevocabil”, s-ar putea ca
anumite acte sa nu poata fie suspendate, sunt acte care nu pot fi revocate deci nici suspendate.
În general administratiei ii este mai usor sa isi suspende propriile acte; nu e tinuta de
conditiile astea, si daca sunt pagube sau paguba nu e iminenta sau daca ilegalitatea e de mici
dimensiune, poate sa suspende acte.
Ieșirea din vigoare a actelor administrative
★ Normele de iesire din vigoare pot fi clasificate in 2 mari categorii:
1. Iesirea din vigoare ca urmare a unui act juridic, o manifestarea de vointa contrara.
a. Revocarea
b. Anularea
c. Abrogarea
2. Iesirea din vigoare ca urmare a unui fapt juridic, ca urmare a unui accident.
Vedeti voi, nu avem un cod de procedura adm. care sa defineasca corect si clar termenii,
legile noastre speciale sunt haotice, folosesc la intamplare termenii si prin urmare, strict legal
noi nu avem o distinctie intre ei, adica sunt amestecati.
93
1.Iesirea din vigoare ca urmare a unui act juridic
 Criteriu de distinctie intre ele: “Sursei de vointa”

- Revocarea – scoaterea din vigoare a unui act de catre administratie.
- Anularea – instanta de contencios administrativ.
- Abrogarea – (reziduala, cauze care nu sunt nici revocare nici anulare) cele dispuse
de parlament, prin acte cu forta de lege.
Revocare este un termen relativ mai bland, cineva emite actul, se razgandeste si isi
retrage actul.
Anularea este mai drastic, suna a sanctiuni si atunci administratia emite actul si o alta
putere din stat, intervine si desfinteaza actul.
Iar abrogarea (care e situatia in care abrogarea nu se suprapune pe nici una dintre cele
doua?! Cand parlamentul, Parlamentul de regula nu prea abroga acte administrative directe
dar ce face? Abroga legi sau un pachet de legi (legi in temeiul carora sunt date hotararile) si
vine si spune ca toate legile acestea impreuna cu toate actele lor adm. sunt si raman abrogate.
Asta inseamna ca actul respectiv este supus abrogarii din partea parlamentului. Nu sunt cine
stie ce discutii, stim doar ca abrogarea produce efecte pentru viitor si poate fi dispusă si pe
motive de legalitate si pe motive de oportunitate.
2. Modurile de incetare a actelor juridice prin fapte juridice : sunt 4 și se impart in

cate doua categorii, in functie de “ce se intampla, cu scopul pentru care actul a fost emis”
adica acest scop se poate sa fi fost atins sau realizat sau acel scop a fost ratat.
Care sunt cele doua situatii in care scopul a fost atins? Executarea materiala si
respectiv ajungerea la termen.(scopul este atins)
S-a emis autorizatie de construire si sa construit casa, sau dispozitie de demolare si
casa sa demolat; s-a emis un act sau autorizatie de transport de materiale radioactive pe
perioada de un an iar persoana respectiva a transportat materiale un an dupa care s-a oprit,
actul a ajuns la termen si a incetat.In aceste exemple scopul e atins.
Celelalte doua situatii, in care scopul nu a fost atins (a fost ratat) sunt: caducitatea si
prescriptia.
Ce trebuie sa stiti despre aceste 4 moduri de incetare a unui act juridic prin fapte
juridice, este ca ele nu neaparat se pot aplica tuturor actelor adm.
Executarea materiala, care acte pot inceta prin executarea materiala?! 1. Numai cele
individuale. 2.Susceptibile de executare materială a căror efecte se epuizează.
Țineti minte clasificarea actelor administrative in functie de cand isi produc efectele
administrative ajungerea la termen se aplica numai actelor care sunt supuse unui termen
extintiv, fie ca pot fi prelungite fie ca nu pot fi prelungite; daca nu pot fi prelungite inceteaza
automat.
Prescriptia se aplica la acte care contin o creanta (nu drepturi nepatrimoniale)
obligatie (administratia este creditor, o decizie de impunere, un proces verbal de contraventie,
particularul trebuie sa plateasca ceva, in cati ani se prescrie? 5 ani incepand de la 1 ianuarie a
94
anului urmator, sau invers, cand trebuie sa primesti bani, se prescrie si raman acolo).Trebuie
să existe o creanță.
Caducitatea (a fost o institutie extrem de marginalizata in drept pana cand a aparut o

teza a unui francez care a revolutionat principiul caducitatii), fata de nulitate se deosebeste
printr-o singura chestie: Orice act juridic are niste elemente esentiale (capacitate,
consintamant, obiect, cauza), in momentul in care unul dintre acestea lipseste, vorbim de
nulitata. Daca insa toate elementele sunt indeplinite in acel moment dar ulterior unul dintre ele
dispare, vorbim de caducitate.
Ganditi-va in dreptul civil ca 2 parti, una vrea sa inchirieze, alta sa ia in chirie un
apartament, se duc, il vad, un apartament cu 3 camere, chiriasului ii place, negociaza chiria si
se inteleg sa se intalneasca peste 3 ore sa semneze contractul de inchiriere. Se intalnesc peste
3 ore, semneaza contractul dar el nu stie ca acum 1 ora, tot blocul a explodat din cauza unei
sobe sau unei butelii asa ca apartamentul nu mai exista. In cazul acesta actul este nul deoarece
apartamentul nu mai exista (locul). Dar daca contractul se incheie, chiriasul merge si ocupa
locul iar a 2-a zi cand merge la lucru apartamentul explodeaza, atunci contractul e
caduc,obiectul a dispărut.
Asa cum nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa, daca singura diferenta dintre
nulitate si caducitate este cea prezentata mai sus, oare caducitatea nu este absolută si relativa,
si din dreptul civil asa reiese: Imaginati-va ca, chiriasul zice nu e nici o problema ca eu
platesc oricum un an si stau oricum in locul ala, se poate?! Evident ca nu!
Dar imaginati-va urmatoarea ipoteza, explozia distruge numai bucataria sau o camera
din 3, inceteaza contractul sau nu?! In situatia in care bunul este distrus numai in parte, codul
spune ca chiriasul poata cere desfintarea actului sau reducerea chiriei. Astfel spus in functie
de care element face asta? Obiectul a disparut? Nu, a disparut doar cauza si contractul este
caduc. (chiriasul dorea 3 camere, nu doar 2). Daca insa persoana ca o cautat si de o camera si
de 2 dar a gasit numai de 3 si de asta a inchiriat, aia inseamna ca este bine si 2, cauza nu a
disparut, asta e o situatie de caducitate relativa.
Sanctiunile in dreptul administrativ

– teoria nulitatii –
toate graviteaza in jurul ei
Nulitatea în civil: absoluta si relativa; regimul juridic al celor 2 in principiu este

diferit, pornind de la interesul protejat de norma respectiva (interes public si interes privat):
Nulitatea absoluta:
- Poate fi invocata de orice persoana interesata

- Este imprescriptibil
95
- Nu poate fi confirmata
Nulitatea relativa:
- Poata fi invocata de persoana protejata de norma

- Prescriptibila dupa 3 ani
- Poate fi confirmata
Sunt niste chestii pe care nu le stiti:
- nu oricine poate invoca nulitatea absoluta (ci orcine isi justifica un interes) si nu
oricine isi justifica un interes poate invoca nulitatea relativa si nu partea pe care o
protejeaza norma deoarece s-ar putea ca norma sa nu protejeze partea si sa
protejeze un tert (sotul care isi vede locuinta comuna vanduta de celalalt sot, tertul
invoca in acest caz)
De ce se numesc asa? Nulitatea absoluta si relativa? Cand absolut si cand relativ?

Faptul ca una poate fi confirmata si cealalta nu, este o consecinta!
Nul absolut – nul fata de toti, Nul relativ – nul fata de cineva, fata de X, pt restul e
valabil. (numai cineva poate invoca nulitatea, restul toti trebuie sa priveasca actul ca unul
valabil, nu au ce ii face). De aceea, avem de sus pana jos regimul asta, fiind nul absolut, cel
putin in conceptia civilista, protejeaza un interes public deci trebuie sa fie protejata la nesfarsit
si degeaba o confirmam ca o invoca altcineva iar dincolo este exact invers.
Actul administrativ comparat cu acest regin civil :
În dreptul public nulitatile protejeaza intodeauna un interes public (iei autorizatie de

construire si trebuie sa respecti niste norme nu pt interesul tau privat si ca sa respecti regulile
generale de urbanism). Mai trebuie sa stiti ca tot regimul nulitatii este reglementat de legea
continciosului administrativ, asta este legea care reglementeaza nulitatea. Ce stim despre
acest regim?!
1. Este unic, un singur regim juridic (leguitorul nu face diferenta intre diferite
tipuri nulitati) – acest regim spune asa - poate fi invocata nulitatea de orice
persoana care justifica vatamarea unui drept subiectiv sau un interes legitim
privat.
2. Prescriptia, este de sase luni, mai mult, exista o precadere de un an.
3. Nu poate fi acoperita de confirmare (daca cineva confirma actul inseamna ca
altcineva nu il poate ataca)
Ce observati? Este un singur regim juridic (nu exista 2 tipuri de nulitati), regimul asta se
aproprie de nulitatea absoluta, ii putem spune asa: “nulitatea absoluta prescriptiva” pentru ca
diferenta majora este la prescriptie, in rest nu; Se protejeaza un interes public, oricine o poate
invoca, nu poate fi confirmata.
96
Pe langa nulitate, in dreptul administrativ mai avem inca o sanctiune si anume:

inexistenta (a aparut in dreptul privat, legat de dreptul familiei acum 150 de ani, a fost
adoptata in dreptul adm. si in dreptul privat a fost abandonat)
Exemplu. Prin 1980, la Paris, se duc 2 in fata ofiterului de stare civila sa se casatoreasca, doi
barbati, bineinteles ca agentul vrea sa ii faca uitati dar unul din ei avand cunostinte juridice ii
spune: In codul familiei si codul lui Napoleon acolo avem 2 texte legale care spunea asa: Nu
exista nulitate fara text! Daca legea nu stipuleaza expres nulitatea inseamna ca e o simpla
recomandare. Si ii mai spune, in cadrul conditiilor casatoriei: varsta (amandoi aveau varsta
corespunzatoarea), consintamantul liber exprimat (isi dadeau cons.), starea de sanatate (au
certificate) si altele. Dupa care venea textul care spunea asa: casatoriile sub sanctiunea nulitati
nu se poat incheia decat cu respectarea conditiilor de mai sus iar leguitorul de la vremea
respectiva nu a impus ca o conditie diferenta de sex. Atunci ala se gandeste si ii casatoreste!
Creeaza o tulburare sociala, se ajunge in instanta, se ajunge la curtea de casatie Franceza care
reintereaza principii: Nulitatea este acea sanctiune care afecteaza un act juridic incheiat in
limitele bunului simt! Este vorba de acele conditii care daca nu ar fi indeplinite o persoana nu
si-ar da seama neaparat.
Ori de cate ori se incalca o conditie de valabilitate, atat de evidenta incat oricine care
nu are cunostine juridice isi da seama ca se afla in fata unei simulatie de act (o bataie de joc)
atunci nu avem nevoie de nulitate, pentru ca pur si simplu actul este inexistent. Asa s-a format
teoria inexistentei. A ajuns in dreptul administrativ sub forma incalcarii competentei
teritoriale.
Si nulitatea si inexistenta fac in principiu ca un act juridic sa nu isi produca efectele

dar intre ele exista o diferenta fundamentala, un act inexistent este privat de efecte din
primul moment (el este ignorat cu totul) un act nul insa isi produce efectele si aceste efecte
vor fi pierdute retroactiv in momentul in care este anulat de instanta. Un act nul, s-ar putea sa
isi produca efectele pentru todeauna, adica in situatia in care nu e atacat niciodata in instanta
sau expira toata termenele pentru cei interesati, actul acela ramane asa la nesfarsit pe cand
unul inexistent ramane asa la nesfarsit.
Cand ar exista interesul ca cineva sa atace in contincios adm. un act inexistent din
moment ce nu isi produce efectele? Atunci cand administratia in ciuda inexistentei sale
incearca sa il puna in executare cu forta. Un politist din constanta si te amendeaza in cluj si iti
rade in fata si nu il ataci, zici ca e bataie de joc iar dupa aceea vin de la finante sa iti ia banii
din cont. Ei atunci lucrurile se schimba, o fi el inexisten dar tie iti dispar banii din cont. In
situatia aceea ai interesul sa te adresezi instantei ca actul este inexistent si deci prin urmare
executarea silita nu are nici un sens.
97
98

Admin 1 Complet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Admin 1 Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Complet Drept Administrativ I (2015)

Examen –Prima parte teoretic 10 întrebări-prag de 30% sau altul ne anunță .

Introducere în drept administrativ

Dreptul administrativ are legături cu toate ramurile dreptului – civil,

Puterea publică este exercitată prin 3 funcții- legislativă, executivă

Funcția executivă se exercită prin intermediul ACTE ADMINISTRATIVE.

Administrație - ”ad”- către +”ministro”-servitor

Executivul și administrația în sens organic sunt sinonime? NU, administrația

Trăsăturie dreptului administrativ

I. Dreptul administrativ trebuie să fie guvernat de principiul legalității- în dreptul

Sunt 2 dimensiuni până la urma :

1. Problema competenței: competența trasează foarte clar limitele exterioare a

1. Legea (blocul legislativ) – Constituția -Lege constituțională – în sens abstract se

La anumite nivele am pus pe același palier pt că pur și simplu competența strictă

Activitatea oricarui organ administrativ trebuie sa fie guvernată de principiul legalității, am

Organizarea administrativă în România

Teoria organizării administrative sau sisteme administrative:

 Sistemul centralizat –Centralizare- specific orașelor cetăți, avem o autoritate

 Sistemul deconcentrat –Deconcentrare - Puterea coboară de sus în jos, avem un organ

Avem două sisteme teoretice mari deconcentrarea și descentralizarea.

Deconcentrarea înseamnă de sus în jos, adică modul de propagare a puterii, acest

Pentru ca sistemul descentralizat să funcționeze s-a instituit primul control, numit

Sistemul organelor administrative în România

Guvernul – nu este subordonat nici Președintelui nici Parlamentului, dar un anumit

O dată ce s-a desemnat Guvernul, membrii acestuia se numesc miniștrii.

Miniștrii –fiecare dintre ei conduc un minister și așa se formează în subordinea

Pâna aici funcționează pe principiul deconcentrării, se numește deconcentrare funcțională pt

Tot la nivel central pe lângă Guvern mai avem AUTORITĂȚI ADMINISTRATIVE

La ministere ne spune Legea 90/1991 privind Guvernul și Ministerele, că ministerele

Aceasta este partea deconcentrată a sistemului administrativ.

La nivelul județean, tot pe principiul descentralizării, vom avea Consilii Județene și

La nivel local aveam tot pe principiul descentralizării, un Consiliu Local și Primarul.

Sistemul autorităților în România

Președintele României- el este o autoritate politică, singurul organ administrativ

Relațiile majore ale președintelui sunt cu Parlamentul si cu Guvernul, mai ales la

Actele președintelui sunt :

1. Decizii- când vizează interiorul admin. prezidențiale(ex. sancționează un

Întotdeauna dacă nu găsim o persoană juridică de drept public mai apropiată de

Ordonanțele au natura a legii, nu le ataci direct în contencios sunt verificate de Curtea

Ceea ce putem verifica sunt Hotărârile și Deciziile.

1. Ca să anulăm o Hotărâre -Guvern

Cand emite (primul ministru)o decizie sau hotărâre(guvernul) și când emite o

Ministerele- a nu se confunda cu miniștrii; Guvernul este format din primul ministru

Prefectul- principala lui activitate este controlul de legalitate, el este numit/demis

Pentru anularea actelor, ordinul prefectului, chemăm prefectul și pentru despăgubiri

Acestea au fost instituțiile centrale și deconcentrate .

În primul rând sa le denumim pe fiecare :

La nivel local - U.A.T-ul se numește comună, oraș, municipiu în funcție de populație și

!!! Ce îi lipsește consiliului local ca să arare ca un consiliu județean? Un președinte.

- ce este actul administrativ? Pornind de la o noțiune foarte generală ” forma de activitate”

Din punct de vedere juridic, câte feluri de activități îndeplinește un organ

3. Operațiuni administative ( alte denumiri: operațiuni material-tehnice , tehnico-

Exemple:- de act juridic care provine de la administratie : o autorizație, o HG de majorare a

- un act cate nu produce efecte juridice care provine de la administrație: un funcționar

Ce înseamna aceste schimbări sau manifestări în lumea înconjurătoare? Sunt

3. Operațiuni administative – în principiu ele sunt manifestări de voințe, altfel spus

Acestea sunt cele 4 categorii de formă de activitate care provin de la administrație.

Un act administrativ produce în mod evident efecte juridice, încercăm să subclasificăm

Două chestiuni : când facem o clasificare trebuie sa aiba 2 elemente - Care?

1) În funcție numărul de părți – Actele juridice se împart în : Unilaterale și

1. Acte unilaterale în regim de putere publică : se numesc acte administrative

2. Acte bilaterale în regim de drept public : contractele administrative

3. Acte unilaterale în regim de drept privat