Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I: INTRODUCERE ………………………………………………. 3

1.1. Scurt istoric …………………………………………………………………... 3
1.2. Prezentarea temei ……………………………………………….……..…….. 5
1.3. Motivele alegerii temei …………………………………………..……..……. 6
1.4. Gradul de actualitate şi scopul lucrării ………………………….. ……..…. 7
1.5. Ipotezele lucrării …………………………………………..………..…………8
CAPITOLUL II: FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ ……… 9
2.1. Noutăţi şi tendinţe în fotbalul actual ………………………………………. 10
2.2. Particularităţi tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de fundaş
lateral …………………………………………………………………………….... 12
2.3. Aspecte privind pregătirea fundaşului lateral ………………………...…… 18
2.4. Importanţa jocului fundaşului lateral în fotbalul actual ……..…………… 25
CAPITOLUL III: ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………... ……….. 26

3.1. Perioada şi locul desfăşurării cercetării …………………………….……… 26
3.2. Subiecţii studiaţi ………………………………………………………..…… 26
3.3. Metode de cercetare folosite ………………………………………… ……. 27
3.4. Mijloace pentru perfecţionarea jocului fundaşului lateral în
fotbalul actual ……………………………………………………………...…..… 28
CAPITOLUL IV: PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA

DATELOR ……………………………………………………………………... ...31
4.1. Prezentarea datelor ………………………………………………………… 31
4.2. Prelucrarea şi interpretarea datelor …………………………………...… 34
CAPITOLUL V: CONCLUZII ŞI PROPUNERI ………………………………38
BIBLIOGRAFIE. ANEXE. ……………………………………………………. 55

Pregătirea tehnico-tactica a fundasilor laterali la nivelul unei echipe de
fotbal Liga IV
“Pregătirea tehnico-tactică a fundaşilor laterali la nivelul unei echipe de fotbal de Liga

IV”
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. Scurt istoric

Fotbalul este cel mai popular şi mai răspândit joc sportiv. Este o disciplină
fundamentală care urmăreşte însuşirea deprinderilor şi priceperilor specifice
elementelor tehnice şi acţiunilor tehnico-tactice în atac şi apărare, a cunoştinţelor şi
deprinderilor metodice. A căuta originile fotbalului în trecut nu este un lucru prea uşor
dar nici imposibil. Există dovezi certe că sfera era folosită ca accesoriu al exerciţiilor
fizice la multe din popoarele primitive, deci încă de la început sfera a constituit un
mijloc de fortificare fizică, de recreere, de joc, de concurs.
În toate jocurile practicate de populaţia primitivă mingea era cunoscută şi
folosită foarte des, era reprezentată de o nucă de cocos, o sferă de lemn, sau
confecţionată din piele de animale umplută cu paie, păr, fân. Jocurile practicate de
populaţiile primitive aveau un caracter magic, deoarece direcţia conducerii sau
aruncării mingii, obstacolele peste care trebuia aruncată, ţintele ce urmau să fie atinse
şi chiar mingea simbolizau pământul, luna soarele. Mingea şi jocurile cu mingea aveau
ca obiectiv întărirea organismului. Se practicau jocuri cu mingea între două echipe pe
distanţă de ordinul kilometrilor. În Oceania se practicau jocuri cu mingea confecţionată
din piele de cangur, umplută cu fân sau nucă de cocos. În Groenlanda eschimoşii
practicau un joc folosind o minge mare, iar porţile se aflau la distanţe de 16 km, iar la
joc participau atât bărbaţii, cât şi femeile şi copiii.
La popoarele antice jocurile cu mingea devin jocuri sportive. În Egipt mingea
era confecţionată din piatră sau gresie sfărâmicioasă şi aveau un diametru de 10 cm.
Japonezii au creat jocuri cu mingea-kemari, din secolul V, iar în Birmania şi
Indonezia mingea fiind lovită cu piciorul.
În Roma Antică se practica un joc cu mingea numit harpastum, foarte apropiat
de fotbalul modern.
Tot în Italia se practica jocul cu mingea în care aceasta era lovită atât cu
piciorul, cât şi cu mâna. Se juca pe nisip, terenul având o lungime de 100 m şi o lăţime
de 30 m, fiecarte echipă avea câte 27 jucători, iar porţile erau 2 corturi viu colorate.
Cum a luat fiinţă acest sport ajuns să cucerească astăzi toate ţările lumii?
Astfel, în legendele ce ar vrea să explice geneza acestui sport avem o mărturisire
preţioasă a marelui Platon (428-348 î.e.n.), care, în “Republica”, dădea amănunte
despre dispărutul continent Atlantida, ce s-ar fi scufundat cu cca. 1000 ani î.e.n. în apele
învolburate ale Mediteranei. Discipolul lui Socrate, vrând să propage o formă ideală de
stat, atribuia vechilor atlanţi cele mai înalte virtuţi, printre care şi aceea de a fi buni şi
loiali sportivi în jocurile cu mingea rotundă, desfăşurare pe stadioane de marmură, în
prezenţa a mii de admiratori.
În vechea Eladă erau cunoscute şi recunoscute jocurile Apolaxis şi Episkidios,
care aveau numeroase elemente ce le întâlnim astăzi atât în fotbal, cât şi în rugby, dar şi
în tenis şi criket.
Dacă în 276 se vorbea în Anglia de partide de Sphairomachia, în Franţa jocul
moştenit de la cuceritorii Galiei a preluat şi unele forme magice de la străbunii gali.
Astfel, prin Choule, normanzii considerau că alungă duhurile rele care le aduceau acele
secete ruinătoare pentru recoltele lor de mere. De aceea, “poarta” pe care o atacau era a
unei biserici, bombardate de mingea pe care jucătorii o conduceau cu puternice lovituri
de picior.
Nu lipsesc nici inscripţiile şi gravurile care atestă că şi în vechile civilizaţii Inca,
Maya şi Aztecă din cele două Americi era cunoscut jocul cu mingea, utilizat tot în
scopuri magice, urmărind izgonirea necuratului.
Evul mediu european cunoaşte violenţa crescândă a jocului până la paroxism,
mai mult în Anglia şi mai puţin în Franţa. O faimoasă partidă, rămasă în istoria acestui
sport a fost cea dintre cei 300 de atacanţi şi 264 de apărători din Norfolk, în care s-au
înregistrat numeroase accidente mortale. Printre jucătorii acestui sport s-a numărat şi
Sir Oliver Cromwell, ajuns apoi cancelar al Angliei.
O dată istorică este şi aceea din anul 1800, când un anume William Gilbert n-a
mai umplut mingea cu paie tărâţe şi rumeguş, ci a avut ideea să o umfle cu aer.
Au venit apoi noi generaţii de elevi şi studenţi care au adoptat diverse formule de
joc, una numită hurling at goal, jucată numai în curţile colegiilor şi internatelor
respective, iar alta dribling game.
Coabitarea fotbalului cu rugbyul (în cadrul jocului hurling at goal, practicat şi
cu piciorul şi cu mâna) s-a diluat în anul 1823, când studentul William Webb Ellis din
Colegiul oraşului Rugby a binevoit să prindă şi păstreze mingea în mână şi în loc să o
paseze înapoi s-a aruncat orbeşte înainte spre buturile adverse. Acest moment crucial
este înscris pe o placă de marmură fixată pe zidurile Colegiului din Rugby.
Data de naştere a jocului de fotbal este socotită însă 26 octombrie 1863. În anul
1872 are loc prima competiţie oficială (Cupa Angliei), ca şi prima întâlnire interţări
Anglia-Scoţia, întâlnire desfăşurată la Glasgow în prezenţa a 400 de spectatori şi
încheiată cu un rezultat de egalitate (0-0).
Deşi echipele cuprindeau mai mulţi înaintaşi, nu au reuşit să înscrie gol,
deoarece jocul lor se baza pe dribling şi în jurul balonului se iscau aglomerări care
semănau cu grămada de la jocul de rugby. La scurtă vreme, scoţienii descoperă
procedeul numit “pasă” şi jocul lor se schimbă prin alternarea driblingului şi a paselor
scurte. Această inovaţie a avut ca rezultat necesitatea distribuirii jucătorilor pe posturi
şi a numerotării lor în funcţie de locul pe care îl ocupă în cadrul dispozitivului de joc.
La 15 ani de la prima competiţie oficială, scoţianul William McGregor
inventează clasamentul, ale cărui principii au rămas valabile până în prezent.
Odată cu rezolvarea relaţiilor internaţionale între state, se înfiinţează tot mai
multe cluburi şi echipe de fotbal, iau fiinţă federaţiile internaţionale. Ca urmare a
apariţiei federaţiilor naţionale, era nevoie de o organizaţie care să le cuprindă pe toate
şi care să realizeze o legătură între ele. Astfel a apărut Federaţia Internaţională de
Fotbal Asociaţie (FIFA). În anul 1979, FIFA cuprindea un număr aproximativ egal de
ţări membre cu ONU.
Astăzi, fotbalul poartă cu nedisimulată mândrie titlul de “rege al sporturilor”,
căci an de an perceperea sa intrinsecă şi popularitatea – perceperea extrinsecă – au
înregistrat o amplificare invidiată de alte sectoare ale vieţii social-culturale, proprii
omului modern. Fotbalul poate fi socotit un limbaj universal al secolului XX atât de
încărcat de contradicţii şi străbătut de numeroase crize.
1.2. Prezentarea temei
Jocul de fotbal a evoluat atât în ceea ce priveşte regulamentul jocului, cât şi în
ceea ce priveşte metodele şi mijloacele de antrenament, tinzând să se perfecţioneze
odată cu trecerea timpului.
Jocul modern impune jucătorilor să acţioneze eficient atât în atac, cât şi în
apărare, pentru rezolvarea sarcinilor de joc, obţinerea unor avantaje asupra
adversarilor şi mai puţin pentru spectacolul fotbalistic.
Pregătirea sportivă este mai mult decât un proces de antrenament, nu numai
prin dimensiunile sale, ci mai ales prin complexitatea sa. Astfel, în pregătirea sportivă
întâlnim: pregătirea tehnică, pregătirea tactică, pregătirea fizică, pregătirea
psihologică, pregătirea teoretică, acestea întrepătrunzându-se şi dând o pregătire
generală, care nu ar duce la performanţă dacă ar lipsi una dintre ele.
Pregătirea tehnico-tactică este una dintre cele mai importante, deoarece ea se
realizează atât pe posturi, fiecare post având specializate anumite acţiuni tehnico-tactice
care diferă de la atacanţi la mijlocaşi, la fundaşi şi portari, cât şi în colectiv, de la echipă
la echipă.
În ştiinţa antrenamentului sportiv întâlnim tot mai des expresii ca: “pentru
perfecţionarea sistemului de pregătire trebuie să elaborăm modelul campionului”,
“modelarea pregătirii tehnico-tactice”, “modelul de concurs”, etc.
În cele ce urmează ne vom ocupa de pregătirea tehnico-tactică a unui jucător
specializat pe postul de fundaş lateral (stânga, dreapta) la o echipă din campionatul
nostru, echipă aflată în Divizia B – “Cimentul Fieni”.
Pregătirea tehnico-tactică a fundaşului lateral a preocupat mulţi antrenori. De
aceea, pregătirea fundaşului lateral trebuie să fie multilaterală: o completă pregătirea
fizică, pe fondul căreia însuşirea tehnicii şi tacticii specifice postului să permită
perfecţionarea elementelor, procedeelor tehnice, acţiunilor tactice individuale şi
colective.
1.3. Motivele alegerii temei

În condiţiile actuale, când apărările sunt din ce în ce mai perfecţionate şi mai
aglomerate, marcajul din ce în ce mai strâns, fotbalul modern implică angrenarea
fundaşilor în jocul combinativ, aceştia fiind jucătorii fără adversar direct în faza de
atac, cu clarviziune asupra întregului teren de joc şi cu posibilităţi multiple de a
declanşa atacul într-o parte sau alta a terenului.
Mi-am propus să studiez din punct de vedere tehnico-tactic jocul fundaşului
lateral, pe care îl găsesc extrem de complex, jocul lui interesându-mă şi prin prisma
viziunii mele de viitor antrenor. Această temă este de o mare actualitate şi însemnătate,
atât în fotbalul juvenil, cât şi de masă şi de performanţă.
Tema prezentei lucrări reprezintă pentru mine posibilitatea de a-mi aduce
contribuţia la elaborarea de mijloace tehnico-tactice, în vederea pregătirii jucătorului
pe postul de fundaş lateral.
Am ales această temă deoarece încă din juniorat am jucat pe acel post de fundaş
lateral fiindu-mi uşor să descriu câteva din elementele însuşite de mine care m+au
ajutat mult în practicarea jocului de fotbal.
Datorită faptului că fotbalul se joacă la toate vârstele, fiind accesibil atât la
bărbaţi cât şi la femei, practicându-se în aer liber în toate anotimpurile, necesitând
condiţii materiale minime, mijloacele lui fiind accesibile, practicându-se în plină natură
unde se beneficiază de avantajele factorilor de călire, fortificând organismul, mărind
rezistenţa generală şi capacitatea de efort, m-am hotărât să aleg această temă
“Pregătirea tehnico-tactică a fundaşilor laterali la nivelul unei echipe de fotbal de Liga
IV”este o temă extrem de generoasă şi de vastă, prezenta lucrare neputând să reliefeze
şi să surprindă în totalitate, atât din motive obiective, cât şi subiective, multiplele
modalităţi prin care mijloacele tehnico-tactice concură la realizarea sarcinilor de joc pe
postul de fundaş lateral.
1.4. Gradul de actualitate şi scopul lucrării

Cerinţele disputei sportive şi solicitarea jucătorilor în antrenamente şi competiţii
necesită eforturi intense, atât din partea jucătorilor, cât şi a antrenorilor; a jucătorilor
în ceea ce priveşte aplicarea din punct de vedere tehnic şi tactic a mijloacelor utilizate în
pregătire, iar din partea antrenorilor de a găsi, a dezvolta acele mijloace care să
corespundă cel mai bine gradului de pregătire a jucătorului de fotbal.
Din totdeauna s-a urmărit perfecţionarea jucătorului de fotbal, care să poate să
realizeze atât faza ofensivă, cât şi cea defensivă. Pentru că întotdeauna cea mai mare
satisfacţie a acestui joc a fost înscrierea golului, rolul jucătorilor din apărare şi în
special al fundaşilor laterali a căpătat mai multe valenţe în anihilarea rezultatului final
al atacului.
Perfecţionarea continuă a apărărilor a determinat în mod implicit găsirea de
mijloace care să ducă la o bună finalizare a atacului, dar şi invers, apariţia de jucători
cu gabarit, calităţi motrice (viteză, îndemânare, rezistenţă, forţă) deosebite pe postul de
atacant a generat găsirea de mijloace specifice jucătorilor pe postul de fundaş lateral.
Evoluţia vertiginoasă a postului de fundaş lateral de al sarcini simple, exclusiv
defensive la sistemele de apărare, la sarcini duble, ce vizează atât atacul, cât şi apărarea,
ajungându-se până la fotbalul total, în care pressingul atacanţilor se exercită dincolo de
careul de 16 m, iar marcajul reprezintă soluţia optimă de realizarea a fazei defensive,
coroborate cu participarea în atac şi finalizare.
Abordarea rolului fundaşului lateral prin prisma fotbalului total este de mare
actualitatea, tendinţele de realizare a acesteia fiind date de modelul de joc al fundaşilor
laterali care au evoluat la Campionatul Mondial din Franţa.
Scopul lucrării este de a găsi acele mijloace care să corespundă modelului
jucătorului pe postul de fundaş lateral de la Campionatul mondial, de a le optimiza şi
aplica în cazul jucătorilor de pe postul de fundaş lateral de la o echipă de Divizia D –
“Constructorul Tg-Jiu” sau Minerul Urdari, urmând ca la analiza statistico-
matematică a rezultatelor obţinute din chestionare, fişe de observaţie, protocoale de
observaţie la antrenamente să elaborez mijloace pentru realizarea sarcinilor de joc ale
postului de fundaş lateral.
1.5. Ipotezele lucrării

Preocupările care vizează modernizarea jocului de fotbal contemporan pot fi
grupate în 2 categorii:
- valorificarea influenţelor jocului de fotbal în direcţia ocrotirii sănătăţii,
combaterii sedentarismului, solicitărilor unilaterale, a stresului, etc.;
- orientarea influenţelor jocului de fotbal spre nevoile reale ale societăţii, şi
anume: pregătirea forţei de muncă, pregătirea pentru viaţă, angrenajul social.
Prezenta lucrare porneşte de la ipoteza că utilizând mijloace tehnico-tactice
specifice jucătorului pe postul de fundaş lateral realizăm:
- o pregătire tehnico-tactică de specialitate care va uşura mult realizarea
sarcinilor în timpul jocului;
- dezvoltarea calităţilor motrice (viteză, îndemânare, forţă, rezistenţă) la valori
superioare;
- dezvoltarea unor calităţi şi trăsături moral-volitive şi intelectuale, a simţului
estetic şi responsabilităţii sociale.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ
2.1. Noutăţi şi tendinţe în fotbalul actual

Fotbalul de performanţă a încetat de mai multă vreme să fie o activitate pur
distractivă. Antrenamentele şi jocurile s-au transformat într-o activitate responsabilă,
în care sunt implicate: efortul fizic şi psihic considerabil, capacitatea de rezistenţă la
efort pentru a face faţă luptei sportive şi voinţa fermă în procesul autodepăşirii.
Problemele legate de fotbalul contemporan, perfecţionat în toate
compartimentele sale, sunt mult mai complexe ca în trecut, jocul din zilele noastre fiind
complet diferit în raport cu cel practicat în deceniile trecute.
Schimbările survenite în jocul actual se referă la orientarea şi structura jocului
în ansamblu, pe linii de jucători şi posturi, precum şi la dinamismul cu care se
desfăşoară trecerile din atac în apărare şi din apărare în atac.
Munca susţinută a specialiştilor care vizau ameliorarea concepţiei şi a sistemului
de joc, a mijloacelor şi metodelor de antrenament s-a concretizat într-o evoluţie calitativ
superioară şi verificată prin rezultate obţinute în toate componentele antrenamentului.
De asemenea, multe şcoli de fotbal şi echipe cu tradiţie valoroasă, cu jucători talentaţi –
personalităţi remarcabile în fotbal – au descoperit din necesitate zone insuficient
exploatate printre componentele jocului şi ale procesului de antrenament, pe care le-au
valorificat într-o manieră creatoare, asigurându-şi un oarecare timp supremaţia
(exemplu Italia, Argentina, Germania, Brazilia).
Ca rezultat al acestor eforturi, fotbalul a înregistrat salturi calitative remarcate
cu ocazia fiecărei ediţii a campionatului mondial, dar şi a altor competiţii de amploare.
Evoluţia fotbalului actual contemporan se poate caracteriza prin.
1. Dinamismul şi solicitarea intensă la efort;
2. Disponibilitatea jucătorilor de o oarecare valoare în manevrarea rapidă a
mingii în diferite zone de joc cu preţul unui efort intens atât fizic, cât şi psihic;
3. Execuţii rapide şi eficace, accelerări progresive ale vitezei jocului, mai ales în
fazele de finalizare;
4. Acţiuni individuale şi colective bine concepute care pot pune în evidenţă
creativitatea, iniţiativa, gândirea practică, decizia şi participarea responsabilă;
5. Interferenţa permanentă între zone, linii şi posturile din echipă, cerând
jucători polivalenţi, capabili să participe efectiv şi cu eficienţă la toate fazele şi acţiunile
de joc;
6. Înalta clasă profesională a jucătorilor bazată pe mentalităţi şi atitudini
responsabile şi angajamente;
7. Marea diversitate a acţiunilor individuale şi colective, soluţiile originale în
alegerea şi combinarea mijloacelor tehnico-tactice în realizarea concepţiei şi a
sistemului de joc, toate acestea, graţie flexibilităţii lor se pretează la adaptări creative.
Prospectarea manierei în care va evolua fotbalul actual şi cunoaşterea direcţiilor
evolutive determină stabilirea strategiei generale şi speciale, dându-se astfel
posibilitatea să se acţioneze asupra dezvoltării jocului în perspectivă.
Astfel au fost reţinute următoarele idei:
1. Consolidarea caracterului colectiv al atacului şi apărării, asigurată de strânsa
colaborare între grupele de jucători şi compartimente, interferenţa lor permanentă, ca
rezultat al întăririi componentei fizice atât de importante pentru jucători.
2. Asigurarea unui ritm rapid şi susţinut îndeosebi în acţiunile ofensive şi în
fazele de finalizare;
3. Folosirea apărării active, a prestigiului după pierderea balonului prin
realizarea unui marcaj strict asupra adversarului. În acelaşi timp, fiecare jucător
trebuie să se convingă că coechipierii fac tot posibilul pentru acoperirea propriei
jumătăţi de teren cu o apărare eficace.
4. Prezenţa în echipe a jucătorilor de mare clasă şi adaptaţi la unele scheme sau
manevrări tactice va valorifica la un nivel superior disponibilităţile acestor jucători
angrenându-i chiar şi pe cei mediocri;
5. Se trece la etapa când nu va mai exista un singur conducător de joc, fiecare
jucător, atunci când este în posesia mingii, este conducătorul de joc al echipei proprii,
deci o pregătire multilaterală.
6. Înalta măiestrie în execuţii tehnice efectuate în mare viteză şi în condiţii de
adversitate, însoţite de asigurarea cursivităţii jocului cu acţiuni simple şi eficace.
SCHEMA TEORIEI ANTRENAMENTULUI CALITATIV
REPERE CONCEPTUALE
INIŢIALE
Teoria sistemelor
funcţionale.
Legitatea Problematica
adaptărilor transferului. Rolul exerciţiilor
Variant
funcţionale Efectul Structura anului Complexe
competiţionale Potenţialul
Variante de Compoziţia
e de adaptare cumulativ al de antrenament de metode de
adaptări
conform fibrelor
antrenamentul în cadrul jocului pentru antrenamen
conform
organizării musculare
Tipologia
ui de fotbal Modelarea performanţei
condiţionare t al
situaţiilor
sportivilor.
încărcăturii specifice efortului specifice exerciţiului.
a specială.
Individualizare
diferenţiate -Sisteme
efortul specific
Variantede de Noua
control
complexe metode. clasificare a
Aparate de exerciţiilor
antrenamen de
t antrenamen
t
7. Rolul din ce în ce mai important al jucătorilor fără minge în relaţia cu
posesorul mingii, acesta trebuind să-l susţină, să-i realizeze cât mai multe situaţii pentru
a continua jocul prin pase suficiente, pase pentru punerea coechipierilor în situaţii
favorabile de înscriere a golului sau chiar de finalizare;
8. Ca o consecinţă a ameliorării formaţiei intelectuale, va fi participarea tot mai
conştientă a jucătorilor în procesul de instruire, fapt care vizează lărgirea orizontului
tactic, dezvoltarea motivaţiei, interesului faţă de joc în sine, capacitatea de a alege
soluţiile cele mai bune, devotamentul şi responsabilitatea.
9. Păstrarea echilibrului psihic, luciditatea în momentele dificile ale jocului:
modificări favorabile în evoluţia jocului, a scorului, intervenţii brutale din partea
adversarilor, presiunea publicului şi a mas-mediei.
Am surprins câteva idei care trebuie avute în vedere în timpul unei pregătiri,
nedepinzând de gradul de performanţă şi fără de care jocul modern, jocul care se va
juca “mâine” nu s-ar ridica la cote de măiestrie şi de înaltă performanţă.
2.2. Particularităţi tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de

fundaş lateral
Activitatea sportivă, inclusiv finalităţile acesteia, este considerată ca un sistem de
motivare funcţională, de unde decurge şi subordonarea priorităţii teoriei
antrenamentului. Prin aceasta, pe prim planul tuturor abordărilor trece fenomenul de
adaptare, fapt explicabil prin avantajul asigurat de aceasta în posibilităţile de
prognozare a mărimilor şi proceselor. În aceste procese se încearcă să se ajungă,
respectând specificitatea fiecărei discipline sportive, la perfecţionarea tehnică şi tactică,
pe baza principiului structurii anuale a antrenamentului. Aceasta prevede o localizare
temporală tipică, la început de ciclu a pregătirii condiţionale speciale, prin care
cunoscuta şi originala organizare în blocuri a efortului capătă o nouă explicaţie, mai
precisă. Deci, antrenamentul contribuie la o creştere dirijată, pe termen lung a
potenţialului motric al sportivului, fără apariţia unor adaptări greşite.
După esenţa lor, toate felurile de pregătire (fizică, tehnică, tactică,
competiţională, psihologică, etc.) au de fapt un singur scop comun, anume creşterea
capacităţii de viteză a sportivului şi a exploatării ei complete în condiţii de competiţie.
Pentru sportivul de performanţă cu o clasificare înaltă, o tehnică precisă joacă
alt rol principal: aceasta ar trebui să se evidenţieze printr-o mare stabilitate, la grad
înalt de intensitate a efortului psiho-fizic şi printr-un consum minim de energie şi timp,
pentru perfecţionare, fără a fi necesare schimbări esenţiale. Perfecţionarea tehnică nu
trebuie însă să stânjenească celălalt scop al adaptării: creşterea vitezei în exerciţiile
competiţi-onale.
Antrenamentul de fotbal ar trebui să realizeze o pregătire prin planificare
tehnică şi mai ales temporală, ceea ce nu este totuşi posibil fără o organizare
corespunzătoare a pregătirii condiţionale speciale. Astfel, sunt eliminate eşecurile
competiţionale şi contradicţiile între nivelul de adaptare fizică şi gradul de deprindere
tehnică, caracteristici tipice pentru ultimele decenii sportive.
FACTORI CARE DETERMINĂ VITEZA ACŢIUNII SPORTIVILOR.
Viteza
Condiţii Comanda Coordonare

exterioare reglare a mişcării
Sistemul Sistemul Sistemul

motor muscular vegetativ
Viteza Rezistenţa
Forţa
Antrenamentul de tehnică sportivă conceput ca un proces de adaptare trebuie
planificat chiar dacă aspectul preponderent nu este cel energetic.
Deoarece pregătirea condiţională specială trebuie să preceadă în timp munca
susţinută cu tehnica şi viteza exerciţiului competiţional, rezultă următorul model de
bază pentru structurarea unui macrociclu, care, prin repetarea sa, determină structura
antrenamentului.
STRUCTURA MACROCICLULUI ÎN BLOCURI, A ORGANIZĂRII
EFORTULUI
Macrociclul reprezintă deci o structurare în trei etape temporale, respectiv

blocuri organizatorice, cu efecte de adaptare logico-funcţională, cu scopul realizării
performan-ţelor competiţionale mai mari.
Blocul A – etapa pregătitoare (dezvoltarea potenţialului motric prin pregătirea
condiţională specială).
Blocul B – etapa precompetiţională (pregătirea nemijlocită pentru competiţie
prin intensificarea exerciţiilor competiţionale, inclusiv competiţiile pregătitoare).
Blocul C – etapa competiţională (realizarea vitezei maxime în forma cea mai
bună pentru competiţiile importante).
Un jucător ajuns la un anumit nivel de performanţă, respectiv Divizia D, trebuie
să prezinte o serie de particularităţi tehnico-tactice, deoarece fiecare post se bazează pe
specificitatea sa şi deci fiecare jucător specializat pe postul respectiv.
Acţiunile tehnico-tactice specifice unui jucător specializat pe postul de fundaş
lateral sunt în general toate pe care le cuprinde jocul de fotbal. Astfel, putem vorbi de
acţiuni tehnice şi tactice.
Prin tehnica jocului de fotbal se înţelege ansamblul de mijloace specifice în
formă şi conţinut prin intermediul cărora jucătorii realizează pe de o parte acţiunile cu
minge (controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte manevrele (cu şi fără minge)
necesare acţionării şi cooperării eficiente, raţionale, în vederea atingerii scopului
urmărit.
Tehnica jocului de fotbal se compune din elemente şi procedee tehnice.
Elementele tehnice reprezintă forme generale motrice cu şi fără minge specifice jocului
de fotbal, şi anume: intrarea în posesia mingii, păstrarea mingii, transmiterea mingii,
alergările, săriturile, schimbările de direcţie, căderile.
Procedeele tehnice sunt modalităţi concrete de realizare a elementelor tehnice, de
exemplu: preluarea mingii rostogolite cu partea interioară a labei piciorului;
deposedarea de minge prin atac din faţă; lovirea mingii cu interiorul labei piciorului;
lovirea mingii cu capul de pe loc, cu un picior înainte.
Acţiunile tehnice specifice fundaşului lateral sunt:
I. Elementele tehnice cu minge (intrarea în posesia mingii, păstrarea mingii,
transmiterea mingii).
1. Intrarea în posesia mingii se realizează fie prin preluarea mingii, fie prin
deposedarea adversarului de minge.
a) Prin preluare se urmăreşte modificarea direcţiei, traiectoriei şi a vitezei
mingii, pentru a o utiliza cât mai convenabil. Preluarea mingii se poate realiza cu partea
interioară a labei piciorului, cu partea exterioară a labei piciorului, cu partea interioară
a labei piciorului prin amortizare, cu coapsa prin amortizare, cu pieptul prin
amortizare, cu talpa din ricoşare, cu abdomenul. La aceste preluări pot apare o serie de
greşeli, cum ar fi: preluarea nu se execută în momentul indicat, preluarea nu se face pe
direcţia dorită, încheietura (care are rolul cel mai important în execuţie) este prea
încordată sau prea relaxată.
b) Deposedarea este un element tehnic prin care se urmăreşte scoaterea mingii
din posesia adversarului. Procedeele tehnice de deposedare sunt clasificate în funcţie de
poziţia jucătorului care execută deposedarea, astfel: deposedare de minge prin atac din
faţă, deposedare de minge prin atac din lateral, deposedare de minge prin atac din
spate. Principalele greşeli care pot apare sunt: privirea este îndreptată către mişcările
pe care le face adversarul şi nu către minge, contactul cu adversarul se ia înainte de
intervenţia la minge, nu se profită la timp de momentul îndepărtării mingii de piciorul
adversarului.
2. Păstrarea mingii de către un jucător se realizează prin protejarea mingii şi
prin conducerea mingii.
a) Protejarea mingii este elementul tehnic prin care jucătorul păstrează mingea,
ferind-o de intervenţia adversarului. Protejarea mingii se poate realiza pe loc sau în
timpul conducerii.
Principalele greşeli sunt: jucătorul care protejează mingea este tentat să împingă
adversarul, neglijând controlul mingii; braţele folosesc la îndepărtarea adversarului şi
nu la extinderea acţiunii de protejare.
b) Conducerea mingii reprezintă elementul tehnic indispensabil jocului
individual, dar în fotbalul trebuie să evităm folosirea conducerii mingii, el fiind un
procedeu care încetineşte jocul. Deosebim trei procedee de conducere a mingii: cu
interiorul labei piciorului, cu exteriorul labei piciorului, cu şiretul plin. Dintre greşelile
frecvente amintim: jucătorul îndepărtează prea mult mingea de picior, trunchiul este
ţinut drept, rigid, în loc să fie aplecat puţin înainte, privirea este îndreptată asupra
mingii.
3. Transmiterea mingii se realizează prin trei elemente tehnice: lovirea mingii cu
piciorul, lovirea mingii cu capul şi aruncarea de la margine.
a) Lovirea mingii cu piciorul poate fi: cu interiorul labei piciorului, cu şiretul
plin, cu şiretul interior, cu şiretul exterior, cu exteriorul labei piciorului, cu vârful labei
piciorului, cu călcâiul, cu genunchiul, aruncarea mingii cu piciorul, lovirea mingii prin
demi-vole, din vole, prin forfecare. Greşelile apărute frecvent sunt: articulaţia care
execută lovirea nu este încordată; mingea nu este lovită în zona cea mai eficientă;
piciorul de sprijin nu este aşezat astfel încât să susţină greutatea corpului; mingea nu
este transmisă pe direcţia dorită.
b) Lovirea mingii cu capul. Valoarea acestui procedeu constă îndeosebi în
conţinutul său practic, lovirea mingii cu capul putând deveni, în raport cu cerinţele
fazei, o pasă de la distanţă mică sau medie, o degajare la centrările efectuate de
adversar şi îndeosebi o lovitură directă către poartă. Procedeele de lovire a mingii cu
capul se clasifică în: lovirea mingii cu capul de pe loc, lovirea mingii cu capul din
alergare, lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe un picior sau pe ambele,
lovirea mingii cu capul din plonjon, lovirea mingii cu capul înainte, lateral, înapoi.
Greşeli frecvente: extensia trunchiului pe bazin este insuficient de amplă, iar
flexia trunchiului pe bazin nu se face cu mişcare bruscă, pentru a da intensitate
loviturii; în momentul lovirii mingii gâtul nu este încordat; lovirea mingii cu ochii
închişi, mingea nu este lovită cu fruntea.
c) Aruncarea mingii de la margine se realizează prin două procedee: aruncarea
mingii de pe loc şi aruncarea mingii cu elan. Greşeli apărute cu prilejul aruncării mingii
de la margine sunt: mingea este aruncată cu o singură mână; picioarele nu sunt
amândouă pe pământ în timpul aruncării de la margine; mingea nu este dusă deasupra
capului.
II. Elementele tehnice fără minge sunt: alergările (cu variantele respective),
schimbările de direcţie, căderile, ridicările de la sol, săriturile, opririle rostogolirile.
Elementele tehnice fără minge sunt foarte întâlnite în jocul de fotbal şi de aceea
ele trebuie exersate în antrenament (exemplu căderile şi ridicările de la sol trebuie
realizate cu o viteză mare, deoarece există situaţii de joc în care aceasta impune acest
lucru, săriturile foarte frecvente în jocul fundaşului lateral sau opririle, deoarece el
trebuie să marcheze un adversar care poate face acest lucru pentru a-i distrage atenţia
şi a se demarca într-o poziţie mai bună).
Tactica jocului de fotbal prevede totalitatea acţiunilor individuale şi colective,
organizate şi coordonate unitar şi raţional, atât în apărare cât şi în atac, în limitele
regulamentului de joc şi a eticii sportive, în scopul obţinerii victoriei, valorificând şi
particularităţile jucătorilor proprii, precum şi lipsurile din pregătirea adversarului.
În sfera noţiunii de tactică se include deci întreaga activitatea raţională a
jucătorilor desfăşurată într-o succesiune impusă de jocul în sine (faze de joc), cu
ajutorul mijloacelor de realizare, şi anume, acţiuni tactice individuale şi colective
specifice atacului şi apărării.
Prin formele apărării putem înţelege aspecte exterioare distincte şi necesare de
manifestare a echipei, expresia conţinutului (modul de organizare şi acţionare) în
diferite momente ale jocului, folosind întregul arsenal de mijloace tehnico-tactice, în
scopul realizării sarcinilor de joc în apărare.
a) Apărarea combinată se defineşte prin însăşi denumirea ei, adică modul de
organizare în care o parte din apărători, cei mai numeroşi, acţionează în virtutea
principiilor şi regulilor tactice specifice apărării pe zonă, iar cealaltă parte în virtutea
apărării om la om.
Această formă de apărare asigură concomitent acoperirea unei zone mai
îndepărtate de locul unde se dispută mingea şi marcajul strict al adversarilor imediat
apropiaţi de minge. Apărarea combinată este aplicată de obicei în zonele 1 şi 2.
b) Apărarea pe zonă este modul de organizare a jucătorilor în apărare, în care
fiecare răspunde de o anumită zonă de teren, supraveghind şi urmărind atacanţii care
intră şi părăsesc această porţiune de teren.
Apărarea pe zonă prezintă următoarele avantaje: apărare împotriva atacului
advers în circulaţie şi a combinaţiilor bazate pe pătrunderi individuale; obligă pe
adversar să tragă la poartă de la distanţă; şanse mari de intercepţie.
De asemenea, există şi dezavantaje ale apărării pe zonă: este vulnerabilă în faţa
contraatacului advers; este ineficace în faţa unor şuteuri foarte buni de la distanţă; în
general, deposedarea adversarului se bazează mai mult pe greşelile acestuia decât pe
acţiunea în sine (lupta pentru deposedare); datorită caracterului său colectiv acoperind
o zonă mare de teren, oferă “portiţe” de scădere a responsabilităţii individuale, jucătorii
recunoscându-şi mai greu greşelile comise.
Am prezentat o serie de procedee şi elemente tehnico-tactice specifice fundaşului
lateral, care trebuie însuşite şi perfecţionate pentru ca jucătorul să dea randament
maxim.
2.3. Aspecte privind pregătirea fundaşului lateral

Delimitarea conţinutului procesului instructiv-educativ pe componente (factori)
specializate, având scopiri, obiective şi mijloace de realizare proprii, a permis
specialiştilor o analiză mai amănunţită a acestora. Până nu cu mulţi an în urmă, dintre
componentele antrenamentului, doar pregătirea fizică, tehnică şi tactică constituiau
principala preocupare a antrenorilor. Concursul, jocul oficial, adevăratul examen
pentru evaluarea la un moment dat a nivelului capacităţii biomotrice şi tehnico-tactice a
fiecărui jucător, deci şi a echipei, a demonstrat că nivelul de performanţă atins poate fi
depăşit. Datorită preocupărilor şi cercetărilor, atât ale specialiştilor din alte domenii,
cât şi ale antrenorilor, s-a ajuns la concluzia că la nivelul sensibil egal din punct de
vedere al capacităţii fizico-tehnice şi tactice, învinge echipa cu un bagaj bogat, dar în
special cu un profil psihologic genetic dar şi dobândit superior echipei adverse.
Din acest punct de vedere, în fotbalul actual de performanţă s-au împământenit
câteva pregătiri de bază, lipsa unei dintre ele micşorând sau îngreunând nivelul de
dezvoltare, de perfecţionare: pregătirea fizică, pregătirea tehnică, pregătirea tactică,
pregătirea teoretică, pregătirea psihologică, pregătirea biologică.
Pregătirea fizică
Pornind de la orientarea modernă a fotbalului de performanţă, şi anume
desfăşurarea jocului sub semnul angajamentului total, vom înţelege de ce pregătirii
fizice a fundaşului lateral i se acordă o importanţă tot mai mare.
Prin pregătirea fizică înţelegem întregul sistem de mijloace care asigură mărirea
capacităţii funcţionale a organismului prin nivelul înalt de dezvoltare a calităţilor
motrice de bază şi specifice, ridicarea nivelului indicilor morfofuncţionali, pe fondul
unei perfecte stări de sănătate.
Atât pentru începători cât şi pentru jucătorii de performanţă, pregătirea fizică
constituie baza de plecare şi creează suportul necesar abordării celorlalte componente
ale antrenamentului.
Pregătirea fizică generală este partea pregătirii fizice care asigură dezvoltarea
calităţilor motrice de bază şi a capacităţilor funcţionale ale organismului în general,
îmbogăţeşte fondul general de deprinderi psihomotrice, asigură dezvoltarea armonioasă
a indicilor morfofuncţionali ce condiţionează practicarea fotbalului.
Mijloacele folosite în pregătirea fundaşului lateral sunt foarte diverse, multe
împrumutate din alte jocuri sportive (gimnastică, atletism, haltere). Locul pregătirii
fizice generale este la începutul perioadei pregătitoare, ponderea ei scade cu timpul în
favoarea pregătirii fizice specifice, care îi ia locul.
Pregătirea fizică specifică este partea pregătirii fizice care asigură dezvoltarea
capacităţii de efort specifice jocului de fotbal, a calităţilor motrice şi deprinderilor
psihomotrice, combinate prioritar şi diferenţiat, determinând randamentul specific.
Calităţile motrice constituie suportul de bază al efectuării actului motric, care se
manifestă în timpul jocului în cele mai variate forme şi trebuie dezvoltate la indici
superiori. Fiecare calitate motrică şi deprindere psihomotrică îşi are substratul său
morfologic şi funcţional şi ca atare excitantul (exerciţiul fizic) trebuie să se adreseze cu
precădere acestui substrat care generează manifestarea calităţilor motrice respective. În
consecinţă, problema dezvoltării calităţilor motrice nu poate fi abordată la general, ci
separat pentru fiecare calitate motrică în parte.
Viteza este o calitate motrică stabilă, deci este foarte puţin perfectibilă, deoarece
estre genetic fixată. Dezvoltarea vitezei este foarte importantă în jocul fundaşului lateral
prin toate formele de manifestare ale acestuia: viteza de reacţie, capacitatea de
accelerare la plecare, viteza de execuţie.
Îndemânarea este capacitatea motrică cel mai des folosită, mai ales în mişcările
cu mingea. Ea asigură adresa, precizia, uşurinţa, varietatea şi economicitatea mişcărilor
în situaţii imprevizibile, învăţarea relativ rapidă a actelor motrice şi perfecţionarea
actelor şi acţiunilor motrice.
Rezistenţa este o calitate motrică de bază şi, în funcţie de modul de solicitare,
distingem mai multe modalităţi de manifestare:
- din punct de vedere al masei musculare: rezistenţa generală şi locală;
- din punct de vedere al specificităţii fotbalului: rezistenţa generală şi specifică;
- din punct de vedere al substratului energetic: rezistenţă aerobă şi anaerobă;
- din punct de vedere al duratei: scurtă, medie şi lungă;
- din punct de vedere al solicitărilor motrice: rezistenţă-forţă, rezistenţă-detentă,
rezistenţă-viteză.
Având în vedere fundaşul lateral, rezistenţa acestuia trebuie să se prezinte sub
toate formele, deoarece jocul său este complex şi trebuie să reziste influenţelor acestuia.
Forţa este o calitate motrică ce se manifestă în combinaţie şi cu alţi factori de
ordin psiho-fizic şi tehnic. Aceasta este o calitate motrică necesară fundaşilor laterali şi
de aceea şi pregătirea pentru forţă trebuie să fie foarte des abordată în antrenament.
Pregătirea fizică specifică se realizează cu mijloace specializate care dezvoltă
combinaţiile de calităţi prioritar determinate de particularităţile fotbalului în general şi
pe posturi în special.
Pregătirea tehnică
Tehnica este importantă în primul rând în economismul şi eficacitatea acestuia.
În jocul de fotbal, tehnica influenţează în mod prioritar soluţionări tactice de joc în
condiţii de adversitate, cu economie de energie.
Determinată de folosirea piciorului ca element principal în acţionarea asupra
mingii, tehnica jocului de fotbal are următoarele caracteristici: accesibilitate, tehnica
este evolutivă, necesită pregătire timpurie, învăţarea absolut corectă a tehnicii de bază,
pregătirea în condiţii diverse, trăsături speciale (tehnica jocului de fotbal este precisă,
suplă, fină şi subtilă, ea poate fi considerată şi spectaculoasă plăcută atât jucătorilor cât
mai ales spectatorilor).
Pregătirea tactică
În noţiunea de tactică se include deci întreaga activitate raţională a jucătorilor,
desfăşurată într-o succesiune impusă de jocul în sine – în faza de joc – prin anumite
forme de manifestare, aşezări variate în teren – sisteme de joc – cu ajutorul mijloacelor
de realizare, şi anume acţiuni tactice individuale şi colective specifice atacului şi
apărării.
Pentru a fi eficientă, în acord cu tendinţele contemporane ale dezvoltării jocului,
dar şi cu disponibilităţile şi posibilităţile echipei, tactica trebuie să răspundă la câteva
cerinţe:
- să fie accesibilă – amortizată cu nivelul pregătirii fizice şi tehnice, cu
particularităţile lor psihice;
- să fie maleabilă permiţând manifestarea unor intervenţii de adaptare din
partea jucătorilor. Ea trebuie să facă faţă situaţiilor apărute în joc, permiţând
intervenţii creatoare, luarea unor decizii care se potrivesc situaţiei respective;
- să permită trecerea cu uşurinţă la alte nivele calitative. Ca şi în cazul tehnicii,
nivelul tacticii nu rămâne neschimbat, el se află într-un continuu proces de evoluţie.
Prin pregătirea tactică trebuie să înţelegem cu precădere preocuparea pentru
educarea şi dezvoltarea gândirii jucătorului, capacitatea acestuia, cunoştinţele şi
abilităţile au un rol deosebit în pregătirea teoretică.
Tactica prezintă o serie de principii generale şi specifice.
Principii generale:
- trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare;
- concentrarea atenţiei tuturor jucătorilor la toate acţiunile în teren pe toată
durata jocului;
- reducerea numărului de greşeli tehnico-tactice;
- efectuarea tuturor acţiunilor în timp util;
- anticiparea acţiunilor proprii ale coechipierilor şi ale adversarilor;
- acordarea sprijinului reciproc în atac şi apărare;
- preocuparea permanentă pentru realizarea superiorităţii pe tot terenul;
- determinarea adversarului să greşească;
- colaborarea eficientă între compartimentele de jucători.
Principii speciale pentru jocul fundaşului lateral
- preocuparea continuă pentru îndepărtarea pericolului şi intrarea în posesia
mingii;
- asigurarea permanentă a echilibrului defensiv;
- realizarea unei apărări elastice prin adaptarea permanentă a formelor şi
sistemelor de apărare la intenţiile atacanţilor.
Tactica colectivă pentru apărare însumează principiile şi regulile după care se
desfăşoară acţiunile de colaborare dintre doi sau mai mulţi apărători în vederea
stânjenirii şi opririi atacului advers.
Prin fazele apărării înţelegem succesiunea obiectivă a acţiunilor individuale şi
colective întreprinse de apărători, precum şi relaţiile dintre aceştia din momentul
pierderii mingii până la recuperarea ei.
Fazele apărării sunt:
faza I – pierderea mingii şi lupta pentru recuperare;
faza a II-a – replierea rapidă, organizarea apărării şi lupta pentru recuperare;
faza a III-a – organizarea apărării imediate, lupta pentru recuperarea mingii şi
apărarea porţii.
Prin formele apărării echipa, folosind întregul arsenal de mijloace tehnico-
tactice, realizează sarcinile de joc în apărare.
Apărarea om la om este modul de organizare a echipei prin care unul sau mai
mulţi jucători acţionează asupra posesorului mingii în acelaşi timp şi asupra celorlalţi
atacanţi susceptibili de a primi mingea într-un marcaj strict sau la supraveghere.
Numărul jucătorilor care pot lua această formă de apărare este determinat de cerinţele
jocului astfel:
- sistemul de joc folosit în atac de către adversar;
- numărul şi valoarea de excepţie a jucătorilor adverşi;
- evoluţia momentană a scorului;
- necesitatea imperioasă de intrare în posesia mingii;
- intenţia de a nu primi gol în prima treime a reprizei I.
Apărarea combinată – unii jucători acoperă zone mai îndepărtate de locul unde
se dispută mingea iar alţii practică marcajul strict al adversarilor imediat apropiaţi de
minge.
Apărarea pe zonă este modul de apărare al jucătorilor în care fiecare răspunde
de o anumită zonă de teren, supraveghind şi urmărind jucătorii care intră în zona sa.
Sistemele de joc reprezintă forma generală de aşezare, organizare şi coordonare
a tuturor acţiunilor pe timpul jocului a celor 11 jucători care compun echipa. Indiferent
de tipurile de sisteme de joc acceptate de echipă, acesta trebuie să cuprindă doi fundaşi
laterali.
Acţiunile tactice colective în apărare sunt: schimburi de adversari, marcajul
dublu, pressingul.
Tacticile speciale în apărare sunt: apărarea aglomerată, apărarea cu libero,
specifică jocului actual la majoritatea echipelor, apărarea în linie, apărarea în
inferioritate numerică (care este impusă fie de eliminarea de jucători, fie de o
accidentare).
Pregătirea psihologică
Pregătirea psihologică a fundaşului lateral are un rol foarte important în jocul
de fotbal. Pregătirea psihologică vizează: pregătirea specifică intelectuală, afectivă,
volitivă, dezvoltarea trăsăturilor personalităţii, dezvoltarea capacităţii de autoreglare.
Jocul de fotbal are drept caracteristică principală conduita inteligent-motrică,
jucătorul putând rezolva situaţiile concrete din timpul jocului fie prin scheme învăţate,
fie prin descoperirea altora, deci printr-o rezolvare creatoare (euristică).
Problemele tactice de joc pot fi soluţionate prin două căi principale:
rezolvarea algoritmică – prin scheme de acţiune învăţate dinainte şi care se
aplică situaţiilor standard;
rezolvarea creatoare euristică – prin găsirea unor soluţii noi, neaşteptate, pe
baza intuiţiei şi anticipaţiei de moment, având însă ca suport cunoştinţele şi
deprinderile dobândite.
Performanţa sportivă se obţine prin eforturi mari, solicitând la maximum
calităţile de voinţă: orientarea spre scopuri stabilite conştient, dârzenia, curajul,
iniţiativa, răbdarea.
Pregătirea psihică, la fel ca şi pregătirea generală a jucătorului, se dezvoltă în
spirală, în mod progresiv, din ce în ce mai înalt.
Pregătirea teoretică
Cuprinde ansamblul cunoştinţelor de specialitate transmise de către antrenor, în
vederea aplicării în practică a unor noţiuni, principii şi reguli menite să optimizeze
randamentul în competiţie.
Dintre componentele de bază ale pregătirii teoretice enumerăm:
- cunoştinţele referitoare la semnificaţiile sociale ale activităţii sportive;
- cunoaşterea trecutului istoric al fotbalului pe plan mondial şi naţional;
- cunoştinţe aferente înţelegerii biomecanicii tehnicii fotbalului;
- cunoaşterea legităţilor fiziologice şi igienice ale efortului;
- noţiuni trainice privind înţelegerea tacticii jocului de fotbal, cunoştinţe
organizatorice şi tehnico-gospodăreşti.
Pregătirea biologică
Refacerea este condiţionată ca mijloc ştiinţific al antrenamentului, strict
necesară reechilibrării psiho-fizice şi fiziologice ale organismului solicitat la efort. Orice
efort fizic generează un răspuns de adaptare din partea organismului. Modificările
survenite în urma efortului sunt compensate în perioada de repaus, când se intervine cu
o serie de mijloace ajutătoare. Deci, antrenamentul comportă ambele aspecte ale
acestuia: efort şi refacere.
Capacitatea de refacere după efort depinde de o serie de factori ca:
- gradul de antrenament şi starea formei sportivului influenţează direct
intensitatea cât şi rapiditatea refacerii;
- nivelul vârstei influenţează refacerea după efort (juniorii se refac mai rapid
după joc sau antrenament);
- vechimea în sport, cu întregul său avantaj de modificări funcţionale;
-complexul de factori extrasportivi, care asigură pe de o parte substanţele
organice necesare şi pe de altă parte protecţia organismului faţă de cheltuielile
suplimentare stimulează sistemele compensatoare şi reparatoare.
2.4. Importanţa jocului fundaşului lateral în fotbalul actual

Metodele de pregătire s-au perfecţionat continuu determinând un joc modern,
bazat pe marcaj strict, cu acroşaj la minge şi o tehnicitate foarte bună, cu controlul
balonului, ceea ce face ca jucătorii să posede calităţi evidente de finalizare.
Postul de fundaş lateral a evoluat de la forme pur defensive în vechile sisteme de
joc la sarcini cu caracter dublu: atac-apărare, până la fotbalul total, în zilele noastre.
Atacul începe în propriul careu, când mingea se află în posesia unui jucător, de
regulă la fundaşul lateral, care prin poziţia sa laterală, zonă care este mai descongesti-
onată, are posibilitatea de a avea o privire de ansamblu asupra jocului propriei echipe,
cât şi a adversarului.
Fundaşul lateral este acela care pune în valoare atacanţii prin pase lungi,
combină cu mijlocaşii şi execută acţiuni de pătrundere către poarta adversă, deci este
jucătorul de la care pleacă primele acţiuni ofensive.
În contextul fotbalului actual, când posturile în echipă aproape au dispărut, este
din ce în ce mai evident rolul de foarte bun finalizator pe care îl capătă fundaşul lateral
în timpul unui joc.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA CERCETĂRII
3.1. Perioada şi locul desfăşurării cercetării

Am realizat această cercetare în perioada desfăşurării campionatului Diviziei D
1991-1997, şi anume de la data de 17 septembrie 1991 până la 25 mai 1997, pe terenul
echipei Constructorul Tg-Jiu (terenul 2 Pandurii Tg-Jiu), cât şi pe alte stadioane din
judeţul Gorj, unde aceasta a susţinut jocuri în deplasare. De asemenea, chestionarele
celorlalţi antrenori şi jucători le-am realizat la sediul Comisiei Judeţene de Arbitraj şi
pe terenurile acestor echipe.
Baza sportivă Constructorul Tg-Jiu este o bază complexă care cuprinde toate
anexele şi un singur teren:
- un teren gazonat plus tabelă de marcaj;
- anexele cuprind: vestiarele pentru echipa de seniori şi pentru echipa de juniori
şi duşuri.
Echipa de juniori a fost antrenată de Costache Marius
3.2. Subiecţii studiaţi

Am ales ca subiecţi de studiu jucătorii de pe postul de fundaş lateral al echipei
Constructorul Tg-Jiu, deoarece ei întrunesc toate condiţiile necesare acestui studiu, atât
din punct de vedere al postului pe care îl ocupă, cât şi din punct de vedere al jocului
practicat. Din acest motiv am cules datele personale necesare la începutul turului
campionatului Diviziei D şi le-am notat în tabelul de mai jos.
Numele şi prenumele Sichitiu Dumitru Floroiu Florin Varga Alexandru
Anul naşterii 5.05.1965 19.10.1968 25.11.1970
Talie 1,75 m 1,75 m 1,76 m
Greutate 72 75 70
Post în echipă Fundaş stânga Fundaş dreapta Fundaş dreapta
Nr. goluri marcate 5 2 1
3.3. Metode de cercetare

Am analizat această lucrare bazându-mă pe o serie de metode de cercetare care
au un rol foarte important în realizarea unui studiu real asupra unei echipe la acest
nivel de performanţă.
Dintre metodele folosite:
Studiul bibliografiei – am studiat o serie de manuale şi cărţi de specialitate ale
unor antrenori cu un nume sonor în practica şi teoria jocului de fotbal. Bibliografia
acestei lucrări este trecută la “Bibliografie. Anexe”;
Metoda observaţiei şi înregistrării – am urmărit o serie de jocuri şi
antrenamente, realizând fişe de înregistrare la meciuri jucate de Constructorul Tg-Jiu,
cât şi protocoale de observaţie la antrenamente.
Metoda chestionarului – întrebările din chestionarele pe care le-am elaborat
pentru jucători şi antrenori sunt de actualitate în ceea ce priveşte pregătirea fundaşului
lateral şi de aceea au fost chestionaţi şi antrenori şi jucători ai diferitelor echipe.
Metoda prelucrării statistico-matematice a datelor – am calculat media
aritmetică pentru acţiunile tehnico-tactice ale jucătorilor studiaţi, comparând
răspunsurile date de subiecţii chestionaţi (antrenori şi jucători).
CHESTIONARE REALIZATE PENTRU ANTRENORI ŞI JUCĂTORI
I. Chestionar pentru antrenori

1. Ce calităţi trebuie să posede, după părerea dumneavoastră, jucătorul
specializat pe postul de fundaş lateral?
2. Ce metode folosiţi în antrenament pentru perfecţionarea jocului fundaşului
lateral?
3. Cât timp acordaţi în antrenament fundaşului lateral în cadrul echipei?
4. Care este rolul fundaşului lateral în echipa antrenată de dumneavoastră?
5. Care sunt zonele de acţiune ale fundaşului lateral în fotbalul actual?
II. Chestionar pentru jucători

1. Care sunt elementele tehnico-tactice importante în jocul fundaşului lateral în
fotbalul actual?
2. Ce calităţi trebuie să posede fundaşul lateral pentru a fi eficient în joc?
3. În cadrul antrenamentului se insistă pe pregătirea specifică a fundaşului
lateral? În ce mod?
4. Consideraţi jocul fundaşului lateral de importanţă majoră sau nu în fotbalul
actual? De ce?
3.4. Mijloace pentru perfecţionarea jocului fundaşului lateral

Pentru ca fundaşul lateral să fie eficient în joc, el trebuie să-şi însuşească în
primul rând elementele tehnice cu şi fără minge (lovirea mingii cu capul, lovirea mingii
cu piciorul, deposedările, marcajul).
Lovirea mingii cu capul se realizează fie de pe loc, fie din alergare pe diferite
direcţii:
- lovirea mingii cu capul de pe loc cu minge aruncată de către antrenor;
- lovirea mingii din şezând, cu realizarea unei flexii a trunchiului pe coapsă;
- lovirea mingii de pe loc la distanţă;
- lovirea mingii cu capul din săritură, cu o amplă extensie a trunchiului;
- lovirea mingii cu capul după ce jucătorul a “luat faţa” unui atacant.
Lovirea mingii cu capul are şi un suport tactic, deoarece un apărător care se
găseşte în careul de 16 m trebuie să respingă mingea în lateral şi nu în faţa careului,
deoarece de acolo se poate înscrie foarte uşor gol, fie prin şut la poartă, fie printr-o
combinaţie simplă (Exemplul 1, 2).
Lovirea mingii cu piciorul trebuie să se
execute cu cât mai multă precizie spre un
coechipier sau, dacă nu este posibil, trebuie să
se respingă lateral sau cât mai departe de
poarta proprie.
În cazul când apărătorul marchează adversarul B şi din spate vine lansat pentru
a primi mingea atacantul B 1, liberoul A1 îi iese în întâmpinare şi încearcă să-l
deposedeze sau să îl întârzie să finalizeze.
Schimbul de adversari – se pot contracara schimburile de locuri şi un-doi-urile
executate de atacanţi (exemplu – doi apărători marchează la supraveghere sau
intercepţie pe doi atacanţi care încarcă

să-şi găsească spaţii libere pentru a pătrunde spre poartă. În această situaţie, la
schimbul lor de locuri, pasă pe poziţii viitoare apărătorul A 1 preia atacantul B, iar
apărătorul B1 pe atacantul A).
Pentru a perfecţiona acţiunile tactice individuale (marcajul, tatonarea,

recuperarea mingii) amintim câteva exerciţii foarte eficiente:
Joc 1-1, unul dintre jucători caută să-l depăşească pe celălalt şi să tragă la
poartă, apărătorul urmăreşte să-l împiedice şi să-l deposedeze de minge.
Antrenorul cu o minge şi doi jucători: atacantul se demarcă permanent pe un
spaţiu limitat, pentru a primi mingia de la antrenor, iar apărătorul îl marchează
încercând să-l împiedice.
Joc la poartă cu oprirea acestuia când încalcă observaţiile antrenorului.
Marcajul strict la atacanţii pătrunşi în zona 1 pe culoarul I central. Fundaşul
central realizează marcajul, iar liberoul supraveghează zona din spatele acesteia
intervenind şi la fundaşii laterali în caz că aceştia sunt depăşiţi de atacanţii adverşi.
Supravegherea sau marcajul la atacanţii care iau parte la faza fixă de joc.
Replierea rapidă a fundaşului însoţind sau ajungând chiar înaintea adversarului
(ex. – de la centru pleacă câte doi, un atacant şi un apărător, antrenorul trimite mingea
şi apărătorul încearcă să intervină la minge înaintea atacantului B).
Ocuparea culoarului I central, cu supravegherea sau marcarea pentru
deposedare, închiderea culoarelor sau intercepţia mingii.
Organizarea apărării în culoarul I prin dispunerea ei mai avansat pentru

împiedicarea adversarului de a trage la poartă de la distanţe mici (din careul mare sau
careul mic).
Marcajul dublu la atacanţii de superclasă, cu scopul de a deposeda sau cel puţin
de a închide culoarele de pasare sau şut la poartă. Dacă primul apărător a fost depăşit,
al doilea apărător venit în sprijinul coechipierului se plasează la o distanţă optimă,
pentru a interveni prin deposedare. Dacă şi acesta a fost depăşit, un al treilea apărător,
plasându-se în scară intervine în acelaşi scop.
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
4.1. Prezentarea datelor

Prezenta lucrare şi-a propus să urmărească principalele acţiuni tehnice şi tactice
realizate de cei trei subiecţi urmăriţi în 18 jocuri. Principalele acţiuni tehnice urmărite
au fost: lovirea mingii cu capul în apărare şi în atac, lovirea mingii cu piciorul în
apărare şi în atac, deposedări cu păstrarea mingii, deposedări fără păstrarea mingii,
deposedări pentru adversar.
Principalele acţiuni tactice urmărite au fost:
- pasele eficiente;
- pasele neeficiente.
Din cele 3 jocuri urmărite în care a jucat titular, jucătorul Sichitiu Dumitru a
realizat următoarele:
Lovirea mingii cu capul: în faza de apărare, în repriza I – 20 lovituri, în repriza
a II-a – 25 lovituri, iar în atac în repriza I – 5 lovituri, în repriza a II-a – 7 lovituri,
rezultând un total 45 de lovituri în fazele de apărare şi 12 lovituri în fazele de atac;
Lovirea mingii cu piciorul: în faza de apărare, în repriza I – 150 lovituri, în
repriza a II-a - 120 lovituri, iar în atac în repriza I – 10 lovituri, în repriza a II-a – 15
lovituri, reieşind un total de 270 lovituri în fazele de apărare şi 25 de lovituri în fazele de
atac;
Deposedări cu păstrarea mingii, în repriza I – 25, în repriza a II-a – 20,
rezultând un total de 45 de deposedări;
Deposedări fără păstrarea mingii în repriza I – 20, iar în repriza a II-a – 7,
rezultând 27 de deposedări;
Deposedări pentru adversar în repriza I – 15, iar în repriza a II-a – 10 lovituri,
rezultând în total 25;
Pase eficiente în repriza I – 40, în repriza a II-a 20, rezultând în total 60 de pase.
Pase neeficiente în repriza I – 15, în repriza a II-a – 28, rezultând în total 43 de
pase.
Jucătorul Floroiu Florin, urmărit în 3 meciuri în care a jucat titular, a
înregistrat următoarele:
Lovirea mingii cu capul: în faza de apărare în repriza I –30 lovituri, în repriza a
II-a – 5 lovituri iar în faza de atac în repriza I - 10 lovituri, în repriza a II-a – 7 lovituri,
rezultând un total 35 de lovituri în fazele de apărare şi 17 lovituri în fazele de atac;
Lovirea mingii cu piciorul: în faza de apărare în repriza I - 75 lovituri, în repriza
a II-a - 70 lovituri, iar în atac în repriza I – 8 lovituri, în repriza a II-a – 5 lovituri,
reieşind un total de 145 lovituri în fazele de apărare şi 13 de lovituri în fazele de atac;
Deposedări cu păstrarea mingii în repriza I – 27, în repriza a II-a – 10, rezultând
un total de 37 de deposedări;
Pase eficiente în repriza I – 30, în repriza a II-a 21, rezultând în total 51 de pase.
pase.
Jucătorul Varga Alexandru, urmărit în 3 jocuri, a înregistrat următoarele:
Lovirea mingii cu capul: în faza de apărare în repriza I –22 lovituri, în repriza a
II-a – 18 lovituri, iar în faza de atac în repriza I - 17 lovituri, în repriza a II-a – 16
lovituri, rezultând un total 40 de lovituri în fazele de apărare şi 33 lovituri în fazele de
atac;
Lovirea mingii cu piciorul: în faza de apărare în repriza I - 62 lovituri, în repriza
a II-a - 45 lovituri, iar în atac în repriza I – 21 lovituri, în repriza a II-a – 5 lovituri,
reieşind un total de 108 lovituri în fazele de apărare şi 26 de lovituri în fazele de atac;
Deposedări cu păstrarea mingii în repriza I – 29, în repriza a II-a – 10, rezultând
un total de 39 de deposedări;
Pase eficiente în repriza I – 35, în repriza a II-a 25, rezultând în total 60 de pase;
pase.
Întrebările din chestionarele antrenorilor au primit următoarele răspunsuri:

1. La prima întrebare, majoritatea antrenorilor au răspuns:
- o dezvoltare somatico-motorie deosebită;
- un simţ al aprecierii, intuiţiei deosebite;
- o pregătire fizică, tehnică şi tactică la un înalt nivel.
2. La a doua întrebare răspunsurile au fost:
- individualizare în cadrul pregătirii tehnice;
- global în cadrul pregătiri tactice.
3. La a treia întrebare răspunsurile au vizat atât pregătirea tehnică, tactică şi
fizică, fie pentru jocurile de acasă, fie pentru cele din deplasare.
Procentele au oscilat între 35 – 40% în cazul jocurilor de acasă şi între 70-80%
în cazul jocurilor din deplasare.
4. La ultima întrebare toţi cei cinci antrenori chestionaţi de către mine au fost de
acord că locul fundaşului lateral este pe tot terenul, el putând acţiona şi în atac şi în
apărare. Iată numele celor 5 antrenori pe care eu am vrut să-i chestionez şi totodată să
aflu câteva din secretele acestui joc complex numit fotbal: Manea Nicolae-Minerul
Urdari, Paul Nicolae-Constructorul Tg-Jiu, Seceleanu Paul-Progresul Tg-Jiu, Croitoru
Constantin-Metalurgistul Sadu şi Popescu Marius-Energetica Tismana.
La chestionarele adresate jucătorilor s-au înregistrat următoarele răspunsuri:
1. La prima întrebare au răspuns – elementele tehnice: lovirea mingii cu capul,
cu piciorul, deposedările; elementele tactice: marcajul şi pasele.
2. La a doua întrebare majoritatea au răspuns că dezvoltarea calităţilor motrice
(viteza, forţa, rezistenţa, îndemânarea) stau la baza pregătirii fundaşului lateral.
3. La a treia întrebare răspunsurile au fost afirmative în toate cazurile.
4. La a patra întrebare toţi cei chestionaţi au răspuns că rolul fundaşului lateral
a crescut enorm în ultima vreme, datorită fotbalului total practicat de echipele mari, în
care fundaşul lateral a devenit un mijlocaş în faza de construcţie şi chiar o extremă,
alimentând cu centrări atacanţii centrali.
4.2. Prelucrarea şi interpretarea datelor

Analizând datele din fişele înregistrate ale sportivului Sichitiu Dumitru a reieşit
că:
media aritmetică a totalului loviturilor cu capul şi piciorul în faza de apărare
este 201,5:
73  330
MA   201,5
2
media aritmetică a totalului loviturilor cu capul şi piciorul în faza de atac este
18:
15  21
MA   18
2
din totalul de 97 deposedări efectuate în cele 3 jocuri, 50 % au fost cu păstrarea
mingii, 20% au fost fără păstrarea mingii, 27 % au fost pentru adversar (Graficul 1);
40,00% 39,51%
31,35% 29,10%
30,00%
Deposedări cu păstrarea mingii
% 20,00% Depăsedări fără păstrarea mingii
Deposedări pentru adversar
10,00%
0,00%
1 2 3
Graficul 1: Raportul deposedărilor realizate de jucătorul Sichitiu Dumitru
din totalul de 103 pase eficiente şi neeficiente efectuate în cele 3 jocuri, 58,3% au
fost pase eficiente şi 42% au fost ineficiente;
Din analiza celor două medii aritmetice reiese că ponderea loviturilor cu capul şi
piciorul este mai mare în faza de apărare (315) decât cea din faza de atac (37). Aceasta
dovedeşte că fundaşul lateral Sichitiu Dumitru are deocamdată mai multe sarcini
defensive decât ofensive.
În ceea ce priveşte deposedările, procentul de aproape 40%, reprezentând
deposedări cu păstrarea mingii, este aproape de jumătatea eficienţei acestor acţiuni
tehnice, fiind cu 10% peste celelalte două tipuri de deposedări. Aceasta dovedeşte că
deposedarea este una dintre cele mai importante acţiuni tehnice specifice postului de
fundaş lateral.
În ceea ce priveşte pasele eficiente şi neeficiente efectuate de Sichitiu Dumitru
Ion în cele 3 meciuri înregistrate, diferenţa de 17% între pasele eficiente şi neeficiente
demonstrează o bună privire de ansamblu a jocului de către acesta. De asemenea,
procentul de 58,3% al paselor eficiente este peste jumătatea procentajului de eficienţă al
unui jucător specializat pe postul de fundaş lateral.
Analizând datele din fişele de înregistrare ale jucătorului Floroiu Florin, a reieşit
că:
este de 180:
181  51
MA   116
2
media aritmetică a totalului loviturilor cu capul şi piciorul în faza de atac este de
11,5:
9  14
MA   11,5
2
Din totalul de 65 de deposedări efectuate în cele 3 jocuri, 48,2% au fost cu
păstrarea mingii, 30,8% au fost fără păstrarea mingii şi 22,1% au fost pentru adversar
(Graficul 2).
Din totalul de 85 pase în cele 3 jocuri, 65,5% au fost pase eficiente şi 35,5% au
fost neeficiente.
50,00% 45,40%
40,00% 29,09%
25,45% Deposedări pentru adversar
30,00%
Depăsedări fără păstrarea mingii
%
20,00% Deposedări cu păstrarea mingii
10,00%
0,00%
Graficul 2: Raportul deposedărilor realizate de jucătorul Floroiu Florin
Din analiza celor două medii aritmetice reiese că ponderea loviturilor cu capul şi
piciorul este mai mare în faza de atac (65) decât în cea de apărare (85). Aceasta
dovedeşte, ca şi în cazul lui Floroiu Florin şi Sichitiu Dumitru este preocupat în general
de realizarea sarcinilor defensive şi în particular pentru urcare în atac. În ceea ce
priveşte deposedările, procentul de aproape 65%, care reprezintă deposedările cu
păstrarea mingii, aproape 50% şi dublu faţă de celelalte două tipuri de deposedări,
dovedeşte faptul că fundaşul Floroiu Florin îşi are însuşită foarte bine tehnica
deposedării. În legătură cu pasele eficiente şi neeficiente efectuate de acest jucător în
cele 3 jocuri vizionate, peste 50% au fost pase eficiente, ceea ce ne dovedeşte faptul că îşi
are însuşite foarte bine şi celelalte elemente tehnice.
Analizând datele fundaşului Varga Alexandru, înregistrate în 3 jocuri, a reieşit
că.
este de 67
39  115
MA   77
2
media aritmetică a totalului loviturilor cu capul şi piciorul în faza de atac este de
14:
13  15
MA   14
2
Din totalul de 56 de deposedări în 3 jocuri, 37,5 % au fost cu păstrarea mingii,
39,71% au fost fără păstrarea mingii şi 26,7% au fost pentru adversari (Graficul 3).
40,00% 37,50% 39,71%
30,00%
26,70%
Deposedări cu păstrarea mingii
% 20,00% Depăsedări fără păstrarea mingii
Deposedări pentru adversar
10,00%
0,00%
1 2 3
Graficul 3: Raportul deposedărilor realizate de jucătorul Gânju Florin
Din totalul de 72 pase eficiente şi neeficiente efectuate în cele 3 jocuri, 70,8% au

fost eficiente, iar 29,1 neeficiente.
Din analiza datelor rezultă că jucătorul Gânju Florin este în general un apărător
care îşi realizează în primul rând sarcinile de apărare şi apoi cele de atac şi care are
bine însuşite acţiunile tehnico-tactice, acestea rezultând din diferenţele mari de valori
ale deposedărilor şi paselor.
CAPITOLUL V
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
CONCLUZII
1. Pentru a studia acţiunile tehnico-tactice ale fundaşului lateral este necesară o
documentare de specialitate, folosind experienţa unor jucători şi antrenori care
lucrează în eşaloanele superioare.
2. Utilizarea mijloacelor tehnico-tactice realizează pentru jucătorul specializat pe
postul de fundaş lateral la o echipă de Divizia D:
- o instruire temeinică de specialitate;
- o pregătire fizică generală;
- formarea unui fond larg de deprinderi motrice specifice jocului de fotbal;
- o dezvoltare echilibrată a tuturor calităţilor motrice în raport cu particulari-
tăţile postului de fundaş lateral.
3. Utilizarea acţiunilor tehnico-tactice specifice postului de fundaş lateral
realizează o foarte bună îndeplinire a obiectivelor sportului de performanţă:
- o stare de sănătate bună,
- favorizarea unei dezvoltări fizice armonioase, prin creşterea taliei şi a
principalelor grupe musculare;
- contribuie la dezvoltarea calităţilor şi trăsăturilor morale şi intelectuale, a
simţului estetic.
4. Pentru sportivul de performanţă cu o clasificare înaltă, o pregătire tehnică
precisă joacă un rol principal, aceasta evidenţiindu-se printr-o mare stabilitate, la grad
înalt de intensitate a efortului, printr-un consum minim de energie şi timp, pentru
perfecţionare.
5. Perfecţionarea tehnică nu trebuie să stânjenească creşterea vitezei şi a
celorlalte calităţi motrice (forţă, rezistenţă).
6. Antrenamentele de tehnică şi tactică trebuie să fie concepute ca un proces de
adaptare şi trebuie planificate chiar dacă aspectul preponderent nu este cel energetic.
PROPUNERI
1. În vederea creşterii eficienţei în joc a unui jucător specializat pe postul de
fundaş lateral, să se utilizeze unele acţiuni tehnico-tactice care să scurteze timpul
necesar perfecţionării pe acest post.
2. Să se folosească pe tot parcursul anului de instruire, inclusiv în antrenamente,
mijloace specifice de pregătire tehnică pentru postul de fundaş lateral.
ANEXE
RĂSPUNSURI LA CHESTIONARE ANTRENORI
CHESTIONAR NR. 1
ANTRENOR: NICOLAE PAUL

ECHIPA ANTRENATĂ: CONSTRUCTORUL TG-JIU
1. Trebuie să aibă foarte bine dezvoltate calităţi fizice, motrice, tehnice, viziune
tactică deosebită şi calităţi psihice deosebite.
2. El trebuie să se pregătească atât individual cât şi global în cadrul pregătirii
tactice cu întreaga echipă.
3. În cazul unui joc în deplasare ponderea antrenamentelor în microciclul
respectiv este de:
pentru un joc acasă 40%;
pentru un joc în deplasare 50-55%.
4. În apărare el trebuie să marcheze atacantul din zona cea mai apropiată de
poartă pe culoarul său, în atac el este solicitat mai ales la pătrunderi pe flanc cu
centrare în careul advers.
5. În echipă, locul fundaşului lateral este pe tot terenul, el poate acţiona şi în atac
şi în apărare, în extremă şi centru, acolo unde îl surprinde faza respectivă şi unde are
posibilitatea de a interveni pentru balon sau pentru a ajuta coechipierii.
CHESTIONAR NR. 2
ANTRENOR: RĂDOI MIRCEA

ECHIPA ANTRENATĂ: CSS PANDURII TG-JIU
1. O dezvoltare somatico-motorie deosebită.

Un simţ al aprecierii (distanţă), intuiţie deosebite.
O pregătire fizică, tehnico-tactică la un înalt nivel.
2. Individualizare în cadrul pregătirii tehnice.
Globală în cadrul pregătirii tactice.
3. Dacă este antrenament de pregătire tehnică – 60%
Dacă este antrenament de pregătire tactică – 30%
Dacă este antrenament de pregătire fizică – 100%
Verificare prin joc în funcţie de locul unde vor desfăşura etapa următoare (acasă
sau deplasare) – acasă 50%, deplasare 80%.
4. Are rolul de a asigura liniştea sufletească.
Este cel care dă încredere echipei în fazele dificile atât acasă cât şi în deplasare.
5. El trebuie să se deplaseze între cele două careuri de 16 m, pe banda sa laterală.
CHESTIONAR NR. 3
ANTRENOR: MANEA NICOLAE

ECHIPA ANTRENATĂ: MINERUL URDARI
1. După părerea mea, un jucător specializat pe postul de fundaş lateral trebuie să

aibă următoarele calităţi: forţă, detentă, care implică viteză de reacţie, clarviziune, care
trebuie să-i determine eleganţă în joc pentru realizarea sarcinilor, să aibă spirit de bun
coordonator.
2. În antrenamentul echipei Minerul Urdari, pentru a perfecţiona jocul
fundaşilor laterali, trebuie să lucrezi atât individual, cât şi colectiv cu întreaga echipă,
pentru a-şi însuşi procedeele tehnice şi tactice specifice postului.
3. Într-un antrenament, un jucător pe postul de fundaş lateral trebuie să lucreze
cam jumătate din timpul acordat pregătirii tehnico-tactice – individual, iar cealaltă
jumătate pregătirii tacticii colective – global.
4. El trebuie să acopere zona laterală a apărării şi să marcheze jucătorul care îi
este dat în grijă, dar şi să participe la acţiunile de atac.
5. Fundaşul lateral trebuie să acopere banda laterală a terenului propriu şi zona
în care se deplasează jucătorul pe care trebuie să-l marcheze, tatonându-l continuu.
CHESTIONAR NR. 4
ANTRENOR: SECELEANU PAUL
ECHIPA ANTRENATĂ: PROGRESUL TG-JIU
1. Un fundaş lateral trebuie să fie bine proporţionat, să aibă forţă pentru a putea
face faţă atacurilor adverse, pentru că unele echipe au atacanţi foarte înalţi şi bine
legaţi. De asemenea, el trebuie să fie foarte bine pregătit tehnic pentru a-şi rezolva
sarcinile impuse de antrenori şi întâlnite în joc.
2. În antrenament, pentru perfecţionarea jocului fundaşilor laterali folosesc
metode de exersare individuală, pe perechi şi global (faze de joc), cu accent pe anumite
reguli.
3. În timpul antrenamentului insist în particular pe pregătirea fundaşului
lateral, deoarece el are un rol foarte important în structura echipei. De aceea, cam 40-
45% din antrenamentul tehnico-tactic individual, fundaşul lateral lucrează pentru:
lovirea mingii cu capul, cu piciorul, degajări, deposedări şi centrări.
4. În echipă, fundaşul lateral are un rol foarte important, deoarece
supraveghează zona de unde se elaborează atacul şi are grijă (marchează) atacantul din
zona sa, căruia trebuie să-i facă marcaj în terenul propriu.
5. Fundaşii laterali din echipa Progresul Tg-Jiu nu au o zonă limitată de acţiune,
ei pot acoperii tot terenul, contribuind la atacurile echipei proprii şi supraveghind
atacanţii care se pot deplasa în orice zonă a terenului.
CHESTIONAR NR. 5
ANTRENOR: CROITORU DUMITRU

ECHIPA ANTRENATĂ: METALURGISTUL SADU
1. Orice jucător specializat pe postul de fundaş lateral trebuie să fie bine

pregătit: fizic, pentru a putea aplica sarcinile sale în joc; tehnico-tactic; psihic, pentru
că există meciuri care au o foarte mare încărcătură emoţională. De asemenea, el trebuie
să fie robust pentru a putea face faţă atacurilor adverse.
2. Dintre metodele folosite în antrenament pentru perfecţionarea jocului
fundaşilor laterali ar fi: lucrul individual, lucrul între toţi fundaşii şi împreună cu toată
echipa, pentru a surprinde anumite secvenţe din joc.
3. În antrenament, pregătirea fundaşilor laterali depinde de perioadă. În
general, trebuie să execute individual şi în condiţii de joc loviturile cu capul, loviturile
cu piciorul, marcajul şi centrările din alergare. Ca procentaj, cam 50% din timpul
alocat antrenamentului tehnico-tactic.
4. Fundaşii laterali au un rol foarte important, deoarece trebuie să marcheze
atacanţii echipei adverse, care pot înscrie şi să supravegheze zona din faţa porţii, de
unde se poate înscrie cu uşurinţă gol.
5. Zonele de acţiune ale fundaşului lateral în fotbalul actual sunt foarte întinse,
deoarece el poate primi sarcina să marcheze un jucător care se deplasează în orice parte
a terenului, dar poate contribui şi la atacul echipei proprii.
RĂSPUNSURI LA CHESTIONARE JUCĂTORI
CHESTIONAR NR. 1
JUCĂTOR CHESTIONAT: SICHITIU DUMITRU

ECHIPA UNDE JOACĂ: CONSTRUCTORUL TG-JIU
1. Elementele tehnico-tactice în apărare sunt:

- elementele tehnice - lovirea mingii cu capul, lovirea mingii cu piciorul,
deposedările;
- acţiunile tactice importante sunt marcajele (strict şi la supraveghere).
2. Trebuie să aibă toate calităţile motrice de bază bine dezvoltate: viteză,
îndemânare, forţă, rezistenţă.
3. Da. Fundaşii laterali se pregătesc atât individual, cât şi global, în cadrul
echipei: tehnic-individual, tactic-global.
4. Jocul fundaşului lateral este foarte important deoarece are atât sarcini
defensive, dar şi ofensive.
CHESTIONAR NR. 2
JUCĂTOR CHESTIONAT: FLOROIU FLORIN

1. Trebuie să fie bine pregătit atât tehnic, cât şi tactic: lovituri cu capul, cu
piciorul, deposedări, pasele, marcajul. Acestea trebuie să fie bine însuşite şi
perfecţionate pentru a nu pune probleme la apariţia unei situaţii de acest gen.
2. Trebuie să fie bine dezvoltat somatic, deoarece trebuie să susţină şi să
impulsioneze apărarea.
3. Da. Pentru pregătirea tehnică individual, pentru pregătirea fizică global,
pentru pregătirea tactică global. Evident, apar şi o serie de particularităţi în pregătirea
lui.
4. Da. Are o foarte mare importanţă deoarece el este jucătorul din apărare care
acţionează într-o zonă unde, de cele mai multe ori, este în luptă directă cu adversarul,
nemaifiind dublat de alt jucător.
CHESTIONAR NR. 3
JUCĂTOR CHESTIONAT: VARGA ALEXANDRU

1. Elementele tehnico-tactice în jocul fundaşului lateral sunt următoarele:

- lovirea mingii cu capul, cu piciorul;
- marcajul adversarului (în special marcajul om la om);
- deposedările;
- centrările.
2. Fundaşul lateral trebuie să aibă calităţi ca: forţă, pentru a se putea “bate” cu
atacanţii adverşi; viteză şi rezistenţă, pentru a putea face faţă atacanţilor rapizi, jocului
în viteză şi travaliului imens depus în timpul jocului.
3. Da. Pregătirea fizică şi tehnică în cadrul echipei – global şi individual, la fel ca
şi pregătirea tactică. De asemenea, antrenamentele depind de jocul pentru care echipa
se pregăteşte: acasă sau în deplasare.
4. Jocul fundaşului lateral este foarte important în obţinerea rezultatelor,
deoarece prin intervenţiile lui stopează acţiunile ofensive ale adversarilor din zona
porţii şi chiar poate pune pe contraatac propria echipă.
FIŞE DE ÎNREGISTRARE LA MECIURI DIN CAMPIONAT
FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE NR. 1
DATA: 5 august 1995

STADION: Constructorul Tg-Jiu
JOCUL ÎNREGISTRAT: Constructorul Tg-Jiu – Metalurgistul Sadu 1-0 (0-0)
AUTORII GOLURILOR: M. Stan 20,
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Sichitiu Dumitru
REPRIZA
I I TOTAL
I II
LOVIREA APĂRARE % 2
ELE MINGII CU CAPUL 5 2 7
ATAC 1 0
MENTE
1 0 1
TEHNICE
LOVIREA APĂRARE 1 2
MINGII CU 20 20 40
PICIORUL
ATAC 2 3
2 3 5
ACŢIUNI DEPOSEDĂRII CU 2
TACTICE PĂSTRAREA MINGII 3 2
3 2 5
DEPOSEDĂRI FĂRĂ 1 1 2
PĂSTRAREA MINGII 1 1
DEPOSEDĂRI PENTRU 1 0 1
ADVERSAR 1 0
PASE EFICIENTE 7 7
7 7 14
PESE NEEFICIENTE 4 1
4 1 5
DATA: 12 august 1995

JOCUL ÎNREGISTRAT: Constructorul Tg-Jiu – Energetica Tismana 2-1 (2-1)
AUTORII GOLURILOR: C.Baldovin, 35, C. Bloancă 42 / F. Popeangă 62
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Floroiu Florin
REPRIZA
I I TOTAL
I II
LOVIREA APĂRA 7 3
ELE MINGII CU CAPUL RE 7 3 10
ATAC 2 2 4
MENTE
LOVIREA APĂRARE 20 23 43
TEHNICE ATAC 1 0 1
MINGII CU
PICIORUL
ACŢI DEPOSEDĂRII CU 2 4 6
UNI PĂSTRAREA MINGII
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR
PASE EFICIENTE 3 0 3
PASE NEEFICIENTE 6 8 14

STADION: Parângul Novaci
JOCUL ÎNREGISTRAT: Parângul Novaci – Constructorul Tg-Jiu 2-0 (1-0)
AUTORII GOLURILOR: S. Barna 28, V. Pupăză 65
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Varga Alexandru
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 2 0 2
ELE MINGII CU CAPUL
MENTE
ATAC 4 1 5
MINGII CU
TEHNICE
PICIORUL
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR

JOCUL ÎNREGISTRAT: Constructorul Tg-Jiu – Recolta Băleşti 2-1 (1-1)
AUTORII GOLURILOR: S.Raţă 10, D. Călin 47 / G. Cismaşu 36
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Bloancă Sorin
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 2 1 3
ELE MINGII CU CAPUL
MENTE
ATAC 1 0 1
MINGII CU
TEHNICE
PICIORUL
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR
PESE NEEFICIENTE 1 6 7

STADION: Viitorul Bolboşi
JOCUL ÎNREGISTRAT: Viitorul Bolboşi – Constructorul Tg-Jiu 1-0 (0-0)
AUTORII GOLURILOR: I. Marin 67
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Georgescu Vasile
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 2 1 3
ELE MINGII CU CAPUL
MENTE
ATAC 2 1 3
MINGII CU
TEHNICE
PICIORUL
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR
DATA: 3 septembrie 1995

JOCUL ÎNREGISTRAT: Constructorul Tg-Jiu – FC Forestierul Tg-Jiu 2-1 (1-0)
AUTORII GOLURILOR: C. Baldovin 27, M. Stan 65 / P. Simion 82
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Sandu Marian
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 3 3 6
ELE MINGII CU CAPUL
MENTE
ATAC 2 3 5
MINGII CU
TEHNICE
PICIORUL
ACŢIUNI DEPOSEDĂRII CU 1 1 2
TACTICE PĂSTRAREA MINGII
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR

STADION: Minerul Stoina
JOCUL ÎNREGISTRAT: Minerul Stoina – Constructorul Tg-Jiu 3-0 (1-0)
AUTORII GOLURILOR: I. Stoican 25, V.Pavel 47, E. -Balauru 82
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Marian Sergiu
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 1 0 1
ELE MINGII CU CAPUL
MENTE
ATAC 2 1 3
MINGII CU
TEHNICE
PICIORUL
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR

JOCUL ÎNREGISTRAT: Constructorul Tg-Jiu – Minerul Urdari 2-0 (1-0)
AUTORII GOLURILOR: P. Nicolae 10, C. Baldovin 65
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Călin Connstantin
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 1 4 5
ELE MINGII CU
MENTE CAPUL
TEHNICE
ATAC 2 3 5
MINGII CU
PICIORUL
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR

STADION: FC Minerul Motru II
JOCUL ÎNREGISTRAT: FC Minerul Motru II – Constructorul Tg-Jiu 2-1(0-0)
AUTORII GOLURILOR: C.Tunaru 50, I. Calotă 60 / M. Stan 82
JUCĂTOR ÎNREGISTRAT: Floroiu Florin
REPRIZA
I II TOTAL
ATAC 3 2 5
ELE MINGII CU CAPUL
MENTE
ATAC 3 2 5
MINGII CU
TEHNICE
PICIORUL
TACTICE
PĂSTRAREA MINGII
ADVERSAR
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE LA ANTRENAMENTE
Data: 1 august 1995

Locul desfăşurării: stadionul Constructorul Tg-Jiu
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 1
Tema antrenamentului: antrenament fizic pentru dezvoltarea rezistenţei şi

vitezei.
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală fără minge;
- încălzire colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:
- 8 serii de alergări - 2/4 lăţimea terenului;
- 3/4 diagonală până la centru;
- 4/4 diagonală de la centru până la colţul terenului.
- mers până la colţul celălalt.
- joc 5 la 2 pe o porţiune delimitată;

- pase în 2 cu finalizare şut la poartă;
- conducere pasă la antrenor, reprimire pasă lateral la un coechipier, care vine
lansat şi şutează la poartă;
- joc din două atingeri cu oprirea jocului şi observaţii tactice;
- joc liber.
Observaţii:
Fundaşii laterali au lucrat global cu întreaga echipă pentru perfecţionarea
şuturilor la poartă şi pregătirea fizică.
Data: 5 august 1995

Tema antrenamentului: consolidarea tehnicii individuale în jocul cu capul, cu

piciorul şi a preluărilor.
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire cu şi fără minge;
- exerciţii de stretching şi mobilitate articulară.
Conţinut:
- lovirea mingii cu capul de pe loc din pasă de la un coleg;
- lovirea mingii cu capul din uşoară deplasare stânga-dreapta.
- lovirea mingii cu capul din centrări efectuate de extremele laterale de la colţul
terenului;
- degajarea mingii cu piciorul venită din centrare fără preluare spre o zonă fixă;
- preluarea mingii spre lateral şi pasă spre fundaşul lateral de pe acea parte;
- joc atacanţi-apărători pe o jumătate de teren cu obiectiv pentru atacanţi -
finalizarea şi pentru apărători - îndepărtarea pericolului.
- joc liber pe tot terenul.
Observaţii:
Antrenamentul a fost individualizat, fundaşii laterali lucrând pentru lovirea
mingii cu capul şi piciorul .
Data: 9 august 1995

Tema antrenamentului: antrenament individual pentru perfecţionarea acţiunilor

tehnico-tactice la fundaşii laterali.
Durată: 80 minute.
Încălzire:
- joc 5 la 2 pe o suprafaţă mică.
Conţinut:
- sprinturi pe 10-40 m cu sărituri din diferite poziţii (ghemuit, şezând, culcat
facial, culcat dorsal).
- fundaşii laterali lucrează individual pentru: dublaj, respingerea mingii pe
spate; respingerea mingii din drop; degajări;
- mijlocaşii, fundaşii laterali şi atacanţii lucrează pentru învăluiri pe zonele
laterale ale terenului;
- joc pe zonele laterale: 3 atacanţi şi 2 apărători;
- joc 4 contra 2 dintr-o atingere;
- 5 atacanţi contra 4 apărători pe o jumătate de teren;
- executarea loviturilor libere cu zid de la 16-20 m;
- joc dintr-o atingere pe jumătate de teren.
Observaţii:
Fundaşii laterali trebuiau să urmărească indicaţiile antrenorului cu privire la
dublaj şi degajări într-o zonă fixată de aceştia mizându-se pe dublajul om la om.
Data: 12 august 1995

Tema antrenamentului: exerciţii tactice pentru perfecţionarea finalizării

Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală fără minge;
- încălzire cu minge;
- colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:
- din centrare, fundaşii resping mingea în lateral, vârfurile preiau şi recentrează
pe jos sau la semiînălţime.
- crearea unei zone libere prin atragerea fundaşului către centru, facilitând:
încrucişarea vârfului, învăluirea pe acea parte;
- pătrunderea spre poartă şi centrarea mingii înapoi spre 11 m pe jos.
- centrări şi trimiterea mingii cu capul spre poartă de către vârfuri, care fac
încrucişarea spre colţul scurt al porţii;
serie de alergări:
- 400 m 2/4 – 3 minute, pauză 1 minut
- 300 m 3/4 – 1 minut pauză 2 minute
- 300 m 2/4 – 1 minut şi 30 secunde, pauză 30 secunde.
- 500 m 3/4 – 2 minute.
- în pauză exerciţii de mobilitate articulară şi stretching.
- joc cu accent pe ieşirea la ofsaid.
- 20 de sprinturi pe 50 m cu întoarcere.
Observaţii:
Fundaşii trebuiau să respingă mingea cu capul sau cu piciorul spre lateral şi apoi
trebuiau să surprindă atacanţii în ofsaid. Mare atenţie pe fundaşul central care face de
obicei pasul primul la ofsaid.

Tema antrenamentului: perfecţionarea momentelor fixe în atac şi apărare.

Durată: 90 minute.
Încălzire:
- alergare 2/4 opt ture pe pista de atletism, gimnastică individuală, stretching şi
exerciţii de mobilitate;
- Sprinturi pe 100 m cu opriri şi porniri bruşte;
- Joc 4 la 2 pe spaţiu limitat.
Conţinut:
Executarea aruncărilor de la margine cu accent ca acestea să se realizeze în
lungimea liniei de margine, cu venirea jucătorului spre executant pentru a lăsa zonă
liberă şi pătrunderea altuia în această zonă.
Executarea loviturilor de la colţ cu încrucişări între atacanţi şi intrarea acestora
în zona colţului lung şi scurt al porţii. Fundaşii trebuie să marcheze atacanţii.
Executarea loviturilor libere cu zid din apropierea careului de 16 m şi realizarea
unor scheme (pasă laterală şi şut pe lângă zid, două pase laterale, minge aruncată peste
zid.
Joc bilateral cu accent pe tema lecţiei.
Observaţii:
Fundaşii laterali lucrează să marcheze strâns jucătorii care le erau încredinţaţi,
astfel încât aceştia să nu reuşească să primească mingea sau să finalizeze. Tot timpul
este recomandat ca fundaşii laterali să fie atât de bine plasaţi încât să poate fi primii la
minge.
Tema antrenamentului: mişcări tactice pentru lansarea contraatacului.

Durată: 90 minute.
Încălzire:
- exerciţii din şcoala alergării la fluierul antrenorului;
- încălzire cu mingea;
- încălzire fără minge;
- joc 5 la 2 pe suprafaţă redusă;
Conţinut:
- Lansarea contraatacului cu o mână de către portar.
- Lansarea contraatacului de către fundaşul lateral pe aceeaşi parte;
- Lansarea contraatacului cu minge în diagonală pentru extrema din partea
opusă.
- Contraatac lansat de la centru de antrenor, preluare şi finalizare la început
fără şi apoi cu apărător;
- Contraatac lansat de la centru de către antrenor, preluare şi pasă pentru
finalizare cu şut, la un coechipier care vine lansat din urmă.
- Joc din două atingeri cu opriri şi observaţii tactice;
- Joc liber pe jumătate de teren;
- Schimburi de pase un doi între fundaşii laterali şi extreme.
Observaţii:
Fundaşii laterali au lucrat individual pentru respingerea mingii cu capul şi cu
piciorul şi apoi colectiv cu întreaga echipă pentru respingerea contraatacului.
Se urmăreşte consolidarea jocului şi cunoaşterea anticipată a deplasării fundaşi -
atacanţi pe tot parcursul jocului.

Tema antrenamentului: exersarea şuturilor la poartă din alergare cu şi fără

preluare, momente fixe (lovituri libere, cornere)
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- joc 4 la 2 pe o porţiune limitată;
- încălzire cu minge;
Conţinut:
- conducerea mingii la 30 m şi şut la poartă de la 16 – 18 m.
- conducerea mingii, pasă la antrenor şi şut la poartă fără preluare de la 16-18
m;
- Centrare şi şut fără preluare la poartă din careul de 16 m.
- Executarea cornerelor – atacanţii se demarcă pentru a primii mingea şi
apărătorii marchează.
- Lovituri libere de la 16 –20 m cu aplicarea unor scheme (pasă laterală, minge
trimisă peste zid);
- Joc cu pase din prima fără preluare.
Observaţii:
Fundaşii execută şuturi la poartă şi apoi execută marcajul atacanţilor la cornere
şi lovituri libere.
Data: 1 septembrie 1995

Tema antrenamentului: perfecţionarea marcajului şi demarcajului în zona

centrală
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală cu şi fără minge;
Conţinut:
- joc 2 la 2 pe jumătate de teren;
- antrenorul pasează, atacantul central se demarcă pentru a scăpa de fundaşul
lateral, care încearcă să-l marcheze fără ca acesta să primească minge.
- joc 3 la 3 apărătorii cu atacanţii cu încercare de finalizare.
- joc cu temă (întrerupere când nu respectă indicaţiile tactice ale antrenorului);
- alergări cu schimbare de direcţie şi mărirea tempoului la fluierul antrenorului.
- alergare cu spatele şi opriri bruşte şi apoi sprinturi cu faţa, pe 10-20 m.
Observaţii:
Fundaşii laterali lucrează pentru marcarea atacanţilor, care încearcă să se
demarce (obiectiv - atacanţii nu trebuie să primească mingea). Tot timpul este
recomandat ca fundaşii să fie într-o continuă mişcare, să anticipeze din timp orice
deplasare a atacanţilor către poartă.

Tema antrenamentului: antrenament tehnico-tactic cu accent pe finalizare

Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală cu şi fără minge;
- joc 5 la 2 pe o suprafaţă delimitată.
Conţinut:
- încrucişări - vârf – vârf
- mijlocaş ofensiv – mijlocaş lateral
- mijlocaş ofensiv - vârf
- mijlocaş lateral - vârf
- s-a lucrat pe grupe de 3 fundaşi , 2 încrucişează şi al treilea finalizează prin şut
la poartă;
- simulare de învăluire, preluare în interiorul terenului, finalizare cu şut la colţul
lung sau prin driblingul portarului;
- joc cu sarcini (oprirea jocului pentru colectarea mişcărilor tactice);
- joc dintr-o singură atingere a mingii;
- joc liber pe toată suprafaţa terenului;
- joc din 2 atingeri cu preluare şi şut la poartă.
Observaţii:
Fundaşii laterali au lucrat pentru lovirea mingii cu capul şi cu piciorul şi pentru
marcajul atacanţilor care fac învăluirea.

Tema antrenamentului: combinaţii tactice pentru perfecţionarea finalizării.

Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală cu minge;
Conţinut:
- 2 x 10 sprinturi pe latul terenului, urmate de alergare uşoară;
- 1 la 1 cu finalizare, start de la 25-30 m (finalizare cu şut la poartă);

- 2 contra 2 cu finalizare, startul de la 60 m de poartă (finalizare şut la poartă);
- Joc liber pe tot terenul;
- Joc şcoală în mai multe reprize cu întreruperi ori de câte ori antrenorul
observă nereguli în plasamentul fundaşilor, atacanţilor.
Observaţii:
S-a pus accent pe viteza de execuţie a exerciţiilor şi pe finalizarea lor. Se
urmăreşte de către antrenor aducerea la parametrii optimi de pregătire fizică şi tactică
a echipei, precum şi la îndeplinirea sarcinilor primite de către atacanţi şi fundaşi în
timp util până la finalizarea acestora.
Bibliografie
1. Alexandrescu C. – Igiena educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1977
2. Bârsan M. – Fotbal. Probleme generale în tehnica jocului, editura IEFS, 1980
3. Commucci, N. – Manualul antrenorului de fotbal, editura CCPS, Bucureşti,
1988
Viani M.
4. Dragnea, A. – Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 1996
5. Dragnea A. – Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1984
6. Epuran M. – Compendiu de psihologie pentru antrenori, Editura Sport-
Turism,
Bucureşti, 1982
7. Epuran M. – Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1990
8. Ionescu M. – Fotbal - tehnica şi stilul, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976
9. Motroc I. – Fotbal de la teorie la practică, Editura Rodos 1994
10. Motroc I. – Modelarea antrenamentului la condiţiile jocului oficial
Cojocaru V.
11. Motroc I. – Fotbal - curs de bază, Vol. I - Bazele teoretice, Editura ANEFS,
Cojocaru V. Bucureşti, 1991
12. Motroc I. – Fotbal - curs de bază, Vol. II - Tehnica şi tactica, Editura
Cojocaru V. ANEFS, Bucureşti, 1991
13. Motroc I. – Fotbal - curs de bază, Vol. III - Fotbalul în şcoală, Editura
Cojocaru V. ANEFS, Bucureşti, 1991
14. Manuşaride C. – Aproape totul despre fotbal, Editura Sport-Turism,
Bucureşti,
Chemingeanu C. 1982
15. Nicu, A. – Antrenamentul sportiv modern, Editis Bucureşti, 1993
16. Niculescu A. – Fotbal. Metode şi mijloace, Editura Stadion, Bucureşti, 1972
Ionescu I.

Limbă

Cuprins

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

CAPITOLUL I: INTRODUCERE ………………………………………………. 3

CAPITOLUL III: ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………... ……….. 26

CAPITOLUL IV: PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA

BIBLIOGRAFIE. ANEXE. ……………………………………………………. 55

“Pregătirea tehnico-tactică a fundaşilor laterali la nivelul unei echipe de fotbal de Liga

1.1. Scurt istoric

1.3. Motivele alegerii temei

1.4. Gradul de actualitate şi scopul lucrării

1.5. Ipotezele lucrării

2.1. Noutăţi şi tendinţe în fotbalul actual

SCHEMA TEORIEI ANTRENAMENTULUI CALITATIV

2.2. Particularităţi tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de

FACTORI CARE DETERMINĂ VITEZA ACŢIUNII SPORTIVILOR.

Condiţii Comanda Coordonare

Sistemul Sistemul Sistemul

Macrociclul reprezintă deci o structurare în trei etape temporale, respectiv

2.3. Aspecte privind pregătirea fundaşului lateral

2.4. Importanţa jocului fundaşului lateral în fotbalul actual

3.1. Perioada şi locul desfăşurării cercetării

3.2. Subiecţii studiaţi

3.3. Metode de cercetare

CHESTIONARE REALIZATE PENTRU ANTRENORI ŞI JUCĂTORI

I. Chestionar pentru antrenori

II. Chestionar pentru jucători

3.4. Mijloace pentru perfecţionarea jocului fundaşului lateral

intercepţie pe doi atacanţi care încarcă

Pentru a perfecţiona acţiunile tactice individuale (marcajul, tatonarea,

Organizarea apărării în culoarul I prin dispunerea ei mai avansat pentru

4.1. Prezentarea datelor

Întrebările din chestionarele antrenorilor au primit următoarele răspunsuri:

4.2. Prelucrarea şi interpretarea datelor

Graficul 1: Raportul deposedărilor realizate de jucătorul Sichitiu Dumitru

Graficul 2: Raportul deposedărilor realizate de jucătorul Floroiu Florin

40,00% 37,50% 39,71%

Graficul 3: Raportul deposedărilor realizate de jucătorul Gânju Florin

Din totalul de 72 pase eficiente şi neeficiente efectuate în cele 3 jocuri, 70,8% au

RĂSPUNSURI LA CHESTIONARE ANTRENORI

ANTRENOR: NICOLAE PAUL

ANTRENOR: RĂDOI MIRCEA

1. O dezvoltare somatico-motorie deosebită.

ANTRENOR: MANEA NICOLAE

1. După părerea mea, un jucător specializat pe postul de fundaş lateral trebuie să

ANTRENOR: CROITORU DUMITRU

1. Orice jucător specializat pe postul de fundaş lateral trebuie să fie bine

RĂSPUNSURI LA CHESTIONARE JUCĂTORI

JUCĂTOR CHESTIONAT: SICHITIU DUMITRU

1. Elementele tehnico-tactice în apărare sunt:

JUCĂTOR CHESTIONAT: FLOROIU FLORIN

JUCĂTOR CHESTIONAT: VARGA ALEXANDRU

1. Elementele tehnico-tactice în jocul fundaşului lateral sunt următoarele:

FIŞE DE ÎNREGISTRARE LA MECIURI DIN CAMPIONAT

FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE NR. 1

DATA: 5 august 1995

FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE NR. 2

DATA: 12 august 1995

FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE NR. 3

DATA: 18 august 1995

FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE NR. 4

DATA: 24 august 1995

FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE NR. 5

DATA: 30 august 1995