Hipertensiunea arterială

Reprezintă un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii sistolice și

diastolice peste valorile normale.
VALORI NORMALE – 140-60 mmHg max
a) 90-95 mmHg min.

1. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA ESENȚIALĂ – nu se poate

evidenția o cauză organică;
2. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARĂ / SIMPTOMATICĂ
– în care este dovedită cauza. Clasificare: renală, endocrină,
neurogenă,cardiovasculară.
EVOLUȚIA:
a) Stadiul I – peste valorile normale max și minima.
b) Stadiul II – semne de hipertrofie cardiovasculară.
c) Stadiul III – apariția complicațiilor cardiace, coronariene, cerebrale ș
renale.
Presiunea arterial poate crește fie prin mărirea debitului fie prin creșterea
rezistenței.
În cee ace privește factorii care realizează vasoconstricția arterial, se acordă
un rol important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal și
hiperactivității vasculare.
După mai mulți ani de evoluție apare ateroscleroza care poate agrava
tulburările.

Hipertensiuni arteriale simptomatice:

1. De cauză renală – hipertensiuniile din bolile vaselor renale ( stenoze,
tromboze), Hta din bolile parenchimului renal ( glomerulonefrita acută și cronică).
În apariția tensiunii arteriale renale rolul esențial îl are o enzimă care ia naștere în
rinichiul ischemic ( cu circulație insuficientă) – RENINĂ. Aceasta se transformă
în sânge într-o substanță hipertensivă – ANGIOTENSINĂ. Tratamentul se
adresează bolii de bază dar și HTA.
2. De cauză endocrină – feocromocitomul, sindromul Cushing,
hiperaldosteronismul, HTA endocrine care pot apărea și în hipertiroidism dar și în
sarcină. În cursul primei sarcini poate apărea o HTA reversibilă, recidivând
eventual cu fiecare nouă sarcină.
3. De cauză neurogenă – boli traumatice, tumorale, inflamatorii are
creierului care duc la o creștere a presiunii arteriale intracraniene sau în caz de
leziuni ale centrilor vasomotori.

1
 4. De cauză cardiovasculară – ateroscleroză, blocuri complete, insuficiență
aortică.
HTA ESENȚIALĂ:
d) Orice sindrom clinic HTA, în care valorile presiunii arteriale sunt
crescute în absența unei cauze. Apare de obicei dupa 30 de ani, afectează femeile
dar și bărbații. Menopauza, obezitatea, consumul de sare, sedentarismul, ereditatea,
stilul de viață stresant sunt factori importanți și favorizanți. Ereditatea joacă un rol
important deoarece ceea ce se transmite constă într-o tulburare a metabolismului
catecolaminelor -ADRENALINA ȘI NORADRENALINA, care ar sta la baza
vasoconstricției.
e) Boala ar fi esențial nervoasă, produsă de o tulburare în activitatea
centrilor nervoși superiori. Diferiți excitanți din sfera psiho-emoțională acționează
pe fondul unei predispoziții ereditare, duc la apariția unor focare de excitație
permanentă la nivelul scoarței cerebrale, determinând secundar o vasoconstricție
arterială.
f)Modificările fundamentale locale care stau la baza HTA sunt
vasoconstricția arterială și creșterea conținutului peretelui arteriolar în apă și sare.
SIMPTOMATOLOGIE:
STADIUL PREHIPERTENSIV – poate fi afirmat pe baza ascendenței
ereditare hipertensive, apariția unor puseuri tensionale trecătoare și a unor teste
care stabilesc creșterea anormală a presiunii arteriale. Cel mai cunoscut este testul
presor la rece, care este pozitiv, introducând mâna în apă la 4grade, valorile T.A
cresc cu peste 40 mmHg.
STADIUL DE HIPERTENSIUNE INTERMITENTĂ – caracterizat prin
perioade de hipertensiune fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale.
STADIUL DE HIPERTENSIUNE PERMANENTĂ :
g) Forma benignă – semne care apar la examenul arterelor, artere rigide,
puls bine bătut, semne de fragilitate capilară, epistaxis, hematemeze, semne
cerebrale ( cefale occipitala de obicei dimineața, la trezire, amețeli, oboseală,
astenie, insomnie, tulburări de memorie și de concentrare, modificări de caracter,
tulburări de vedere, tulburări trecătoare de conștiență și de limbaj sunt cele mai
frecvente tulburări funcționale, comune tuturor formelor de HTA), furnicături la
nivelul extremităților, amețeli, senzația de “deget mort”. Examenul inimii relevă
subiectiv palpitații, dureri precordiale, diferte grade de dispnee, iar obiectiv semne
de mărire a inimii stângi. (hipertrofie și digitație). Radiologia, EKG, fundul de ochi
și probele funcționale renale apreciază gradul de evolutivitate al HTA.
În ultimu stadiu apar complicații – insuficiență cardiacă stângă sau totală,
cardiopatie ischemică, complicații renale sau cerebrale.
h) Forma malignă - Valorile tensionale sunt mari, în special cea distolică
depășind 130 mmHg, rezistente la tratament. Starea general este alterată rapid
2
( astenie, slăbire, paloare, cefalee intensă), fundul de ochi este grav și precoce
alterat, complicațiile apar de timpuriu, în special insuficiența renală progresivă și
ireductibilă.
EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII

Complicațiile depind de forma benignă sau malignă. În HTA benignă complicațiile

se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală și IMA. În
HTA malignă domină degradarea arteriolară. Aici se întâlnesc frecvent insuficiența
cardiacă și cea renală, encefalopatia hipertensivă.

PROGNOSTICUL – depinde de stilul de viață, de forma clinică, de nivelul

tensiunii diastolice și bazale, de vârstă, de respectarea tratamentului și de apariția
complicațiilor.

TRATAMENTUL HIPERTENSIUNII ARTERIALE

Trebuie să țină seama de anumite principii:

- Explorarea trebuie bine făcută deoarece sunt HTA care beneficiază de
tratament chirurgical – HTA reno-vasculare.
- Tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos.
- Tratamentul trebuie individualizat și stabilit în condiții de ambulator, nu de
spital
- Drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantități mici și mărite
apo progresiv, până la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine la început
să fie asociate și la începutul tratamentului asocierea să cuprindă un
hipotensiv cu un diuretic tiazidic.
- Trebuie ținut seama de ateroscleroza asociată, pentru a nu precipita
accidente vasculare cerebrale, coronariene și periferice
- Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile.
- Repausul nu trebuie să fie absolut. Exercițiile fizice, mersul pe jos și
gimnastica medicală fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat și
adaptat posibilităților bolnavului
- Sedativile și tranchilizantele sunt de multe ori necesare
- Dieta va fi săracă în colesterol și în grăsimi saturate
- Este bine ca tratamentul să fie și vasodilatator coronarian, deoarece asociația
cardiopatie ischemică – HTA este foarte frecventă.
- În formele de gradul I este suficient doar regimul dietetic.

Regimul de viață constă în limitarea efortului fizic, cu lucru de 6-8 pe zi, cu

respectarea orelor de somn și a orelor de masă, combaterea anxietății. Va fi
3
echilibrat cu menținerea unei greutăți normale. În caz de obezitate va fi hipocaloric
, în caz de ateroscleroză va fi hipolipidic și hipocloric. Regimul va fi strict desodat
(orez, fructe, zahăr).

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

- Sedative și hipnotice ( barbiturice, Bromoval), Propranolo ( Inderal),

Pargylin și diuretice ( Nefrix, Furosemid, etc). Tratamentul vizează
normalizarea valorilor T.A. Efectul este atins dacă T.A oscilează între 90/70
și 130/90 mmHg în ortostatism și nu depășesc 170/110 mmHg în decubit.

HIPOTENSOARELE se clasifică astfel:

- Vasodilatatoare, cu acțiune asupra peretelui vascular ( Verapamilul,
Nifedipina, diureticele – care acționează reducând volumul sanguin),
Hipotensoare cu acțiune pe receptorii simpatici:
- Blocante ale receptorilor alfa adrenergici (Fentolamină),
- Blocante ale receptorilor beta adrenergici ( Propranolol),
- Blocante ale receptorilor alfa și beta adrenergici (Labetolol),
- Cu acțiune asupra sistemului nervos central (SNC) – Reserpina,
- Cu acțiune asupra volumului sanguin – diureticele,
- Antagoniști ai sistemului renina-angiotensină – Captopril, Hipotensor,

HIDRALAZINELE

- Produc tahicardie, iar asocierea lor cu betablocantele reduc efectul

tahicardizant. Produc vasodilatație prin scăderea rezistenței periferice.
Deoarece rețin sarea și apă, trebuie asociate și cu un diuretic saluretic –
NEFRIX. Acțiunea apare după 2-3 zile în adm orală și în 3 h în adm IV
(intravenos). Ca efecte secundare apar cefaleea, anorexie, grețuri, vărsături,
diaree, palpitații, semne de lupus rareori. Prudență în cardiopatia ischemică,
unde se asociază mereu cu beta-blocante ( PROPRANOLOL). Drogul
principal este Hipopesolul (Dihidralazina) și se utilizează în HTA ușoară sau
moderată.

MINOXIDILUL

- Este utilizat pe scară redusă datorită efectelor secundare – aceleași reacții

adverse ca și la HIDRALAZINA, chiar și el trebuie asociat cu un beta-
blocant și un saluretic. Este util in HTA bolnavilor cu insuficiență renală.

4
VERAPAMILUL + NIFEDIPINUL ( ADALAT, CORINPHAR)

- Sunt blocante ale calciului, cu efect hipotensor dar cu indicație majoră în

angor și aritmii. Nifedipimul sublingual scade rapid T.A în edemul pulmonar
acut. Util este și AURONAL de 25,5, de 5 și 10 mg.

DIAZOXIDUL

- Nu are acțiune diuretică, dar este un vasodilatator prin scăderea rezistenței

periferice. Este o medicație de urgență în encefalopatia hipertensivă,
eclampsie, HTA malignă. Efecte secundare ca și HIDRALAZINA dar
produce și GLICEMIE.

PRAZOSINUL

- Este un alfa blocant care produse vasodilatație blocând alfa receptorii. Se

administrează în HTA moderate. Poate produce vertij, hTA ortostatică,
tulburări de tranzit, cefalee, astenie și erupții cutanate. La prima doză există
și risc de sincopă.

PROPRANOLOL

- Sunt droguri cu acțiune beta blocantă care acționează hipotensiv, antiaritmic

și coronarodilatator. Produc bradicardie, scad forța de contracție a inimii și
debitu cardiac. Efectul hipotensor este moderat, lent, progresiv. Efectele
secundare sunt reduse. Este contraindicat în insuficiența cardiacă, blocul
atrio-ventricular, astmul bronșic, diabetul zaharat sever, ulcerul gastric în
evoluție. Doza zilnică este de 60-240 mg. Compr de 10 și 40 mg.

LABETOLOLUL (TRANDATE)

- Este un alfa și un beta blocant.

GUANETIDINA

- Este un drog mai puțin utilizat datorită efectelor sale secundare

( hipotensiune ortostatică, bradicardie, diaree, modificări de libido, retenție
de lichide, uscăciunea gurii). Acțiunea hipotensivă apare după 3-4 zile și
persistă 6-14 zile.

5
GANGLIOPLEGICELE

- Sunt hipotensoare puternice greu de utilizat datorită reacțiilor adverse

(hipotensiune ortostatică, retenție de urinară, constipație, tulburări vizuale).
Scade T.A în câteva minute dar scade și debitul cardiac, renal și coronarian.
Se adm 20 picături de 3-4 ori per os.

ALFA-METILDOPA

- Scade rezistența periferică, în special renală și nu influențează debitul

cardiac. Ca efecte adverse apare somnolența, uscăciunea gurii, tulburări
digestive – grețuri, diaree, febra, stări depresive și anemii hemolitice. Este
indicat în HTA ușoară sau cea moderată.

CLONIDINA

- Are efecte similare cu alfa-metildopa dar are și efect sedativ și

bradicardizant. Nu este contraindicată în HTA cu insuficiență renală.

SARALAZINA

- Este utilizată ca test diagnostic pentru hipertensiunea reno-vasculară și

CAPTOPRILUL ( Hipotensor) cu acțiune în HTA cu renină crescută (25-
600 mg).

Scăderea T.A trebuie să fie lentă, deoarece scăderile bruște pot produce accidente
grave în teritorii vitale – creier, miocard, rinichi.
În formele ușoare se recomandă psihoterapia, regimul hiposodat și hipocaloric și
eventual reorientare profesională, saluretice – NEFRIX 1-2 compr/zi + control
periodic.

 HIDRALAZINA nu se administrează decât împreună cu un beta blocant, iar

simpaticoliticele fără un diuretic.

6
 HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ

Def: este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale

sub 100 mmHg pentru tensiunea sistolică și sub 65mmHg pentru tensiunea
diastolică.
În funcție de durată poate fi trecătoare sau permanentă.
În funcție de etiologie se deosebesc – hta esențială, simptomatice și
ortostatice.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENȚIALĂ
Apare în absența unei cauze necunoscute și se întâlnește frecvent la cei care
fac mari eforturi intelectuale. Se datorează dereglării mecanismelor nervoase și
endocrine care mențin regimul circulației. Boala este frecvent asimptomatică,
depistarea fiind întâmplătoare. Există și forme clinice cu simptome asemănătoare
unei nevroze – cefalee occipitală, astenie pronunțată, insomnii, palpitații,
transpirații. Lipotimie și rar sincope.
Hipotensiunea esențială este permanentă și are un prognostic bun.
În formele clinice se recomandă psihoterapia, evitarea surmenajului fizic sau
intelectual, regim de viață igienic, cu ore suficiente de somn, plimbări în aer liber,
practicarea moderată a culturii fizice, masaj, dușuri înviorătare, alimentație de
calitate și completă.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ SIMPTOMATICĂ

Se întâlnește în insuficiența suprarenală, intoxicația cu alcool sau nicotină,
pericardită constrictivă, stenoza aortică sau mitrală. Tratamentul se adresează
îndeosebi afecțiunii cauzale și în al 2-lea rând hta.

7
 HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ ORTOSTATICĂ
Este o formă clinică însoțită de lipotimii, uneori de sincope, care apar cu
ocazia trecerii de la clinostatism la ortostatism. Există forme esențiale întâlnite la
bolnavi înalți și slabi, și forme simptomatice, observate în boli grave, cașectizante,
în unele afencțiuni neurologice, în insuficiența suprarenală.Trecerea de la
clinostatism la ortostatism se însoțește de o scădere a T.A cu peste 20mmHg.
Pulsul scade și apar amețeli, lipotimii, sau chiar sincope.