Filip(Bratu) Ada-Alexandra

Tema 2. Tabel sintetic asupra teoriilor dezvoltării

Teoria Reprezentanți Concepte principale Afirmații/idei de bază Implicații pentru educația

timpurie

Teoria - capacități cognitive; - Cunoaşterea rezultă dintr-o

1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani).
dezvoltării Jean Piaget - procese perceptive și conceptuale; interacţiune între subiect şi În acest stadiu copilul
cognitive - procese biologice de adaptare a obiect. experimentează lumea prin
organismului; - Adaptarea individului la mediu se percepţii imediate şi prin activitate
- factorii exteriori și interiori; face graţie celor două mecanisme fizică. Gândirea copilului este
- adaptarea la mediu; principale care constau în dominată de principiul „aici şi
- mecanisme principale; schimburile continue ce se acum”.
- individ-mediu; stabilesc între individ şi mediul Procesul dezvoltării inteligenţei la
- asimilare; său: asimilarea şi acomodarea. sugar presupune parcurgerea
- acomodare; - Schemele perceptive sunt entităţi anumitor subetape: - stadiul
- scheme perceptive; abstracte ca şi schemele mentale reflexului necondiţionat când nu
- operația mintală; care corespund structurii unei poate fi vorba de inteligenţă dar se
- sisteme operatorii; acţiuni. realizează o primă adaptare la
- scheme; - copiii construiesc o înțelegere a realitate şi se satisface trebuinţe de
- stadiile dezvoltării; lumii din jurul lor prin bază.
- egocentrismul; experiențierea unor discrepanțe - stadiul reacţiei circulare
- artificialism; între ceea ce știu deja și ceea ce primare care apare la 1 ½ lună –
- animism; descoperă în mediul lor, fapt care 2 luni şi constă în faptul că reflexul
- suprapunerea posibilului şi solicită ajustarea ideile lor în mod necondiționat este urmat de alt
imposibilului; corespunzător. reflex necondiționat sau
- magismul gândirii; - Prin asimilare Piaget înţelege condiționat, lărgind astfel
- excesul de realism al gândirii cuprinderea unor obiecte sau posibilităţile de adaptare ale
 cunoştinţe noi într-o schemă sau
operaţie.
- Acomodarea este fenomenul
complementar asimilării.
- Acomodarea comportă deci
adaptarea schemei la realitatea
obiectelor. Echilibrul între
asimilare şi acomodare duce la
adaptare.
- Cea mai simplă formă a acțiunii
este operația (în plan concret sau
abstract);
- Operaţia mintală este o acţiune
interiorizată prin care se
realizează o modificare posibilă a
realului.
- Operaţiile mintale nu sunt
independente, ci ele formează
„sisteme operatorii de ansamblu”.
- Copilul începe să stăpânească noi
abilităţi, acestea apar în procesele
sale de gândire sub forma
structurilor cognitive denumite
scheme. Schema include un sir de 2.
operații care poate fi transferată
sau generalizată în numeroase
situaţii asemănătoare. O schemă
copilului;
- stadiul reacţiilor circulare
secundare care apare în jurul vârstei
de 5 luni implică exersarea
coordonării între vedere şi apucare.
- stadiul coordonării reacţiilor
circulare secundare și aplicarea
lor la situații noi (între 7/8 luni si
11/12 luni). De data aceasta
acţiunile copilului sunt adecvate şi
eficiente în confruntarea cu
situaţiile noi.
- stadiul reacţiilor circulare
terţiare (11/12-18 luni) când
inteligenţa practică este deplină
pentru că de data aceasta
confruntarea cu noul presupune.
- stadiul inventării de mijloace
noi prin combinări mentale (18-
24 luni). Îi reuşesc acum trei
conduite inteligenţe de bază: a
suportului, a sforii şi a băţului.
Stadiul preoperational/ al
preconceptelor (2-7 ani).
Preconceptele sunt entități cognitive
(un fel de noţiuni) legate de cuvânt,
 conţine toate ideile, amintirile,
capacităţile şi asocierile legate de
un anumit set de operaţii asupra
mediului.
- Piaget considera că dezvoltarea
cognitivă are loc prin procesul
construirii şi dezvoltării de
scheme noi şi al extinderii celor
existente, astfel încât să se aplice
la un domeniu mai vast.
- Piaget prezintă dezvoltarea
cognitivă din perspectiva
stadialităţii genetice (teoria sa se
mai numește și epistemologie
genetică.
- Stadiile dezvoltării cognitive,
conform teoriei lui J. Piaget sunt:
- stadiul senzorio-motor: de la
naştere la 2 ani;
- stadiul preoperator: de la 2 la
7/8 ani;
- stadiul operaţiilor concrete: de
la 7/8 ani la 11/12 ani;
- stadiul operaţiilor formale: de la
11/12 ani la 15/16 ani.
care au un grad foarte mic de
generalizare, cuprind atât însuşiri
importante cât şi detalii
nesemnificative.
În perioada preoperaţională pot fi
percepute cel mai clar diferenţele
între gândirea copiilor şi gândirea
adulţilor.
Îşi dezvoltă capacitatea de
descentrare.
Incapacitatea copilului aflat în
perioada preoperaţională de a
înţelege principiile de conservare.
Tendinţa de a generaliza excesiv
regulile pe care le-a învăţat.
Gândirea este concret-intuitivă.
Gândirea operează tot mai mult cu
preconcepte (pseudoconcepte) şi
se degajează treptat de acţiunea
concretă.
Gândirea este una preoperatorie
pentru că maniera sa de a raţiona.
Raţionamentele preconceptuale
îşi păstrează un caracter
predominant transductiv.
Egocentrismul gândirii;
Artificialismul gândirii;
 Animismul gândirii;
Suprapunerea posibilului şi
imposibilului;
Magismul gândirii;
Excesul de realism al gândirii;
3. Stadiul operaţiilor concrete (7-11
ani).
Gândirea copilului începe să fie
asemănătoare cu cea a adultului, dar
copilul are totuşi dificultăţi în
manipularea noţiunilor pur
abstracte, pentru că trebuie să le
lege de lumea reală, pentru a le
înţelege.
Gândirea operatorie concretă, prin
trecerea de la cunoaşterea intuitivă,
nemijlocită a realităţii.
La 7-8 ani individul este capabil
numai de conservarea cantităţii.

Teoria Erick Erikson - formare a personalității; Teoria dezvoltării psiho-sociale a lui Stadiile realizate de Erikson sunt:
dezvoltării - cunoaștere; Erikson propune abordarea 1. Perioada de la naştere la 18 luni
psiho-sociale - mediu social; stadială a formării personalităţii corespunde crizei relative la
- diveristate; pe latura socializării. construirea încrederii versus
- modelare; Influenţele mediilor fizice, sociale, pierderea încrederii. El foloseşte
- conflicte bazale; culturale şi ideatice acţionează ca cuvântul versus pentru a indica
- dezvoltare; partenere ale proceselor biologice, lupta vitală dintre doi poli. Relaţia
- ncrederii versus pierderea înnăscute, care modelează copilului cu mama este
 încrederii; dezvoltatarea personalităţii
- autonomie versus îndoială; individului.
- iniţiativă versus sentimentul de Contactele fizice sunt pentru copil
vină; primele evenimente sociale, care
- nevoia de a produce/construi formează începuturile tiparelor
lucruri; psihologice ale comportamentului
- său social ulterior.
. Erikson presupune că marile
diferenţe între culturi şi grupuri
sociale nu reprezintă nişte variabile
independente şi nici nu explică
diferenţele individuale.
Erikson consideră diferenţele
individuale ca fiind factori reciproci
şi intrerrelaţionaţi. El subliniază că
asistăm la o discrepanţă între cultura
tradiţională şi sarcinile societăţii
contemporane.
El consideră că o serie de conflicte
bazale caracterizează dezvoltarea.
Dezvoltarea pentru Erikson este un
proces evolutiv, bazat pe o
succesiune universal experimentată
de evenimante biologice, psihologice
şi sociale şi implică un proces
autoterapeutic de vindecare a
cicatricilor apărute ca urmare a unor
determinantă în această perioadă.
Importanţa psihologică se axează pe
relaţia de tip „a lua -„ a da în
schimb”. Esenţa acestui stadiu este
dezvoltarea încrederii în lumea
înconjurătoare, ca şi a încrederii în
sine.
2. Perioada de la 18 luni la 3 ani
corespunde crizei relative la
autonomie versus îndoială sau
teamă. Punctul central în această
criză este relaţia cu părinţii.
Descrierea psihologică a stadiului
poate fi contrasă în semnificaţia
conţinută de două verbe „a păstra”
şi „a lăsa” să plece, a elibera.
3. Perioada de la 3 ani la 6 ani
corespunde crizei relative la doi
determinanţi opoziţi, şi anume,
iniţiativă versus sentimentul de
vină. Relaţiile ce determină
echilibrul între cei doi determinanţi
sunt cele cu familia in general, iar
descrierea psihologică a stadiului
coincide cu explorarea
posibilităţilor sinelui sau
restrângerea lor.
 crize accidentale şi naturale, inerente
dezvoltării.
Criza de dezvoltare aferentă este
universală, iar situaţia particulară se
defineşte din punct de vedere
cultural.
dezvoltarea este un proces continuu
cu fiecare fază reprezentând o parte
egală a continuităţii, deoarece fiecare
fază are antecedente în faza
anterioară şi soluţie finală în fazele
ulterioare.
Etapele de dezvoltare constituie
schema EGO-ului şi oglinda ierarhiei
celor mai relevante structuri sociale.
Individul trece la o etapă superioară
atunci când este pregătit din punct de
vedere biologic, psihologic şi social
şi când pregătirea coincide cu
contextul social.
Teoria John Bowlby - Proximitate Atașamentul este o clasa de 1. Copilul
4. Perioada de la 6 la 12 ani
corespunde în concepţia lui Erikson
cu nevoia de a produce/construi
lucruri. Criza este determinată de
opoziţia între această nevoie şi
sentimentul de inferioritate sau
credinţa în incapacitate. Relaţiile ce
determină soluţionarea crizei sunt
cele legate de mediul şcolar.
Intrarea în şcolaritate este un pas
enorm pentru cei mai mulţi copii.
Creşte influenţa profesorilor şi
colegilor şi descreşte influenţa
părinţilor. Copiii doresc acum să
elaboreze/construiască sub diverse
forme. Succesul aduce cu sine un
sentiment Educație Timpurie –
Perspective teoretice asupra
dezvoltării lect.univ.dr. Camelia
Voicu de încredere în forţele
proprii, iar eşecul construieşte o
imagine de sine negativă, un
sentiment de inadecvare şi de
incapacitate care determină
comportementul ulterior de
învăţare.
atasat sigur: Este
atașamentul Mary comportamente sociale cu o functie suparat cand mama pleaca lasandu-l
ui Ainsworth - Interacțiune specifica proprie, care consta in mod in acest loc strain, dar la intoarcerea
- Stimuli esential in capacitatea de a mentine mamei cauta proximitatea ei si
- Dezvoltare proximitatea cu o alta fiinta a accepta confortul care i se ofera. De
propriei specii considerate mai asemenea, poate fi putin afectat de
puternice si in masura sa protejeze. plecarea mamei, dar la revenire ii
adreseaza un zambet sau ii cauta
Nevoia de atasament face parte din privirea si se lasa mangaiat.
necesitatile de baza ale fiintei umane,
este innascuta si are drept scop 2. Copilul cu atasament nesigur -
supravietuirea. Interactiunea anxios-evitant: Este nesigur in
genotipului cu factorii de mediu explorare, se desprinde greu de
(stimuli, persoana de referință și nișa mama, este rezervat si timid, la
de protectie) duc la formarea matricei plecarea mamei se calmeaza greu,
primare de atașament. dupa reintalnire, desi se lasa luat in
Pentru crearea unui sistem de brate, pastrează o mica bariera (fie
atasament, cei doi parteneri trebuie sa o mana, un cot) intre corpul mamei
participe activ in acest sistem intr-un si al sau fiind vigilent, conform
mod comprehensibil unul pentru experientelor anterioare.
altul. Interactiunea, necesitand 3. anxios-rezistent: Pare
acordaj afectiv la inceput mai ales hiperkinetic, nu exploreaza mediul
din partea adultului, presupune sau o face inconstant, la plecarea
integritatea senzoriala a celor doi mamei este inconsolabil, iar la
(comunicare din priviri, atingeri, intoarcerea ei nu se lasa luat in
pozitii confortabile in contact strans, brate, ci se zbate, se loveste
recunoastere reciproca prin mirosuri, incercand "sa scape", fuge departe,
gusturi), care, legate de prezenta este rezistent la consolare dorind
reconfortanta, dau sensul
"împărtășirii/comuniunii".
Conform lui Bowlby, in primul an de
viata, un copil, prin experientele
timpurii cu persoanele de ingrijire,
dezvolta o reprezentare mintala a
sinelui si a figurilor de atasament ce
raman destul de stabile in timp.
Modelul internalizat de reprezentare
a atașamentului mama-copil
constituie doar o prima etapa, fiinta
umana orientandu-se spre un sistem
individual, caracterizat printr-o
reglare interna a sinelui atat la nivel
cognitiv, cat si emotional. Reglarea
emotionala, atat la nivel intrapsihic,
cat si interpersonal, reprezinta o
achizitie fundamentala a dezvoltarii
psihologice a copilului
printr-o astfel de strategie sa
transmita toata nefericirea
acumulata, de teama ca nu este
inteles corect in incercarile lui de a
face fata stresului.
4. anxios- dezorganizat:
Exploreaza mediul haotic, fara
scop. La plecarea mamei, se lasa
consolat de persoane straine,
prezinta un comportament adeziv
sau indiferent, atat fata de straini,
cat si fata de parinte, nu pare sa
diferentieze persoanele familiare de
cele straine sau pare indiferent fata
de tot sau toate.