Note de Curs Contabilitatea Afacerilor 2010 2011

Note de curs Contabilitatea Afacerilor Master EAM 2010-2011 Conf Univ. Dr.
Sgărdea Florin
CONTABILITATEA AFACERILOR
NOTE DE CURS SI SEMINAR 2010
Conf Univ. Dr. Sgărdea Florin
1. DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND CONTABILITATEA ŞI MEDIUL

AFACERILOR
1.1 Definiţia afacerilor
Definiţie:
Afacerile definite în sens larg, sunt tranzacţii comerciale, industriale sau financiare
constând din vânzarea, cumpărarea de bunuri, creditarea, antrepriza, şi alte
operaţiuni de schimb.
Toate aceste acte de comert si de acte civile cu caracter comercial se desfasoara in
conditii de risc cu scopul de a obtine profit.
Extras din Titlul II din Codul Comercial

DESPRE FAPTELE DE COMERŢ
ART. 3
Legea consideră ca fapte de comerţ:
1. Cumpărăturile de produse sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se
vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a
se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;
2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi
vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, când
vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând
în comerţ;
4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de construcţii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau
artistul vinde;
11. Operaţiunile de banca şi schimb;
12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru
navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea
unui vas.
16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate
contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;
1
Note de curs Contabilitatea Afacerilor Master EAM 2010-2011 Conf Univ. Dr. Sgărdea Florin
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comerţ;
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor
de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
1.2. Obiectivul fundamental al afacerilor

Contabilitatea afacerilor are ca obiect reprezentarea tranzacţiilor de afaceri precum
şi a resurselor investite şi utilizate în afaceri. Într-o enumerare simplificată, tranzacţiile
privind afacerile, denumite şi acte de comerţ, au ca obiect:
- vânzarea, încasarea de bunuri materiale şi servicii;
- cumpărarea, achitarea de bunuri materiale şi servicii;
- contractarea, rambursarea de credite bancare;
- investiţia de capital şi distribuirea de dividende;
- alte tranzacţii care prin efectul lor generează câştiguri pentru afacerişti.
Din punct de vedere organizatoric, afacerile vor îmbrăca una din următoarele forme:
a) afaceri, proprietate individuală realizată de către o singură persoană fizică;
b) afaceri în parteneriat, realizate de doua sau mai mai multe persoane asociate,
fără a îmbrăca o formă corporativă;
c) afaceri în corporaţie, realizate de o persoană juridică distinctă de proprietar şi
managementul afacerilor. Managerii pot încheia contracte şi pot
Corporaţia se individualizează sub forma unei entităţi care administrează bunuri şi

deţine capitalul în proprietate, un capital social individualizat sub forma acţiunilor ca titlu de
valoare.
Contabilitatea afacerilor produce şi furnizează informaţii financiare în măsură să

dezvăluie performanţa afacerilor realizate într-una din formele organizatorice prezentate
mai sus.
Obiectul fundamental al afacerilor este cel al maximizării profitului tranzacţiilor.

Profesorul Mihai Ristea vorbeste în lucrarea Contabilitatea afacerilor, Ed Tribuna
economica, Bucuresti, 2007 de doua obiective si anume: maximizarea valorii
afacerilor, respectiv maximizarea valorii intreprinderii prin formele de maximizare a
averii proprietarilor şi maximizarea profiturilor.
În plan contabil şi financiar, un asemenea obiectiv se traduce prin:

a) prezentarea de informaţii privind poziţia financiară a entităţii care realizează afaceri.
Relaţia de evaluare a poziţiei financiare este: ACTIVE = CAPITALURI PROPRII +
DATORII.
Poziţia financiară este pozitivă în cazul în care Capitalul Propriu sau Activul net ≥
DATORII.
2
Activul net = Total active- Total Datorii
Rezultatul Exercitiului la 31.12.N se poate calcula si dupa formula:
Rezultat 31.12.N= An N - An N-1+/- /Micsorari/Cresteri de capital propriu
Exemplu :
Nr crt Explicatii Sume Obs

1 Activ net la 31.12.N 500.000
2 Activ net la 31.12.N-1 450.000
3=1-2 Variatia activului net 50.000
4 Dividende declarate in timpul 20.000 In Romania nu se
exercitiului mai accepta
declararea de
dividende partiale
5 Aportul proprietarilor 30.000 Subscriere de
capital
6=3+4-5 Rezultatul net al exercitiului +40.000
Un rol important il are alegerea metodei de evaluare care ar pute fi: costurile
istorice, valoarea actualizata a fluxurilor monetare- cunoscuta si sub denumirea de
valoarea economica, costurile actuale si valoarea justa.
În aceste condiţii, maximizarea afacerilor se traduce prin maximizarea ACTIVULUI

NET. În principiu, creşterea A net de la o perioadă la alta se traduce prin:
- obţinerea de profit;
- contribuţia, investiţia de capitaluri noi, fără a exclude şi situaţia
rambursărilor de capital către proprietar.
Din punct de vedere informaţional, poziţia financiară este reprezentată prin
bilanţul contabil.
b) prezentarea de informaţii privind performanţa financiară a afacerilor, descrisă prin

prisma câştigurilor, pierderilor rezultate din afaceri. Formula generală de evaluare a
performanţelor este:
PROFIT / PIERDERE = VENITURI REALIZATE – CHELTUIELI CORESPONDENTE.
Faţă de relaţia contabilă de mai înainte, abordarea financiară a maximizării

afacerilor se evaluează în raport de speranţă de câştiguri pe care le generează activele
unei entităţi în calitatea lor de resurse controlate, producătoare de beneficii economice
viitoare.
Este o estimare a profitabilităţii afacerilor prin prisma calculelor de actualizare.

n
fi Vr
Formula de calcul este: CÂSTIGUL MAXIM = ∑
i=1 ( i + r )
+ unde:
(i+ r )
i n
3
* i = 1 → n reprezintă durata de viaţă estimată a afacerilor;
* fi reprezintă fluxurile nete de beneficii sau numerar generate de active pe durata
de viaţă utilă a afacerilor;
* r reprezintă rata de actualizare, d ` ;
* Vr reprezintă valoarea reziduală, respectiv valoarea recuperată în momentul
încheierii afacerilor, deci în momentul când se realizează dezinvestiţia actualelor
investite;
Formula de mai sus ridică probleme cu privire la obiectul maximizării afacerilor

respectiv:
o maximizarea profitului realizat, iar prin reinvestirea sa, maximizarea activului
net;
o maximizarea averii totale, producătoare de beneficii economice.
Răspunsul la cele două probleme de mai sus trebuie căutat în sursele producătoare de
câştiguri, respectiv:
o tranzacţiile privind afacerile, cum au fost enumerate;
o participarea activelor dar şi a datoriilor ca resurse controlate producătoare de
beneficii economice.
Valoarea de piata a unei intreprinderi este suma de bani care ar putea fi obtinuta prin
vanzarea tuturor actiunilor firmei si este data de relatia:
Val de piata= Nr de actiuni x Valoarea de piata a unei actiuni
Castig pe actiune = (Rezultat net – Dividende preferentiale)/ Nr de actiuni
Durata de recuperare a unei actiuni (PER) = Cursul uneui actiuni la finele

perioadei/Dividendul acordat
Indicele PER vine de la „Price/Earnings Ratio", care exprima in fapt si modul de calcul.
Deci PER se calculeaza ca un raport intre pretul unei actiuni la bursa si profitul pe actiune
inregistrat de emitentul actiunilor respective (emitent adica companie).
Profitul pe actiune (numit si EPS, din engleza - earnings per share) se calculeaza ca si
raport intre profiturile totale raportate de o firma si numarul de actiuni emise de aceasta.
Profitul utilizat in calcul trebuie sa fie pe o perioada de un an.
Un PER mic inseamna investitie buna !!!!
Cu alte cuvinte, indicele PER (sau P/E) exprima durata de recuperare a unei investitii intr-o
actiune (pretul platit pe actiune) din profiturile obtinute de emitent (EPS); desigur, valoarea
teoretica. Pentru ca nu toate profiturile unei firme se distribuie actionarilor. Cu cit indicele
PER este mai mic (iar perioada de recuperare este mai redusa), cu atit este mai bine
pentru investitori.
4
Concluzia este evidenta - cu cit perioada de recuperare a unei investitii este mai redusa,
cu atit investitia este mai eficienta. Utilitatea principala a indicelui P/E deriva din faptul ca
acesta asigura comparabilitatea actiunilor. Daca avem de comparat actiunile a doua firme,
atunci doar afirmatia legata de pret este irelevanta.
Faptul ca o actiune valoreaza 1 RON, iar alta 10 RON nu ne spune nimic. Indicele PER
aduce actiunile la un numitor comun si din acest motiv este foarte folosit.
Mariajul dintre cele două surse care produc câştiguri a fost tradus în contabilitate prin
termenul de rezultat global, respectiv, rezultat realizat din tranzacţiile de afaceri (profit /
pierdere) +, - câştigul / pierderea din deţinerea de active / datorii = REZULTATUL
GLOBAL
Remarcă – În descrierea performanţei financiare se folosesc şi alţi indicatori intermediari,

mai semnificativi fiind:
• CIFRA DE AFACERI (valoarea afacerilor VANDUTE fără TVA)

- COSTUL VÂNZĂRILOR (costul de producţie al producţiei vândute, de cumpărare al
mărfurilor vândute)
= MARJA BRUTĂ sau MARJA COSTULUI VÂNZĂRILOR
+ ALTE VENITURI PRIVIND AFACERILE
- COSTURI CU DESFACEREA (vânzarea)
- COSTURI GENERALE DE ADMINISTRARE (costuri cu birocraţia- CGA)
- ALTE COSTURI DE EXPLOATARE
= REZULTATUL DIN EXPLOATARE PRIVIND ACTIVITĂŢILE DE AFACERI
+ VENITURI DIN AFACERI FINANCIARE (din dobânzi)
- CHELTUIELI PRIVIND AFACERILE FINANCIARE
= REZULTATUL CURENT (profit şi pierdere)
c) Prezentarea de informaţii privind lichiditatea afacerilor :
* ÎNCASĂRI DIN AFACERI

- PLĂŢI PRIVIND AFACERILE
= REZULTATUL DIN TREZORERIE DIN AFACERI.
1.3. Norme si reglementari contabile în vigoare

1.3.1 Referential contabil
La ora actuala există doua referenţiale contabile :
(prin referential intelegem un ansamblu de acte normative care reglementează activitatea
financiar contabilă)
1. US-GAAP (practicat in contabilitatea anglo-saxona )
2. IFRS (standardele internationale de raportare financiara) – se aplica in UE si in alte tari si
sunt in numar de 8
- IAS-uri – in nr de 41 (standarde internationale de contabilitate)
- IFRIC – interpretari de IFRS-uri in numar de 11 (The International Financial
Reporting Interpretations Committee).
- Reglementarile contabile conforme cu Directiva Europeana a IV a CEE privind
situatiile financiare
5
- Reglementarile contabile conforme cu Directiva Europeana aVII a CEE privind
situatiiile financiare consolidate
- Reglementarile contabile conforme cu Directiva Europeana aVIII a CEE privind
activitatea de audit
Actele normative sunt : Legea 82/1991 – Legea contabilitatii, OMFP 907/2005 privind aplic
IAS:; OMFP 3055/2009 privind aprobarea normelor contabille conforme cu directivelor europene;
IAS, IFRS.
Odată cu aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene s-a
adoptat si forma anglo-saxona a bilantului de prezentare pe verticala, eliminandu-se termenul de
pasiv.
A = Capit Propriu +Datorii

Aveam relatia
A= P (P= Pasiv total),
unde A-D = C
(A =activ, D = datorii, C = capital).

Conform Art. 3. din Ordinul 3055/29.10.2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene ce se vor aplica incepand cu 01.01.2010, persoanele juridice care la data
bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de
mărime:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50 întocmesc
situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ;
- cont de profit şi pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- note explicative la situaţiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime
prevăzute la alin. (1) art 3 întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilanţ prescurtat;
- cont de profit şi pierdere;
- note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de
trezorerie.
6
1.3.2 Politici Contabile Privind Contabilitatea Afacerilor
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile

şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt următoarele: amortizarea imobilizărilor (alegerea
metodei şi a duratei de amortizare), reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea
costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau recunoaşterea acesteia drept
cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea stocurilor prin
inventarul permanent sau intermitent etc.
Conducerea fiecărei entităţi trebuie să stabilească politici contabile pentru
operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru efectuarea inventarierii.
Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti
în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei
adoptate de entitate.
La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale
prevăzute de prezentele reglementări.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin
situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:
a) inteligibile;
b) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi b) credibile în
sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea entităţii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative;
- evenimentele şi tranzacţiile sunt contabilizate şi prezentate conform principiului
prevalenţei economicului asupra juridicului, atunci când a fost aplicat acest principiu.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută
de lege sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare
la operaţiunile entităţii.
În cazul modificării unei politici contabile,entitatea trebuie să menţioneze în notele
explicative natura modificării politicii contabile, precum şi motivele pentru care aplicarea
noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai relevante, pentru ca utilizatorii să
poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării
asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond
de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc
anterior sau care au fost nesemnificative.
7
1.4 FORMATUL ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE
1.4.1. PREVEDERI GENERALE
Situaţiile financiare oferă informaţii cu privire la:

• poziţia financiară a companiei (bilantul);
• performanţa acesteia (contul de profit si pierdere);
• fluxurile de numerar.
Aceste informaţii devin utile pentru diverşi utilizatori în fundamentarea deciziilor
referitoare la:
• achiziţionarea sau vinderea participaţiilor deţinute în compania
respectivă;
• numirea sau înlocuirea unor persoane din organismele de
conducere.
Situaţiile financiare conţin informaţii cu privire la :
• Activele
• Pasivele
• Capitalul propriu
• Veniturile, cheltuielile, câştigurile şi pierderile
• Fluxurile de numerar.
Sinteza cerinţelor de întocmire a situaţiilor financiare de către entităţi
SITUAŢII FINANCIARE conform OMF 3055

CONFORME CU DIRECTIVELE CEE SIMPLIFICATE
ŢINÂND CONT DE CRITERIILE DE
MĂRIME
Total active : 3.650.000 Euro Nu depăşesc limitele a două dintre
Cifră de afaceri netă : 7.300.000 Euro criteriile de mărime
Nr. mediu de salariaţi : 50
• Bilanţ • Bilanţ prescurtat
• Cont de profit şi pierdere • Cont de profit şi pierdere prescurtat
• Situaţia modificării capitalului propriu • Note explicative
• Situaţia fluxurilor de numerar • Opţional: situaţia modificărilor
• Notele explicative capitalului propriu şi/sau situaţia
fluxurilor de numerar
Raportul auditorului financiar Verificarea se face conform legii
SITUAŢIILE FINANCIARE CONSTITUIE UN TOT UNITAR
Responsabilitatea întocmirii situaţiilor financiare anuale în conformitate cu

Reglementările contabile, conforme cu directivele europene (a IV-a şi a-VII-a) revine
conducerii entităţii şi este comunicată printr-o declaraţie scrisă ataşată acestora.
8
Situaţiile financiare se elaborează ţinând cont de două concepte de bază:

• Contabilitatea de angajament
• Principiul continuităţii activităţii
Sistemul contabil românesc funcţionează având la bază urmatoarele principii

contabile generale:
• continuitatea activităţii;
• permanenţa metodelor;
• prudenţa;
• independenţa exerciţiului;
• intangibilitatea bilanţului;
• necompensarea;
• prevalenţa economicului asupra juridicului;
• evaluarea separată;
• importanţa relativă – determinarea pragului de semnificaţie.
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile

generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele
tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc
(şi nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în
contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
1.Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe

baza principiului continuităţii activităţii.
Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de
unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de
a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care
situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie
prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza
deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea.
2.Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la
un exerciţiu financiar la altul.
3.Principiul prudenţei. Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă, şi în special:
a)poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
b)trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui
exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii
acestuia;
c)trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului
financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între
data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
d)trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este
pierdere sau profit.
4.Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente
exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.
5.Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
6.Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
7.Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi
efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi
cheltuielilor la valoarea integrală.
9
8Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor
din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al
operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile prevăzute la pct. 3 alin.
(1) la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate, iar entităţile
prevăzute: la pct. 3 alin. (2), numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate.
9. Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt
precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă:
a)acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau
b)o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate
să fie prezentate separat în notele explicative.
Abateri de la principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune pot fi efectuate în cazuri
excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-
au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare
şi a profitului sau pierderii.
1.4.2 Formatul bilanţului conform ordinului Ministrului de Finante Nr 3055 din

2009 este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost
achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
II. Imobilizări corporale

1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
III. Imobilizări financiare

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiţii deţinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
10
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiţii pe termen scurt

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
2. Provizioane pentru impozite
11
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital

III.Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Formatul bilanţului prescurtat este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II.Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
12
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III.Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
1. Cifra de afaceri netă

1. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
1. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
1. Alte venituri din exploatare
1. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) alte cheltuieli externe
1. Cheltuieli cu personalul
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare
la pensii
1. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările
necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea
depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză.
1. Alte cheltuieli de exploatare
1. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute
de la entităţile afiliate.
1. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate.
1. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicaea distinctă a celor
obţinute de la entităţile afiliate
1. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca
active circulante
1. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind
entităţile afiliate
1. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
1. Venituri extraordinare
1. Cheltuielile extraordinare
1. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
1. Impozitul pe profit
13
1. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
1. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
1.4.2. REGULI DE EVALUARE UTILIZATE IN CONTABILITATEA

AFACERILOR
1.4.2.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului

costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie
sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări.
În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecţiunii Reguli de evaluare
alternative din prezentele reglementări.
1. Evaluarea la data intrării în entitate
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în

contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării -pentru bunurile
reprezentând aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate
plus la inventariere.
În cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie
costului de achiziţie.
Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie
între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă,

printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare.
În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate
a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin utilizarea unei
abordări pe bază de venit sau de cost de înlocuire
Ce este Costul de achiziţie ?
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele

de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate
recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte
cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
În cazul neplătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, aceasta se include în costul de achiziţie.
Se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuieli cu obţinerea de autorizaţii şi alte
cheltuieli atribuibile direct bunurilor respective.
14
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de
aprovizionare este externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în
sensul reducerii costul de achiziţie, în timp ce reducerile financiare primite de la furnizor, indiferent
de perioada la care se referă, reprezintă venituri ale perioadei.
Reducerile comerciale acordate şi înscrise pe factura de achiziţie
corectează (reduc) costul de achiziţie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior
facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în
contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709
“Reduceri comerciale acordate”).
Reducerile comerciale îmbracă forma de:

- rabaturi - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;
- remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are
un statut preferenţial; şi
- risturne - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de operaţii efectuate cu acelaşi terţ, în
decursul unei perioade determinate.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea datoriilor
înainte de termenul normal de exigibilitate.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată,
costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei lor, aceste
costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt, altele decât cele prevăzute la alin. (8), precum şi
al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţiei include şi costurile de tranzacţionare direct
atribuibile achiziţiei lor.
Definitia Costul de producţie
Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor
consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor
cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în
scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării
produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată
de fabricaţia acestora.
În cheltuielile directe aferente producţiei nu sunt incluse salariile aferente perioadei de
şomaj tehnic temporar.
În cazul producţiei de imobilizări, la alte cheltuieli direct atribuibile pot fi incluse:
- costurile de amenajare a amplasamentului;
- costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
- costurile de instalare şi asamblare;
-costurile de testare a funcţionării corecte a activului;
- onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea,
precum şi regiile corespunzătoare.
15
În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile
care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de
perioada de producţie.
Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
Următoarele situaţii reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul

stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit,
astfel:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de stocare
se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi
în starea în care se găsesc.
De exemplu, cheltuielile de stocare a materiilor prime folosite la fabricarea de produse sunt
incluse în costul de producţie al produselor, dar nu se includ cheltuielile cu stocarea produselor
finite care urmează a fi vândute ca atare;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în
forma şi locul final;
- costurile de desfacere;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ
constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor,
precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a
lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de
capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
Sunt similare costului subactivităţii costurile generate în perioadele de grevă. Ca urmare,
acestea sunt excluse din costul de producţie.
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui
activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse în costul acelui activ. De exemplu, în costurile
îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei
sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie, precum şi comisioanele aferente acestor
împrumuturi contractate.
Costurile îndatorării pot fi incluse în costurile de producţie ale unui activ cu ciclu lung
de fabricaţie, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie. În costul bunurilor,
lucrărilor, serviciilor etc. cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse costurile îndatorării suportate de
entitate în legătură cu împrumutul de fonduri/
Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o
perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru
vânzare.
Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate de-a lungul unei perioade scurte de timp,
nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricaţie nici
activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.
16
În cazul unui acord de concesiune a serviciilor, în timpul fazei de construcţie
a acordului, operatorul poate capitaliza costurile îndatorării atribuibile.
Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte
a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării
prestabilite sau a vânzării acestuia.
În cazul includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor, acestea trebuie prezentate în
notele explicative..
2. Evaluarea cu ocazia inventarierii
Evaluarea cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor,

datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementări şi
normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.
În scopul efectuării inventarieii, conducerea entităţii trebuie să stabilescă proceduri proprii, cu
respectarea prevederilor legale.
3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar
La încheierea exerciţiului financiar, elementele de natura activelor,

datoriilor şi capitalurilor proprii se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare
anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Prezentele reglementări se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse
drept aport la capital şi al activelor în curs de execuţie.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii,
denumită valoare de inventar. (La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul
prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.
În acest caz, se vor avea în vedere următoarele:
Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferenţele constatate în minus
între valoarea de inventar şi valoarea de înregistrare în contabilitate se evidenţiază distinct în
contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea
actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului,
starea acestuia şi preţul pieţei.
Imobilizările necorporale şi corporale înregistrate la cost, constatate ca fiind depreciate, se
vor evalua la valoarea lor actuală, stabilită în funcţie de valoarea de utilitate şi preţul pieţei.
Corectarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul
valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea
unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin
constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere
reversibilă a acestora.
Valoarea de utilitate a unei imobilizări corporale sau necorporale se poate determina fie în
funcţie de fluxurile de numerar estimate a se obţine în legătură cu acea imobilizare, fie în funcţie de
alte criterii economice sau tehnice.
Valoarea de utilitate poate fi determinată de specialişti în domeniu sau de angajaţi din
compartimentele tehnic şi economic ale entităţii.
Determinarea valorii de utilitate poate fi efectuată fie pe fiecare activ luat individual, fie pe
grup de active. În ambele cazuri, înregistratea în contabilitate a deprecierii se efectuează pe fiecare
activ în parte.
17
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin
amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea
justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare şi orice pierdere din depreciere cumulată.
Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru
depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare.
În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea
stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru
depreciere.
Prin valoare realizabilă netă (VRN) se înţelege preţul de vânzare estimat (PVE) care ar
putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru
finalizarea bunului (CFB), atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării (CENV).
VRN = PVE-CFB – CENV
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.
Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea
contabilă netă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea
creanţelor.
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data încheierii exerciţiului financiar.
Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie,
acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria unităţilor se prezintă în bilanţ în
conformitate cu prevederile legale.
Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de
călătorie, bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele
asemenea se face la valoarea lor nominală.
Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se
evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul
istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
Valorile mobiliare pe termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele
ajustări pentru pierdere de valoare.
Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de
inventar şi valoarea de intrare sau de înregistrare a datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe
seama elementelor corespunzătoare de datorii.
La fiecare dată a bilanţului:
Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt
acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând
cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii
exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României de la data înregistrării iniţiale a
creanţelor sau datoriilor în valută sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul
de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează, la venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, după caz.
Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul
unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se
înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de
valoare se efectuează dupa metodologia mai sus prezentata
18
Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie contabilizate şi prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând
cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei.
Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (de
exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent la
data determinării valorilor respective.
Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi
activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. Caracteristica
esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti
un număr fix sau determinabil de unităţi monetare.
Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii
suplimentare referitoare la perioada raportată faţă de cele cunoscute la data
bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie
ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare, dacă informaţiile respective
se referă la condiţii (evenimente, operaţiuni etc.) care au existat la data bilanţului.
4. Evaluarea la data ieşirii din entitate
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea
reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile
mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora.
Evenimente ulterioare datei bilanţului
Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile,
care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru
publicare.
În accepţiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situaţiilor financiare anuale
se înţelege aprobarea acestora de către un consiliu director,
administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării entităţii, în vederea înaintării lor
spre aprobare, conform legii.
Evenimentele ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc până la data la
care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc
după declararea publică a profitului sau a altor informaţii financiare selectate.
Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului:
- cele care fac dovada condiţiilor care au existat la data bilanţului. Aceste evenimente ulterioare
datei bilanţului conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale; şi
- cele care oferă indicaţii despre condiţii apărute ulterior datei bilanţului. Aceste evenimente
ulterioare datei bilanţului nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale.
În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea
situaţiilor financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în situaţiile
sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului.
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor
financiare şi care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situaţiile sale
financiare sau recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute, sunt următoarele:
- soluţionarea ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligaţie
prezentă la data bilanţului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest
litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă;
19
- falimentul unui client, apărut ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data bilanţului
exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze
valoarea contabilă a creanţei comerciale;
- descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt incorecte.
În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care nu conduc la
ajustarea situaţiilor financiare anuale, entitatea nu îşi ajustează valorile
recunoscute în situaţiile sale financiare, pentru a reflecta acele evenimente
ulterioare datei bilanţului.
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului, care nu conduce la ajustarea situaţiilor
financiare anuale, este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre
data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
Dacă o entitate primeşte, ulterior datei bilanţului, informaţii despre condiţiile ce au existat la
data bilanţului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de informaţii ce se referă la aceste
condiţii, în lumina noilor informaţii.
Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor
financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor. În consecinţă, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare
categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanţului:
a) natura evenimentului; şi
b) o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să
fie făcută.
1.4.2.2 Principiile de bază ale contabilităţii afacerilor
a) principiul contabilitatii de angajamente – inlocuieste principiul contabilitatii de casa sau

trezorerie, inseamna ca toate operatiunile sunt inregistrate in contabilitate in momentul in
care au loc, indiferent daca s-au produs sau nu incasari/plati. Este gandit pentru o perioada
de peste 1 an pana la stingerea tuturor obligatiilor de plata sau incasarea sumelor de primit.
Este un principiu stimulativ, care mobilizeaza managementul financiar-contabil in
accelerarea fluxului de trezorerie.
b) principiul continuităţii activităţii (din exploatare) – este gandit pentru o perioada de 1 an si

este fundamentat pe situatiile financiare anuale, pe raportul administratorilor si pe raportul
auditorului extern independent (cel care auditeaza situatiile).
Situaţiile financiare anuale prevăzute (OMFP 3055/2009) se compun din :
- bilant = arata pozitia societatii respective prin structura elementelor de activ si de

datorii
- contul de profit si pieredere = arata performantele la un moment dat ale societatii
(capacitatea societatii de a crea profit si a aduce dividende actionarilor)
- situatia modificarilor capitalurilor proprii = cum a crescut sau scazut averea
proprietarilor
- situatia fluxurilor de trezorerie = fluxurile de incasare si plati in derulare curenta a
activitatii
- notele explicative la situatiile financiare anuale = sunt in nr de 10 si asigura interfata
intre normele contabile nationale si IFRS. Cele 10 note explicative grupeaza
instrumentele financiare de activ si datorii in conformitate cu IFRS – 7 (Instrumente
20
financiare-Informatii de furnizat) si se bazeaza pe IAS – 32 (Instrumente financiare –
recunoastere si descriere) IAS – 39 (Instrumente financiare – evaluarea lor). Notele
detaliaza si ofera informatii cu privire la intreaga activitate economica a societatii, de
eficienta, relatia cu bugetul de stat, etc.
1.5. Utilizatorii situaţiilor financiare şi caracteristicile calitative ale situaţiilor

financiare
1.5.1 UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE

Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ
investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile
statului şi alte autorităţi, precum şi publicul. Aceştia utilizează situaţiile financiare pentru a-
şi satisface o parte din necesităţile lor de informaţii. În funcţie de părţile interesate,
necesităţile de informaţii pot include următoarele:
Investitorii. Ofertanţii de capital şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent
tranzacţiilor şi de rentabilitatea investitiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide
dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acţionarii
sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a plăti
dividende.
Angajaţii. Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de informaţii
privind stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii
care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii, beneficii de
pensionare şi oportuntăţi profesionale.
Creditorii. Creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă
împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
Furnizorii şi alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de informaţii care le
permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii
şi alţi creditori sunt, în general, interesaţi de entitate pe o
perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de
continuitatea activităţii entităţii, atunci când aceasta este un client major.
Clienţii. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei entităţi, în
special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt
dependenţi de ea.
Instituţiile statului şi alte autorităţi. Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de
alocarea resurselor şi implicit de activitatea entităţilor. Acestea solicită informaţii pentru a
reglementa activitatea entităţilor, pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru
calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.
Publicul. Entităţile pot afecta publicul într-o varietate de moduri. De exemplu, entităţile pot
avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul
de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul
furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea
entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.
Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute

de situaţiile financiare cu scop general, există cerinţe comune tuturor
utilizatorilor.
21
1.5.2 CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea

informaţiei oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative
principale sunt inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
Inteligibilitatea. O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare

este aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că
utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor
economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu
atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse
în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui
excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.
Relevanţa. Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea

deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile
economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute,
prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.
Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În anumite
cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa.
În alte cazuri, atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante.
În înţelesul prezentelor reglementări, se consideră că o informaţie este
semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile
economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. În
analiza semnificaţiei unui element sunt luate în considerare mărimea şi/sau natura
omisiunii sau a declaraţiei eronate judecate în contextul dat.
Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă.
Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este
părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect cea ce şi-a
propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.
Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte
evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod
rezonabil, să le reprezinte.
Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi
propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în
concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică, potrivit
pct. 45 din prezentele reglementări.
De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile financiare
trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă,
prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea
unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
În exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii
de incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi
veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.
22
Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O
omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai
aibă caracter credibil şi să devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.
Prevalenţa economicului asupra juridicului presupune prezentarea trazacţiilor şi

operaţiunilor în concordanţă cu realitatea economică şi nu în exclusivitate cu forma lor juridică.
Neutralitatea informaţiei presupune eliminarea oricăror forme de influenţă care ar
determina un rezultat sau obiectiv predeterminat.
Prudenţa presupune luarea în considerare a unui grad de precauţie în exercitarea
raţionamentelor necesare cu ocazia estimărilor unor evenimente în condiţii de incertitudine, pentru
ca elementele de activ şi pasiv să nu fie supraevaluate sau subevaluate, după caz.
Integralitatea presupune o informaţie completă, în limitele rezonabile ale pragului de
semnificaţie şi ale costului obţinerii ei.
Limitele privind informaţia relevantă şi credibilă sunt determinate de :
• Oportunitate – prezentarea informaţiilor cu întâzieri majore conduce la
pierderea relevanţei;
• Raportul cost-beneficiu, presupune că beneficiile aduse de furnizarea unor
noi informaţii contabile trebuie să fie mai mari decât costul legat de acestea.
• Echilibrul între caracteristicile calitative. Importanţa relativă a caracteristicilor
în diferite cazuri ţine de domeniul raţionamentului profesional.
Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare

ale unei entităţi în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi
performanţele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale
diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiară şi performanţa. Astfel,
măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente
trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul
timpului pentru acea entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.
O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii
să fie informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi
despre orice modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de
modificări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile
contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de
la o perioadă la alta, cât şi de diferite entităţi. Conformitatea cu prezentele reglementări,
inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de entitate, ajută la obţinerea
comparabilităţii.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu
trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite. Nu este
indicat pentru o entitate să continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o
tranzacţie sau un alt eveniment dacă metoda contabilă adoptată nu menţine
caracteristicile calitative de relevanţă şi prezinte informaţii credibilitate. Este, de
asemenea, important ca situaţiile financiare să corespunzătoare pentru perioadele
precedente.
Situatiile financiare impreuna cu raportul administratorului sunt prezentate spre aprobare

Adunarii Generale a Actionarilor. Concomitent , in AGA, auditorul extern independent isi prezinta
raportul de audit asupra situatiilor financiare anuale exprimandu-si o opinie autorizata cu privire
la modul cum situatiile financiare prezinta o imagine fidela a patrimoniului societatii. Daca
23
situatiile financiare nu sunt intocmite in conformitate cu reglementarile contabile nationale si
internationale, auditorul isi exprima o opinie defavorabila si poate cere refacerea acestora.
Activ = Capital + Datorii
In intelesul reglementarilor internationale, un activ reprezinta o resursa controlata de

entitate ca rezultat al unor operatiuni trecute. De la un activ se asteapta sa se genereze un
beneficiu viitor si poate fi evaluat la un cost real, credibil sau just.
O datorie reprezinta o datorie actuala a societatii economice care decurge din
evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta la o iesire de resurse, o plata efectiva.
Capitalurile proprii reprezinta un interes al actionarilor si/sau asociatilor in activele
societatii respective dupa deducerea(eliminarea) tuturor datoriilor. Acest interes poate fi
diluat prin posibilele viitoare iesiri de resurse, plati de dobanzi, majorari, penalitati, daca
managementul financiar-contabil este prost.
1.6. PRINCIPIILE CONTABILE GENERALE
In realizarea demersului profesional contabilul urmăreste

respectarea următoarelor principii:
a) Principiul continuitatii activitatii (de exploatare)

b) Principiul permanentei metodelor (metode de evaluaree, de recunoastere, inregistrare)
c) Principiul prudentei = aprecierea reala a evenimentelor economice, previzionarea lor,
constituirea de provizioane dar si inreg ajustarilor
d) Principiul independentei exercitiului = venit si chelt inregistrate trebuie sa fie aferente
perioadei recunoscute
e) Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv (c+d)
f) Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere
g) Principiul necompensarii intre elementele de activ si pasiv, dar si in cadrul activului
h) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului
i) Principiul pragului de semnificatie = marja de eroare pana la care situatiile financiare nu pot
fi denaturate
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în

conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune,
conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc
(şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi
sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor
aferente.
24
Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii
aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.
Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valorile monetare la care
elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi
contul de profit şi pierdere.
Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi
desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.
Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a
intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii
activităţii dacă organele de conducere determină după data bilanţului fie că
intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea comercială, fie că
nu are nicio altă variantă realistă în afara acestora.
Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei
bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii
este încă adecvată.
Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de
nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea
acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în
notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite
pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună
cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la
baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea.
Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi
ulterior datei bilanţului.
Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate
în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale,
evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi, în special:
a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
- trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent
sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data întocmirii acestuia;
- trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în
cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă
acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop
sunt avute în vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze
contractuale;
- trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului
financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere
de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora
asupra contului de profit şi pierdere.
La determinarea pierderilor din depreciere se au în vedere valoarea contabilă a unui

activ şi valoarea sa recuperabilă prin utilizare sau vânzare, în cazul activelor imobilizate,
respectiv valoarea realizabilă a acestuia, în cazul activelor circulante.
25
Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile
şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor
sau data plăţii cheltuielilor.
Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a fost
întocmită încă factura, respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care
nu s-a primit încă factura.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Conform acestui
principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând
cu exerciţiul financiar de la care s-a luat decizia modificării. Modificarea politicilor contabile
poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu financiar. În cazul modificării
politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu va fi
modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ

şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Toate creanţele şi
datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.
Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi operator
economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în
contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. În cazul schimbului de active,
în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare şi cea de cumpărare, pe
baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente
operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Conform acestui principiu
prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face
ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de
forma juridică a acestora. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu
realitatea economică, punând în evidenţă drepturile si obligaţiile, precum şi riscurile
asociate acestor operaţiuni.
Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în

contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele
care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie
să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu
realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de
derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent.
În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu
realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferenţe între fondul sau natura
economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
Exemple de situaţii când se aplică principiul prevalenţei economicului

asupra juridicului pot fi considerate:
- încadrarea contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar;
- încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv
consignaţie;
26
- recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau
ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;
- încadrarea participaţiilor ca fiind deţinute pe termen lung sau pe termen scurt;
recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor
deţinute la entităţi afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor
imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la
reduceri comerciale sau financiare.
Entităţile au obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare
să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare
situaţiile în care aplicarea principiului prevalenţei economicului asupra juridicului
să conducă la o operaţiune a cărei natură să fie diferită faţă de cea stabilită dacă
nu s-ar aplica acest principiu.
Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de
cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată
dacă:
- acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau
- o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele
astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
În cazuri excepţionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale
prevăzute în prezenta secţiune..Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele
explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului
acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
Termenul de “metodă contabilă” se aplică atât metodelor şi regulilor de evaluare, cât şi
metodelor şi regulilor de prezentare a situaţiilor financiare anuale.
Schimbările de metodă contabilă pot fi determinate de:

- iniţiativa entităţii, caz în care schimbarea trebuie justificată;
- o decizie a autorităţii compentente şi care se impune entităţii (schimbare de
reglementare), caz în care schimbarea nu trebuie justificată.
Schimbarea de metodă contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:
- o schimbare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul
economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- obţinerea unor informaţii mai relevante sau complete.
În ambele cazuri, schimbarea de metodă este posibilă doar dacă acelaşi tip de
operaţiuni sau de informaţii poate fi prezentat prin mai multe metode contabile.
Exemple de situaţii care justifică schimbarea de metode pot fi:
- admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen
scurt sau retragerea lor de la tranzacţionare;
- schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode
ameliorează informaţia financiară;
- fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile.
În acest caz, este obligatorie armonizarea metodelor contabile ale societăţii absorbite cu
cele ale societăţii absorbante. În acest caz, schimbarea de metodă, efectuată în conturile
societăţii absorbante, beneficiară a aporturilor, este asimilată unei schimbări de metodă
contabilă.
Schimbările de metodă nu sunt justificate de schimbarea conducătorilor entităţii. Dacă

entitatea are dificultăţi în a face distincţie între o schimbare de metodă şi o schimbare de
27
estimare, aceasta se tratează ca o schimbare de estimare.
Procedura de estimare depinde de raţionamentele bazate pe ultimele informaţii
disponibile.
O estimare este revizuită dacă împrejurările pe care s-a bazat s-au modificat ca urmare a
unor noi informaţii sau a unei mai bune experienţe.
Schimbările de estimări nu constituie corecţii de erori, cu excepţia cazului în care estimările
anterioare erau bazate pe date eronate, plecând de la informaţii disponibile la acel
moment. Ca urmare, aprecierea în acest caz a caracterului eronat nu se efectuează în
raport cu informaţiile deţinute la momentul prezent.
2. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE ALE AFACERII

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă
mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie,
cu respectarea prevederilor pct. 64 la 66 din OMF 3055/2009.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la
fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate. Potenţialul poate fi unul
productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii. Activele imobilizate cuprind
acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o perioadă mai mare de un an, în
scopul desfăşurării activităţilor entităţii. Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte
drepturi similare, aşa cum sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la
"Terenuri şi construcţii".
Activele imobilizate sunt bunuri existente, inregistrate in activul bilantului pe o perioada mai
mare de 1 an si care aduc beneficii viitoare entitatii economice.
Avem patru categorii de active imobilizate :
1) Imobilizari necorporale = sunt active identificabile, nemonetare si fara suport material,

concretizate in : brevete, licente, marci de fabrica, programe informatice, chelt de
constituire, chelt de dezvoltare;
2) Imobilizari corporale = sunt bunuri tangibile, reprezentate de : terenuri, cladiri, instalatii,
birotica, masini
3) Imobilizari financiare = sunt investitiile financiare monetare si identificabile : actiunile,
titlurile de participare, creantele imobilizate, imprumut bancare si garantiile aferente
4) Imobilizari necorporale si corporale aflate in curs de executie
2.1 Imobilizari necorporale
Conturi utilizate:
201. Cheltuieli de constituire (A)

203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
205. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare (A)
207. Fond comercial
2071. Fond comercial pozitiv10 (A)
2075. Fond comercial negativ11 (P)
28
208. Alte imobilizări necorporale (A)
233 Imob necorporale in curs de executie
234 Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale
Exemplu practic 1 - La 01.10.2010 se constituie o societate al carei asociat unic depune la

banca 5000 lei pentru capitalul social. Asociatul imputernicit achita la notar 1000 lei pentru
redactare actului constituire si la Registrul Comertului suma de 200 lei + TVA 24% pentru alte
cheltuieli de constituire (taxa inmatric si publicare in MO). Dupa inceperea activitatii de
exploatare si deblocarea contului de la banca se achita datoria asociatului imputernicit.
Cheltuielie de constituire se amortizeaza in 12 luni. Dupa terminarea amortizarii acestora se scot
din evidenta cheltuielile de constitutire. Societatea este platitoare de TVA de la infiintare.
Inregistrari contabile :
1. subscrierea la capitalul social 456= 1011 5000 lei
2. depunerea sumei in banca 5121= 456 5000 lei
3. virarea capitalului 1011=1012 5000 lei
4. achitat comision la notariat : 201 = 4551/Asociat Popescu 1000 lei
5. inreg cheltuielilor de constituire la Registrul Com : % = 401 248
201 200 lei
4426 48
401 Reg comert= 4551 Asoc Popescu 248
6. restituire suma asociat popescu : 4551 /Popescu = 5311 1248 lei
7. inregistrarea lunara a cheltuielilor de constituire (1200/12 luni 100lei/luna) :
6811= 2801 100 Lei
Dupa 12 luni soldul contului 201 este 1200 lei.

8. scoatere din evidenta a cheltuielilor de constituire complet amortizate : 2801 = 201 1200 lei
Exemplu practic 2 – SC Alfa SA achizitioneaza un teren de la o societate agricola aflat langa o

intersecţie aglomerată (şosea europeană modernizata) pentru construirea unui han turistic. Pretul
terenului conform contractului este de 30.000 lei . Plata se face prin banca. Ulterior, se renunta la
proiect, iar terenul se vinde cu 35.000+TVA. Incasarea facturii se face prin banca.
Inregistrari :
- cumparare teren impreuna cu fond comercial aferent :
2111 = 404 30000 lei
Notă : Tratamentul fiscal al Tva la teren este urmatorul :

1) Daca s-a emis factura cu TVA de catre societatea agricolă
4426 = 404 pt tva 30.000x 24%= 7200 lei
2) Daca s-a optat pentru simplificare Art 141 alin 3 Cod fiscal
la TVA pentru terenuri se face taxare inversă: 4426 = 4427 7200 lei (30000*24%)
- achitarea facturii : 404 = 5121 30.000 plus tva-ul de 24 % daca este cazul
- vanzarea terenului : 461 = 7583 35000 lei
si concomitant tva simplificat : 4427 = 4426 8.400 lei
29
Observatie : fact de cumparare ca si cea de vanzare trebuie sa cuprinda mentiunea “TAXARE
INVERSA”
- dupa vanzare se scoate din evidenta terenul si fondul comercial :

6583 = 2111 30.000 lei
- incasare facturii prin banca : 5121 = 4 61 35000 lei plus tva daca s-a facturat cu tva
Exemplu practic 3 – Se achiziţionează un program informatic in valoare de 10800 lei + TVA

24%, care se achita prin virament bancar. Amortizarea se face in 3 ani. Ulterior programul este
scos din evidenta.
Inregistrari :
- cump program informatic % 404 13.392 lei

208 10.800 lei
4426 2.592 lei
- achit fact prin banca : 404 = 5311 13.392 lei
- amortizare program : 10800/3ani/12 luni = 300 lei : 6811 = 2808 300 lei pe luna
- scoatere evidneta program : 2080 = 208 10800 lei
2.2 Imobilizari corporale
Sunt active fixe, tangibile, cu functionare mai mare de 1 an si sunt utilizate in productia de bunuri,
prestarea de servicii sau inchiriate tertilor (aici intra si investitiile pt descoperta – vezi IFRS -6)
Conturi utilizate :
2111-ternuri ; imobiliz corporale de activ, in debit sunt inregistrate terenurile la val de achizitie
(val justa = val de piata), reevaluarile periodice si plusurile de inventar; in credit se inreg val
ternurilor vandute si val neamortizata a amenajarilor de terenuri scoase din evidenta (prin debitarea
cont de cheltuieli)
2112-constructii, ct de active, se debiteaza la inceput cu val constructiilor cumparate, executate in
regie proprie, primite gratuit sau ca aport la capitalul social; se crediteaza cu val amortizarii
constructiilor scoae din evidenta prin cont de amortizare, cu val neamortizata prin cont de chelt a
constructiilor scoase din evidenta; soldul debitor reprezinta val existenta a constructiilor aflate in
patrimoniul entitatii economice.
231-imobiliz corp in curs – cont de active; soldul final debitor se inregistreaza in cont de
constructiiâ
232 Avansuri acordate pentru imobiliyari corporale
281 – amortizarea imobiliz corporale -= amortizarea reprezinta expresia valorica a uzurii (uzura
fizica generata de functionarea tehnica si uzura morala generata de progresul tehnic, invechirea
tehnologica) si reprezinta o cheltuiala.
Duratele normale de utilizare corespund in principiu cu duratele economice de utilizare, in cadrul

carora veniturile obtinute din folosirea acestor imobilizari corporale sunt mai mari decat cheltuielile
inclusive amortizarea calculate si inregistrata necesare functionarii lor pentru ca altfel nu ne mai
incadram in principiul gestiunii economice(trebuie sa se cheltuie mai putin decat veniturile
inregistrate)
30
Legea 15/1990 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale si necorporale
Capitalul imobilizat supus amortizarii este reflectat în patrimoniul agentilor
economici prin
bunurile si valorile destinate sa deserveasca activitatea pe o perioada mai
mare de un an si care se
consuma treptat.
Conform ART. 3 Legea 15/1990
Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a) terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;
b) mijloacele fixe.
Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se
utilizeaza ca atare si
îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilita prin hotarâre a
Guvernului. Aceasta
valoare poate fi actualizata anual, în functie de indicele de inflatie;
b) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeaza un singur
corp, la încadrarea
lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
ART. 4
Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizarii:
a) investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b) capacitatile puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele
de înregistrare ca
mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmeaza a se înregistra, la
valoarea rezultata
prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investitiile efectuate pentru descoperta, în vederea valorificarii de substante
minerale utile, cu
carbuni si alte zacaminte ce se exploateaza la suprafata, precum si cele pentru
realizarea lucrarilor
miniere subterane de deschidere a zacamintelor;
d) investitiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunatatirii parametrilor
tehnici initiali, prin
majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.
ART. 5
Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizarii: mijloacele fixe
aflate în
proprietatea publica, lacurile, baltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei
investitii, precum si
terenurile, inclusiv cele împadurite.
Nu sunt considerate mijloace fixe:
a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în
scopul înlocuirii
componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modifica
parametrii tehnici initiali
31
ai mijlocului fix;
b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea
anumitor produse
în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea si de
durata lor de
functionare normala;
c) constructiile si instalatiile provizorii;
d) animalele care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale
adulte, animalele de
îngrasat, pasarile si coloniile de albine;
e) padurile;
f) investitiile efectuate pentru realizarea lucrarilor miniere din afara
perimetrelor de exploatare,
precum si cele pentru foraj, executate pentru explorari, prospectiuni geologice
si geofizice, forajele
pentru alimentarea cu apa, care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz -
capul unor zacaminte de
titei, precum si sondele de cercetare geologica, care au pus în evidenta
acumulari de hidrocarburi,
dar care, din motive geologico-tehnice si economice obiective, nu pot fi
exploatate;
g) prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea productiei de
serie, inclusiv seria
zero, sau sunt supuse încercarilor în vederea omologarii la producator;
h) echipamentul de protectie si de lucru, îmbracamintea speciala, precum si
accesoriile de pat,
indiferent de valoarea si de durata lor de utilizare.
Regimul de amortizare a capitalului imobilizat
amortizare liniară
amortizare degresivă
amortizare accelerate
Amortizarea liniara = se realizeaza prin includerea cheltuielilor de exploatare a unor sume fixe
stabilite proportional cu durata de functionare a activului respectiv.
Amortizarea degresiva=o amortizare mai accentuata in primul an de la punerea in functiune.
Calculul presupune multiplicarea cotei de amortizare liniara cu unul din urmatorii coeficienti :
a. 1,5 daca durata normala de amortiz este intre 2 si 5 ani inclusiv
b. 2 daca durata normala de amortiz este intre 5 si 10 ani inclusiv
c. 2,5 daca durata normala de amortiz este 10 ani
Amortizarea accelerata=consta in includerea in primul an de functionare in chelt de exploatare a
unei amortizari in cota de 50% din val de intrare, pentru diferenta se aplica metoda liniara.
Reguli recomandate de amortizare :
d. in cazul constructiilor – liniara
e. echipam tehnologice, calculatoare, masini se poate opta pentru amortizare accelerata,
degresiva sau liniara
f. amortizarile cu investitiile efectuate cu amenajarea terenurilor se face dupa metoda
liniara pe 10 ani (impusa de cod fiscal)
32
Exemplu practic 4 – Se achizitioneaza o masina de slefuit in valoare de 10000+TVA 24%.

Cheltuieli de transport in valoare de 2000 lei+TVA 24%. Ambele facturi se achita ulterior prin OP.
Se aplica metoda de amortizare liniara, DN = 10 ani. Dupa 8 ani de utilizare, masina de şlefuit se
vinde cu valoare de 4200+TVA, factura incasandu-se prin banca.
Inregistrari :
- achizitie masina : % 404 12400 lei

2131 10000 lei
4426 2400 lei
- inregistrare factură de transport : % 404 2480 lei

2131 2000
4426 240
- achitarea furnizor cele doua facturi : 404 = 5121 12.400 lei

404 = 5121 2.480 lei
- amortizare liniara (12000/10ani/12luni) 6811 = 2813 100 lei
- vanzarea masinii de slefuit : 461 % 5208

7583 4200
4427 1008
- scoaterea din evidenta a masinii de slefuit :

Val contabila = 12.000 lei
Val amortizata = 100*8*12 = 9600 lei
Val contabila netă rămasă de amortizat = 12.000-9600 = 2400 lei
% 2131 12000 lei

2813 9600
6583 2400
- incasare factura vanzare masina de slefuit : 5121 = 461 5208lei
Exemplu practic 5 – Investitii realizate in regie proprie
O societate hotaraste construirea în regie proprie a unui depozit de materiale . In acest scop în luna
martie 2010 s-au efectuat urmatoarele cheltuieli :
-Chelt cu materiile auxiliare = 30.000 lei
- Chelt cu salariile muncitorilor = 20.000 lei
- Cheltuilei cu protectia sociala 30%
- Cheltuieli cu chirie utilaje folosite pe santier = 4.000 lei
- Cota de cheltuilei de regie decontata la sfarsit de luna 8.000 lei
33
In luna mai 2010:
- Cheltuieli cu materiale auxiliare = 40.000 lei
- Chelt cu salariile muncitorilor = 20.000 lei
- Cheltuilei cu protectia sociala 30%
- Cheltuieli cu chirie utilaje folosite pe santier = 4.000 lei
- Cota de cheltuilei de regie decontata la sfarsit de luna 12.000 lei
Apoi, se receptioneaza magazia şi se da in folosinta la 31.05.2010. Durata de folosinta conform

Catalog MF = 10 ani. Materialele auxiliare au fost achizionate şi se aflau in stoc la 01.01.2010.
Inregistrari contabile in luna martie 2010:
- inreg chelt cu mat auxiliare: 6021 = 3021 30000 lei
- inreg chelt cu salariile ; 641 = 421 20000 lei

- inregistrare Cheltuilei cu protectia sociala 30% 645= 431 6000
- Cheltuieli cu chirie utilaje folosite pe santier = 4000 lei 611= 401 4000 facem abstractie de TVA
- Cota de cheltuilei de regie decontata la sfarsit de luna 8000 lei NU SE CONTABILIZEZA IN
FINANCIARA
Rezulta costul de productie al Imobilizarii in Curs = 30.000+20.000+6.000+4.000+8.000=68.000

lei
- inreg investitiei neterminate la sf lunii : 231 = 722 Venit din prod de imob corporale 68.000 lei
Inregistrări în luna mai 2010
inreg chelt cu mat auxiliare: 6021 = 3021 40000 lei
- inreg chelt cu salariile ; 641 = 421 20000 lei

- inregistrare Cheltuilei cu protectia sociala 30% 645= 431 6000
- Cheltuieli cu chirie utilaje folosite pe santier = 4000 lei 611= 401 4000 facem abstractie de TVA
- Cota de cheltuilei de regie decontata la sfarsit de luna 12000 lei NU SE CONTABILIZEZA IN

FINANCIARA
Rezulta costul de productie al Imobilizarii in Curs = 40.000+20.000+6.000+4.000+12.000=82.000
- decontarea chelt (inreg chelt de invest in a doua luna ) : 231 = 722 82.000 lei
Soldul contului 231 este: 68.000 + 42.000= 110.000 lei
- receptia finala si darea in functiune a cladirii : 2112 = 231 110.000 lei
- inreg amortiz. lunare a magaziei(110.000/10 ani/12 luni) : 6811 = 2812 916.67 lei/luna
34
Exemplu practic 6 – Imobilizari corporale luate in chirie (folosirea ct 8031 “Imobilizari corporale
luate cu chirie”, cont din clasa 8 in afara bilantului)
Se inchiriaza o cladire cu val contabilă de 60.000 lei, cu o chirie lunara de 1000 lei + TVA.
Chiriasul executa lucrari de modernizare efectuandu-se in acest scop urmarirea cheltuielilor care se
amortizeaza pe o perioada de 1 an (perioada ramasa pana cand expira contractul de închiriere) :
-chelt mat auxiliare : 4000 lei
Cheltuieli cu energia electrica facturata de furnizor care se achita ulterior in numerar : 500 lei +
TVA. (IFR, IAS, OMPF 3055 pun accent pe contractul dintre parti)
Inregistrari : LA CHIRIAS
- preluarea cladirii pe baza de Proces-verbal predare-primire si folosirea unui cont in afara

bilantului: debit cont 8031 = 60.000 lei
- primirea facturii cu chiria lunara : % 401 1240lei

612 1000
4426 240
Conform codului fiscal putem aplica masurile de simplificare ( facturare cu TVA sau fara TVA la
chirii)
- achitarea cu ordin de plata a chiriei lunare din cont current : 401 = 5121 1240 lei
- consum materiale auxiliare : 6021 = 3021 4000 lei
- cheltuieli cu energia electrica : % 401 620
605 500
4426 120
- inregistrarea productiei de imobilizari corporale : 231 = 722 4500 lei
(231 format din 4000+500)
- receptia lucrarilor de modernizare : 212/ Modernizare = 231 4500 lei
- amortizarea (calculul si inreg amortiz cheltuielilor de investiţii pentru 1 an ramas până

la expirarea contractului de inchiriere)
6811 = 2812 375 lei/luna
- la sfârşitul perioadei se inregistrează scoaterea din evid a investitiei : 2812 = 212 4500 lei
- predarea cladirii pe baza de p-v prin inregistrarea in credit cont 8031 = 60.000 lei
Inregistrari : LA PROPRIETAR
- intocmirea facturii privind chiria : 461 % 1240 lei
706 1000
4427 240
- incasarea sumei prin banca : 5121 = 461 1240lei
- La safrsitul contractului, preluarea de catre proprietar a investitiei complet amortizate :
212 = 2812 4500 lei
35
Exemplu practic 7
O entitate importa o linie tehnologica pentru extractia petrolului in urmatoarele conditii:
- pret de cumparare 60 000
- taxe vamale 6 000
- comision vamal 500
- cheltuieli de transport 12 000
- costuri de amenajare a amplasamentului 8 000
- pierderi din diferente de curs valutar rezultate in urma platii furnizorului extern 7 000
- costuri de montaj 5 000
- cheltuieli cu dobanzi aferente unui credit contractat pentru achizitia instalatiei 3 000
- onorarii ingineri care monteaza instalatia 18 000
- pierderi initiale din exploatare 2 000
Firma estimeaza ca la terminarea extractiei va efectua costul cu demontarea si mutarea activului
de 7 000 LEI.
REZOLVARE:
• Pret de cumparare 60 000
+ taxe vamale 6 000
+ comision vamal 500
+ chelt de transport 12 000
+ costuri de amenajare a amplasamentului 8 000
+ costuri de montaj 5 000
+ onorarii ingineri 18 000
+ costuri estimate cu demontarea – provizion – 7 000
= COST 116 500
RECUNOASTEREA INITIALA – FORMULA CONTABILA:
213 = % 116 500
404 103 000
446 6 500
1513 7 000
Cedarea şi casarea imobilizarilor corporale
O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau

casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din
utilizarea sa ulterioară. Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări
corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din
evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de
informaţiile necesare.
În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt

evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea
neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. În scopul
prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării
sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile
generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile
ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli,
36
după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul “Alte venituri din exploatare”,
respectiv “Alte cheltuieli de exploatare”, după caz.
Exemplu practic 8 – Casarea imobilizarilor corporale

Se caseaza un elevator inregistrat la valoarea de intrare = 5000 lei pentru care nu s-a recuperate
amortizarea integral. Amortizarea cumulata = 4400 lei. Cheltuielile de casare se concretizeaza in
consum de materiale auxiliare ( electrozi de susura, disc de taiat etc) in val de 50 lei si salariile
muncitorilor = 150 lei. Piesele de schimb rezultate in urma casarii sunt evaluate la suma de 600 lei.
Partea neamortizata sau nerecuperata pe seama amortizarii se include in cheltuilei privind
amortizarea pe o perioada de 5 luni.
Inregistrari :
- inregistrarea cheltuielilor ocazionate de casare : 6588 % 200

3021 50
421 150
- inreg mat recuperate din dezmembrarea elevatorului : 3024 = 7588 600 lei
- scoaterea din evidenţă a elevatorului : % 2131 5000 lei

2813 4400 lei (amortize facuta pana la casare)
471 600 lei (amortiz ramasa)
- amortizarea ramasă se inregistreaza pe o perioada de 6 luni (600/5 luni) :6811 = 471 100 lei
2.3 Imobilizări financiare
Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a Comunităţilor Economice Europene,

imobilizările financiare cuprind:
• acţiunile deţinute la entităţile afiliate ct 261,
• împrumuturile acordate entităţilor afiliate 2671,
• interesele de participare 263 (peste 20% din actiuni),
• împrumuturile acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare,
• alte investiţii deţinute ca imobilizări,
• alte împrumuturi.
Entităţile afiliate au semnificaţia Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a VII-a a

Comunităţilor Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009.
Prin interese de participare, potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a

Comunităţilor Economice Europene, se înţelege drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate
sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să
contribuie la activităţile entităţii.
37
Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de
participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. În cazul valorilor mobiliare pe termen
lung, costul de achiziţie include şi costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei lor.
Contravaloarea acţiunilor şi a altor imobilizări financiare primite cu titlu gratuit se înregistrează în
contrapartidă cu contul 1068 „Alte rezerve.”
La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi.
În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele
acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţă mai
mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţă mai mare
de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
Evaluarea iniţială
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau

aloarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.
Evaluarea la data bilanţului
Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai

puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
În acest scop, la întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale nu se aplică

prevederile secţiunii “Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare”, din
reglementările OMF3055, cu excepţia pct. 138.
Lectura cu titlu facultativ
Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare
Prin derogare de la regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări şi sub

rezerva condiţiilor prevăzute la pct. 139 şi 140, din norme entităţile pot evalua în situaţiile
financiare consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la
valoarea justă.
Instrumentele financiare derivate se evaluează la valoarea justă atât în situaţiile financiare
anuale, cât şi în situaţiile financiare anuale consolidate.
Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar
pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate.
- Un activ financiar este orice activ care reprezintă:
a) trezorerie;
b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;
c) un drept contractual:
- de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau

- de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial
favorabile entităţii; sau
d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de
capitaluri proprii şi este:
38
- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să
primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul
unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de
capital ale entităţii. În acest scop, instrumentele de capital ale entităţii nu includ instrumente
care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de
capitaluri proprii ale entităţii.
O datorie financiară este orice datorie care reprezintă:

a) o obligaţie contractuală:
- de a ceda lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi; sau
- de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial
nefavorabile pentru entitate;
sau
b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de
capitaluri proprii ale entităţii şi este:
- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze
un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau
- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul
unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile
instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop,
propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele
contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale
entităţii.
Un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplineşte cumulativ următoarele

condiţii:
- valoarea sa se modifică urmare variaţiilor unei anumite rate de dobândă, a preţului unui
instrument financiar, a preţului unor mărfuri, a unui curs de schimb valutar, a unui indice de
preţuri sau rate, a unui rating de credit sau indice de credit sau a altei variabile, cu condiţia
ca, în cazul unei variabile nefinanciare, aceasta să nu fie specifică unei părţi contractuale
(uneori denumită "bază" sau "element suport");
- nu solicită nicio investiţie iniţială netă sau solicită o investiţie iniţială netă care este mai mică
decât cea necesară pentru alte tipuri de contracte de la care se aşteaptă reacţii similare la
modificările condiţiilor de piaţă; şi
- este decontat la o dată viitoare.
Principalele tipuri de instrumente derivate sunt:

1) contractele ferme de schimb la termen (forward),
2) contractele swap de devize sau pe rata dobânzii,
3) contractele FRA (Forward Rate Agreements),
4) contractele futures şi instrumentele condiţionale (opţiunile cumpărate sau vândute).
Una dintre caracteristicile definitorii ale unui instrument derivat este faptul că necesită o
investiţie netă iniţială a cărei valoare este mai mică decât cea care ar fi necesară în cazul altor
contracte de la care se aşteaptă să reacţioneze identic la factorii pieţei. Opţiunile se încadrează în
această definiţie deoarece prima este mai mică decât investiţia ce ar fi necesară pentru obţinerea
instrumentului financiar de bază cu care este corelată opţiunea. Un contract swap de devize care
39
prevede un schimb iniţial de devize diferite care au aceeaşi valoare justă se încadrează în definiţie
deoarece acesta presupune o investiţie netă iniţială de valoare zero.
O cumpărare sau o vânzare normală (în cazul cărora livrarea are loc în perioada de timp
stabilită în general prin reglementări sau prin convenţii existente pe piaţa respectivă) dă naştere la
un angajament la preţ fix între data tranzacţionării şi data decontării, care nu reprezintă un
instrument derivat datorită perioadei scurte de viaţă a angajamentului (exemplu: operaţiunile
SPOT).
Înregistrarea în contabilitate a instrumentelor derivate se face în funcţie

de următoarele criterii:
- tipul instrumentelor: instrumente ferme (ex. contracte la termen, futures, swap), instrumente
condiţionale (opţiuni cumpărate şi vândute) şi alte instrumente;
- variabila care determină modificarea valorii instrumentelor: instrumente pe cursul de schimb,
instrumente pe rata dobânzii, instrumente pe acţiuni şi indici bursieri şi alte instrumente derivate;
- scopul operaţiunii: instrumente care nu sunt de acoperire şi instrumente de acoperire.
- Angajamentele de cumpărare sau vânzare se înregistrează în conturi în
afara bilanţului (cont 8038 “Alte valori în afara bilanţui”, analitic distinct), în
momentul încheierii contractelor.
Instrumentele derivate sunt iniţial evaluate la valoarea justă. De
regulă, valoarea justă iniţială a unui instrument derivat este dată de preţul de
tranzacţionare, cu excepţia situaţiilor în care valoarea justă a acestuia este dată
prin compararea cu alte tranzacţii curente observabile pe piaţă pentru acelaşi
instrument sau pe baza unei tehnici de evaluare ale cărei variabile includ numai
informaţii de pe pieţele observabile. În general, valoarea justă iniţială a
instrumentelor derivate este zero, cu excepţia opţiunilor pentru care valoarea
justă iniţială este dată de valoarea primei plătite sau încasate.
La încheierea exerciţiului financiar, operaţiunile cu instrumente derivate se evaluează la
valoarea justă, cu excepţia instrumentelor derivate care au la bază şi trebuie decontate prin
livrarea de instrumente de capitaluri proprii ce nu sunt cotate pe o piaţă activă şi a căror valoare
justă nu poate fi determinată în mod credibil, care sunt evaluate la cost.
Scopul aplicării contabilităţii de acoperire îl reprezintă reflectarea în
contabilitate a efectelor strategiilor referitoare la administrarea şi acoperirea
riscurilor.
Contabilitatea de acoperire urmăreşte reflectarea în conturile de venituri şi cheltuieli a
efectelor operaţiunilor de acoperire prin recunoaşterea în aceeaşi perioadă a rezultatelor aferente
elementelor acoperite şi instrumentelor de acoperire.
Instrumentele de acoperire pot fi numai instrumente derivate, astfel desemnate, a căror
valoare justă sau fluxuri de trezorerie se aşteaptă să compenseze modificările de valoare justă sau
de fluxuri de trezorerie ale elementelor acoperite desemnate.
Un singur instrument derivat poate fi desemnat drept instrument de
acoperire pentru acoperirea mai multor tipuri de risc, în următoarele condiţii:
- diversele riscuri acoperite să poată fi clar identificate;
- eficienţa operaţiunii de acoperire să poată fi demonstrată; şi
- este posibilă asigurarea unei desemnări specifice a instrumentului derivat, pentru
acoperirea diferitelor categorii de risc.
Elementele acoperite pot fi active, datorii, angajamente ferme sau tranzacţii
previzionate foarte probabile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele
condiţii:
- expun entitatea la riscul modificării valorii juste sau a fluxurilor viitoare de trezorerie; şi
40
- sunt desemnate ca fiind acoperite.
Contabilitatea de acoperire se aplică unei relaţii de acoperire dacă şi numai dacă sunt întrunite,
concomitent, următoarele condiţii:
- la iniţierea operaţiunii de acoperire există o desemnare şi o documentaţie
formală a relaţiei de acoperire precum şi a obiectivului şi strategiei de
administrare a riscului, referitoare la respectiva operaţiune de acoperire.
Respectiva documentaţie trebuie să identifice instrumentul de acoperire,
tranzacţia sau elementul acoperit, natura riscului acoperit şi modul în care
instituţia va determina eficienţa instrumentului de acoperire în compensarea
expunerii la modificările de valoare justă sau de fluxuri de trezorerie ale
elementului acoperit, atribuibile riscului acoperit;
- se preconizează că operaţiunea de acoperire va avea un grad ridicat de eficienţă în
compensarea modificărilor de valoare justă sau de fluxuri de trezorerie atribuibile riscului acoperit,
potrivit documentaţiei iniţiale referitoare la strategia de administrare a riscului în cazul respectivei
relaţii de acoperire;
- în situaţia operaţiunilor de acoperire a unei tranzacţii previzionate, aceasta trebuie să aibă un
grad ridicat de probabilitate şi să prezinte o expunere la variaţia fluxului de trezorerie ce va afecta
în final contul de profit şi pierdere;
- eficienţa operaţiunii de acoperire poate fi evaluată în mod credibil, respectiv valoarea justă
sau fluxurile de trezorerie aferente elementului acoperit (şi care sunt atribuibile riscului acoperit) şi
valoarea justă a instrumentului de acoperire pot fi evaluate în mod credibil;
- operaţiunea de acoperire este evaluată periodic, ocazie cu care se constată că aceasta a avut
un grad ridicat de eficienţă în cadrul perioadelor de raportare financiară în care a fost desemnată
ca operaţiune de acoperire.
- Operaţiunile de schimb la vedere sunt operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a devizelor cu
decontarea în termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de
regulă maxim de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit
între părţi (curs SPOT).
- Operaţiunile de schimb la termen (forward) sunt considerate operaţiunile de cumpărare şi de
vânzare a devizelor cu decontare după termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii
ale pieţei respective, de regulă mai mult de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la
cursul de schimb stabilit între părţi (curs FORWARD).
- Operaţiunile SWAP sunt operaţiuni de cumpărare şi vânzare
simultană a unei sume în devize, cu decontarea la două date de valoare diferite
(de regulă SPOT şi FORWARD) la cursurile de schimb stabilite (SPOT şi
FORWARD) la data tranzacţiei.
- Dobânzile de plătit sau de primit, aferente contractelor SWAP ce presupun plata sau
încasarea unor astfel de sume, se înregistrează în contabilitate în funcţie de situaţiile în care există
un singur flux financiar (diferenţa dintre dobânda de primit şi cea de plătit) sau două fluxuri
financiare diferite, astfel:
- contabilizarea distinctă a sumelor reprezentând dobânzi încasate şi,
respectiv, plătite se aplică în situaţia în care scadenţele celor două fluxuri
financiare de dobânzi sunt diferite;
- contabilizarea sumei nete ce corespunde diferenţei dintre dobânzile plătite şi
cele încasate se aplică în situaţia în care fluxurile financiare de dobânzi sunt
concomitente, iar transferul priveşte doar diferenţa netă (există un singur flux
financiar de dobânzi).
41
Dobânzile respective sunt înregistrate în conturile de creanţe sau de datorii, după caz, în
contrapartidă cu conturile de venituri/ cheltuieli cu dobânzile.
Prevederile de mai sus, referitoare la instrumentele financiare derivate, se aplică şi la
întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale ale entităţilor care folosesc instrumente
financiare derivate.
În înţelesul prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă care dau oricăreia dintre
părţile contractante dreptul de decontare în numerar sau prin
alte instrumente financiare se consideră instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în
care:
a) acestea au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale entităţii privind
cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază;
b) acestea au fost iniţial destinate unui astfel de scop; şi
c) se aşteaptă ca acestea să fie decontate prin livrarea mărfii
Evaluarea la valoarea justă se aplică numai datoriilor care sunt:

a) deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; sau
b) instrumente financiare derivate.
Evaluarea la valoarea justă nu se aplică:
a) instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă;
b) împrumuturilor şi creanţelor generate de entitate şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi
c) intereselor în filiale, întreprinderi asociate şi asocieri în participaţie,
instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu plata contingentă într-
o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare cu astfel de
caracteristici speciale şi care, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat,
se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare.
În înţelesul prezentelor reglementări, prin combinare de întreprinderi se înţelege gruparea
unor entităţi individuale într-o singură entitate raportoare, determinată de obţinerea controlului de
către o entitate asupra uneia sau mai multor întreprinderi.
Titlurile de tranzacţie sunt titlurile achiziţionate, în principal, în scopul vânzării în viitorul apropiat,
precum şi cele care fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare identificate care sunt
administrate împreună şi pentru care există dovada unui ritm efectiv, recent, de a obţine câştiguri
pe termen scurt.
Valoarea justă se determină prin referire la:
a) valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu
uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un
instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar,
valoarea de piaţă poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; sau
b) o valoare determinată cu ajutorul unor modele şi tehnici de evaluare general acceptate,
pentru instrumentele pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Astfel de
modele şi tehnici trebuie să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă şi trebuie testate
periodic (şi revizuite, dacă este cazul) prin compararea valorilor furnizate cu preţurile tranzacţiilor
efective observabile sau pe baza oricăror informaţii de piaţă disponibile. În sensul prezentelor
reglementări piaţa credibilă are semnificaţia pieţei active. Instrumente financiare care nu pot fi
evaluate credibil prin oricare dintre metodele menţionate la alin. (1) se evaluează în conformitate
cu regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări. Prin excepţie de la
prevederile pct. 40, atunci când un instrument financiar se evaluează în conformitate cu pct. 142,
modificarea valorii se include în contul de profit şi pierdere. Totuşi, o astfel de modificare se
include direct în capitalul propriu, într-o rezervă de valoare justă, dacă:
a) instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui
42
sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau toate modificările de valoare
să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; sau
b) modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element
monetar care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină. Astfel, în situaţiile
financiare consolidate care includ o asemenea entitate străină, diferenţele de schimb valutar care
în situaţiile financiare anuale individuale au fost recunoscute în profit sau pierdere, se recunosc
iniţial într-o componentă a capitalurilor proprii (“Rezerve din diferenţe de curs valutar în relaţie cu
investiţia netă într-o entitate străină”), urmând să fie recunoscute ca profit sau pierdere la cedarea
investiţiei nete.
O entitate poate să îşi cedeze interesul într-o entitate străină prin vânzare, lichidare,
rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entităţi sau a unei părţi din aceasta. O
reducere a valorii contabile a unei entităţi străine, fie din cauza pierderilor sale, fie din cauza unei
pierderi recunoscute de investitor, nu constituie o cedare parţială. În consecinţă, nicio parte a
câştigului sau pierderii din diferenţe de curs, amânate în capitalurile proprii, nu este recunoscută în
profit sau pierdere la momentul reducerii valorii contabile. În înţelesul prezentelor reglementări, prin
investiţie netă într-o entitate
străină se înţelege valoarea interesului entităţii raportoare din activele nete ale
acelei entităţi străine.
Un element monetar ce urmează a fi primit de la o entitate străină sau plătit unei entităţi
străine, pentru care decontarea nu este nici planificată şi nici nu este probabil a fi făcută în viitorul
apropiat, este, în esenţă, o parte a investiţiei nete a entităţii în acea entitate străină. Astfel de
elemente monetare pot include creanţe sau împrumuturi pe terme lung. Ele nu includ creanţele şi
datoriile comerciale. Entitatea care deţine un element monetar de primit de la o entitate străină sau
plătit unei entităţi străine, poate fi orice filială a grupului.
Atunci când un activ financiar disponibil pentru vânzare, altul decât un
instrument financiar derivat, se evaluează în conformitate cu pct. 142,
modificarea valorii acestuia se include direct în capitalul propriu, în rezerva de
valoare justă.
Rezerva de valoare justă se ajustează atunci când sumele
înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea evaluării la
valoarea justă.
Rezerva de valoare justă va rămâne evidenţiată în contabilitate atât timp cât sunt evidenţiate în
bilanţ instrumentele financiare cărora le este aferentă.
Dacă a fost aplicată evaluarea la valoarea justă a instrumentelor
financiare, notele explicative prezintă:
a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile
juste au fost determinate în conformitate cu pct. 142 alin. 1 lit. (b) din OMF 3055;
b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă,
modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi
modificările incluse în rezerva de valoare justă;
c) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii privind aria şi natura
instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul şi
certitudinea fluxurilor viitoare de trezorerie; şi
d) un tabel care să prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul exerciţiului financiar.
Imobilizarile financiare = sunt investitii financiare care cuprind actiuni si alte titluri cumparate si
detinute pe termen lung precum si creantele imobilizate care sunt imprumuturile si garantiile
acordate.
Caracteristici :
43
o imobilizarile financiare nu au o structura materiala

o reprezinta plasamente, de obicei in afara societatii
o genereaza venituri sub forma de dividende si dobanzi
o nu se amortizeaza
o pentru deprecierea lor in timp se constituie ajustari si provizioane
Se pot grupa astfel :
- actiunile detinute la alte entitati sub forma de titluri de participare in capitalul social si in
vederea obtinerii de deividende dar si de exercitare a controlului asupra activitatii lor;
- interesele de participare spre deosebire de actiuni aduc dividende, dar nu permit controlul
asupra gestiunii celeilalte entitati.
261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (A)

263. Interese de participare (A)
264. Titluri puse în echivalenţă (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
267. Creanţe imobilizate
2671. Sume datorate de entităţile afiliate (A)
2672. Dobânda aferentă sumelor datorate de entităţile afiliate (A)
2673. Creanţe legate de interesele de participare (A)
2674. Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de
participare (A)
2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
Acest cont apare numai în situaţiile financiare anuale consolidate.
2678. Alte creanţe imobilizate (A)
2679. Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate (A)
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
2691. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la entităţile afiliate (P)
2692. Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare (P)
2693. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)
La evaluarea investiţiilor financiare pe termen lung este utilizată regula generală de evaluare
aferentă imobilizărilor financiare. Acestea se evaluează la cost sau valoarea din contract, mai puţin
ajustările pentru pierdere de valoare.Valoarea justă a valorilor mobiliare pe termen lung (de cotaţie)
la data bilanţului se prezintă doar în notele explicative la situaţiile financiare.
Exemplu practic 9 privind înregistrarea intereselor de participare ca urmare a participării în natură
(imobilizări corporale) a unei societăţi comerciale la capitalul social al altei societăţi comerciale.
S.C. ”X” SRL participă la capitalul social al S.C. ”Y’’ SRL nou-înfiinţate, cu un echipament
tehnologic a cărui valoare de aport determinată de un profesionist calificat în evaluare a fost
stabilită la 170.000 lei. Această participaţie îi asigură un procent de control mai mare de 20%.
Caracteristici echipament:
• valoarea de înregistrare contabilă: 180.000 lei;
44
• durata de utilizare economică a echipamentului este: 6 ani;
• amortizare calculată pâna în prezent: 30.000 lei.
În contabilitatea SC ”X’’ SRL
a) Înregistrarea titlurilor de participare în limita valorii neamortizate a utilajului:
% = 2131 Echipamente 180.000

tehnologice, (maşini, utilaje
şi instalaţii de lucru)
2813 Amortizarea instalaţiilor 30.000

mijloacelor de transport, animalelor
şi plantaţiilor
263 Interese de participare 150.000
b) Înregistrarea valorii titlurilor de participare primite, care excede valoarea neamortizată a

imobilizărilor corporale (170.000 – 150.000):
263 Interese de participare = 1068 Alte rezerve/analitic distinct 20.000 lei
Entitatea cedează (vinde) jumătate din titlurile obţinute în urma participării la capitalul social, la o
valoare negociată de 160.000 lei.
461 Debitori diverşi = 7641 Venituri din imobilizări financiare cedate 160.000 lei
6641 Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate = 263 Interese de participare 85.000 lei
1068 Alte rezerve/analitic distinct = 7641 Venituri din imobilizări financiare cedate 10.000 lei
Exemplu practic 10 privind tratamentul contabil, în situaţiile financiare individuale, al

titlurilor cu venit variabil, cotate şi necotate, achiziţionate de entitate şi păstrate pe termen lung.
La data de 15.01.2010 entitatea A a achiziţionat:
- de pe piaţa reglementată, un număr de 2.000 acţiuni ale entităţii B, reprezentând 5% acţiuni în
capitalul social al acestei societăţi, la un preţ unitar de 100 lei/acţiune
- 1.000 acţiuni la Instituţia de Credit C, societate nelistată, reprezentând 25% din capitalul
acesteia, la un preţ unitar negociat de 1.000 lei/acţiune
Entitatea intenţionează să păstreze titlurile pe termen lung (mai mult de un an).
În funcţie de procentul de control corespunzător titlurilor deţinute la entităţile B şi C, entitatea A

clasifică imobilizările financiare concretizate în titluri cotate ca fiind acţiuni deţinute la entităţile
afiliate, iar cele necotate, interese de participare.
În contabilitate, entitatea A va efectua următoarele înregistrări:
45
1. La 15.01.2010
Achiziţia titlurilor cotate şi necotate:
261 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate/analitic entitatea B = 2691 Vărsăminte de efectuat privind
acţiunile deţinute la entităţile afiliate
200.000 lei (2.000x100)
263 Interese de participare/analitic entitatea C = 2692 Vărsăminte de efectuat privind interesele de
participare 1.000.000 lei (1.000x1.000)
Achitarea contravalorii lor:
% 5121 Conturi la bănci în lei 1.200.000

2691 Vărsăminte de efectuat privind 200.000
acţiunile deţinute la entităţile afiliate
2692 Vărsăminte de efectuat privind 1.000.000

interesele de participare
2. La 31.12.2010 (la data bilanţului)

Entitatea A constată următoarele:
Valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare a acţiunilor cotate deţinute la societatea B este de
95 lei/acţiune, ceea ce indică o pierdere de valoare fata de 100 lei pret de achizitie;
Instituţia de credit C a intrat în incapacitate de plată, iar Banca Centrală i-a retras autorizaţia de
funcţionare la data de 01.12.2010 şi s-a declanşat procedura falimentului; drept urmare, pentru
acţiunile necotate se înregistrează o pierdere de valoare, estimată la 50%.
În urma evaluării titlurilor deţinute, entitatea A va efectua următoarele înregistrări:
• acţiunile cotate se ajustează cu valoarea de 10.000 lei (2.000 x 5 LEI/ACT)
6863 Cheltuieli financiare privind

ajustările pentru pierderea de
valoare a imobilizărilor financiare
= 2961 Ajustări pentru pierderea
de valoare a acţiunilor
deţinute la entităţile
afiliate/analitic entitatea B
10.000 lei
• acţiunile necotate se ajustează cu valoarea de 500.000 lei (50% x 1.000.000)
46
6863 Cheltuieli financiare privind ajustările
pentru pierderea de valoare
a imobilizărilor financiare
de valoare a intereselor
de participare/analitic entitatea C
500.000 lei
3. La 15.06.2011
Entitatea B comunică entităţii A că, în conformitate cu hotărârea adunării generale, se
majorează capitalul social al entităţii B cu rezervele existente în soldul contului 1068 ”Alte
rezerve”.
Drept urmare, se înregistrează o creştere a valorii nominale a acţiunilor societăţii B cu 9 lei/acţiune.
Entitatea A va înregistra pentru acţiunile pe care le deţine la entitatea B, plusul de valoare
nominală de 18.000 lei (2.000 x 9) rezultat ca urmare a majorării capitalului social, prin articolul
contabil:
261 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate/analitic entitatea B = 1068 Alte rezerve/analitic Acţiuni
entitatea B 18.000 lei

4. La 31.12.2011 (la data bilanţului)
Entitatea A constată următoarele: valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare a unei acţiuni
cotate aferente entităţii B este de 112 lei (în contabilitate, creşterea de valoare la imobilizări
financiare nu se înregistrează, ci se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare anuale);
• ajustarea reflectată anterior rămâne fără obiect şi este reluată la venituri; lichidarea Instituţiei de
Credit C este în curs de desfăşurare; drept urmare, pentru acţiunile necotate se înregistrează o
pierdere suplimentară de valoare, estimată la 20% din valoarea iniţială a acestora.
Înregistrarea reluării la venituri a ajustării constituite pentru imobilizările financiare, deţinute la

entitatea B:
2961 Ajustări pentru pierderea de
valoare a acţiunilor deţinute la
entităţile afiliate/analitic entitatea B
= 7863 Venituri financiare din
ajustări pentru pierderea
de valoare a imobilizărilor financiare
10.000 lei
Înregistrarea pierderii suplimentare de valoare de 200.000 lei (20% x 1.000.000) pentru acţiunile
instituţiei de credit C:
6863 Cheltuieli financiare privind
ajustările pentru pierderea de
valoare a imobilizărilor financiare
de valoare a intereselor
de participare/analitic entitatea C
200.000 lei
5. La 15.03.2012
47
Entitatea A primeşte o comunicare din partea lichidatorului Instituţiei de credit C că, în urma
procesului de lichidare, s-a virat suma de 300.000 lei aferentă acţiunilor deţinute de entitatea A.La
aceeaşi dată, entitatea A hotărăşte să vândă titlurile deţinute la entitatea B, la preţul de 130
lei/acţiune, tranzacţia fiind efectuată pe piaţa reglementată.
În contabilitatea entităţii A se înregistrează:
• trecerea pe cheltuieli a contravalorii acţiunilor deţinute la Instituţia de credit C:
6641 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate

= 263 Interese de participare/analitic entitatea C 1.000.000 lei
•
•
•
• anularea ajustărilor cumulate de 700.000 lei (500.000 + 200.000) ca urmare a înregistrării
pierderii de valoare:
2962 Ajustări pentru pierderea de valoare
a intereselor de participare/analitic
entitatea C
= 7863 Venituri financiare din
ajustări pentru pierderea de valoare a
imobilizărilor financiare 700.000 lei
• încasarea sumei de 300.000 lei, virată de lichidator:
5121 Conturi la bănci în lei = 768 Alte venituri financiare 300.000 lei
• vânzarea celor 2.000 de titluri deţinute la entitatea B, la un preţ unitar de 130 lei/acţiune
rezultând o valoare de 260.000 lei (2.000 x 130):
461 Debitori diverşi = 7641 Venituri din imobilizări financiare cedate 260.000 lei
scăderea din gestiune a titlurilor la valoarea de 218.000 lei (2.000 x 100 + 18.000) având în vedere
totodată şi valoarea de 18.000 lei (2.000 x 9) înregistrată în capitaluri, corespunzătoare majorării
ulterioare a capitalului social al societăţii B:
6641 Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate

= 261 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate/analitic entitatea B 218.000 lei
• reluarea rezervei la venituri:
1068 Alte rezerve/analitic Acţiuni entitatea B = 7641 Venituri din imob. financiare cedate
18.000 lei
• încasarea sumelor aferente vânzării de 260.000 lei:
5121 Conturi la bănci în lei = 461 Debitori diverşi 260.000 lei
Garanţiile de bună execuţie reţinute de beneficiarii lucrărilor executate reprezintă active

imobilizate. Acestea se evidenţiază în categoria imobilizărilor financiare şi se menţin în această
categorie pe toată durata prevăzută în contract.
Exemplu - Înregistrarea garanţiilor de bună execuţie reţinute din contravaloarea lucrărilor prestate.
48
Exemplu practic 11 de evidenţiere în contabilitate a acestor operaţiuni, în situaţia în care
contravaloarea lucrărilor executate conform situaţiei de lucrări este de 1.000.000 de lei, iar garanţia
de bună execuţie este de 5%, conform contractului, fiind reţinută din contravaloarea lucrărilor. La
constructor (prestatorul de servicii)
a) Emiterea facturii fiscale pentru prestaţia efectuată, conform situaţiei de lucrări, în sumă de
1.000.000 lei:
4111 Clienţi = 704 Venituri din servicii prestate 1.000.000 lei
b) Înregistrarea garanţiei de bună execuţie reţinută de beneficiar, în valoare de 50.000 lei

(1.000.000 x 5%):
2678 Alte creanţe imobilizate = 4111 Clienţi 50.000 lei
c) Încasarea garanţiei de bună execuţie:

5121 Conturi la bănci în lei = 2678 Alte creanţe imobilizate 50.000 lei
La beneficiar
a) Primirea facturii fiscale de la constructor, în care s-au consemnat lucrările executate şi garanţiile
reţinute conform contractului:
231 Imobilizări corporale în curs de execuţie = 404 Furnizori de imobilizări 1.000.000 lei
şi, concomitent, constituirea garanţiei de bună execuţie
404 Furnizori de imobilizări = 167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate 50.000 lei
b) Achitarea garanţiei de bună execuţie:
167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate = 5121 Conturi la bănci în lei 50.000 lei
Notă: în ceea ce priveşte exigibilitatea TVA aferentă garanţiilor de bună execuţie, aceasta se
stabileşte conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
Informaţii cu privire la garantiile de buna executie
Sursa www.mfinante.ro
Datorita numarului mare de solicitari primite la Directia de legislatie in domeniul TVA cu

privire la regimul fiscal aferent garantiilor de buna executie, facem urmatoarele precizari:
Orice garantii percepute pentru a asigura buna executie a unui contract sau de alta natura
nu reprezinta operatiuni in sfera de aplicare a TVA, nefiind livrari de bunuri sau prestari de
servicii in sensul art. 126 alin(1) din Codul fiscal. Prin urmare persoanele care percep garantii nu
au obligatia sa factureze aceste sume, conform art. 155 alin.(1) din Codul fiscal. Totusi, in
situatiile in care beneficiarii solicita in mod expres o factura pentru garantii, pentru scopuri
contabile, factura nu va cuprinde TVA.
Exemple de garantii: in cazul contractelor de inchiriere de bunuri imobile sau de bunuri

mobile corporale, persoana care inchiriaza bunurile poate percepe o garantie clientului sau pentru
49
a se asigura in cazul deteriorarii bunului sau a neplatii chiriei, la licitatiile organizate in special de
insitutii publice, furnizorii trebuie sa depuna o garantie pentru a asigura ca vor indeplini
obligatiile contractuale etc.
In cazul lucrarilor de constructii-montaj, datorita specificului, prestatorii de cele mai multe

ori inscriu in facturi garantiile de buna executie. Intrucat legislatia dinainte de aderare prevedea
ca exigibilitatea pentru garantiile de buna executie pentru lucrari de constructii-montaj intervenea
la data procesului verbal de receptie a lucrarilor, sau la data incasarii garantiilor de catre
prestator, exista multe probleme datorita modificarilor legislative dupa data aderarii care practic
au abrogat regimul aparte al garantiilor de buna executie pentru lucrari de constructii-montaj.
Prestatorii au obligatia sa inscrie in facturi valoarea lucrarilor de constructii-montaj, asa

cum rezulta din situatiile de lucrari si sa colecteze TVA pentru aceasta valoarea, fara ca aceasta
suma sa fie influentata de garantia de buna executie.
Pentru exemplificare prezentam urmatoarele posibilitati :
I. situatie de lucrari: 1000 lei - valoarea se inscrie in factura

• TVA aferent, 190 lei, se inscrie in dreptul bazei impozabile de 1000 lei;
• garantia de buna executie 10%=100 lei poate fi inscrisa in factura cu semnul minus, in
dreptul sau nu se trece TVA, iar restul de plata a facturii va fi
1190-100=1090;
• TVA care se va colecta in contul 4427= 190 lei;
II. situatie de lucrari: 1000 lei - valoarea se inscrie in factura

• garantia de buna executie 10%=100 lei, poate fi inscrisa in factura doar informativ pentru
ca beneficiarul sa o vireze intr-un cont separat, fara sa fie scazuta din totalul de plata. In
acest caz totalul de plata al facturii va fi 1190;
• TVA care se va colecta in contul 4427= 190 lei;
III. situatie de lucrari: 1000 lei - valoarea se inscrie in factura

• garantia de buna executie de 10%=100lei, nu se inscrie in factura, dar intre prestator si
beneficiar exista intelegeri conform carora garantia va fi blocat intr-un cont, sau alte forme de
decontare.
Asa cum se observa din exemplele prezentate, in cazul lucrarilor de constructii montaj
garantia de buna executie nu poate micsora baza impozabila care este reprezentata de valoarea
inscrisa in situatiile de lucrari. Desigur ca exista un specific aparte fata de celelalte garantii, care
de cele mai multe ori nu reprezinta un procent din baza impozabila, ci sume stabilite de comun
acord de partile contractante.
Cap 3. Contabilitatea activelor circulante

3.1 Definitie:
50
Un activ este circulant daca este cumparat sau produs pentru consum propriu sau introdus
pentru comercializare si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la incheierea exercitiului
financiar.
Reglementarile internationale adoptate de normele nationale, clasifica astfel activele circulante :
a) stocurile (IAS-2)
b) creantele societatii
c) investitiile pe termen scurt
d) disponibilul in banci si casa societatii
Stocurile = sunt active circulante achizitionate sau produse pentru consum propriu sau in scopul
comercializarii lor.
Stocurile se clasifica dupa mai multe criterii :

a) Dupa forma fizica si destinatia lor avem :
• marfurile = produse cumparate in vederea revanzarii
- materii prime = participa direct la fabricarea produselor si se regasesc integral sau
partial in produsul finit
• materiale consumabile = produse care ajuta la procesul de productie
• materiale de natura obiectelor de inventar = care nu sunt incluse in imobilizarile
corporale
• produse semifabricate, finite sau semireziduale
• activele vii
• ambalajele = stocuri utilizate pentru protejarea stocurilor fie pe timpul depozitarii,
livrarii etc.
• productie in curs de executie sau productie pe stoc
b) Dupa sursa de provenienta, stocurile sunt :
• cumparate(marfuri, materiale)
• fabricate de societate (semifabricate, produse finite, prod in cursa de executie)
c) Dupa apartenenta la patrimoniu :
• stocuri care fac parte din patrimoniul societatii
- stocuri care nu fac parte din patrimoniul societatii (se afla la terti, in consignatie,
pentru prelucrare)
d) Dupa gradul de individualizare :
identificabile
interschimbabile
3.2 Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

Se inregistreaza in patrimoniu in functie de modul de dobandire :
a) Stocurile cumparate se evalueaza la cost de achizitie ce are urmatoarea structura :
1. pret cumparare fara TVA
51
2. taxele nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, prime de asigurare pe timpul
transportului)
3. cheltuieli transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei
respective
4. TVA inscrisa in factura furnizorului, in cazul in care cumparatorul nu este inscris ca
platitor de TVA
b) Stocurile fabricate se evalueaza la costul de productie, format din :
1. cheltuieli directe care sunt identificabile pe fiecare purtator de cheltuieli (prod finit,
semifabricat)
2. cota de cheltuieli indirecte care este aferenta locurilor de cheltuieli (sectii, ateliere) si
care reprezinta chelt cu amortizarea utilajelor (CIFU – chelt intretinere si functionare
utilaje), salariile personalului de conducere din sectii care contribuie in mod global la
stocurile fabricate
c) Stocurile obtinute cu titlu gratuit evalueaza se evalueaza la valoarea justa (val de piata)
numit si valoare de utilitate.
d) Stocurile aduse ca aport in natura pentru constituirea se evalueaza la valoare de aport
obtinuta in urma unor evaluari autorizate.
Evaluarea stocurilor la inventariere si la inchiderea exercitiului financiar
La inventarierea patrimoniului la sfarsitul exercitiului financiar, stocurile se evalueaza la

valoarea actuala denumita si valoare de inventar.
Valoarea actuala se stabileste in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul de pe piata.
Cu acest prilej se stabilesc urmatoarele :
1. diferentele cantitative in plus sau minus dintre situatia faptica (de pe teren) si
scriptica (din contabilitate)
2. diferentele valorice plus sau minus dintre valoarea contabila (de intrare) si valoarea
actuala de inventar (stabilita mai sus)
In conformitate cu IAS-2 stocurile se inregistreaza in situatiile financiare la valoarea cea mai

mica dintre valoarea contabila si valoarea de inventar, astfel :
a) daca valoarea de inventar este mai mare decat valoarea contabila, in listele de
inventar se va inscrie valoarea contabila
b) daca valoare de inventar este mai mica decat valoarea contabila, in listele de
inventariere se transcrie valoarea de inventar
OMFP 3055 si IAS-2 obliga entitatea ca pentru diferentele dintre valoarea contabila mai
mare si valoarea de inventariere mai mica, sa se calculeze ajustari pentru deprecierea stocurilor.
Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu
La iesirea din patrimoniu, prin vanzare, consum, donatii, etc, stocurile se evalueaza si se
scad din gestiune la valoarea lor de intrare, utilizandu-se urmatoarelor metode :
a) metoda identificarii specifice – consta in evaluarea bunurilor la costul istoric sau de intrare
(in cazul bunurilor de folosinta indelungata, usor identificabile)
b) metoda costului mediu ponderat – presupune calcularea mediei ponderate, a costurilor unui
anumit element, fie periodic(lunar), fie dupa fiecare receptie
c) metoda FIFO – primul intrat-primul iesit
52
d) metoda LIFO – ultimul intrat-primul iesit
In situatiile financiare anuale, in notele explicative, administratorii sunt obligate sa precizeze

metoda de evaluare a stocurilor din patrimoniu si continuitatea aplicarii metodei respective.
Organizarea si evidenta stocurilor
Exista doua metode de evidenta sintetica a stocului :

a) inventarul peramanent = in conditiile adoptarii inventarului permanent in contabilitate se
inregistreaza toate operartiun ile de intrare si iesire, ceea ce permite cunoasterea in fiecare
moment a marimii stocurilor atat cantitativ cat si valoric;
b) inventarul intermitent = presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe
baza inventarierii la sfarsitul perioadei
Nota : aceeasi metoda trebuie folosita de la o perioada la alta si conducerea entitatii economice
trebuie sa precizeze metoda folosita in notele explicative anexa la situatiile financiare
4.3 Contabilitatea materiilor prime si a materialelor
In aceasta categorie sunt incluse materiile prime, materialele consumabile si materialele de

natura obiectelor de inventar. Materiile prime sunt bunurile care participa direct la fabricarea unui
produs si care se regasesc integral sau partial in semifabricate sau produsul finit obtinut.
Conturile utilizate fac parte din categ activelor circulante, in debit arata existentul, intrarile de mat
prime, iar in credit iesirea lor.
Exemplu practic 12– O societate tine evidenta stocurilor la cost de achizitie si prezinta urmatoarele
date privind materiile prime : stoc initial evaluat la cost de achizitie + 0.80 lei/ kg = 200 kg
In cursul lunii martie 2010 se efectueaza urmatoarele operatiuni :
3. cumpara materii prime = 600 kg. la pret de facturare 1 leu/Kg. + TVA 24%, factura
se achita cu OP.
4. cheltuieli de transport = 60 lei + TVA 24% care se achita in numerar
5. consumul de mat prime = 700 Kg. evaluat prin metoda FIFO
Inregistrari :
- achiz mat prime conform facturii : % 401 744

301 600
4426 144
- inregistr chelt transport achit in numerar : % 401 74.40

301 60.00
4426 14.40
- plata furnizorului de mat prime prin banca : 401 = 5121 744

- plata furnizor de transport prin casa : 401 = 5311 74.40
-costul de achizitie unitar al materiilo prime cumparate este 600+60=660lei /600 kg 1.10 lei/kg
- consum materii prime conform bon consum prin metoda FIFO :
(500 Kg x 1.10 + 200 Kg x 0.80 = 700 kg la val de 710 lei) 601 = 301 710 lei
53
4.4 Contabilitatea produselor finite si a productiei in curs de executie
Produsele fac parte din categoria stocurilor si cuprind urmatoarele :
6. semifabricatele (ctr 341) = acele produse al caror proces tehnologic a fost incheiat
intro sectie sau o faza de fabricatie si ele trec fie intro alta sectie pentrru prelucrare
sau se livreaza tertilor (contabilit de gestiune pt calcul)
7. produsele finite (ct 345) = acele produse care au parcurs tot procesul tehnologic si
intrunesc conditiile legale pentru a fi predate in magazine sau livrate tertilor
8. produsele reziduale (ct 346) = reprezinta rebuturile, materialele recuperabiule si
deseurile
Cont 711 “Variatia stocurilor” = un cont bifunctional care se crediteaza cu costul de productie sau
pretul standard al produselor obtinute, precum si productia neterminata; se debiteaza cu costul de
productie sau cu pretul standard al produselor iesite din gestiune; rulajul creditor reprezinta costul
de productie al productiei obtinute in acea perioada, iar rulajul debitor reprezinta costul de productie
al productiei iesite din gestiune in acea perioada; soldul final creditor reprezinta variatia in plus,
cresterea stocului de produse fata de inceputul perioadei, iar soldul debitor reprezinta variatia in
minus, diminuarea stocului de produse fata de inceputul perioadei.
345= 711 la pret de inregistrare

348= 711 diferentele in rosu sau in negru ( favorabile sau nefavorabile)
Ce<Cs = Diferente favorabile in rosu
Ce>Cs  Diferente nefavorabile in negru
4.5 Contabilitatea marfurilor (ct 371, 378, 4428)
= reprezinta stocuri cumparate pentru utilizare proprie(mat prima, materiale, obiecte de inventar) si
care ulterior si-au schimbat destinatia si se ofera spre vanzare sau sunt stocuri obtinute din productia
proprie. Pe traseul producator-cumparator marfurile parcurg doua stadii :
a) circulatia cu ridicata a mrafurilor, care consta in cumpararea de marfuri in cantitati mari de
la producator sau alti furnizori in scopul revanzarii;
b) circulatia cu amanuntul a marfurilor care consta in vanzarea marfurilor consumatorilor
individuali, precum si altor societati pentru consumul propriu
Exemplu practic 13– Importul de marfuri

In 01.03.2010, o societate care are ca obiect de activitate comercializarea marfurilor cu ridicata,
importa marfuri conditia (CIF Bucuresti) la pretul extern de 1000 USD la cursul de 2.6 lei/USD
Taxele vamale sunt de 10%, iar comisionul vamal de 0.5% din pretul extern al marfurilor. Taxele
vamale, TVA 19% si comisionul se achita prin virament bancar in lei. Marfurile se achita
furnizorului extern prin banca, ulterior, la cursul de 3.7 lei/USD. Marfurile sunt evaluate la costul de
achizitie.
EW = la poarta fabricii
FOB = Portul de incarcare
54
Inregistrari :
Valoare import CIF Bucuresti 1000 USD
Curs valutar lei/usd 2.6
Valoarea in vama in lei 2600

Taxa vamale- lei 10% 260
Comis Vamal -lei 0.50% 13
Baza Calcul Tva 2873
Tva platit in vama 19%
545.87
Valoarea in vama = Pretul din factura furniz +CTA pe parcurs extern
Valoarea in vama = import asemanator de bunuri
-1. receptie mf import si inreg. obligatiei fata de furniz.extern (1000 USD*2.6) :

371 marfuri = 4012 Furniz Extern 2600 lei
2 - Inreg taxe vamale (2600 x 10%) : 371 = 446.01 260 lei
3 - inreg comision vamal (2600 x 0.5%): 371 = 446.02 13 lei
4 - TVA achitat prin banca (2600+260+13) x 19% : 545.87lei
4426 = 5121 545.87lei
5 -plata taxe vamale+comision : 446 = 5121 273 lei
6 - achit furniz extern la cursul de 3.7 lei : % 5124 3700 (1000*3.7)

401 2600 (1000*2.6 curs initial)
665 1100 (1000*(3.7-2.6)) diferente
curs valutar intre cursul initial al marf la contractare si cursul actual al platii lor.
1. sa presupunem ca la data platii furniz extern cursul USD este 2.4 , rezulta avem o dif
favorabila de CV si se va contabiliza pe ct 765 venituri din dif de curs valutar
401= % 1000*2.6
5124 1000*2.4
765 1000x ( 2.6-2.4)
Exemplu practic 14
O intreprindere comerciala cumpara marfuri de la furnizori : 10 bucati la pret de cumparare
1000 lei /buc, Tva 24 %. Magazinul practica un AC 20%
Se cere :
Stabiliti Pretul de vabnzare cu amanuntul pentru marfa de mai sus.
Nr crt Explicatii Calcule

1 Pretul total din factura furnizorului ( fra tva) 10 buc x1000= 10.000 lei
2 Ad comercial practicat de magazin 20% 10.000x 20% = 2000 lei
55
3 Baza calcul tva Neexigibila 1+2 10.000+2000= 12.000 lei

4. Tva neexiginila 4428 cota 24% ( Tva in 12.000*0.24= 2880 lei
asteptare)
5. Valoarea marfurilor la PVA (5= 3+4) 12.000+2.880= 14.880lei
6 PVA unitar ( pretul din vitrina) 14.880/10 buc= 1488 lei /buc
1. Factura de la furnizor
a) % = 401 Furnizori 12.400

371 Marf. 10.000
4426 Tva ded 2.400
2. Se calc si se inreg AC si TVA neexigibil
371 = % 4.880 lei

378 Ad comercial 2.000
4428 Tva neexig 2.880
Vanzarea de marfuri in magazinele cu amanuntul se inregistreaza astfel :
1. 5311 = % ( val vz pe baza bonurilor fiscale Z centralizator pe luna respectiva

707 Venituri din vanzarea marfurilor
4427 Tva colectata ( 100*24/(100+24)) x val vanz de pe Z fiscal
2. Descarea gestiunii de marfuri :
% = 371 Marfuri ( valoarea marf vandute la pret de vz cu amanunt)

607 Chelt cu marfuri val se stabileste prin diferenta
378 Ad comercial K 378 Ad comercial aferent marf vandute
4428 Tva neex Suma pentru ct 4428 = ct 4427
De completat cu date personale :
Contul 371 Mag 1 MARFURI la magazinul 1

D SUME SUME C
1.10
31.1
0
rd

D SUME SUME C
56
1.10
31.1
0
rd

D SUME SUME C
1.10
31.1
0
rd
Exemplu practic 15 – Exportul de marfuri
O societate care are ca obiect de activitate comercializarea bunurilor cu ridicata, achizitioneaza

produse in val de 1500 lei + TVA , achitata prin banca pe care, ulterior, le exporta la pretul extern
de 1000 USD la cursul de 3.60 lei/USD La acelasi curs se achita in numerar asigurarea pe parcurs
extern de 40 USD si transportul extern de 60 USD. Factura privind marfurile exportate se incaseaza
prin banca la cursul de 3.7 lei/USD. TVA deductibil achitat furnizorului intern se recupereaza de la
buget stat.
Inregistrari :
- achiz marfa furniz intern : % 401 1785

371 1500 lei
4426 285
- achit marfa furniz intern prin banca : 401 = 5121 1785
- achitare in valuta asigurare prin casa valuta : 613 = 5314 144 (40 USD *3.60)
- achit in valuta transp extern prin casa valuta : 624 = 5314 216 (60 USD *3.60)
- livrarea marfa la export a marfurilor : 411 = 707 3600 lei (1000 USD*3.60)
- descarcarea gestiunii marfurilor vandute : 607 = 371 1500 lei
- incasare in valuta a creantei externe : 5124 % 3700 (1000 USD *3.7)

411 3600(1000 USD *3.6)
765 100 (1000 USD *3.7-3.6)
- regularizare ct de TVA : 4424 = 4426 285 lei
4.6 Reduceri comerciale şi financiare
57
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul
reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de
cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate
recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot
fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. În costul de achiziţie se includ, de asemenea,
comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli
nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în
costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de
perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609
„Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 „Reduceri comerciale
acordate”), pe seama conturilor de terţi.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:

a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă
cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu
acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor
înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare acordate beneficiarului se
înregistrează distinct în contabilitate, cu ajutorul contului 667 „Cheltuieli privind sconturile
acordate”, iar cele primite de la furnizor, în contul 767 „Venituri din sconturi obţinute”.
A. Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în

sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor.
Exemplu practic 16
S.C. “X” S.R.L. achiziţionează de la S.C. “Y” S.R.L. mărfuri la preţul de 6.000 lei. Cumpărătorul
are un statut preferenţial în relaţiile contractuale cu vânzătorul, fapt pentru care acesta din urmă îi
acordă o reducere comercială de 5% din valoarea mărfii care este consemnată în factură, după
cum urmează:
Mărfuri 6.000 lei
Remiză 5% 300 lei
NET COMERCIAL 5.700 lei
La societatea S.C. ˝X˝ S.R.L.:

• Înregistrarea în contabilitate a achiziţiei de mărfuri:
371 Mărfuri = 401 Furnizori 5.700 lei

La societatea S.C. ˝Y˝ SRL:
58
Înregistrarea în contabilitatea a vânzării mărfurilor şi a descărcării gestiunii pentru stocurile
respective:
4111 Clienţi = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 5.700 lei
Descărcarea din gestiune a stocurilor vândute, costul de achiziţie al acestora fiind de 3.500 lei:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 3.500 lei
Prin urmare, reducerile comerciale acordate iniţial la facturare nu se contabilizează distinct la

cumpărător, stocurile urmând a fi înregistrate la valoarea lor netă comercială. La vânzător,
veniturile vor fi, de asemenea, evidenţiate în contabilitate la valoarea rezultată după scăderea
valorii reducerilor comerciale. Scăderea din gestiune a stocurilor vândute se va face la valoarea
lor de înregistrare în contabilitate, fără a se ţine cont de valoarea reducerilor comerciale
acordate cu ocazia vânzării acestora.
Referitor la TVA Articolul 137 Alin 3 Cod fiscal Baza de impozitare:
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ,
acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea
totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile
şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în
fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin
schimb, fără facturare;
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei
persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi sumele încasate de o
persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane
B. Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent
de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate, pe seama
conturilor de terţi.
Exemplu practic 17
La 12.01.2010 S.C. “TEXTIL” S.A. achiziţionează materii prime în valoare de 15.000 lei de la
S.C. “TRICOT” S.A, pe care le dă în consum în data de 14.01.2010. La vânzător, bunurile
reprezintă produse finite, costul acestora fiind de 11.000 lei.. Ulterior facturării, pe data de
19.01.2010, S.C. “TRICOT” S.A. decide acordarea unui rabat de 10% asupra valorii comenzii
pentru defectele de calitate reclamate de cumpărător. Diferenţa se decontează în data de
25.01.2010.
Înregistrările în contabilitatea S.C. “TEXTIL” S.A.

a) achiziţionarea materiilor prime pe baza facturii din data de 12.01.2010:
59
301 Materii prime = 401 Furnizori 15.000 lei
b) înregistrarea consumului de materii prime în data de 14.01.2010:

601 Cheltuieli cu materiile prime = 301 Materii prime 15.000 lei
c) înregistrarea rabatului de 10% (1.500 lei) primit în data de 19.01.2010:
401 Furnizori = 609/ Reduceri comerciale primite pentru materii prime 1.500 lei
d) plata facturii în data de 25.01.2010:
401 Furnizori = 5121 Conturi la bănci în lei 13.500 lei
Prezentarea în contul de profit şi pierdere a cheltuielilor de exploatare:
20 - lei -
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele

consumabile (ct. 601 + 602 - 7412) 12 15.000 lei
Reduceri comerciale primite (ct. 609) 16 1.500 lei
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 34 13.5000 lei

(rd. 12 la 15 – 16 + 17 + 20 + 23 + 26 + 31)
Înregistrările în contabilitatea S.C. “TRICOT” S.A.
a) vânzarea produselor finite în data de 12.01.2010:

4111 Clienţi = 701 Venituri din vânzarea produselor finite 15.000 lei
b) descărcarea din gestiune a produselor finite vândute, la nivelul costului de producţie
aferent de 11.000 lei:
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse = 345 Produse finite 11.000 lei
c) înregistrarea rabatului de 10% (1.500 lei) acordat în data de 19.01.2010:
709/Reduceri comerciale acordate pentru produse finite = 4111 Clienţi 1.500 lei
d) încasarea facturii în data de 25.01.2010:
5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienţi 13.500 lei
Prezentarea în contul de profit şi pierdere a veniturilor de exploatare:
Exerciţiul Denumirea indicatorilor Nr. financiar
(rd. 02 + 03 – 04 + 05 + 06) Rd01 13.500 lei
Producţia vândută
(ct. 701 + 702 + 703 + 704 + 705 + 706 + 708) Rd02 15.000 lei
Reduceri comerciale acordate (ct. 709) Rd 04 1500 lei
60
Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie (ct. 711 + 712) Rd
Sold creditor Rd 07 -
Sold Debitor Rd 08 11.000 lei
VENITURI DE EXPLOATARE – TOTAL

(rd. 01 + 07 – 08 + 09 + 10) 2.500LEI
Analiza Contului de profit şi pierdere la cele două societăţi scoate în evidenţă faptul că reducerile
comerciale primite/acordate ulterior facturării sunt evidenţiate ca rânduri distincte
(rândul 16 pentru contul 609 “Reduceri comerciale primite” şi rândul 04
pentru contul 709 “Reduceri comerciale acordate”).
Informaţiile financiare astfel prezentate utilizatorilor prezintă un grad mai ridicat de relevanţă şi
credibilitate, respectiv le pot influenţa acestora deciziile economice printr-o evaluare mai exactă
a evenimentelor trecute, având la dispoziţie o informaţie completă ce reprezintă cu fidelitate
tranzacţiile comerciale care au avut loc.
C. Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei, iar la furnizor
aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada
la care se referă.
Conturile utilizate în contabilitate pentru reflectarea acestor reduceri financiare sunt contul 767
“Venituri din sconturi obţinute” şi contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”.
Exemplu practic 18
La 11.01.2010, S.C. “A” S.R.L. cumpără piese de schimb de la S.C. “B” S.R.L. la preţul de
10.000 lei. Vânzătorul îi acordă cumpărătorului un rabat de 3%, o remiză de 7% şi un scont de
decontare de 2% valabil pentru plata anticipată a facturii până la data de 21.01.2010.
Factura emisă de vânzător conţine următoarele date valorice:
Piese de schimb 10.000,00 lei
Rabat 3% 300,00 lei
Net 1 9.700,00 lei
Remiză 7% 679,00 lei
NET COMERCIAL 9.021,00 lei
Scont de decontare 2% 180,42 lei
NET FINANCIAR 8.840,58 lei
TVA la net financiar
• Înregistrările în contabilitatea S.C. “A” S.R.L.

a) achiziţionarea pieselor de schimb în data de 11.01.2010:
3024 Piese de schimb = 401 Furnizori 9.021,00 lei
b) plata facturii la data de 20.01.2010 şi înregistrarea scontului primit :
401 Furnizori = % 9021.00 lei
5121 Conturi la bănci în lei 8840,58 lei
767 Venituri din sconturi obţinute 180,42 lei
61
Prezentarea veniturilor financiare în contul de profit şi pierdere:

Alte venituri financiare
(ct. 762 + 764 + 765 + 767 + 768) rd 43 180
VENITURI FINANCIARE – TOTAL

(rd. 37 + 39 + 41 + 43) rd 44 180
• Înregistrările în contabilitatea S.C. “B” S.R.L.
a) vânzarea pieselor de schimb în data de 11.01.2010:
4111 Clienţi = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 9.021,00 lei
b) încasarea facturii în data de 20.01.2010 şi înregistrarea scontului acordat:
% = 4111 Clienţi 9.021,00 lei

5121 Conturi la bănci în lei 8840.58 lei
667 Cheltuieli privind sconturile 180.42 lei
Prezentarea cheltuielilor financiare în contul de profit şi pierdere:
Alte cheltuieli financiare
(ct. 663 + 664 + 665 + 667 + 668) rd50 180lei
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL

(rd. 45 + 48 + 50) rd51 180 lei
Capitolul 5
CONTABILITATEA INVESTITIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT
Investitiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate in hartii de

valoare care au ca scop, in principal, obtinerea unui castig in urma vanzarii acestora, de obicei la un
prêt mai mare decat cel de cumparare.
Exemple de invest financiare : actiunile emise de catre societate in cadrul grupului; certificate de
depozit; bonurile de tezaur, obligatiunile.
Exemplu practic 19
O filiala achizitioneaza in scop speculativ un pachet de 5000 actiuni emise de catre o alta filiala in
cadrul aceluiasi grup la costul de achizitie de 2 lei/actiune, pe care le plateste prin banca. Ulterior,
se vand in numerar 4000 actiuni cu pretul de 2.5 lei/actiune si 1000 actiuni la 1.80 lei/actiune.
Inregistrari :
62
- achiz actiuni (5000 * 2 lei) : 501 = 5091 10000 lei
-achit actiuni : 5091 = 5121 10000 lei
- inreg vanzare cu castig a celor 4000 actiuni : 5311 % 10000 lei

501 8000(4000act*2)
7642 2.000(4000act*(2.5-2))
- inreg vanzare cu pierdere a celor 100 actiuni: % 501 2000 lei

5311 1800(1000act*1.8)
6642 200(1000act*(2-1.80))
5.1 Contabilitatea valorilor de încasat
Valorile de încasat sunt instrumente de plata interne aflate in posesia beneficiarului pentru a
fi incasate in termen scurt. Se include : CEC-ul, biletul la ordin, cabia, warrantul. (recipisă eliberată
celui care depune mărfuri în docuri sau în antrepozite si care poate fi folosită ca hârtie de valoare)
CEC-urile de incasat sunt instrumente de plata la termen primite de la clienti si depuse la banca pt
incasare. Efectele de incasat (BO, cambia) sunt depuse la banca pentru incasarea lor la scadenta.
Efectele depuse spre scontare sunt instrumente de plata la termen depuse la banci in vederea
incasarii acestora inainte de scadenta, operatiune care se numeste scontare. Banca percepe o
dobanda numita taxa de scont calculata in raport cu numarul de zile ramase pana la scadenta.
Exemplu practic 20– O societate livrează produse agricole la pretul de 500+TVA 19% pe baza de
factura. Furnizorul accepta ca decontarea sa se faca in baza unui bilet la ordin intocmit de catre
client. Dupa primirea efectului comercial, furnizorul are doua posibilităţi :
a) il depune la banca si il incaseaza la scadenta ;
b) sau il sconteaza, cu o taxa de scont = 50 lei
Pretul de inregistrare la furnizor al produselor finite livrate este de 3500 lei.
Inregistrari in contabilitate :
- inregistrare livrare prod finite pe baza de factura : 4111 % 5950 lei

701 5000
4427 950
- desc gestiune prod finite vandute la pret de inregistrare : 711 = 345 3500 lei
- acceptare BO si inregistrarea lui la furnizor : 413 = 4111 5950 LEI
- primire si depunere BO la banca : 5113 = 413 5950 lei
- a) incas BO la scadenta : 5121 = 5113 5950 lei
- b) scontare BO la banca : 5114 = 5113 5950 lei
% 5114 5950
63
5121 5900
667 50
5.2 Contabilitatea acreditivelor
Acreditivele reprezinta disponibilitatile banesti ale unei societati virate intr-un alt cont al
aceleiasi societati, numit cont de depozit sau “cash-colateral” destinat platii unor importuri sau unor
cumparari de marfa care,prin contractul de vanzare-cumpare, prevede plata prin acreditive.
Extragerea sumei din acest cont de depozit si plata furnizorului (intern sau extern) se face numai
daca sub controlul bancii se respecta conditiile din acreditive (din contract)
Ex.14 – O societate deschide un acreditiv in valoare de 1000 lei din care se fac plati catre furnizor in
valoare de 900 lei. Acreditivul neutilizat se vireaza in cont current . Comisioanele bancare
conform extrasului de cont au fost de 20 lei.
Inregistrari :
- deschidere acreditiv : 581 = 5121 1000 lei

5411 = 581 1000 lei
- achit datoriei fata de furniz din acredititvul deschis : 401 = 5411 900
- retragerea sumei din acreditivul neutilizat : 581 = 5411 100

5121 = 581 100
- inregistrare comisioane bancare 627 = 5121 20
Exemplu practic 21
O societate incheie un contract pentru un import de CAFEA din COLUMBIA 20.000 kg in valoare
de 80.000 USD. Transportul extern inscris in factura pentru acest import este de 4000 USD.
Conditia de livrare este CIF Constanta. Pentru achitarea datoriei se deschide un acreditiv in val de
100.000 USD la curs de 2.8 lei/usd. Cursul valutar la data intocmirii DVI de 3 lei/usd. Acciza la
cafea este 225 EURO/1000 KG si se va calcula la cursul euro din 01.10.2010 care este 4.2688
lei/euro. Taxele Vamale se ridica la 16%, si TVA-ul este 19 se vor achita cu OP din contul de
disponibil in lei. Plata datoriei fata de furnizorul extern se face ulterior din acreditiv la cursul de 3.1
lei/usd. Acreditivul neutilizat se trasnfera in contul de disponibil in valuta.
Valuta Valoarea Conturi

Recapitulatie taxe datorate la importul de cafea USD Curs val in lei utilizate
Valoarea externa a marfurilor 80000 3 240000 371

Transport Extern 4,000 3 12000 371
Valoarea in vama Constanta 252000
Accize 4500 4.2688 19209.6 446.01
Baza Calcul TV 271209.6
Taxe vamale 16.00% 43393.54 446.02
Baza calcul Tva 314603.14
Tva de plata in vama 19% 59774.60 4426
Total Datorii in vama 122377.73
64
Inregistrari :
- deschidere acreditriv in valuta (100.000 usd*2.8) : 581 = 5121 100.000 usd*2.8
5412 = 581 100.000 usd*2.8
- Achiz marfa din import la curs din DIV(2000*3.5) : 371 = 4012 80.000 usd x3lei/usd= 240.000
Inregistrarea transportului extern 371 = 4012 4.000 usd x3lei/usd= 12.000
- inreg accizelor 225/1000*20.000= 4500 euro : 371 = 446.01 4500 euro*4.2688=19.209,6
- inregistrare TV 16% 371 = 446.02 43.393,54
- Achit TVA 19% : 4426 = 5121 59.774,60
- achit accize : 446.01 = 5121 19.209,6

- plata taxe vamale 446.02 = 5121 43.393,54
Descchidere acreditiv 100000 2.8 280000 5412

Plata din acreditiv 84000 3.1 260400
Val platii la curs istoric 84000 3 252000
Diferente nefavorabile 8400 665
Anularea acreditivului 16000 3.1 49600

Costul istoric 16000 2.8 44800
Diferente de curs 4800 765
- Achitarea dat fata de furnizor extern (84.000*3.1) : % 5412 84.000x3.1 =260.400

4012 84.000x 3 = 252.000
665 8.400
Inchiderea acreditivului 5121=581 16.000 usd x 3.1

581= 5412 16.000 usd x 3.1
Si concomitent : 5412 = 765 16.000x (3.1-2.8)= 4.800
Cap 6. CONTABILITATEA CREANTELOR SI DATORIILOR
Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în

lei, cât şi în valută, la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a
României şi valabil la data efectuării operaţiunilor. Operaţiunile în valută trebuie
înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de raportare (leu), aplicându-se
sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi moneda străină, la data
efectuării tranzacţiei.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în
momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este
probată de orice document în care se consemnează aceasta.
În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii,
65
urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în
contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor. Incepand cu 01.01.2010 la finele
fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la
cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României
din ultima zi bancară a lunii în cauză, cu recunoaşterea în contabilitate a
diferenţelor de curs înregistrate.
Prevederile de mai sus se aplică şi creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
Creantele reprezinta drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume

de bani, bunuri sau servicii.
Debitorul este persoana care a primit o valoare economica (are o datorie) si urmeaza sa dea
inapoi un echivalent valoric sau o contraprestatie.
Creantele (clientii, debitorii, titlurile de participare) se reflecta in contabilitate (princip
contab de angajamentre) in momentul crearii dreptului fata de terti pana in momentul stingerii sau
incasarii lor.
Datoriile (conturile de pasiv) reprezinta surse externe de finantare puse la dispozitia entitatii
de catre creditori.
Creditorul este persoana fizica sau juridica care a avansat o valoare economica si urmeaza
sa primeasca o contraprestatie sau un echivalent valoric.
Datoriile se inregistreaza in contabilitate in momentul crearii angajamentului fata de
creditori pana in momentul stingerii lor. Indiferent cand are loc plata datoriei, obligatiile de plata
catre bugetul de stat sau angajati curg din momentul inregistrarii acestora in contabilitate. Apelarea
la credite cu dobanzi pentru plata datoriilor prin neincasarea creantelor entitatii duce la
decapitalizarea societatii.
Exemplu practic 22 Creantele incerte
Se livreaza produse finite in suma de 1000 lei + TVA la pret de vanzare, care au fost inregistrate in
contabilitate la costul de productie de 400 lei. Ulterior, creanta nu se mai poate incasa din cauza
insolvabilitatii clientului.
Inregistrari :
- livrare produse finite pe baza de fact : 4111 % 1190
701 1000
4427 190
- descarcare gestiune a produselor vandute : 711 = 345 400 lei
- inreg creantei incerte si separarea acesteia : 4118 = 4111 1190 lei
66
- constituirea unei ajustari pt deprecierea creantelor (OMFP 3055) :6814 = 491 1000 lei
- Scoaterea din active a creantei incerte : % 4118 1190
654 1000
4427 190
(pare ciudat sa avem 4427 in debit dar asa se inregistreaza)
- anularea ajustarii pentru deprecierea creantelor : 491 = 7814 1000 lei
Cap 7. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR

Provizioanele reprezinta datorii cu exigibilitate sau cu valoare incerta. Ele se constituie in
perioada curenta pe cont de cheltuieli si reprezinta un indicator “neoficial” al stadiului incasarii
creantelor sau al sumelor de recuperat din litigii. Provizioanele reprezinta cea mai fidela
transpunere in practica a principiului prudentei din contabilitate.
Categorii de provizioane :
a) provizioane pentru litigii
b) provizioane pentru garantii acordate clientilor
c) provizioane pentru pensii si obligatii similare
d) provizioane pentru impozite
La inregistrarea provizioanelor primeaza prevederile Codului fiscal, deoarece exista o legatura
stransa intre provizioane si rezultatul contabil obtinut.
Se inregistreaza un provizion daca sunt respectate urmatoarele trei conditii (IAS/IFRS) :
1) societatea are o obligatie curenta de plata, generata de un eveniment anterior
2) pentru onorarea obligatiei de plata este probabil necesara o iesire de resurse sau o plata
3) valoarea obligatiei poate fi estimata in mod credibil (IFRS – nu precizeaza gradul de
credibilitate si lasa la latitudinea guvernelor nationale sa fixeze prin legislatia fiscala cotele
admise - vezi Cod fiscal)
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la
data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în
ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi utilizate
pentru ajustarea valorilor activelor. Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric
sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

- o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia
respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite

comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de
incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare
stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:
a) datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor
67
ce au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate, sau a căror
plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi
b) cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost
primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-
a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de
exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a
valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este - în general - mult
mai redus decât în cazul provizioanelor.
Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din
credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.
O obligaţie curentă este o obligaţie legală sau implicită.
În înţelesul prezentelor reglementări:a) o obligaţie legală este obligaţia care rezultă:
- dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);
- din legislaţie; sau
- din alt efect al legii;
b) o obligaţie implicită (de exemplu, obligaţia prin care o entitate se angajează
să efectueze plăţi compensatorii personalului disponibilizat) este obligaţia care
rezultă din acţiunile unei entităţi în cazul în care:
- prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o
declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi asumă
anumite responsabilităţi; şi
- ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele
responsabilităţi.
Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare
care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de
desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile
de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând
ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale
entităţii. Similar, o entitate recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a unei
instalaţii petroliere, cu condiţia ca respectiva entitate să remedieze daunele produse deja.
Spre deosebire de această situaţie, o entitate poate intenţiona sau poate avea
nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial sau a cerinţelor de ordin legal, să efectueze
cheltuieli pentru a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin instalarea de filtre
pentru fum într-un anumit tip de fabrică). Deoarece entitatea poate evita cheltuielile viitoare
prin diverse acţiuni, de exemplu, prin modificarea procedeului de fabricaţie, ea nu are o
obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli viitoare şi, deci, nu va recunoaşte niciun
provizion.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
- litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
- cheltuielile legate de activitate a de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor;
- acţiunile de restructurare;
- pensii şi obligaţii similare;
- impozite;
- prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor
legale sau contractuale; şi
- alte provizioane.
68
Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau
obiectul pentru care au fost constituite.
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:
- vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
- închiderea unor sedii ale entităţii;
- modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
- reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor
entităţii.
În cazul în care restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru
restructurare se recunoaşte atât în situaţiile financiare anuale individuale, cât şi în cele
consolidate. Ca urmare, trebuie identificată entitatea din grup afectată de restructurare.
Provizioanele de restructurare, în cazul unei obligaţii legale, se constituie
cu respectarea condiţiilor generale de recunoaştere a provizioanelor şi a
prevederilor legale.
O entitate are o obligaţie implicită care determină constituirea unui
provizion pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condiţiile generale de
recunoaştere a provizioanelor şi entitatea:
a) dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel
puţin:
- activitatea sau partea de activitate la care se referă;
- principalele locaţii afectate de planul de restructurare;
- numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii,
distribuţia şi posturile acestora;
- cheltuielile implicate; şi
- data de la care se va implementa planul de restructurare; şi
b) a provocat celor afectaţi o aşteptare că va realiza restructurarea prin
începerea implementării acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale
caracteristici celor afectaţi de acesta.
În cazul în care o entitate începe un plan de restructurare sau anunţă principalele sale
caracteristici celor afectaţi numai după data bilanţului, dacă restructurarea este
semnificativă şi neprezentarea ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate
pe baza situaţiilor financiare, este necesară prezentarea de informaţii în acest sens.
Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de
restructurare, şi anume cele care:
- sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
- nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.
Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
- recalificarea sau mutarea personalului permanent;
- marketing; sau
- investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.
Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de
restructurare la data bilanţului.
Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de
entitate după ce angajaţii au părăsit entitatea. Valoarea provizioanelor pentru
pensii se stabileşte de către specialişti în domeniu. La determinarea lor se ţine
seama de vârsta, vehimea în muncă şi rotaţia personalului în cadrul entităţii.
Provizioanele pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până
la pensie, atunci când există certitudinea achitării lor într-o perioadă previzibilă de timp.
69
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate
bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în
relaţia cu statul.
Provizioanele prezentate în bilanţ la "Alte provizioane" includ provizioane constituite

pentru:
- beneficiile plătite angajaţilor pentru terminarea contractului de muncă, ca rezultat al
deciziei unei entităţi de a încheia contractul unui angajat înainte de data normală de
pensionare sau al deciziei unui angajat de a accepta în mod voluntar plecarea în şomaj, în
schimbul acelor beneficii;
- alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor
dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii;
- cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, pentru: protejarea aerului;
gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane şi a
apelor de suprafaţă; protejarea biodiversităţii şi a peisajului; alte activităţi de protejare a
mediului înconjurător;
- obligaţii asumate în comun cu o terţă parte etc.
Provizioanele incluse la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele explicative,
dacă acestea sunt semnificative.
În cazul în care operatorul unui acord de concesiune a serviciilor are o obligaţie
contractuală de a întreţine infrastructura la un anumit nivel de utilizare sau de a aduce
infrastructura într-o anumită stare înainte de a fi predată concedentului la sfârşitul
acordului de serviciu, drept obligaţii de îndeplint ca o condiţie a licenţei primite, aceste
obligaţii contractuale de a întreţine sau de a reabilita infrastructura se recunosc drept
provizion şi se evaluează la cea mai bună estimare a cheltuielii care ar fi cerută pentru a
deconta obligaţia actuală la data bilanţului.
Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile
estimate.
Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în
considerare toate informaţiile disponibile.
Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai
bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe
care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau
pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment.
Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului
reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea
obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a
banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data
bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi
valoare, dar care apar mai târziu.
Actualizarea povizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane
specializate.
Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie
luate în considerare în evaluarea unui provizion.
Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi
rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în
care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.
70
Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate
pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru
stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul
trebuie anulat prin reluare la venituri. Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru
care a fost iniţial recunoscut. Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului
pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.
Exemplu practic 23 – Provizioane pentru litigii
O societate se afla in litigiu cu un client pt suma de 3000 lei, reprezentand produse finite livrate si
neincasate. In exercitiul financiar urmator, litigiul este castigat si societatea incaseaza numai suma
de 2500 lei.
Inregistrari :
- evidentierea distincta a clientului in litigiu : 4118 = 4111 3000 lei
- constituire provizion : 6812 = 1511 3000 lei
- stingerea creantelor fata de client cf Hot Judecat si a OP privind incasarea sumei :
% 4118 3000
5121 2500
654 500
- anulare provizionului constituit : 1511 = 7812 3000 lei
Exemplu practic 24 O societate hotaraste desfiintarea unei sectii de productie si efectuarea unor
plati compensatorii in suma de 500.000 lei personalului afectat de restructurare.
Inregistrare in contabilitate :
- constituire povizion pt restructurare prin cresterea cheltuielor de exploatare aferente :
6812 = 1514 500.000
- efectuarea platilor compensatorii catre personal, prin casa :
6588 = 4281 500.000
4281 = 5311 500.000
- anulare provizion : 1514 = 7812 500.000
Cap 8 VENITURILE SI CHELTUIELILE UNEI AFACERI
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate

sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice
alte surse.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a

obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
De exemplu activitatile desfasurate de un agent economic trebuie sa le regasim in

Clasificatia CAEN si trebuie inscrise in actul constitutiv:
71
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă,
exclusiv cheltuielile aferente, la elementul “Alte venituri din exploatare”.
Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri,

cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe, chirii.
(Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor
de agent, comision sau mandat comercial nu reprezintă venit din activitatea curentă. În
această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele
cuvenite.
În sensul prezentelor reglementări, comisionul este orice plată în bani sau în natură
efectuată către un broker, un agent comisionar general sau către orice persoană asimilată
unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate
în legătură cu o operaţiune comercială.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un
acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror
reduceri comerciale.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

1. venituri din exploatare;
2. venituri financiare;
3. venituri extraordinare (venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si
altele similare).
1) Veniturile din exploatare aferente afacerii cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, executări de lucrări şi prestări
de servicii. În această categorie se includ şi veniturile realizate din vânzarea de
locuinţe de către entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de
locuinţe.
Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care entitatea
practică programe de fidelizare a clienţilor. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor
cadou acordate clienţilor ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri, prestare de
servicii sau a altor forme similare de stimulare, şi care pot fi folosite în viitor de client
pentru a obţine bunuri sau servicii gratuite sau la preţ redus, sub rezerva îndeplinirii unor
eventuale condiţii suplimentare, entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;
b) venituri aferente costului producţiei, lucrărilor şi serviciilor, reprezentând
variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de
producţie efectiv a stocurilor de produse, lucrărilor şi serviciilor în curs de
execuţie de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor,
lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie, neluând în calcul ajustările pentru depreciere
reflectate;
c) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate
de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi
necorporale;
venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea
diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care
beneficiază entitatea;
72
alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate,
penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte
venituri din exploatare.
Veniturile aferente costului producţiei, lucrărilor şi serviciilor în curs de
execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a
reflecta faptul că fie producţia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au
redus nivelul stocurilor.
Veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în
contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
2. Veniturile financiare cuprind:

venituri din imobilizări financiare;
venituri din investiţii pe termen scurt;
venituri din creanţe imobilizate;
venituri din investiţii financiare cedate;
venituri din diferenţe de curs valutar;
venituri din dobânzi;
g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
h) alte venituri financiare.
Venituri din vânzări de bunuri
În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în

momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în
alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate
asupra bunurilor respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
- entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din
proprietatea asupra bunurilor;
- entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod
normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv
asupra lor;
- mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
- este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate;
şi
- costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea
bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de
consignatar clienţilor săi.
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se
consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către
beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt bunurile oferite de
furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze fie, să le returneze
furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract
provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de
rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de
a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
73
Venituri din prestarea de servicii
Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe

măsura efectuării acestora. Acelaşi tratament se aplică şi pentru veniturile din
lucrări executate.
Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care

însoţesc facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă stadiul
realizării şi recepţia lucrărilor realizate, respectiv a serviciilor prestate.
În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de

recepţie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit
obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.
Contravaloarea lucrărilor şi prestărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul
perioadei se evidenţiază la cost, în contul de "Lucrări şi servicii în curs de execuţie", pe
seama veniturilor din producţia stocată.
Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende
Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel:

a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului
respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
b) redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa.
Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura
acestora.
Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în
cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau
cheltuiala devine exigibilă.
Cheltuielile aferente afacerii

Cheltuielile unei entităţi reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care
beneficiază entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Cheltuielile efectuate de entităţi pentru realizarea instalaţiilor în vederea asigurării
utilităţilor (apă, energie electrică, gaze) necesare funcţionării se înregistrează în funcţie de
natura acestora, pe cheltuieli ale perioadei, atunci când în contractele încheiate cu
furnizorii de utilităţi este prevăzut că acestea urmează să treacă în proprietatea
prestatorului servicului sau lucrării respective.
74
În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate
între părţi. Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau
nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca
natură de alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt
prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul
“Alte cheltuieli de exploatare”. În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de
asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare reflectate.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura

lor, astfel:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor
de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor;
costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
(colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;
transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe
de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi
şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţii de capital, creanţe prescrise potrivit legii etc.);
b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii;
cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din
creanţe de natură financiară şi altele;
c) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau

pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate
potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
Evidenţa asocierii în participaţie se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în
contabilitatea fiecărui coparticipant cu ajutorul contului "Decontări din operaţii în
participaţie", analitic distinct pe fiecare coparticipant.
Evidenţa decontărilor din operaţiuni în asocieri în participaţie, respectiv a decontării
cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a
sumelor virate între coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului "Decontări din operaţii
în participaţie".
În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi necorporale puse la dispoziţia asocierii,
acestea sunt cuprinse în evidenţa contabilă a celui care le deţine în proprietate.
Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie
se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor
contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 13.
La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se
transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în
75
contabilitatea proprie. Societatea comercială care conduce evidenţa asocierii în participaţie
ţine evidenţă şi întocmeşte balanţă de verificare distincte de cele corespunzătoare
activităţii proprii. La data bilanţului, bunurile de natura stocurilor, creanţelor,
disponibilităţilor, precum şi a datoriilor asocierii în participaţie, se înscriu în situaţiile
financiare anuale ale asociatului care conduce evidenţa asocierii.
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse

şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după
deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a
altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor

curente ale entităţii trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli
extraordinare".
Elementul “Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi
capitalizată” evidenţiază veniturile din producţia de imobilizări 721+722.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din
evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi
care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. În
înţelesul prezentelor reglementări, prin activităţi curente se înţelege orice activităţi
desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile
conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi
menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de
activităţile curente ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a
tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu
care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o
tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, datorită
diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. De exemplu, pierderile rezultate în
urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar.
Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere, în general, la elemente
extraordinare în cazul majorităţii entităţilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un
alt dezastru natural.
Entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care
impozitul pe profit afectează "Profitul sau pierderea din activitatea curentă" şi
"Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară".
Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:

2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul
c) Salarii şi indemnizaţii
76
d) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză.
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile
afiliate.
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate.
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicaea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile
afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuielile extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
Formula de trecere – Pasajul contabil de la Rezultat contabil la Rezultat fiscal:

o Rezultat fiscal
+ profit impozabil
- pierdere fiscala
= rezultatul contabil brut sau inainte de impozitare
- deducerile fiscale (ex: venituri din dividende)
+ reintegrarile fiscale (nededucerile gen amenzi si penalitati)
Impozitarea profitului genereaza inregistrarea:

691 = 441 profit impozabil cu 16%
Si inchiderea contului 691
121 Profit sau pierdere = 691 impozit pe profit
Anexa 1
LISTA DE STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE IN

VIGOARE PENTRU 2010
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare

IAS 2 Stocuri
IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanțului
77
IAS 11 Contracte de construcție
IAS 12 Impozitul pe profit
IAS 16 Imobilizări corporale
IAS 17 Contracte de leasing
IAS 18 Venituri
IAS 19 Beneficiile angajaților
IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor
legate de asistența guvernamentală
IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar
IAS 23 Costurile îndatorării
IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate
IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii
IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale
IAS 28 Investiții în entitățile asociate
IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IAS 31 Interese în asocierile în participație
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare
IAS 33 Rezultatul pe acțiune
IAS 34 Raportarea financiară interimară
IAS 36 Deprecierea activelor
IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente
IAS 38 Imobilizări necorporale
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, cu excepția anumitor
dispoziții
legate de contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor
IAS 40 Investiții imobiliare
IAS 41 Agricultura
IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare
Financiară
IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
IFRS 4 Contracte de asigurare
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte
IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale
IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat
IFRS 8 Segmente operaţionale
IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, reconstituire și de
natură
similară
IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare
IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de
leasing
IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de reconstituire și de
reabilitare a
mediului
IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale
echipamentelor electrice și electronice
78
IFRIC 7 Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în
economiile hiperinflaționiste
IFRIC 8 Domeniul de aplicare a IFRS 2
IFRIC 9 Reevaluarea instrumentelor derivate încorporate
IFRIC 10 Raportarea financiară interimară și deprecierea
IFRIC 11 IFRS 2 – Tranzacții cu grupul și cu acțiuni de trezorerie
SIC-7: Introducerea monedei euro
SIC-10 Asistența guvernamentală – Fără relații specifice cu activitățile de
exploatare
SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special
SIC-13 Entități controlate în comun – Contribuții nemonetare ale asociaților
SIC-15 Contracte de leasing operațional – Stimulente
SIC-21 Impozitul pe profit – Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate
SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al
acționarilor săi
SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacțiilor care implică forma legală a
unui
contract de leasing
SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor – Prezentări de informații
SIC-31 Venituri – Tranzacții barter care presupun servicii de publicitate
SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web
Anexa 2
Operatiunile imobiliare constand in vanzari de cladiri si terenuri trebuie privite din doua perspective: operatiuni
realizate de persoane impozabile din punct de vedere al TVA si operatiuni realizate de persoane fizice, potrivit
specialistilor Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF).
79
1. Operatiunile realizate de persoane impozabile pot fi scutite sau taxabile prin efectul legii sau prin optiune.
De la data aderarii Romaniei la UE, vanzarea de constructii si terenuri este scutita de TVA, cu exceptia vanzarilor de
constructii noi si de terenuri construibile, conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. 1) din Codul fiscal.
Prin lege, se prevede ca o constructie este considerata noua in sens fiscal, de la data primei ocupari, care
coincide cu data procesului verbal de receptie, pana la data de 31 decembrie a anului urmator.
In ce priveste incadrarea unui teren in categoria de teren construibil sau orice alt teren (agricol, forestier, livada, pasune,
etc.), aceasta se refera la incadrarea acordata respectivului teren in momentul vanzarii prin fisa cadastrala ori prin
certificatul de urbanism.
Prin urmare, orice persoana impozabila care vinde terenuri, altele decat cele construibile, sau cladiri, altele decat
cele noi, poate aplica o scutire de TVA. Totusi, persoanele impozabile pot aplica prin optiune taxarea in cazul
vanzarilor de terenuri, altele decat cele construibile si a constructiilor, altele decat cele noi, pentru care taxarea este
obligatorie prin efectul legii, in conformitate cu prevederile art. 141 alin. (3) din Codul fiscal.
De obicei, se opteaza pentru taxarea vanzarilor de constructii si terenuri pentru a evita calculul ajustarilor de
TVA si eventual a proratei de deducere.
Taxarea prin optiune trebuie insotita de depunerea unei notificari in acest sens la autoritatea fiscala
competenta, in raza careia vanzatorul isi are domiciliul fiscal, informeaza specialistii ANAF.
2.Operatiuni imobiliare realizate de persoane fizice pot fi clasificate in trei categorii:
a) Operatiuni care nu intra in sfera de aplicare a TVA
Prima categorie de operatiuni pentru care persoana fizica nu devine persoana impozabila, si prin urmare
operatiunea nu se cuprinde in sfera de aplicare a TVA, este vanzarea de constructii si de terenuri, daca
persoanele fizice vand bunuri pe care le-au utilizat in scopuri personale.
Indiferent de valoarea cladirilor sau terenurilor care apartin persoanei fizice si nu au fost cumparate in vederea
revanzarii, ci se poate demonstra ca au fost utilizate in scopuri personale (locuinte proprietate personala, case
de vacanta, suprafete de terenuri mostenite sau aferente cladirilor), tranzactiile privind vanzarea acestora nu
intra in sfera de aplicare a TVA.
A doua categorie de operatiuni pentru care persoana fizica nu devine persoana impozabila sunt operatiunile
imobiliare realizate ocazional.
Conform prevederilor pct. 3 alin. (1 ) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru alte
operatiuni decat vanzarea de bunuri utilizate in scopuri personale, persoana fizica devine persoana impozabila
daca activitatea desfasurata are caracter de continuitate.
Din punct de vedere fiscal, operatiunile au caracter de continuitate atunci cand nu pot fi considerate operatiuni
ocazionale. Totusi, avand in vedere complexitatea operatiunilor imobiliare, trebuie analizat cu atentie contextul
pentru a stabili cu certitudine daca operatiunea este sau nu ocazionala.
Trebuie avut in vedere ca, la pct. 66 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede
ca activitatea economica se considera ca fiind inceputa din momentul in care o persoana intentioneaza sa
efectueze o astfel de activitate, iar intentia persoanei trebuie apreciata in baza elementelor obiective ca, de
exemplu, faptul ca aceasta incepe sa angajeze costuri si/sau sa faca investitii pregatitoare necesare pentru
initierea unei activitati economice.
Daca, de exemplu, o persoana fizica construieste un bloc de locuinte sau de birouri, chiar daca va realiza
vanzarea printr-o singura tranzactie, operatiunea nu va putea fi considerata ocazionala, chiar daca in anul
respectiv nu va mai efectua alte operatiuni imobiliare, intrucat activitatea sa economica se considera a fi
inceputa in momentul in care a angajat costuri pentru investitia respectiva, explica specialistii ANAF.
Daca insa o persoana fizica cumpara sau construieste o locuinta noua, dar din diverse motive o revinde si
rezulta cu certitudine ca nu a realizat in anul respectiv, sau in anii precedenti, mai multe operatiuni imobiliare,
atunci operatiunea poate fi considerata ocazionala.
80
Astfel, daca o familie construieste o casa noua, pe care ulterior o vinde fiindca nu corespunde cerintelor,
operatiunea poate fi considerata ocazionala daca in anul curent si in anii precedenti persoana nu a mai realizat
astfel de operatiuni "intamplatoare".
b) Operatiuni pentru care persoana fizica devine persoana impozabila, dar operatiunile sunt scutite de TVA
conform art. 141 alin.(2) lit. f) din Codul fiscal.
In general, daca o persoana fizica realizeaza in cursul unui an calendaristic mai mult de o operatiune imobiliara
constand in vanzari de terenuri si constructii, altele decat cele utilizate in scopuri personale care nu intra in
sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, devine persoana impozabila indiferent daca operatiunea este sau
nu scutita de TVA conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal.
Totusi, daca operatiunile imobiliare constau numai in vanzari de constructii care nu indeplinesc conditiile
prevazute de lege pentru a fi considerate noi si in vanzari de orice alte terenuri decat cele construibile, acestea
sunt scutite de TVA si chiar daca persoana fizica devine, in principiu, persoana impozabila pentru aceste
operatiuni, nu are obligatia inregistrarii in scopuri de TVA.
Persoanele fizice care cumpara in vederea revanzarii bunuri imobile devin persoane impozabile din perspectiva
TVA, deoarece realizeaza fapte de comert, asa cum prevede si Codul Comercial.
De exemplu, daca persoana fizica realizeaza numai vanzari de case "vechi" si terenuri, altele decat cele
construibile, desi devine persoana impozabila, operatiunile imobiliare sunt scutite conform art. 141 alin.(2) lit. f)
din Codul fiscal.
Totusi, este important de mentionat ca, in aceasta situatie, este suficient sa realizeze o singura vanzare a unei
constructii noi sau a unui teren construibil si deja, inainte de aceasta operatiune trebuie sa se inregistreze in
scopuri de TVA, deoarece conform art. 152 din Codul fiscal in calculul plafonului de scutire pentru micile
intreprinderi se includ si operatiunile imobiliare scutite.
c) Operatiuni pentru care persoana fizica devine persoana impozabila si operatiunile sunt taxabile
Problema persoanelor fizice care trebuie sa se inregistreze in scopuri de TVA se restrange la un sector foarte
limitat si anume acela al vanzarilor de cladiri noi si de terenuri construibile, atunci cand aceste bunuri nu au fost
utilizate in scopuri personale si in cazul in care operatiunile au caracter de continuitate.
Avand in vedere perioada foarte limitata de timp in care o cladire este considerata noua, rezulta cu certitudine
ca numai cu totul intamplator este posibil ca persoana fizica sa vanda astfel de cladiri in alte scopuri decat cele
comerciale.
Persoanele care realizeaza tranzactii imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi, care au caracter de
continuitate, asa cum s-a explicat mai sus, trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA in conditiile
prevazute la art. 152 din Codul fiscal sau inainte de inceperea activitatii economice, conform prevederilor art.
153 din Codul fiscal, si sa indeplineasca toate obligatiile ce decurg din aceasta calitate, la fel ca alte persoane
impozabile.
Intrucat persoana fizica devine persoana impozabila chiar si pentru vanzarile de bunuri imobile scutite conform
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal in circumstantele descrise la lit. b), rezulta ca este suficient sa realizeze o
singura operatiune taxabila constand in vanzarea de cladiri noi sau terenuri construibile, inainte de aceasta
operatiune avand obligatia sa se inregistreze in scopuri de TVA, deoarece conform act. 152 din Codul fiscal in
calculul plafonului de scutire pentru micile intreprinderi se includ si operatiunile imobiliare scutite.
Daca persoana fizica se inregistreaza in scopuri de TVA, ea are toate drepturile si obligatiile ce decurg din
legislatia referitoare la TVA, respectiv devenind persoana impozabila trebuie sa plateasca TVA la buget, dar are
si dreptul sa deduca taxa aferenta cumpararilor de bunuri si servicii destinate activitatii sale economice.
Sursa: Ziare.com
http://www.e-transport.ro/CUM_SE_CALCULEAZA_TVA_IN_CAZUL_VANZARII_DE_CLADIRI-i50-news15510-p81.html
81

Note de Curs Contabilitatea Afacerilor 2010 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de Curs Contabilitatea Afacerilor 2010 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de curs Contabilitatea Afacerilor Master EAM 2010-2011 Conf Univ. Dr.

Conf Univ. Dr. Sgărdea Florin

1. DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND CONTABILITATEA ŞI MEDIUL

1.1 Definiţia afacerilor

Extras din Titlul II din Codul Comercial

1.2. Obiectivul fundamental al afacerilor

Corporaţia se individualizează sub forma unei entităţi care administrează bunuri şi

Contabilitatea afacerilor produce şi furnizează informaţii financiare în măsură să

Obiectul fundamental al afacerilor este cel al maximizării profitului tranzacţiilor.

În plan contabil şi financiar, un asemenea obiectiv se traduce prin:

Rezultatul Exercitiului la 31.12.N se poate calcula si dupa formula:

Rezultat 31.12.N= An N - An N-1+/- /Micsorari/Cresteri de capital propriu

Nr crt Explicatii Sume Obs

În aceste condiţii, maximizarea afacerilor se traduce prin maximizarea ACTIVULUI

b) prezentarea de informaţii privind performanţa financiară a afacerilor, descrisă prin

PROFIT / PIERDERE = VENITURI REALIZATE – CHELTUIELI CORESPONDENTE.

Faţă de relaţia contabilă de mai înainte, abordarea financiară a maximizării

Este o estimare a profitabilităţii afacerilor prin prisma calculelor de actualizare.

Formula de mai sus ridică probleme cu privire la obiectul maximizării afacerilor

Val de piata= Nr de actiuni x Valoarea de piata a unei actiuni

Castig pe actiune = (Rezultat net – Dividende preferentiale)/ Nr de actiuni

Durata de recuperare a unei actiuni (PER) = Cursul uneui actiuni la finele

Un PER mic inseamna investitie buna !!!!

Remarcă – În descrierea performanţei financiare se folosesc şi alţi indicatori intermediari,

• CIFRA DE AFACERI (valoarea afacerilor VANDUTE fără TVA)

c) Prezentarea de informaţii privind lichiditatea afacerilor :

* ÎNCASĂRI DIN AFACERI

1.3. Norme si reglementari contabile în vigoare

A = Capit Propriu +Datorii

(A =activ, D = datorii, C = capital).

1.3.2 Politici Contabile Privind Contabilitatea Afacerilor

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile

1.4 FORMATUL ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE

1.4.1. PREVEDERI GENERALE

Situaţiile financiare oferă informaţii cu privire la:

Sinteza cerinţelor de întocmire a situaţiilor financiare de către entităţi

SITUAŢII FINANCIARE conform OMF 3055

SITUAŢIILE FINANCIARE CONSTITUIE UN TOT UNITAR

Responsabilitatea întocmirii situaţiilor financiare anuale în conformitate cu

Situaţiile financiare se elaborează ţinând cont de două concepte de bază:

Sistemul contabil românesc funcţionează având la bază urmatoarele principii

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile

1.Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe

1.4.2 Formatul bilanţului conform ordinului Ministrului de Finante Nr 3055 din

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

II. Prime de capital

Formatul bilanţului prescurtat este următorul:

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

1. Cifra de afaceri netă

1.4.2. REGULI DE EVALUARE UTILIZATE IN CONTABILITATEA

1.4.2.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului