Elev: Tîlciu Maria Alexandra

Clasa: a XII-a A

Teoria inteligenţelor multiple

HOWARD GARDNER este bine cunoscut în cercurile educaţionale pentru Teoria

Inteligenţelor Multiple. Autor a 18 cărţi traduse în 22 de limbi şi sute de articole, Howard
Gardner realizează, prin teoria sa, o critică a teoriilor tradiţionale asupra inteligenţei, conform
cărora inteligenţa este unică şi măsurabilă prin instrumente standard psihometrice.

 VERBALĂ/LINGVISTICĂ
Inteligența verbală reflectă capacitatea unui individ de a se exprima și de a comunica, într-un
context cultural dat. Este inteligența specifică scriitorilor și a celor care au capacitatea de a
învăța relativ ușor o limbă străină. De asemenea, este inteligența celui care se exprimă clar și
poate transmite cunoștințe într-un proces de învățare.

 LOGICĂ/MATEMATICĂ
Inteligența logico-matematică este specifică celor care sunt buni la matematică, logică, fizică,
chimie și care realizează diferite activități în domeniul științelor exacte sau al științelor
inginerești. De asemenea, aceasta inteligenta este specifică economiștilor și managerilor,
deoarece deciziile pe care ei trebuie să le ia necesită un bun suport logic și matematic.

 VIZUALĂ/SPATIALĂ
Inteligența spațială este necesară celor care trebuie să gândească dinamica activității lor în
spațiu, să recreeze experiențe vizuale anterioare. De asemenea, este specifică pictorilor,
arhitecților grădinarilor, care proiectează și realizează construcții spațiale. Ei trebuie să vadă
în spațiu, să își imagineze cum vor arăta construcțiilor lor atunci când le proiecteaza.

 KINESTEZICĂ/CORPORALĂ
Inteligenta kinestezica este specifică celor care își folosesc corpul la realizarea unor activități,
cum sunt dansatorii, balerinii și sportivii. Relația minte-trup devine instrumentul prin care se
exprimă sau prin care contribuie la realizarea unei acțiuni
  MUZICALĂ/RITMICĂ
Inteligența muzicală este specifică celor care au sensibilitate față de sunete sau care
realizează combinații complexe de sunete. Este o inteligență specifică artiștilor (muzicieni,
dansatori, coregrafi), precum și compozitorilor, indiferent de domeniul muzical în care
activează.
 INTERPERSONALĂ
Inteligența interpersonală reflectă capacitatea de a evalua starea de spirit a celorlalți, precum
și abilitatea de răspuns și adaptare la solicitări. Implică spirit de observație și empatie. Este o
forma de inteligență necesară în domeniul relațiilor publice.

 INTRAPERSONALĂ
Inteligenta intrapersonala reflecta capacitatea de a întelege ce se întampla în universul nostru
psihologic, posibilitatea de a avea o imagine de sine corectă. Reflectă, de asemenea,
capacitatea de autodisciplină, de cunoaștere a punctelor forte și a limitelor. Este necesară
psihologilor, precum și medicilor care se specializeaza mai mult pe psihicul uman.

 NATURALISTĂ/AMBIENTALĂ
Inteligența naturalistă sau ambientală este specifică pentru cei care lucrează în natură și
trebuie să distingă între diferitele specii de animale sau plante. Această formă de inteligență
este specifică exploratorilor, ecologiștilor .

Teoria lui Gardner a avut un rol major în alcătuirea combinaţiei unice de trei teorii pentru
formarea profesorilor, pe care Soares şi Soares le consideră soluţia depăşirii teoriilor
tradiţionale. Teoria lui Gardner explică modul în care fiecare teorie a funcţionat într-un
program universitar, reprezentat de: (1) teoria copernicană a unicităţii; (2) aplicarea teoriei lui
H. Gardner despre inteligenţele multiple şi (3) ideile fundamentale ale lui John Dewey cu
privire la procesualitate. Prin combinarea acestor trei perspective, profesorii şi studenţii
primesc mai multe ocazii de lucra în grup, într-un context interdisciplinar, pentru a descoperi
gradul în care, atât profesorii din învăţământul preuniversitar, cât şi elevii posedă talentele şi
abilităţile specifice fiecărui tip de inteligenţă; astfel, se poate atinge stăpânirea profundă a
conţinuturilor, a tehnicilor de intruire şi a modalităţilor de studiu (Armstrong, apud Soares,
1998).
Prin aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în procesul de învăţământ, curriculum-ul se
organizează în jurul celor şapte abilităţi: lingvistică, logico-matematică, corporal-kinestezică,
spaţială, muzicală, interpersonală şi intrapersonală (Gardner, 1991). Conceptul de inteligenţe
multiple a oferit baza dezvoltării curriculare în învăţământul preuniversitar (Armstrong, apud.
Soares, 1998). Printre avantajele acestei abordări se numără:

 crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor şi pentru obţinerea
performanţelor decătre aceştia,
 mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în procesul
didactic,
 un material suplimentar pentru îmbunătăţirea evaluării.

Teoria lui Gardner a avut un efect catalizator asupra educaţiei. De exemplu, în programele de
cultură generală a constituit un imbold pentru valorificarea diversităţii culturale; din
perspectiva teoriei inteligenţelor multiple, inteligenţa, în calitatea de construct cultural, a fost
reconfirmată (Gardner şi Avery, 1998). Lucrarea lui Gardner a constituit baza teoretică a altor
direcţii de dezvoltare a practicii educaţionale, pornind de la constructul de creativitate. Prin
importanţa acordată domeniului educaţional pentru confirmarea unei creaţii, el confirmă
valoarea aplicaţiilor practice prin supunerea acestora unei evaluări competente. Intuiţiile lui
Gardner în această privinţă au dat un impuls suplimentar în afirmarea automatismelor
mentale şi au acordat o importanţă specială motivaţiei.