Întrebări pentru examen la disciplina

„Kinetoterapia în afecţiuni reumatologice”

45 Caracterizaţi etiopatogeneza (cauzele) afecţiunilor ţesuturilor moi periarticulare.

Aceste sindroame dureroase ale ţesutului moale afectează: ţesutul subcutanat prin procese celulitice
dureroase, tendoane, teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze şi se clasifică în:

I. Sindroame generalizate, (difuze):

- sindrom de hipermobilitate (hiperlaxitate);
- sindrom fibrozitic, sau fibromialgia;
- calcificari (sau osificări) tendinoase multiple.

II. Sindroame regionale:

- bursite;
- sindrom tenomuscular regional (tenopatii, miopatll);
- fasciite regionale (cuprind şi ligamentele);
- neuropatii de încarcerare (entrapement); spre exemplu sindromul de canal carpian.

46 Kinetoterapia în recuperarea pacientului cu hipermobilitate articulară.

Sindromul de hipermobilitate (hiperlaxitate) Hipermobilitatea articulară poate genera în timp uzuri

articulare, care pot determina în evoluţia lor, reumatisme articulare degenerative.
Obiective:
- combaterea durerii;
- creşterea forţei musculare şi stabilităţii articularo;

Combaterea durerii;
Combaterea durerii constituie primul obiectiv în recuperare, deoarece o articulaţie dureroasă este practic
nefuncţională.

Dintre mijloacele kinetice utilizate pentru combaterea durerii, enumerăm:

- posturari;
- imobilizări;

în cazul acestui sindrom generalizat, sunt mult mai indicate folosirea de mijloace:
- fizicale (crioterapie, căldura, electroterapia) sau
- tratamentului medicamentos în combaterea durerii deoarece utilizarea de mijloace kinetice
(posturi, imobilizări) poate accentua deficitele musculare şi aşa existente.

Creşterea forţei musculare şi a stabilităţii articulare:

Ne interesează în special musculatura posturală: muşchii erectori ai coloanei vertebrale
(paravertebrali), musculatura abdominală, musculatura fesieră, musculatura anterioară a coapsei şi
musculatura posterioară a gambei. Asta nu înseamnă că acţionăm numai asupra acestor grupe musculare ci
trebuie realizat un echilibru între agonişti şi antagonişti, echilibru care va asigura, pe lângă forţa musculară,
şi stabilitatea articulară. Respectiv exercitii pentru cresterea tonusului si fortei musculaturii slabite si in
hipotonus
Exerciţii pentru musculatura paravertebrală:
• din poziţia stând uşor depărtat cu un baston de capete apucat ţinut deasupra capului, se
execută răsuciri de trunchi spre stânga şi apoi spre dreapta; se menţine poziţi finală câteva
secunde apoi revenire;
• din poziţia stând uşor depărtat cu un baston înainte de capete apucat, se execută fandare
anterior pe membrul inferior stâng concomitent cu ridicarea bastonului prin înainte sus; se
execută 4-6 arcuiri (extensii) de trunchi; revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrul
inferior opus;
• din poziţia aşezat pe un scaun cu mâinile la ceafă, se execută înclinarea laterală a trunchiului
spre stânga menţinându-se poziţia finală câteva secunde apoi revenire; acelaşi exerciţiu se
execută cu înclinarea laterală a trunchiului spre dreapta;
• din patrupedie, se execută extensia alternativă din articulaţiile coxo-femurale concomitent cu
extensia capului şi gâtului, se menţine poziţia finală câteva secunde, revenire; în efectuarea
exerciţiilor putem acţiona asupra musculaturii paravertebraie utilizând diverse tipuri de
rezistenţă cum ar fi: montaje cu cripeţi, benzi elastice, rezistenţa opusă de apă
(hidrokinetoterapia) etc.

Exerciţii pentru musculatura abdominală:

• din poziţia decubit dorsal, se execută ridicarea alternativă a genunchilor la piept; apoi se
execută simultan;
• din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, se execută flexia trunchiului pe
bazin; mişcarea se îngreunează prin ducerea mânilior pe piept sau la ceafă;
• din poziţia stând uşor depărtat cu mâinile la ceafă, se execută ridicarea alternativă a
membrelor inferioare cu genunchii extinşi, se menţine poziţia finală 5-6 secunde; revenire;
spatele se menţine în poziţie corectă evitându- se cifozarea;
• din poziţia decubit dorsal, se execută forfecări ale membrelor inferioare; se pot executa
forfecări în toate planurile: sagital, frontal, transversal;
• în apă într-un bazin, la marginea acestuia, se execută forfecări ale membrelor inferioare; ®
orice tip de înot; .

Exerciţii mrtiru musculatura fesieră:

• din poziţia stând cu faţa la o scară fixă cu mâinile apucat de şipca din dreptul umerilor, se
execută extensia alternativă din articulaţiile coxo-femurale, se menţine poziţia finală 5-6
secunde; revenire;
• din poziţia decubit lateral stânga, se execută abducţia din articulaţia coxo-femurală dreaptă,
revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrul inferior opus;
• din patrupedie, în 1/3 inferioară a gambei fixaţi săculeţi cu nisip, se execută extensia
alternativă a articulaţiilor coxo-femurale, se menţine poziţia finală 5-6 secunde; revenire; •
din poziţia stând cu faţa la o scară fixă cu mâinile apucat de şipca din dreptul umerilor, se
execută balansarea laterală a membrului inferior stâng apoi a membrului inferior drept;
• din poziţia stând uşor depărtat, lateral dreapta de o scară fixă, mâna dreaptă fixată pe şipca
de la nivelul umărului drept; se execută balansarea membrului inferior stâng; acelaşi exerciţiu
se execută din stând lateral stânga balansând membrul inferior opus; aceleaşi exerciţii se pot
executa şi în apă;

Exerciţii pentru musculatura anterioară a coapsei:

• din poziţia aşezat pe un scaun; 2 săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 a gambei; se execută extensia
alternativă a genunchilor; se menţine poziţia finală aproximativ 6 secunde, revenire; acelaşi
 exerciţiu se execută cu extensia simultană a genunchilor; acelaşi exerciţiu se poate executa
folosind montaj cu scripeţi;
• din poziţia stând uşor depărtat cu mâinile la ceafă, se execută flexii uşoare din articulaţiile
genunchilor; revenire;
• în apă (bazin sau piscină) se execută mişcările picioarelor din procedeul craul: forfecarea în
plan sagital;
• din poziţia atârnat cu faţa la o scară fixă, mâinile fixate pe şipca din dreptul abdomenului; se
execută flexia din articulaţiile genunchiului; revenire;
• din poziţia stând uşor depărtat, se execută fandare anterioară pe membrul inferior stâng
menţinându-se această poziţie 6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută pe membrul
inferior drept;
• lucru la stepper; ,
• lucru la bicicleta ergometrică;

Exerciţii pentru musculatura posterioară a gambei:

• din poziţia decubit dorsal, se execută flexia plantară din articulaţiile talo-crurale; se menţine
poziţia finală 6-7 secunde; revenire;
• din poziţia stând, se execută joc de glezne;
• din poziţia stând, se execută ridicări pe vârfuri menţinându-se poziţia 6 secunde; revenire;
• din poziţia atârnat, cu faţa la scara fixă, mâinile apucă şipca din dreptul umerilor; se execută
ridicări pe vârfuri; revenire;
• din poziţia stând uşor depărtat, se execută uşoare sărituri pe vârfuri;

47 Kinetoterapia în recuperarea pacientului cu fibromialgie (sindromul fibrozitic)

Este considerată cea mai frecventă suferinţă întâlnită de medicul
reumatolog. Elementele clinice majore sunt: durera cronică, redoare şi
fatigabilitate. Examenul fizic al bolnavului cu fibromialgie se axează pe
descoperirea de tender points. în fibromialgie pot fi prezente următoarele
tender points:

- Inserţia muşchilor cervicali pe occiput;

- porţiunea medie a trapezului;
- pectoralul lângă a doua articulaţie costocondrală;
- 2 cm sub epicondilul cotului;
- zona superioară a fesierului mare;
- 2 cm posterior de marele trohanter;
- la nivelul bursei anserine, pe faţa inferioară a genunchiului;
- la nivelul joncţiunii dintre tendonul ahilian şi tricepsul sural.

Pentru a deosebi bolnavii reali de cei simulanţi se testează alte patru puncte care nu sunt niciodată
prinse de fibromialgie:
- mijlocul frunţii;
- mijlocul antebraţului pe faţa voiâră;
- mijlocul coapsei, faţa anterioară, pe cvadriceps;
- unghia policelui.

Din kinetoterapie se foloseşte exerciţiul de întindere musculară (stretching-ul muscular) şi diferite

tehnici complementare de masaj (Cyriax, Vogler, etc).
 Stretchingul este folosit în scopul întinderii masei musculare respective, realizând alungirea
sarcomerelor, ameliorarea circulaţiei locale şi implicit ameliorarea aportului de ATP, reactivarea pompei de
calciu şi eliminarea de cataboliţi care acţionează ca substanţe nociceptive pentru receptorii musculari
respectivi. în cadrul stretchingului utilizăm întinderea musculară cu o durată de până la 20 secunde, în
funcţie de zona musculară incriminată şi de particularităţile subiectului. Pregătirea organismului pentru acest
tip de exerciţii este importantă pentru orice persoană, indiferent de vârstă sau de pregătire fizică. De aceea,
înainte de începerea exerciţiilor de stretching se face o încălzire pentru prevenirea oricăror traumatisme.

Principii de aplicare a exerciţiilor de stretching:

- să nu fie însoţite de o durere insuportabilă;
- relaxare generală;
- respiraţie regulată pe durata efectuării exerciţiilor.

Program de exerciţii de întindere musculară (American Academy of Orthopaedic Surgeons):

Zona lombară:
• din poziţia decubit dorsal, genunchii flectaţi, tălpile pe sol; se contractă musculatura din jurul
şoldurilor şi în aceiaşi timp musculatura abdominală pentru a lipi zona lombară de sol; se menţine 5-
8 secunde; se repetă de 2-3 ori;
• din poziţia decubit dorsal cu un genunchi flectat la piept susţinut cu ambele mâini; se trage
genunchiul spre piept; dacă este posibil, se menţine capul şi zona lombară în contact cu solul; se
menţine 30 secunde; se execută şi cu celălalt membru inferior;

Şolduri şi coapse:
• din poziţia aşezat cu genunchii flectaţi, talpă în palmă, mâinile prind picioarele şi cu ajutorul coatelor
se imprimă o uşoară presiune spre genunchi; se menţine 5-8 secunde;
• din stând fandat anterior pe membrul inferior stâng; se flectează genunchiul în timp ce membrul
inferior opus se aşează pe sol; din această poziţie se încearcă să se plaseze coapsa cât mai aproape pe
sol; se menţine 30 secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu membrul inferior opus;

Genunchi şi gambă:
• din poziţia stând cu sprijin anterior la un perete; se flectează un genunchi şi se apucă cu mâna opusă
piciorul şi se trage uşor spre fesă. Se menţine 30 secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu membrul
inferior opus;
• din poziţia stând cu sprijin anterior la un perete, antebraţele se sprijină pe perete iar fruntea se află în
contact direct cu antebraţele; se plasează un picior anterior şi se flectează genunchiul, astfel încât să,
se întinde posterioarâ a gambei membrului inferior opus; zona lombară se menţine dreaptă; se
menţine poziţia 15-30 secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu membrul inferior opus;

Umăr:
• din poziţia stând sau şezând cu degetele întrepătrunse; ridicarea braţelor prin înainte sus; mişcarea se
execută lent; şe menţine aproximativ 15 secunde;
• din poziţia stând sau şezând; se flectează şi se susţine cu mâna opusă; lent, se trage cotul înapoi
(posterior); se menţine 1Ş secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu' membrijl superior opus;
• din poziţia stând sau şezând; faţa anterioară antebraţului drept fixează 1/3 inferioară a braţului stâng
trăgându-i prin partea anterioară spre trunchi; se menţine poziţia 10 secunde; se execută acelaşi
exerciţiu cu membrul superior opus;

Ischiogambieri:
 • din poziţia aşezat cu un genunchi flectat astfel încât talpa să atingă coapsa opusă pe interior; se
execută flexia trunchiului pentru a atinge degetele de la picioare cu mâinile; genunchiul şe menţine
extins; se menţine această poziţie 30 secunde;

48 Kinetoterapia în tendinita musculară a coafei rotatorilor umărului

Terapia fizică a problemelor coafei rotatorilor vizează reducerea durerii și umflarea tendoanelor, pentru a
atinge un nivel normal de mișcare și, în cele din urmă, pentru a întări umărul. Inițial odihna și gheața sunt
folosite pentru a reduce durerea. Este foarte important ca pacienții să evite inițial activitățile care cresc
durerea și simptomele.

Kinetoterapeutul poate folosi tehnici precum masajul pentru a pregăti mușchii pentru exerciții de mișcare și
forță. Este important ca pacientul să facă exercițiile în ordinea corectă; mai întâi exerciții de întindere și
gamă de mișcări și apoi exerciții de întărire musculară.

Tratamentul cu ultrasunete percutanat al manșetei rotatorilor tendinită calcifică ar trebui să aibă succes în
rezultatul pe termen scurt. Există o îmbunătățire a funcției și simptomele sunt reduse la calcificările moi și
mijlocii, la adulții tineri.

S-a demonstrat că exercițiile sunt eficiente și susțin îmbunătățirea tendinopatiei umărului în comparație cu
absența unui tratament. Insa există puține dovezi din cercetarea tendinopatiei manșetei rotatorilor pentru a
ghida un regim de tratament specific.

Include:

• Initial un mod conservator si gheata

• Masaj
• Ultrasunet
• Exerciții de lanț cinetic
• Corectarea erorilor de tehnică și antrenament
• Corectarea ritmului scapulo-humeral și a instabilității glenohumere
• Exerciții izometrice pentru reducerea durerii
• Izometria pentru efect în tendinopatia rotuliană
• Exerciții de întindere și gamă de mișcare (exercitii de pendulare, întinderea capsulei
posterioare)
• Exercitii pentru cresterea fortei musculare (la final)