LICEUL TEHNOLOGIC “COSTACHE CONACHI” 
 
 
 
 
 
 

     PROIECT 
 
realizat în vederea obţinerii certificatului de calificare

profesională de nivel 4,  

 calificarea Tehnician în activităţi de comerţ 
 
 
 
 
 
 
Indrumator,  
Prof. ec. Chiriloi Elena Absolvent, 
Patilea Sorin   
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
      
2021
  LICEUL TEHNOLOGIC “COSTACHE CONACHI” 

 
     Metode și tehnici de evaluare a întreprinderilor individuale - 
           AF Dragomir aflată în dificultate (stare de pandemie) 
 
 

Indrumator,  
  Prof. ec. Chiriloi Elena Absolvent, 
Patilea Sorin 
 
 
 
 

 
 
Pechea, jud. Galaţi 
 
 
 Cuprins:

Introducere / Argument

Capitoulul I -  Evaluarea unei afaceri

1.Principalii indicatori utilizati in evaluarea unei afaceri

1.1.Indicatorii care masoara eforturile
1.1.a.Capitalul social
1.1.b.Capitalul utilizat
1.1.c.Volumul investitiilor
1.1.d.Costul productiei

1.2.Indicatori care masoara si exprima efectele

1.2.a.Volumul productiei
1.2.b.Profitul

1.3.Indicatori care masoara si exprima eficienta

1.3.a.Costul unitar
1.3.b.Profitul unitar
1.3.c.Rata profitului

Capitolul II - Identificarea riscurilor realizand analiza SWOT

Capitolul III – Concluzii si propuneri

3.1.Concluzii

3.2.Propuneri

Bibliografie
Anexe

 
 
 
 Introducere 
 
 
Odată cu declanşarea crizei economice riscul de apariţie a dificultăţilor economice şi a 
apropierii de faliment a crescut, În acest context preocuparea învăţământului economic, etnic şi 
managerial, dar în special al conducerii firmelor trebuie să fie axată pe stăpânirea metodologiei 
diagnosticului economic şi de tratare a firmelor în dificultate economică. O întreprindere poate
fi 
asemănata unei întregi maşinării datorită complexităţii sale vaste. Ea nu este caracterizată doar 
prin bilanţul economic, la baza ei stă experienţa şi profesionalitatea aflată în oamenii 
întreprinderii. 
În vederea unei redresări economice, conducerea firmelor trebuie să aibă la baza 
manageri dinamici, foarte buni cunoscători de metode şi tehnici de conducere de performanţă,
care 
îşi asumă riscuri bine gândite în promovarea afacerilor, care urmăresc modernizarea produselor 
şi serviciilor, care înţeleg foarte bine că trebuie să facă faţă rigorilor unei concurente foarte dure 
şi care ştiu să folosească şi să valorifice inteligenta oamenilor pentru ridicarea performanţelor 
economice ale firmelor. În condiţiile unei economii de piaţă, strategia economică a firmei
trebuie 
să aibă ca activităţi continue. 
Nerealizarea obiectivelor de rentabilitate şi lichiditate defineşte firmele în stare de 
dificultate care nu îşi pot continua activitatea, fondurile propunerii nepermiţându-le să asigure 
mijloacele necesare desfăşurării activităţii la nivel normal. 
 
 
 
 
 

 
 Capitolul 1 
        Evaluarea unei afaceri 
                    1. Principalii indicatori in evaluarea unei afaceri 
 
 
            Teoriile financiare care dezvăluie crearea de valoare în cadrul firmei sunt reunite printr-o 
gamă largă de indicatori care pot fi grupaţi în funcţie de trei criterii: contabili, economici şi 
bursieri. 
  Principalii indivatori contabili utilizati de catre firme sunt: 
 Profitul net (PN) 
 Ratele de rentabilitate 
            Profitul net este indicatorul preferat de mulţi manageri financiari în ciuda faptului că nu 
ia în considerare costul capitalului propriu şi, prin urmare, riscul iar informaţii contabile nu au o 
influenţă asupra valorii firmei. Pentru a fi un indicator real, care reflecta crearea de valoare, 
profitului pe acţiune ar trebui să respectate trei condiţii: 
 să nu se modifice riscul unui activ economic de la an la an, chiar şi în cazul unei fuziuni, 
al modificării capitalului sau al unor operaţiuni de investiţii; 
 rata de creştere a rentabilităţii ar trebui să ramână neschimbată înainte şi după 
operaţiunile menţionate anterior; 
 structura financiară a întreprinderii ar trebui să rămână neschimbată de la an la altul 
          
 
1.1.Indicatori care masoara eforturile 

1.1.a. Capitalul social 

 
          Formarea capitalului social este operaţiunea financiară, contabilă şi juridică constând, pe
de o parte, în stabilirea cifrei care va figura cu titlu de capital social în actul constitutiv al
unei societăţi comerciale determinate şi, ulterior, în pasivul bilanţului contabil, iar pe de altă
parte, în efectuarea de către asociaţi a unor aporturi în numerar şi natură, de o valoare egală cu
acea cifră. 

 
 
1.1.b. Capitalul utlizat 
Capitalul utilizat este o valoare totală, care este suma a doi parametri principali (datoriile
pe termen lung și capitalurile proprii ale întreprinderii). La rândul său, capitalurile proprii sunt
fondurile deținute de proprietarul companiei sau de compania în sine și pot fi activate în orice
moment. 
  
 
1.1.c. Volumul investitiilor 
Investiția, din punct de vedere economic, reprezintă un plasament de capital pe termen
lung în industrie, agricultură, comerț etc.Mai explicit, investiția este efortul financiar actual făcut
pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare și modernizare, având ca sursă de finanțare
renunțarea la consumuri actuale sigure, dar mici și neperformante, în favoarea unor consumuri
viitoare mai mari și într-o structură modernă, mai aproape de opțiunile utilizatorilor, dar
probabile. 
Principalele categorii de investiții sunt: 
• investițiile tangibile/corporale - reprezintă cheltuieli pentru achiziție de utilaje și
echipamente, construcții și altele similare, cu anumite excepții în ceea ce privește achiziția de
teren. 
• investițiile intangibile/necorporale - reprezintă cheltuieli pentru cercetare – dezvoltare,
crearea sau preluarea de rețele de distribuție pe piața națională sau europeană, cumpărare de
patente și brevete. 
• investiții financiare - reprezintă orice plasament de capital (resurse bănești) executat de
către un investitor (persoană fizică sau juridică), într-unul dintre sistemele investiționale oferite
în cadrul economiei: titluri de stat, acțiuni, obligațiuni, investiții imobiliare, plasamente în
fonduri mutuale, valută etc. 

 
1.1.d. Costul productiei 
Reprezinta totalitatea cheltuielilor cu producerea depozitarea si vanzarea de catrefirme a
bunurilor economice realizate. Se recupereaza prin includerea in pretul de vanzare. 
 Tipuri de costuri: 
 • Costul total sau global 
 • Costurile medii sau unitare; pe unitatea de produs 
 • Costul marginal 
Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum
de productie dat, dintr-un bun. El poate fi privit: 
- structural, pe termen scurt, divizat in cost global fix (acele cheltuieli ale intreprinderii care, pe
termen scurt, sunt relativ independente de volumul productiei obtinute) si cost global variabil
(acele cheltuieli ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei), 
- pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor suportate
de catre intreprindere. 
 Costul mediu (sau cost unitar) exprima costurile globale pe unitatea de produs (sau de
rezultat). Se disting costul mediu fix, costul mediu variabil si costul mediu total. Costurile medii,
in miscarea lor (ca si costul marginal) incep prin descrestere cand productivitatea creste, trec
printr-un minim, apoi se maresc; aceasta particularitate rezulta din actiunea legii
randamentelor neproportionale, conform careia randamentele sunt mai intai crescatoare, trec
printr-un maxim, apoi descresc. 
 Costul marginal (sau costul suplimentar) exprima sporul de cost total necesar
pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie. Costul
marginal masoara variatia costului total pentru o variatie infinit de mica a cantitatii de produse. 
 
 1.2 Indicatori care masoara si exprima efectele

1.2.a. Volumul productiei

Acesta este numărul total de bucăți (sau alte unități de măsură - litri, tone, etc.) dintr-un
anumit produs industrial eliberat într-o anumită perioadă de timp, sau dinamica producției de
produse, exprimată în indicatori ai forței de muncă sau ai costurilor. Valoarea practică a acestui
indicator are două aspecte principale: - fezabilitatea contabila
- fezabiltatea strategica

Fezabilitate contabilă În primul rând, aceasta este furnizarea de statistici structurilor

corporative interne, pentru contabilitate, pentru investitori sau, de exemplu, clientul de stat. În
acest caz, volumul producției reprezintă informații care sunt destinate în principal scopurilor de
referință sau analitice. Datele relevante pot fi importante pentru luarea deciziilor cheie pentru
întreprindere în domeniul managementului, investițiilor, contractării etc.

Fezabilitatea strategică În al doilea rând, în economie există conceptul de „volum optim

de producție”. Conform unei definiții comune, este un indicator care oferă întreprinderii
condițiile pentru îndeplinirea contractelor și îndeplinește prioritățile de dezvoltare a afacerii
(sau sarcinile stabilite de proprietar - o persoană privată, stat, municipalitate etc.). Criteriile
cheie aici sunt respectarea termenelor, a costurilor minime și a nivelului maxim al calității
produselor.

 
 
   1.2.b. Cifra de afaceri 

Cifra de afaceri cuprinde suma totala a veniturilor din operatiunile comerciale efectuate de o
firma, respectiv vanzarea de marfuri si produse intr-o perioada de timp determinata. In calculul
cifrei de afaceri nu este luata in considerare Taxa pe Valoare Adaugata (TVA) incasata.

Asadar, in esenta, cifra de afaceri este compusa din incasarile unei firme in urma activitatii
desfasurate.

1.2.c. Profitul

Aproape peste tot și întotdeauna, „profit” se referă la diferența dintre veniturile din
vânzarea produselor fabricate și costurile reale ale producției sale. Costurile sunt impozite,
diverse plăți sociale, salarii și alte plăți, inclusiv cele care nu sunt prevăzute inițial.

Profitul economic este extrem de important într-o economie de piață, deoarece caracterizează
performanțele întreprinderilor. Dorința constantă de a-l crește încurajează producătorii să
dezvolte companii, să achiziționeze echipamente noi și să angajeze angajați mai calificați și
mai capabili.
  1.3. Indicatori care masoara si exprima eficienta

1.3.a. Costul unitar

Indicator al presiunilor pe piaţa muncii, dar şi al competitivităţii prin costuri a economiei;

reprezintă costul cu forţa de muncă necesar pentru producerea unei unităţi de producţie şi este
calculat ca raport între fondul de salarii (număr de salariaţi multiplicat cu salariul mediu brut) şi
volumul producţiei realizate (formulă echivalentă cu raportul dintre salariul mediu brut şi
productivitate).

1.3.b. Profitul unitar

1.3.c. Rata profitului

Rata profitului este raportul procentual dintre masa profitului și costul total sau capitalul
utilizat sau cifra de afaceri.Ea arată gradul de rentabilitate sau de profitabilitate pe
produs/produse sau pe total pe firmă.Este foarte importantă pentru orientarea structurii producției
pe produsele cele mai rentabile.Prin compararea profitului cu costul total al producției,cu cifra de
afaceri și volumul capitalului utilizat ,antrprenorul obține imaginea completă a raționalității
activității sale.