Argument

Fiind un pianist în formare și un admirator al geniului lui Chopin, am decis să aprofundez

muzica și pianistica sa.

Frederic Chopin a fost un compozitor polonez și un virtuos pianist în perioada Romantică

și este recunoscut ca unul dintre cei mai mari compozitori de muzică.

Munca sa este dedicată aproape în întregime pianului, dar sunt și excepții cum ar fii
melodiile vocale, publicate după moartea sa, un trio și o sonată pentru violoncel și pian.

În lucrarea de față mă voi concentra asupra vieții și contribuției lui muzicale în era
romantismului, și în special în interpretările pianistice. Contribuția lui majoră în muzică va fii
înțeleasă atunci când înțelegem viața și motivațiile compozitorului. Chopin nu a fost doar un
interpret de muzică, el a iubit muzica în sine, el chiar nu agrea aparițiile publice, care erau firești
în cele din urmă, el nu era atins de fiorul succesului și al popularității, ci de calitatea muzicii în
sine și a meditat și studiat cum să o poată descătușa nu doar pentru el, ci și pentru generațiile
viitoare. Așa că el și-a perfecționat o tehnică proprie și individuală de cântat, și i-a plăcut să fie
profesor de muzică, să învețe și pe alții. A fost un iubitor al muzicii pure, și-a dezvoltat
posibilitățile instrumentului său – pianul, și toate realizările lui erau observate în ciuda prezenței
sărace în public. Aceasta îl face pe el un om excepțional în ceea ce a făcut. Vom privi viața și
contribuțiile sale în muzică în paginile care vor urma.

Perspectivă asupra romantismului

Secolul XIX-lea – ”secolul națiunilor” – cunoaște o intensă efervescență culturală și mari

tulburări sociale, care au semănat nesiguranța și neliniștea în sufletele oamenilor, dar și patosul și
avântul creator. În toate țările europene răzbate suflul libertății și al dezrobirii naționale, izvorât
din nevoia descătușării spiritelor de toate opreliștile ce-l înlănțuie pe om, stare favorabilă
exprimării romantismului.
Apărut la hotarul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, curentul romantic a izbucnit ca o flacără
din dezamăgirea urmărilor Revoluției franceze și a revenirii absolutismului în Europa. Spiritele
liberale si-au pierdut toate speranțele. Menținerea inegalităților a adâncit deziluzia nemulțumirea
artiștilor, determinând uneori renunțarea la luptă și refugierea în zone depărtate de lumea
înconjurătoare. Frământările sociale, generate în Franța de Revoluție, de Imperiul lui Napoleon,
de restaurația Burbonilor, de Revoluția cu monarhia din iulie, iar în Europa de campaniile
napoleoniene, de răsturnarea lui Napoleon și a rudelor sale de pe tronurile improvizate, apoi de
represiunea revoluțiilor din 1848, toate aceste evenimente au semănat neliniștea și accentuat
revolta romanticilor.

Opunându-se artei clasice, încorsetată de canoane, romanticul a găsit un refugiu în trecutul

medieval, exaltând virtuțile cavalerești. De aceea, legenda medievală a Nibelungilor, a lui
Tristan și Isolda, Lohengrin, Tannahauser, Parsifal au fost reluate de romantici. Adesea istoria
Evului
Mediu se împletește cu legenda. Tipic este subiectul operei Tannhauser de Wagner, unde faptele
istorice se împletesc cu mitul german și cu tema creștină. În legendă, dominată de fantastic,
artistul romantic își dă frâu liber năzuințelor sale. Și miturile elene, legendele populare cu
universul lor de ficțiune, au furnizat numeroase teme romancierilor.

Fryderyk Franciszek Chopin (1810-1849) este supranumit prințul erei romantice, iar noi ne vom
concentra atenția vieții lui Chopin cu elementele ei distinctive, pentru a surprinde valoarea și
moștenirea bogată pe care a lăsat-o acest om în urma sa.

Chopin a debutat cu succes ca pianist în Paris și, la început era profesor de pian și compozitor.
El a interacționat cu intelectualii și artiștii din Paris, și astfel a devenit un important profesor de
pian. Lui Chopin îi displăceau concertele și a avut doar câțiva elevi la concerte, în rest el se
bucura să fie un profesor de pian. Contemporanii săi din perioada Romantică considerau metoda
lui de predare revoluționară și aceasta a devenit pedagogia modernă de pian. Când înțelegem
metodele lui de predat pian, înțelegem nu numai metoda, ci și personalitatea, muzica și stilul său.

22 februarie sau 1 martie 1810 sunt dățile la care se crede că s-a născut Fryderyk
Frankiszek Chopin. El a fost un compozitor polonez și un pianist virtuos din era romantismului

1
și a câștigat un renume internațional pe care la menținut apoi ca muzician în era sa, al cărui geniu
poetic se baza pe tehnica sa fără egal în generația sa.1

Chopin s-a născut în Duchy, Warsow, și a crescut mare în Warsow. El și-a completat
educația muzicală și a compus multe din lucrările sale în Warsaw înainte de a părăsi Polonia la
douăzeci de ani. La douăzeci și unu de ani el s-a stabilit la Paris, devenind profesor de muzică
pentru o perioadă de optsprezece ani. În acest timp el a dat cu puțin peste treizeci de reprezentații
publice, iar preferința lui a fost să fie într-o atmosferă intimă de salon.

Chopin s-a format în prietenie cu Franz, Liszt și a fost admirat de mulți din muzicienii lui
contemporani în care se includea și Robert Schumann. În 1835 el a obținut cetățenia franceză.
După ce a eșuat într-o logodnă cu o fată poloneză, a intrat într-o relație cu o scriitoare franceză
George Sand. O vizită în Majorca cu Sand în 1838-1839 a fost una din cele mai productive
perioade din compoziția sa. În ultimul an, el a fost susținut financiar de unul din admiratorii lui,
Jane
Stirling, care a aranjat pentru el să viziteze Scoția în 1848. În aproape întreaga lui viață, Chopin a
suferit de pe urma sănătății lui șubrede. El a murit în Paris în 1949, probabil de tuberculoză.

Toate din compozițiile lui Chopin includ pianul. Cele mai multe sunt pentru pian solo. Stilul său
de compoziție este în mod substanțial individual, potrivit tehnicilor sale. Performanța sa a fost
notată datorită nuanțelor și sensibilității lui. Chopin a inventat conceptul de baladă instrumentală.
Unele dintre lucrările sale majore de pian, sonate, valsuri, nocturne, poloneze și preludii, au fost
publicate numai după moartea sa. Multe dintre ele conțin elemente de muzică folclorică poloneză
și muzică tradițională clasică de la J. S. Bach, Mozart și Schubert, muzica tuturor celor pe care el
i-a admirat.
Inovația sa în stil, formă muzicală și armonie, se asociază cu naționalismul, care a influențat
perioada romantismului.

Nașterea sa în Polonia și statutul său timpuriu de celebritate în viața muzicală, iubirea lui de
viață, moartea lui timpurie, l-a făcut o conștiință publică, un simbol al erei romantice. Lucrarea
lui rămâne populară și el a fost subiectul a numeroase filme și biografii.

1 Rosen (1995), p. 284.

2
 Copilăria

Fryderyk Chopin s-a născut în Zelozowa

Wola, la patruzeci și șase km vest de
Wersaw, se numea Kuchy de
Wasaw, un stat Polonez stabilit de
Napoleon. După actele de botez avem data
nașterii de 22 februarie
1810 și un nume în forma latină Fridericus
Franciscus.2 În poloneză a fost
Frideryk Franiszek.3 Familia și
compozitorul au folosit data de naștere 1
martie, care este general acceptată ca fiind
data corectă.

. Tatăl lui, Fryderyk Nicolas Chopin, a fost francez din

Lorraine, care a emigrat în Polonia în 1787 la vârsta de 16
ani.4 Nicolas a avut un tutore din aristocrația franceză, și în
1806 s-a căsătorit cu Justyne Krzyzanawska, o relație a
familiei Skarbeks, pentru care el a lucrat.5

Fryderyk Chopin a fost botezat duminică de Paști 23

Aprilie 1810, în aceeași biserică unde s-au căsătorit părinții
lui, în
Brochow. Nașul lui de optsprezece ani după care și-a luat
numele era Fryderyk Skorbek, un elev de-al lui Nicolas
Chopin. Fryderic a fost al doilea copil al unui cuplu,
Nicolas a adoptat acest băiat și a insistat ca în casa lui să se

2 Zamoyski (2010), p. 4.
3 Hedley (1980), p. 292.
4 Zamoyski (2010), p. 3.

3
vorbească limba poloneză. Chopin avea de asemenea o soră mai mare – Ludwike 1807-1885 și
două mai mici Izabela 1811-1881, Emilia 1812-1827.

În octombrie 1810, șase luni după nașterea lui Fryderyk, familia s-a mutat în Worsaw, unde tatăl
său a primit un post de profesor de limba franceză în palatul Saxon din Warsow Lyceum.
Fryderyk cu familia lui au trăit pe domeniul palatului. Tatăl lui a cântat la flaut și la vioară. 6
Mama cânta la pian și a dat lecții de pian băieților în casa în care creștea Chopin. 7 Chopin încă de
mic a fost predispus a se îmbolnăvi, 8 el lua lecții de pian de la mama lui, însă primul său tutore,
din 1816-1820, a fost pianistul Czech Wojciech Zywny.9

Sora lui mai mare Ludwika a luat lecții și ea de la Zywny și adesea cântau îndatoririle lor
muzicale cu fratele ei Chopin.10 Imediat băiatul părea că are un talent extraordinar. La vârsta de
șapte ani Chopin a început să dea concerte, și în 1817 a compus două poloneze în G minor și B
major. Următoarea lui lucrare a fost poloneza în A major (de cameră) în 1821, dedicat lui
Zywny. Este cel mai vechi manuscris muzical existent.

În 1817 Palatul Saxon a fost cumpărat de guvernul rus din Warsow pentru uz militar, iar Liceul
din Warsow a fost relocat în Palatul Kezimierz (astăzi este Rectoratul Universității Warsow). În
această perioadă Chopin a fost uneori invitat în Palatul Belweder ca să cânte pentru fiul
conducătorului rus în Polonia, ducele Constantin, el a cântat pentru duce și a compus un marș
pentru el.

Educația

În septembrie 1823-1826 Chopin a mers la Liceul din Warsaw, unde a luat lecții de orgă de la un
muzician Ceh Wilhelm Wurfel pentru un an de zile. În toamna anului 1826 a început trei ani de

5 Michalowscki and Samson, 1, para. 1.

6 Zamoyski (2010), p. 5-6.
7 Szule (1998), p. 41-42.
8 Zamoyski (2010), p. 144.
9 Michalowscki and Samson, 1, para. 3.
10 Samson (1996) p. 8.

4
curs împreună cu compozitorul Jezef Elsner la Conservatorul din Varșovia, studiind teoria
muzicii, basul și compoziția.11 În această perioadă a continuat să compună și să dea recitale în

concerte și saloane în Varșovia. A fost angajat de inventatorul orgăi mecanice, și cu acest

instrument în mai 1825 a performat cu propriile improvizații în concertul de Marcheles. Succesul
acestui concert l-a făcut să fie invitat să dea un recital similar la acel instrument înaintea țarului
Alexander I, care vizita Warsow.

În 10 iunie 1825, Chopin a interpretat lucrarea sa Rondo Op 1. Această piesă a fost prima sa
capodoperă care a devenit cunoscută și prin care numele său a apărut în presa străină, atunci
Leipzig Allgemeine a lăudat ”sănătatea ideilor muzicale” ale lui Chopin.12

În perioada 1824-1828, Chopin a petrecut vacanțele sale departe de Varșovia, în mai multe
locații. În 1824 și 1825 la Szafarnic, el a fost oaspetele lui Dominik Dziewerewski, tatăl unui fost
coleg de scoală. Aici pentru prima dată a întâlnit muzica folclorică rural poloneză. 13 Scrisorile pe
care le-a primit de la Szafarnic au fost scrise într-un limbaj polonez modern și de largă circulație,
încât ziarele din Varșovia lăudau darul literar tânăr al compozitorului. Chopin se amuza în
familie de ce spunea ziarul de el.14

În 1827, curând după moartea surorii mai tinere a lui Chopin, Emilia, familia s-a mutat din
clădirea Universității din Varșovia, care aparținea de Palatul Kazimiers, în Palatul Krasinski,
unde Chopin a trăit până când a plecat din Varșovia în 1830. În 1829 artistul Ambrozy
Mieroszewski a făcut un set de portrete membrilor familiei Chopin, incluzând primul portret
cunoscut al compozitorului. Chopin a fost prietenos cu artiștii tineri din lumea intelectuală din
Varșovia incluzând aici și pe Fontana, Jozef Bahdon Zeleski și Stefan Witwicki.15

Chopin a fost impresionat de o studentă cântăreață Konstancja Glodkowska. Într-o scrisoare

către Wayciechowski el a indicat care din lucrările sale și care din pasajele sale, au fost insuflate
de fascinația sa pentru ea, scrisoarea sa din 15 mai 1830 arată că momentele minore din

11 Michalowski and Samson, 1, para. 5.

12 Zamoyski (2010), p. 21.
13 Michalowski and Samson, 1, para. 2.
14 Zamoyski (2010), p. 12.
15 Zamoyski (2010), p. 43.

5
Concertul de Pian nr. 1 a fost în mod secret dedicat ei – ”Este ca un vis într-o primăvară
minunată sub clar de lună”.16

Ultima mențiune despre Chopin la Conservator, din iulie 1829, spunea: ”Chopin F. al
treilea an student, excepțional de talentat, geniu muzical”.17

Călătoriile și succesul său

În septembrie 1828, Chopin era încă student, a vizitat Berlinul cu un prieten de familie,
zoologistul Falks Jarocki, bucurându-se de opera condusă de Gaspare Spontini, la concertul dat
de Carl Friederich Selter, Felix Mendelssohn. În 1829 s-a reîntors în Berlin, de data aceasta a
fost oaspetele prințului Antoni Radziwill, guvernatorul, marele duce de Posen, el însuși împreună
compozitor și aspirant violonist alături de alții. Pentru prinț și pentru fiica sa pianista Wenda,
Chopin a compus introducerea și Poloneza briliantă în C major pentru violonist și pian Op. 3.18

16 Zamoyski (2010), p. 50-52.

17 Michalowski and Samson, 1, para. 5.
18
Zamoyski (2010), p. 45.

6
Când s-a întors în Varșovia, în acel an, Chopin a auzit pe Niccolo Paganini cântând, și a compus
o serie de variațiuni, Souvenir de Paganini. Această experiență l-a încurajat să înceapă să scrie
primele sale lucrări (1829-1832), explorând capacitățile instrumentului său.18

În 11 august, trei săptămâni după terminarea studiilor sale la Conservatorul din Varșovia, el a
debutat în Viena. A dat două concerte de pian și a primit multe recomandări favorabile, pe lângă
comentariul că a fost ”prea delicat pentru aceia obișnuiți cu bătăile de pian de artiștii locali”. În
unul din concertele din 11 august, a cântat în premieră compoziția sa Variațiunile Op. 2 pentru
pian și orchestră (variații la aria Don Giovanni din opera lui Mozart). 19 Acolo a cântat în
premieră Concertul de Pian Nr. 2 în F minor, Op. 21 în 17 martie 1830.20

18 Zamoyski (2010), p. 35.

19 Zamoyski (2010), p. 37.
20 Michalowski and Samson, 1, para. 5.
22
Jechimecki (1937), p. 422.

7
Succesul lui Chopin ca și compozitor și interpret a deschis ușa spre Europa de Vest pentru el și
în 2 noiembrie 1830 a plecat, în cuvintele lui Zazislaw Jachimecki ”În lumea largă fără un scop
foarte clar definit, pentru totdeauna”.22

Cu Woyeiechowski, au plecat înspre Austria, intenționând să plece apoi în Italia. O lună mai
târziu a izbucnit răscoala din Varșovia în noiembrie 1830 și Wayciechowski s-a întors în Polonia
pentru a se înrola în armată. Chopin, acum singur în Viena, fiind nostalgic pentru ținutul său
natal, a scris unui prieten ”blestem momentul plecării mele”.21

În septembrie 1831 el a aflat în timp ce călătorea din Viena la Paris, că răscoala fusese zdrobită,
își exprima angoasa în paginile jurnalului său privat: ”O Doamne! Ai fost acolo și totuși nu te-ai
răzbunat!”22

Jachimecky atribuie acestor evenimente maturizarea compozitorului, ”într-o compoziție

națională inspirată, care a intuit trecutul, prezentul și viitorul Poloniei sale natale”.25

Parisul

Chopin a sosit în Paris la sfârșitul lui septembrie 1831, el de acum nu se va mai întoarce
niciodată în Polonia,23 devenind astfel unul dintre cei mulți emigranți polonezi. În Franța a folosit
versiunea franceză a numelor sale personale după ce a primit cetățenia franceză în 1835, apoi a
călătorit cu pașaport francez. Cu toate acestea, Chopin a rămas aproape de colegii săi polonezi în
exil, ca prieten și confident, și el nu s-a simțit niciodată pe deplin confortabil vorbind franceza.
Biograful Adam Zamoyski scrie că nu s-a gândit niciodată el însuși să fie francez, în ciuda
originilor franceze ale tatălui său, și s-a văzut întotdeauna ca pe un polonez.24

21 Michalowski and Samson, 2, para. 1.

22 Michalowski and Samson, 2, para. 3.
25
Jechimecki (1937), p. 422.
23 Michalowski and Samson, 1, para. 6.

24 Zamoyski (2010), p. 128.

8
La Paris, Chopin a întâlnit alți distinși artiști și a găsit multe oportunități de a exersa talentele
sale, acest lucru l-a dus la celebritate în cele din urmă. În timpul anilor săi în Paris s-a
familiarizat cu mulți artiști, printre care: Hector Berliaz, Franz Liszt, Ferdinand Hiller, Heinrich
Heine,
Ewgene Delocraix și Alfred de Vigny.25 Chopin îl cunoștea și pe Adam Mickiewiez, director al
Societățiii Literare Poloneze, unele din versurile căruia le-a pus pe melodii.26

Doi prieteni polonezi din Paris aveau să joace un rol important în viața lui Chopin de acolo.
Conservatorul Julian Fontana, a încercat inițial fără succes să se stabilească în Anglia, și Albert
Grzymala, care, la Paris a devenit un finanțator, având o societate bogată. Albert a fost adesea ca
un consilier al lui Chopin și ”treptat a început să ocupe rolul de frate mai mare în viața sa”.
Fontana avea să devină, în cuvintele lui Michelowski și Samson ”copistul lui Chopin”.27

La sfârșitul anului 1831, Chopin a primit prima susținere majoră de la un contemporan

remarcabil, atunci când Robert Schumann, revizuind Op. 2 Variații în Allgemeine, a declarat
”Jos pălăria, domnilor! Un geniu!”

La 26 februarie 1832, Chopin a debutat la Paris cu concertul Salle Pleyel, care a atras admirația
universală. Criticul Francais Joseph Fis a scris în Revue et gazette musicale – ”Iată un

tânăr care, neluând niciun model, a găsit, dacă nu chiar o reînnoire completă a muzicii la pian, o
abundență de idei originale care nu se găsesc nicăieri altundeva”.28

După acest concert, Chopin și-a dat seama că tehnica sa intimă nu a fost optimă pentru spații
mari de concert. Mai târziu în acel an a fost prezentat lui Rothschild, un om bogat dintr-o familie
bancară, al cărui patronaj i-a deschis ușile către alte saloane private, acolo unde aveau loc
adunări sociale ale elitei aristocratice și literare. Până la sfârșitul anului 1832, Chopin se
impusese printre parizienii de elită muzicală și câștigase respectul semenilor săi ca Hiller, Liszt
25 Zamoyski (2010), p. 106.
26 Zamoyski (2010), p. 137.
27 Michalowski and Samson, 3, para. 2.
28 Zamoyski (2010), p. 88.

9
și Berloz. Nu mai depindea financiar de tatăl său, iar în iarna anului 1832 a început să câștige un
venit frumos din publicațiile lui și din lecțiile de pian pe care le acorda elevilor săi bogați din
toate părțile Europei.29 Acest lucru l-a eliberat de aparițiile publice oferite de concerte, care nu-i
plăceau în mod deosebit. Chopin rareori a cântat public la Paris. În anii următori, în general a
susținut un singur concert anual la Salle Pleyel, un loc unde se aflau trei sute de oameni. El a
cântat mai frecvent în saloane, dar a preferat să cânte în propriul apartament din Paris pentru
grupuri mici de prieteni. Muzicologul Arthur Hedley a observat: ”că pianistul Chopin a fost unic
în dobândirea unei reputații de cea mai înaltă calitate pe baza unui minim de apariții publice,
puțin mai mult de treizeci în cursul întregii sale vieți. Chopin a fost de asemenea implicat în
compoziția lui Liszt. El a scris a șasea, și ultima variantă la tema lui Bellini.

Muzica lui Chopin a avut succes la editori, în 1833 a intrat în contact cu Maurice
Schlesinger, care a aranjat ca lucrările lui Chopin să fie publicate nu numai în Franța, ci și în
Germania și Anglia, unde acesta avea legături de familie.30

În primăvara anului 1834, Chopin a participat la Festivalul de muzică Rhenish cu Hiller,

și acolo Chopin l-a cunoscut pe Felix Mendelssohn. După festival, cei trei au vizitat Dusseldart,
unde Mendelssohn fusese numit director muzical. Au petrecut împreună un timp foarte plăcut. A
cunoscut și pe Friedrich Wilhelm, directorul Academiei de arte și unii din elevii săi precum
Lessing, Bendemenn, Hildebrant și Sohn.

În 1835, Chopin s-a dus la Carlsbad, unde a petrecut timp cu părinții săi, acest moment
fiind ultimul în care îi vede pe părinții săi. Pe drum de întoarcere la Paris, a întâlnit un vechi
prieten

din Varșovia, Wodzinskis. Făcuse cunoștință cu fiica lor

Maria, în Polonia, cu cinci ani mai devreme, când avea doar 11
ani.
Această întâlnire l-a determinat să rămână două săptămâni la
Dresda, când intenționase anterior să se întoarcă la Paris prin

29 Michalowski and Samson, 2, para. 4.

30 Michalowski and Samson, 2, para. 5.

10
Leipzig.31

În octombrie a ajuns în cele din urmă la Leipzig, unde ia întâlnit pe Clara Wieck și Felix
Mendelssohn, care au organizat pentru el un spectacol al propriului său oratoriu Sfântul Pavel, și
care l-au considerat ”un muzician perfect”32.

La sfârșitul anului 1836 i-a trimis Mariei un album în

care sora sa Ludwike înscrisese șapte dintre cântecele sale și Nocturna în Do major în 1835, Op.
27, nr. 1. Mulțumirile primite de la Maria s-au dovedit a fi ultima scrisoare din partea ei.

Franz Liszt

Nu se știe exact când Chopin a întâlnit prima dată pe

Liszt după sosirea lui în Paris, dar în 12 decembrie 1831, a
menționat într-o scrisoare către prietenul său
Woyeiechowski că ”am cunoscut pe Rossini, Cherubini,
Baillot etc., de asemenea nu ți-ar veni să crezi cât de curios
am fost de Herz, Liszt, Hiller etc. Liszt participă la debutul
parizian al lui Chopin la 26 februarie 1832 la Salle Pleyel,
ceea ce l-a determinat să remarce: ”Cel mai viguros,
aplauzele păreau să nu fie suficiente pentru entuziasmul
nostru în prezența acestui muzician talentat, care a dezvăluit
o nouă etapă a sentimentului poetic combinat cu asemenea
inovație sub forma artei sale”

31 Zamoyski (2010), p. 118.

32 Zamoyski (2010), p. 119.

11
 George Sand

În 1836, la o petrecere găzduită de Marie dAgoult, Chopin s-a întâlnit cu autorul francez
George Sand. Era scundă, întunecată, cu ochii mari și fumătoare de trabuc, iar la începutul anului
1837, mama Mariei Wodzinska i-a spus lui Chopin în corespondență că o căsătorie cu fiica ei era
puțin probabil să se realizeze. Se crede că era influențată de sănătatea lui slabă. 33 Chopin a pus în
cele din urmă scrisorile de la Maria și mama ei într-un pachet pe care el a scris în poloneză
”Tragedia mea”34.

În iunie 1837, Chopin a vizitat

incognito Londra în
compania
producătorului de pian Camille Pleyel
unde a cântat la o seară muzicală la casa
producătorului englez James Broadwood.
La întoarcerea sa la Paris, asocierea lui cu
Sand a început cu seriozitate și până la
sfârșitul anului în iunie 1838 deveniseră

îndrăgostiți.35 Sand, care era cu șase ani

mai în vârstă decât compozitorul, a scris
în acel moment: ”Trebuie să spun că am
fost confuză și uimită de efectul pe care l-
a avut asupra mea... încă nu mi-am revenit
din uimirea mea, și dacă am fost o
persoană mândră, ar trebui să mă simt
umilită după această experiență”36.

Cei doi au trecut printr-o încercare grea când în iarna din 8 noiembrie 1838 – 13 februarie

33 Zamoyski (2010), p. 237.

34 Zamoyski (2010), p. 147.
35 Michalowski and Samson, 3, para. 4.
36 Zamoyski (2010), p. 154.

12
1839, în Mallorca, unde, împreună cu cei doi copii ai lui Sand, au călătorit în speranța de a
îmbunătăți sănătatea lui Chopin și a lui Maurice, un fiu al lui Sand în vârstă de cincisprezece
ani, și de asemenea, să scape de amenințările fostului iubit al lui Sand, Felicien Mallefille. 37
După ce s-a descoperit că cei doi nu erau căsătoriți, poporul catolic profund tradițional din
Mallorca a devenit neospitalier.38 Acest lucru a obligat grupul să se cazeze într-o fostă mănăstire
din Valldemossa, care a dat puțin adăpost într-o vreme rece de iarnă. 39 Pe 3 decembrie, Chopin s-
a plâns de sănătatea sa proastă și incompetența medicilor din Mallorca: ”Trei medici m-au
vizitat... primul a spus că sunt mort; al doilea a spus că sunt pe moarte, iar al treilea a spus că voi
muri”.44 De asemenea a avut probleme și cu pianul Pleyel, trimis la el. Chopin a scris lui Pleyel
în ian 1839: ”Îți trimit preludiile mele, Op.28. Le-am terminat pe micul tău pian, care a ajuns în
cea mai bună stare posibilă în ciuda intemperiilor mării, a vremii nefavorabile și a obiceiurilor
din Palma.40Chopin a reușit să lucreze și la Balada sa Nr. 2, Op. 38, două poloneze, Op. 40; și
Scherso Nr. 3, Op. 39.41

Deși această perioadă a fost productivă, vremea rea a avut un efect atât de dăunător
asupra sănătății lui Chopin încât Sand a decis să părăsească insula. Pentru a evita mai departe
taxele vamale, Sand a vândut pianul unui francez local, cuplul Canuts. 42 Grupul a călătorit mai
întâi în
Barcelona, apoi în Marsilia, unde a stat pentru câteva luni, unde Chopin a intrat în
convalescență.43

În mai 1839 s-a îndreptat spre vară către proprietatea lui Sand din Nohant, unde au
petrecut cele mai multe veri până în 1846. Toamna s-au întors la Paris, unde apartamentul lui
Chopin era

37 Zamoyski (2010), p. 159.

38 Zamoyski (2010), p. 161.
39 Michalowski and Samson, 3, para. 4.
44
Zamoyski (2010), p. 162.
40 Michalowski and Samson, 3, para. 4.
41 Zamoyski (2010), p. 162.
42 Zamoyski (2010), p. 168.
43 Michalowski and Samson, 3, para. 5.

13
aproape de spațiul închiriat de Sand. El a vizitat-o frecvent seara, dar ambii au păstrat o oarecare
independență.44

În 1842 el și Sand s-au mutat în Piața d’Orleans, locuind în clădiri alăturate. 45 La

înmormântarea tenorului Adolphe Nourrit la Paris în 1839, Chopin a făcut o interpretare rară la
orgă, cântând o transcriere a Die Gesteine a lui Franz Schubert. La 26 iulie 1840, Chopin și Sand
erau prezenți la repetiția generală Grande Symphonie a lui Berlioz – ”Funebre et triomphale”,
compus pentru a comemora a zecea aniversare a Revoluției din Iulie. Chopin ar fi fost
neimpresionat de compoziție. În timpul verilor la Nohant, în special în anii 1839-1843, Chopin a
avut zile liniștite și productive, în timpul acesta a compus numeroase opere, inclusiv poloneza sa
în Mi bemol major, Op. 53. Printre vizitatorii la Nohant era Delacroix, mezzo-soprana Pauline
Viardot, pe care Chopin o sfătuise cu privire la tehnica pianului și compoziției.46

Delacroix oferă o descriere despre șederea la Nohant într-o scrisoare din 7 iunie 1842:
”Gazdele nu au putut să petreacă un timp mai plăcut, decât cu mine. Când nu suntem toți
împreună la cină, prânz, jucând biliard, sau la plimbare, fiecare dintre noi rămâne în camera lui,
citind sau relaxânduse, odihnindu-se pe o canapea. Uneori prin intermediul ferestrelor care se
deschid în grădină, o rafală de muzică răsare de la locul de muncă a lui Chopin. Toate acestea se
amestecă cu cântecele privighetoarelor și parfumul de trandafir”

Declinul

Începând din 1842, Chopin a prezentat semne de boală gravă. După un recital solo la
Paris, la 21 februarie 1842, el i-a scris lui Grzymala ”Trebuie să stau în pat toată ziua, am gura și
amigdalitele îndurerate”.47 El a fost forțat de boală să refuze o invitație scrisă de la Alken de a
participa la o repetiție, aranjamentul simfoniei a 7-a de Beethoven, la Erard’s la 1 martie 1843.
La sfârșitul anului 1844, Charles Halle l-a vizitat pe Chopin și l-a găsit într-o stare de sănătate

44 Michalowski and Samson, 4, para. 1.

45 Michalowski and Samson, 4, para. 4.
46 Zamoyski (2010), p. 197.
47 Zamoyski (2010), p. 212.

14
precară, ”cu greu era capabil să se miște, îndoit ca un cuțit deschis pe jumătate și evident în mare
durere. Deși spiritul său s-a însuflețit când a început să cânte la pian pentru oaspetele său”.48

Sănătatea lui Chopin a continuat să se deterioreze, în special din acest moment înainte.
Unele cercetări moderne sugerează că, în afară de orice alte boli, putea avea și epilepsie a lobului
temporal. Producția lui Chopin ca și compozitor pe parcursul acestei perioade a scăzut cantitativ
an de an. În timp ce în 1841 el scrisese o duzină de lucrări, doar șase au fost scrise în 1842 și șase
piese mai scurte în 1843. În 1844 a scris doar Op. 55 sonate. Deși aceste opere au fost mult mai
rafinate decât multe din compozițiile sale anterioare, Zamoyski spune că ”puterile sale de
concentrare eșuau și inspirația lui a fost asaltată de angoasă, atât emoțională, cât și
intelectuală”.49

Turul în Anglia și Scoția

Popularitatea publicului lui

Chopin ca virtuoz a început să scadă, la
fel și numărul elevilor săi și acest fapt,
împreună cu lupta politică
și instabilitatea vremii, l-au provocat să
lupte și financiar. În februarie 1848,
împreună cu violoncelistul Auguste
Franchomme, a susținut ultimul concert
la Paris, care a inclus trei mișcări ale
violoncelului Sonata Op. 65.

În aprilie, în timpul revoluției

din 1848 de la Paris, el a plecat la
Londra, unde a participat la mai multe

48 Zamoyski (2010), p. 227.

49 Zamoyski (2010), p. 233.

15
concerte și la numeroase repetiții în case mari. Turul acesta i-a fost sugerat de eleva sa din
Scoția, Jane Stirling, și sora lui mai mare.

Stirling a făcut toată logistica și aranjamentele necesare, oferind o mare parte din necesarul
financiar.50

În Londra, Chopin a fost cazat la Dover Street, unde firma Broodwood i-a pus la
dispoziție un pian cu coadă. La primul său recital, au fost prezenți și regina Victoria și prințul
Albert. Prințul care era el însuși muzician talentat, s-a mutat aproape de claviatura lui Chopin,
pentru a vedea tehnica lui de mâini. Broodwood a organizat, de asemenea, concerte pentru el,
printre cei care au participat au fost Theckery și cântăreața Jenny Lind. Chopin a fost de
asemenea, solicitat pentru lecții de pian, pentru care el a perceput taxa echivalentă de 1,05 Lire
britanice, iar pentru un recital privat percepea o taxă de 20 guinee (o monedă a vremii). La un
concert din 7 iulie, el a împărțit scena cu Viordat, care a cântat una din piesele sale în text
spaniol.

El a dat un concert public la Glasgow la 27 septembrie51 și altul în Edinburg, la Hopetonn

Rooms pe Qeen Street în data de 4 octombrie. La sfârșitul lunii octombrie 1848, în timp ce stătea
la Werriston Crescent din Edinburg cu medicul polonez Adam Lyszezynski, el a scris ultima sa
dorință și testament, ce să se facă cu lucrurile sale în viitor, dacă s-ar întâmpla să moară undeva,
și i-a scris lui Grzymala.

Chopin și-a făcut ultima apariție publică pe o scenă la Guldhall din Londra în 12
noiembrie 1848, când, într-un ultim gest patriotic, a cântat în beneficiul refugiaților polonezi.
În acest moment era clar grav bolnav, cu o greutate mai mică de 45 de kg și medicii săi erau
conștienți de faptul că boala sa se afla într-un stadiu terminal.52

La sfârșitul lunii noiembrie, Chopin s-a întors la Paris. El a trecut iarna într-o boală
neîncetată, dar a dat ocazional lecții și a fost vizitat de prieteni, înclusiv Delacroix și
50 Michalowski and Samson, 5, para. 3.
51 Zamoyski (2010), p. 276.
52 Michalowski and Samson, 5, para. 4.

16
Franchomme, ocazional a cântat. În vara anului 1849, prietenii săi au găsit un apartament în
Chaillot, în afara orașului, pentru care chiria a fost subvenționată în secret de un admirator,
Prințesa Obreskoff. Aici, în iunie 1849, a fost vizitat de Jenny Lind.53

Moartea și înmormântarea

Cu starea de sănătate deteriorată, Chopin a dorit să aibă cu el un membru al familiei. În

iunie 1849 sora lui Ludwika a venit la Paris cu soțul și fiica ei, iar în septembrie, sprijinit cu
împrumut de la Jane Stirling, a luat un apartament în Palace Vendome. 54 După 15 octombrie,
când starea sănătății lui a luat o întorsătură negativă, doar o mână de prieteni apropiați au rămas
cu el. Unii dintre prietenii săi au cântat la cererea lui, printre ei: Potocka a cântat și Franchomme
a cântat la violoncel. Chopin a cerut ca trupul său să fie deschis după moarte și inima lui să fie
dusă la Varșovia. A lăsat notele sale muzicale neterminate lui Alkon pentru finalizare.55

La 17 octombrie, după miezul

nopții, medicul s-a aplecat asupra lui și
l-a întrebat dacă se simte rău.
”Numai” a fost răspunsul lui Chopin. A
murit cu câteva minute înainte de ora 2
dimineața. Cu privire la moartea sa au
fost avansate mai multe
posibilități inclusiv, fibroz chistică,
ciroză. Cu toate acestea, atribuirea de
tuberculoză ca principală cauză de
deces nu a fost respinsă.

53 Zamoyski (2010), p. 283.

54 Zamoyski (2010), p. 288.
55 Zamoyski (2010), p. 291.

17
 Înmormântarea a avut loc la Biserica Madeleinei din Paris, a fost întârziată două
săptămâni, până în 30 octombrie.56 Intrarea a fost limitată la deținătorii de bilete. Mulți au vrut să
participe și nu au putut. Au sosit peste 3000 de persoane din Londra, Berlin și Viena, însă fără
invitații, și nu au putut participa la înmormântare.

Tehnicile și stilul de interpretare

În 1841, Leon Escudier a

scris despre un recital susținut de
Chopin în acel an, ”Se poate spune
că Chopin este creatorul școlii de
pian și a școlii de compoziție la
pian”. Întradevăr nimic nu egalează
ușurința, sensibilitatea cu care
compozitorul face preludiul la
pian; mai mult, nimic nu poate fi
comparat cu operele sale pline de
originalitate, distincție și grație”.
Chopin a refuzat să se conformeze
unui standard, metodă de cântat și
credea că nu există o tehnică
stabilită pentru a cânta bine. Stilul
său s-a bazat pe larg în utilizarea unei tehnici de deget foarte independentă. În proiectul său ”De
methode” a scris: ”Totul este o chestiune de o cunoaștere bună a degetelor... nu avem nevoie de
nimic mai puțin pentru a folosi restul mâinii, încheietura mâinii, antebrațul și brațul superior”. 57
El a mai spus: ”Este nevoie să studiezi o anumită poziție a mâinii în raport cu obținerea cu
ușurință a celei mai frumoase calități a sunetului, pentru a ști cum să redai note scurte și note
lungi și o dexteritate nelimitată”.64

56 Zamoyski (2010), p. 293.

57 Cited in Eigeldinger (1988), p. 18.
64
Cited in Eigeldinger (1988), p. 23.

18
 Efectele acestei abordări tehnice din muzica lui Chopin au fost utilizarea frecventă a
tuturor gamelor claviaturii, momentele de octave duble și alte grupuri de acorduri, note repetate
repede, utilizarea notelor de grație și utilizarea ritmurilor contrastante între mâini.58

Chopin a spus odată unuia din elevii săi: ”Concertele nu sunt niciodată muzică reală,
trebuie să îți schimbi ideea că de la ele trebuie să aștepți cea mai frumoasă și mai calitativă
muzică”. Relatările contemporane indică faptul că, în performanță, Chopin a evitat procedurile
rigide. Pentru el este incorect ”Să ajungi la o notă înaltă printr-un crescendo continu”. De
asemenea era preocupat de expresia ”consistență ritmică și culoare sensibilă” Berlioz scria în
1853 că Chopin ”a creat un fel de broderie cromatică... al cărui efect este atât de ciudat și picant
încât este imposibil să îl descrii, practic nimeni în afară de Chopin însuși nu poate cânta această
muzică și să-i dea această întorsătură neobișnuită”. 59 Hiller a scris că: ”ceea ce era în mâinile
altora o înfrumusețare elegantă, în mâinile lui a devenit o coroană colorată de flori”.

Muzica lui Chopin este redată frecvent ca rubato: ”practică în ceea ce privește ignorarea
timpului strict, jefuirea câtorva note-valori pentru efectul expresiv”. Sunt opinii diferite în ceea
ce privește cât și ce tip de rubato este potrivit pentru lucrările sale. Comentează Charles Rosen că
”majoritatea indicațiilor scrise despre rubato în Chopin se găsesc în mazurcile sale... este
probabil că Chopin a folosit forma mai veche de rubato unde nota melodiei din mâna dreaptă este
întârziată până după nota din bas. Un aliat al acestui rubato este arpegiația acordurilor amânând
astfel nota melodiei; conform elevului lui Chopin, Karol Mikuli, Chopin s-a opus ferm acestui
lucru în practică”.

Friedeike Muller, un elev al lui Chopin, a scris: ”Cântecul lui Chopin a fost întotdeauna
nobil și frumos, tonurile lui cântau, fie în plină forță, fie în cel mai moale mod. El a trudit cu
multă suferință ca să învețe pe elevii săi stilul legato, stilul cantabile de a interpreta. Cea mai
mare cristică a lui Chopin a fost ”el sau ea nu știe cum să unească două note împreună”. El, de
asemenea a cerut respectarea cea mai strictă la ritm. El ura toate persistențele și, rubato înlocuite,
precum și ritardando exagerat, și sublinia că în acest sens oamenii fac erori atât de mari în
interpretarea practică.
58 Cited in Eigeldinger (1988), p. 20.
59 Cited in Eigeldinger (1988), p. 272.

19
 Recepție și influență

Jones comentează că ”poziția unică a lui Chopin, în ciuda faptului că tot ce a scris a fost
pentru pian, a fost rar pusă la îndoială.67 Viața în Paris l-a ajutat să fie celebru, datorită mediului
artistic, editorii erau dispuși să tipărească muzica, cei bogați și aristocrați au plătit ceea ce
Chopin a cerut pentru lecțiile pe care le oferea. Aceste lucruri, precum și geniul său muzical, au
alimentat reputația sa contemporană și ulterioară.68

Arthur Hutchings a sugerat că lipsa sa din spațiul public, raritatea aparițiilor și publicul
său select îl fac excepțional printre contemporanii săi precum Liszt și Henry Herz.60

Calitățile lui Chopin de pianist și compozitor au fost recunoscute de mulți dintre colegii
săi muzicieni. Schumann a numit o piesă pentru Chopin în suita sa Carnaval, iar mai târziu
Chopin i-a dedicat Balada nr. 2 în Fa major lui Schumann. Elemente din muzica lui Chopin pot fi
urmărite în multe dintre lucrările lui Liszt, lucrări făcute ulterior. Liszt a transcris pentru pian
șase din

60 Hutchings (1968), p. 137.

20
67
Jones (1998), p. 160.
68
Jones (1998), p. 162.
cântecele poloneze ale lui Chopin. Alkan era prieten cu Chopin, cu care discuta despre
elementele muzicii populare, iar acesta a fost foarte afectat de moartea lui.

Doi dintre elevii de lungă durată ai lui Chopin, Karol Mikuli (1821-1897) și George
Mathias, erau ei înșiși profesori de pian, iar în activitatea lor au transmis detaliile interpretării lui
Chopin, studenților lor, cum ar fi Raoul Koczalski, care urma să facă înregistrări pieselor sale.

Alți pianiști influențați de stilul lui Chopin au fost Louis Moreau Gottschalk, Edouard
Wolff și Pierre Zimmermann.

21
 Concluzie

Despre Chopin se spune adesea că a avut un stil propriu, o tehnică nouă, inovatoare prin care el
surprindea, încânta și atrăgea. Vienezii i-au făcut una din cele mai frumoase aprecieri lui Chopin,
încă la începutul carierei sale muzicale. Ei au spus despre el: ”Este prea delicat pentru aceia
obișnuiți cu bătăile de pian ale artiștilor locali”.

Contribuțiile lui Chopin sunt în primul rând în tehnica lui proprie de a cânta la pian.
Nonconformismul său față de regulile rigide ale epocii sale, a deschis ușa creației și a
compoziției viitoare. Tehnica lui de pian a devenit pedagogie muzicală pentru generațiile
viitoare. Această tehnică urmărea libertatea mâinilor de a utiliza frecvent toate gamele
claviaturii, momente în dublu octave și alte grupuri de acorduri, note repetate repede, utilizarea
ritmurilor contrastante între mâini. Toate acestea aduc o contribuție majoră în diversitatea și
calitatea melodiilor.

Tehnica lui Chopin a făcut loc celei de a două contribuții majore, și anume calitatea sunetelor. El
nu se lăsa conformat nici unei reguli pentru a cânta melodios. Cântecele lui erau când pline de
înflăcărare, când duioase în modul cel mai fin posibil. Monotonia nu era stilul său de a cânta.
Odată stabilirea tehnicilor de cântat, muzica era în largul ei pentru a se exprima prin compoziție
și interpretare.

În compozițiile sale, îndrăzneala este întotdeauna justificată. Bogăția, chiar și exuberanța,

nu interferează niciodată cu claritatea; singularitatea nu degenerează niciodată într-o fantastică
nebunie. Cele mai bune lucrări ale sale abundă în combinații despre care se poate spune că
formează o epocă în manipularea stilurilor muzicale. Este pur și simplu îndrăzneț, strălucitor și
atractiv.

22
 Bibliografie

Rosen Charles (1995), ”The Romantic Generation”, Cambridge, MA: Harvard University Press.

Zamoyski Adam (2010), ”Chopin: Prince of the Romantics”, London Harper Collins.

Hedley Arthur and Maurice Brown (1980), ”Chopin Fryderyk Franciszek, The New Grove
Dictionary of Music and Musicians”, London: Macmillan.

Michalowscki Kornel and Jim Samson, ”Chopin Fryderyk Frankiszek”, Grove Music Online

Szule Tod (1998), ”Chopin in Paris, the Life and Time of the Romantic Composer”, New York.

23
Samson Jim (1996), ”Chopin”, Oxford University Press.

Jachimecki Zdzislaw (1937) ”Chopin Fryderyk Franciszek”, Polska Akademia Umiejetnaski.

Eigeldinger Jean-Jacques (1988), ”Chopin: Pianist and Teacher: As Seen by his Pupils”,
Cambridge University Press.

Jones J. Borrie (1998a), ”Piano music for concert hal land salon 1830 – 1900”, Cambridge
University Press.

Hutchings A. G. B. (1968), ”The Romantic Era in Alec Robertson and Denis Tevens Classical
and Romantic”, Hermandsworth Penguin Books.

24