Capitolul 3

GENERATOARE FOTOVOLTAICE

3.1. NOTIUNI DESPRE ENERGIA SOLARA

3.1.1. Radiatia solara. Conditii standard de test a generatoarelor
fotovoltaice
3.1.2. Influenta compozitiei spectrale a radiatiei solare asupra
tehnologiei de realizare a generatoarelor fotovoltaice
3.1.3. Pozitionarea pentru captarea energiei solare
3.2. PRINCIPIUL CONVERSIEI ENERGIEI SOLARE IN ENERGIE
ELECTRICA
3.3. CELULA FOTOVOLTAICA
3.3.1. Generalitati despre celulele fotovoltaice
3.3.2. Modelul simplificat al celulei fotovoltaice ideale
3.3.3. Modele extinse ale celulei fotovoltaice reale
3.4. MODULUL SI MATRICEA FOTOVOLTAICE
3.4.1. Conectarea in serie a celulelor fotovoltaice
3.4.2. Conectarea in paralel a celulelor fotovoltaice
3.4.3. Modulul fotovoltaic terestru
3.5. DIMENSIONAREA PANOURILOR FOTOVOLTAICE

3.1. NOTIUNI DESPRE ENERGIA SOLARA

3.1.1. Radiatia solara. Conditii standard de test a generatoarelor

fotovoltaice
Soarele reprezintă sursa de energie a Pământului, contribuind la menţinerea
temperaturii planetei mult peste valoarea de aproape 0K întâlnită în spaţiul
interplanetar şi este singura sursă de energie capabilă să întreţină viaţa pe Pământ.
Radiația solară este radiația electromagnetică emisă de Soare având lungimi
de undă din întregul spectru al undelor electromagnetice. Se estimeaza ca durata
existentei radiaţiei solare de încă aproximativ 4...5 miliarde ani, fapt ce justifica
afirmatia ca Soarele reprezintă practic o sursă inepuizabilă de energie. Pentru

C2-1-ESER
studiul efectului radiaţiei solare, este important ca in continuare să fie definite
câteva mărimi importante.
1. Constanta solară este o constanta universala din fizica ce caracterizeaza
radiatia solara si este definite drept cantitatea de energie termica primită de la
Soare de o suprafață cu aria de 1 cm2, așezată perpendicular pe direcția razelor
solare, masurata în afara atmosferei terestre in straturile sale superioare
(stratosfera), la distanța medie a Pământului de Soare, în unitatea de timp. Desi
masuratorile efectuate prin satelit indica o valoare medie a constantei solare
F=1367W/m2, valoarea medie anuala general acceptată este F=1350 W/m2 (fig.3.1).

Fig. 3.1 Schema interacţiunilor dintre Fig.3.2. Raportul dintre radiaţia difuză
energia solară şi atmosferă şi radiaţia directa

2. Fluxul de energie radiantă solară care ajunge la suprafaţa Pământului este

mai mic decât constanta solară, deoarece, în timp ce traversează atmosfera terestră
ce are o grosime de peste 50 km, intensitatea radiaţiei solare este redusă treptat prin
fenomenele de absorbtie, difuzie si reflexie. Astfel, radiatia globala ajunsă de la
Soare pe o suprafaţă orizontală la nivelul solului într-o o zi senină se distribuie
astfel:
- o parte a radiației solare este absorbită - vaporii de apă, bioxidul de carbon
şi alte gaze existente în atmosferă, contribuie la absorbţia aproape in
totalitate a radiatiei X si a unei parti din radiatia ultraviolet;
- o mare parte din radiaţia absorbită este în general transformată în căldură,
care este retrimisă prin dispersie (difuzie) în toate direcţiile în atmosfera
terestra. Prin aceste procese, atmosfera se încălzeşte şi produce la rândul ei o
radiaţie cu lungime de undă mare, denumită radiaţie atmosferică sau radiatie
solara difuza;
- in plus, faţă de cele două mecanisme de modificare a intensităţii radiaţiei
solare, o parte din radiaţia solară este reflectată de atmosfera terestră sau de

C2-2-ESER
 unele componente ale sale (moleculele de aer şi anumite categorii de nori).
Prin reflectare, o parte din radiaţia solară este disipată, mecanismul acestui
proces fiind denumit difuzie Rayleigh, iar acest fenomen reprezintă radiaţia
bolţii cereşti.
- cea mai mare parte ajunge pe suprafața Pamântului constituind radiația
solară directa..
Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei
Pământului, perpendicular pe direcţia razelor solare, pentru condiţiile în care cerul
este perfect senin şi lipsit de poluare, în zonele Europei de Vest, Europei Centrale
şi Europei de Est, în jurul prânzului, poate asigura maxim 1000 W/m2. Această
valoare reprezintă suma dintre radiaţia directă şi difuză.
Fig. 3.2 prezintă proporţia dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă, în radiaţia
globală. Este interesant de remarcat că radiaţia difuză prezintă o pondere mai mare
decât radiaţia directă. Radiaţia solară difuză poate fi considerată aceeaşi, indiferent
de orientarea suprafeţei receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferenţe.
3. Iradianța, notată cu G sau E, reprezintă puterea luminoasă incidentă
normal pe unitatea de suprafaţă şi se măsoară în W/m2 sau kW/m2.
4. Iradiaţia energetică reprezintă energia luminoasă incidentă pe unitatea de
suprafaţă dintr-un intervalul de timp precizat; se masoară în Ws/m2 sau kWh/m2.
5. Indicele de masă a aerului, AM, este o măsură a gradului de absorbţie a
energiei luminoase pe masură ce lumina străbate atmosfera terestră (fig.3.3):
AM = 1 / sin γ S (3.1)
De exemplu, pentru AM = 1.5 ⇒ γ S = 41,8 o .
Contribuţia energetică a radiaţiei solare globale, AM 0, şi spectrul radiaţiei
solare pentru o suprafaţă cu AM 2.5 (γs= 41,8o) în funcţie de lungimea de undă este
reprezentată în fig. 3.4.

Fig.3.3. Reprezentarea indicelui de Fig.3.4. Distribuţia spectrală a energiei

masă a aerului pentu diferite situaţii radiaţiei solare, pentru AM0 respectiv
unghiulare AM2.5

C2-3-ESER
 Caracteristicile curent-tensiune depind de energia radiaţiei solare şi de
temperatura celulei fotovoltaice. Pentru a putea compara între ele caracteristicile
diferitelor celule, acestea se determină în condiţii bine precizate, numite condiţii
standard de test – STC (Standard Test Conditions). Aceste condiţii, conform IEC
60904/DIN EN 60904, sunt:
a) Iradianța luminii incidente (radiaţia solară), perpendiculară pe celula
fotovoltaică este G=1000 W/m2;
b)Temperatura celulei fotovoltaice este T = (25 ± 2)oC;
c) Distribuţia spectrală a radiaţiei solare corespunzătoare indicelui de masă
este AM = 2.5.
Radiaţia solară este influenţată de modificarea permanentă a câtorva
parametrii importanţi, cum sunt: inălţimea soarelui pe cer (unghiul format de
direcţia razelor soarelui cu planul orizontal), unghiul de înclinare a axei
Pământului, modificarea distanţei Pământ – Soare (aproximativ 149 milioane km
pe o traiectorie eliptică, uşor excentrică si latitudinea geografică. În fig.3.5 este
reprezentată variaţia densităţii radiaţiei solare în funcţie de unghiul format de
direcţia razelor solare cu planul orizontal, pentru diferite situaţii atmosferice.

Fig.3.5. Variaţia radiaţiei solare Fig.3.6. Harta radiaţiei solare în România

Harta radiaţiei solare în Romania este importanta pentru tara noastra

deoarece ilustreaza globale potenţialul de utilizare a energiei solare (fig.3.6). Se
poate observa ca in majoritatea regiunilor ţării intensitatea fluxului energetic solar
anual depăşeşte 1250…1350kWh/m2/an si ca există zone de maxim în care fluxul
energetic solar anual ajunge până la 1450-1600 kWh/m2 pe an, cum ar fi zona
litoralului Mării Negre şi Dobrogea ca şi în majoritatea zonelor sudice. Gradul
mediu de însorire diferă de la o lună la alta şi chiar de la o zi la alta, în aceeaşi
localitate şi cu atât mai mult de la o localitate la alta.

C2-4-ESER
 3.1.2. Influenta compozitiei spectrale a radiatiei solare asupra
tehnologiei de realizare a generatoarelor fotovoltaice
Principalele componente ale radiaţiei solare care ajunge pe Pamânt şi
participaţia fiecărei componente în radiaţia globală (% din punct de vedere
energetic) sunt:

radiaţie ultravioletă 3%

radiaţie vizibilă 42%

radiaţie infraroşie 55%
Fiecărei componente a radiaţiei îi corespunde câte un domeniu bine definit al
lungimilor de undă:

- radiaţie ultravioletă 0,28 – 0,38 μm;

- radiaţie vizibilă 0,38 – 0,78 μm;

- radiaţia infraroşie 0,78 – 2,50 μm.
Contribuţia energetică a radiaţiei solare globale, în funcţie de lungimea de
undă, între 0,3 si 2,5 µm (microni), pentru o suprafaţă perpendiculară pe acea
radiaţie, este reprezentată calitativ în fig.3.7.

Fig.3.7. Distribuţia energiei radiaţiei solare, în funcţie de lungimea de undă

Se observă că cea mai mare cantitate de energie termică se regăseşte în

domeniul radiaţiei infraroşii şi nu în domeniul radiaţiei vizibile, ceea ce sugerează
ideea că această radiaţie poate fi captată eficient şi în condiţiile în care cerul nu este
perfect senin. Pentru realizarea acestui obiectiv, au fost realizate panourile solare
cu tuburi vidate, iar pentru captarea eficientă a radiaţiei solare, chiar şi la
temperaturi sub 0°C, s-au realizat panouri solare cu tuburi termice. Panourile
solare plane, mai simple din punct de vedere constructiv şi deci mai ieftine, sunt
mai puţin performante din punct de vedere al capacităţii de a capta radiaţia difuză,
decât panourile solare cu tuburi vidate, respectiv cu tuburi termice.

C2-5-ESER
 3.1.2. Pozitionarea pentru captarea energiei solare
Conversia energiei solare în energie electrica este realizata cu generatoare
fotovoltaice, având funcţionarea bazată pe diverse principii constructive. Indiferent
de tipul acestora, pentru ca randamentul conversiei este important ca orientarea
generatoarelor spre Soare, să fie cât mai corectă.
Poziţia generatoarelor fotovoltaice este definită prin două unghiuri:
- unghiul de înclinare α faţă de orizontala locului unde se doreste a fi
amplasat generatorul solar (fig.3.8.a);
- unghiul azimutului β, reprezentând orientarea faţă de direcţia Sudului
(fig.3.8.b).
Unghiurile raman valabile si pentru conversia energiei solare in energie
termica, cu ajutorul captatorilor solari, care transforma energia solara in energie
termica (fig.3.8.c si d) si pot fi folosite in arhitectonica unei localitati.

a) unghiul de înclinare α pentru cazul unui b) unghiul azimutului β pentru cazul

panou fotovoltaic unui panou fotovoltaic

c) unghiul de înclinare α pentru cazul unui d) unghiul azimutului β pentru cazul

captator solar unui captator solar
Fig.3.8. Definirea unghiurilor pentru pozitionarea generatoarelor fotovoltaice

C2-6-ESER
 Influenţa combinată a celor doi parametrii care definesc orientarea
captatorilor solari asupra gradului de captare a energiei solare disponibile este
prezentata in fig.3.9. Desi diagrama a fost trasată pentru Germania, concluziile pot
fi extrapolate pentru majoritatea ţărilor din Europa, inclusiv pentru România. In
fig.3.9 se observă că unghiul de înclinare optim care permite captarea optimă a
radiaţiei solare este de cca. 15°…55°, iar abaterea de la direcţia Sud, poate să se
situeze între ±40° fără a fi afectată capacitatea de generare a energiei solare. Pentru
unghiuri de înclinare de 5…65°, radiaţia solară poate fi recuperată în proporţie de
90…95%. Valorile prea reduse ale unghiului de înclinare nu sunt recomandate
deoarece favorizează murdărirea suprafetei captatoarelor, ceea ce atrage după sine
înrăutăţirea performanţelor optice ale acestora. Pentru abateri de la direcţia Sud, de
±60°, la anumite valori ale unghiului de înclinare, se poate recupera de asemenea
90…95% din radiaţia solară. Chiar şi captatoarele montate vertical cu o abatere de
până la ±20° faţă de direcţia Sud pot recupera 80% din radiaţia solară, ceea ce
sugerează posibilitatea montării acestora pe faţadele clădirilor. Pe exemplul, din
diagramă se observă că în cazul unui unghi de înclinare de 30° şi a unei abateri de
la direcţia Sud de 45°, care corespunde direcţiei SV, gradul de generare a radiaţiei
solare este de 95%.

Fig.3.9. Influenţa combinată a unghiului de înclinare şi a unghiului azimutului

asupra gradului de captare a energiei solare disponibile

Ca o concluzie a celor menţionate mai sus, se poate spune că orientarea

solara faţă de orizontală şi faţă de Sud, nu este o problemă atât de sensibilă, cum ar
putea să pară la prima vedere.

C2-7-ESER
3.2. PRINCIPIUL CONVERSIEI ENERGIEI SOLARE IN ENERGIE
ELECTRICA

Efect fotoelectric a fost descoperit de Albert Einstein, pentru care a si primit

un premiu Nobel in 1921. Teoria lui Einstein afirma ca lumina este compusa din
particule mici numite fotoni, energia acestora fiind proporţionala cu frecventa de
oscilatie a campului electromagnetic:
E=h∙f,
unde E este energia fotonului, h= 6,626 x 10-34 Js este coeficientul Planck, iar f este
frecventa luminii. In esenta, efectul fotovoltaic este fenomenul fizic prin care o
suprafata de metal expusa unui flux de radiatie electromagnetica (in cazul nostru,
radiatile solare) genereaza electroni liberi ce produc curent electric daca sunt
accelerati sub acţiunea unui camp electric.
Generatoarele fotovoltaice (generatoarele solare) (fig.3.10) se bazeaza pe
efectul fotovoltaic si pot fi clasificate de la simplu la complex astfel:
• celula fotovoltaica (celula solara), care este elementul cheie al oricarui
sistem fotovoltaic si al carei rol este de a genera energie prin conversia
directa a energiei solare in energie electrica prin efect fotoelectric. Cum
celula are de obicei o suprafata foarte mică, curentul generat este mic (de
ordinul a catorva unitati de amperi) precum si tensiunea (pana intr-un Volt –
tipic 0,5V) si puterea (tipic, 3W);
• modulul fotovoltaic se obtine prin gruparea in mod uzual in serie pe un
singur suport rigid a mai multor celule fotovoltaice in scopul maririi
suprafetei si a tensiunii generate de o singura celula fotovoltaica a putea fi
utilizata in aplicatii practice concrete. Tipic, modulul este format din 36…60
de celule fotovoltaice, in functie de materialul folosit pentru realizarea
celulelor;
• sirul fotovoltaic se obtine prin legarea in serie a mai multor module
fotovoltaice;
• matricea fotovoltaica se realizeaza tehnologic prin interconectarea in paralel
a mai multor siruri fotovoltaice pentru a se asigura curent generat crescut;
• panoul fotovoltaic reprezinta combinatii serie si paralel de module
fotovoltaice montate pe un suport mecanic rigid care elimina dezavantajul
matricilor de a fi flexibile (la manipulare, in vederea instalarii, ele trebuie sa
fie rigide) si de a avea si rezistenta mecanica scazuta la intemperii. In plus, se
mareste si suprafata de iluminare;
• campul (parcul, aria) fotovoltaic este o colectie de panouri fotovoltaice
amplasate pe o suprafata terestra.
Denumirea industriala de generatoare fotovoltaice se refera cu precadere la
panourile fotovoltaice.

C2-8-ESER
 Fig.3.10. Principiul de realizare a generatoarelor fotovoltaice

Simbolurile utilizate in schemele electronice cu generatoare fotovoltaice sunt

prezentate in fig.3.11.

Fig.3.11. Simbolurile pentru celula, modulul si panoul fotovoltaic

3.3. CELULA FOTOVOLATICA

3.3.1. Generalitati despre celulele fotovoltaice

O celulă solară constă din două sau mai multe straturi de
material semiconductor, cel mai întâlnit fiind siliciul. Aceste straturi au o grosime
cuprinsă între 0,001 și 0,2 mm și sunt dopate cu anumite elemente chimice pentru a
forma joncțiuni pn. Această structură e similară cu cea a unei diode. Când stratul de
siliciu este expus la lumină se produce o circulatie a electronilor prin material și se
genereaza un curent electric

C2-9-ESER
 Celulele solare pot fi clasificate după mai multe criterii:
a) grosimea stratului materialului utilizat, exista celule cu strat gros și celule cu
strat subțire;
b) dupa natura materialului, se întrebuințează, de exemplu, ca materiale
semiconductoare combinațiile CdTe, GaAs sau CuInSe, dar cel mai des folosit este
siliciul;
c) după structura de bază deosebim materiale cristaline(mono-/policristaline),
respectiv materiale amorfe.

3.3.1.1. Materiale de fabricatie a celulelor fotovoltaice

Celulele fotovoltaice pot fi realizate din mai multe materiale
semiconductoare, dar peste 95% din celulele solare sunt realizate din siliciu (Si),
care este al doilea element chimic cel mai răspândit în scoarţa terestră, reprezentând
circa 25% din aceasta, deci este disponibil în cantităţi suficiente, fiind astfel şi
ieftin. În plus, procesele de prelucrare a acestui material nu sunt periculoase
(poluante) pentru mediul ambiant. În urma proceselor tehnologice industriale se
obţine siliciul metalurgic cu o puritate de 98%. Acesta este supus apoi unei etape de
purificare chimică, obţinându-se siliciul de calitate electronică, sub formă lichidă.
Ultima etapă este cea de dopare pentru obţinerea materialelor de tip p şi de tip n. O
celulă fotovoltaica trebuie să funcţioneze cel putin 3 ani pentru a produce energia
necesară procesului său de fabricaţie (fig.3.12).

a) Si monocristalin b) Si policristalin c) Si amorf

Figura 3.12. Materiale de fabricatie a celulelor cu siliciu (Si)

În funcție de starea cristalină, se deosebesc următoarele tipuri de celule

fotovoltaice cu siliciu:
• celulele cu siliciu monocristalin
În urma răcirii sale siliciul cristalizează, dând naştere unui singur cristal. Acesta
se decupează în fâşii subţiri pe care sunt aplicate apoi celelalte straturi
componente ale unei celule PV. Culoarea lor este în general albastru uniform.
Avantajul principal al acestui tip de celule este randamentul lor foarte bun,
aproximativ 17 % . Dezavantajele constau în costul ridicat de producţie şi

C2-10-ESER
 randament scăzut în cazul unei iluminări slabe. Sunt celulele care rezultă din
așa numitele Wafer (plăci de siliciu dintr-un cristal). Aceste cristale reprezintă
materia de bază pentru industria de semiconductori;
• Policristaline Celulele sunt din plăci care conțin zone cu cristale cu orientări
diferite. Acestea pot fi fabricate de exemplu prin procedeul de turnare, sunt
mai ieftine și ca atare cele mai răspândite în producția de dispozitive
fotovoltaice. Deseori ele se numesc și celule solare policristaline.
• Amorfe Celulele solare constau dintr-un strat subțire de siliciu amorf (fără
cristalizare) și din această cauză se numesc celule cu strat subțire. Se pot
produce de exemplu prin procedeul de condensare de vapori de siliciu și sunt
foarte ieftine, dar au un randament scăzut în spectru de lumină solară, totuși
au avantaje la lumină slabă. De aceea se utilizează în calculatoare de buzunar
și ceasuri.
• Microcristaline Acestea sunt celule cu strat subțire cu structură
microcristalină. Au un randament mai bun decât celulele amorfe și nu au un
strat atât de gros ca cele policristaline. Se utilizează parțial la fabricarea
de panouri fotovoltaice, dar nu sunt atât de răspândite.
• Celule solare tandem sunt straturi de celule solare suprapuse, deobicei o
combinație de straturi policristaline și amorfe. Straturile sunt din materiale
diferite și astfel acordate pe domenii diferite de lungimi de undă a luminii.
Prin utilizarea unui spectru mai larg din lumina solară, aceste celule au un
randament mai mare decât celulele solare simple. Se utilizează parțial la
fabricarea de panouri solare dar sunt relativ scumpe. O ieftinire apreciabilă
se va obține prin utilizarea în combinație cu sisteme de lentile, așa numitele
sisteme de concentrare.

• Celule cu siliciu policristalin

În timpul cristalizării se formează mai multe cristale. Decuparea în fâşii
conduce la realizarea de celule compuse din mai multe cristale. Acestea sunt de
asemenea albastre, dar se pot distinge diversele motive formate în urma
cristalizării. Avantajele acestei tehnologii sunt: randament bun al celulelor,
aproximativ 13 % şi preţ de producţie mai scăzut. Dezavantaje: randament scăzut în
cazul unei slabe iluminări. Sunt cele mai utilizate celule la nivel industrial, pentru
producerea de panouri PV, având cel mai bun raport calitate-preţ.

• Celule cu siliciu în stare amorfă

În acest caz siliciul nu este cristalizat, ci se depune pe o foaie de sticlă.
Culoarea are o tentă gri. Avantajele constau într-un randament bun în cazul unei
slabe iluminări şi în costul scăzut de producţie. Dezavantajele sunt un randament

C2-11-ESER
scăzut în cazul intensităţilor mari ale radiaţiei solare şi degradarea materialului într-
un timp relativ scurt de funcţionare.

• Celule tandem
Celulele tandem se realizează prin asocierea tipurilor de celule prezentate
mai sus, sub formă de straturi. Această combinaţie conduce la absorbirea unui
spectru mai larg al radiaţiei electromagnetice pentru producerea de energie
electrică. În acest fel se ameliorează randamentul de conversie faţă de o celulă
simplă. Costul de producţie în acest caz este evident mai ridicat.

• Celule cu film subţire

Această tehnologie presupune reducerea cantităţii de material folosită la
producerea de celule PV, dar poate conduce şi la o scădere a randamentului de
conversie. Acest tip de celule a devenit des utilizat din prisma costurilor scăzute de
fabricaţie, greutăţii reduse a panoului şi flexibilităţii lor. Din această categorie fac
parte celulele CdTe, CIGS şi GaAs.

• Celule din polimeri

Acest tip de celule se fabrică din polimeri organici şi reprezintă una dintre
cele mai noi tehnologii PV. Celulele sunt în general realizate sub forma unui film
subţire (10 nm) din polifenilen-vinil şi fulerene de carbon.
În fabricarea celulelor fotovaltaice pe lângă materiale semiconductoare, mai
nou, există posibiltatea utilizării și a materialelor organice sau a pigmenților
organici.

3.3.1.2. Avantajele celulelor fotovoltaice:

- timp scurt pentru proiectarea şi instalarea unui nou sistem;
- structură statică de montaj (în general fără componente în mişcare dacă nu este
utilizat un sistem de urmărire a soarelui);
- timp de funcţionare lung, sursă de energie practic inepuizabilă şi fără poluare;
- extrem de mobile şi portabile (datorită greutăţii mici).
Oricum, cercetările pentru creşterea eficienţei sistemului fotovoltaic sunt
înca o provocare pentru cercetători. Sistemul fotovoltaic nu poate fi modelat ca o
sursă de tensiune CC dependentă de curent continuu (CC) debitat, deoarece puterea
sa de ieşire [W] variază în principal de curentul de sarcină [A], dar şi de
temperatură [oC] şi iradierea luminoasă [W/m2].

3.3.1.3. Eficienţa celulelor fotovoltaice (PV)

A crescut datorită cercetarilor din acest domeniu. Primele dispozitive PV
converteau aproximativ 1-2 % din energia solară în energie electrică. Celulele

C2-12-ESER
fotovoltaice amorfe bazate pe siliciu au ajuns la aproximativ 6% eficienţă
energetică de conversie. Cele mai noi realizări tehnologice au raportat o eficienţă
energetică de 40,7 % pentru joncţiuni de celulele multiple, respectiv de 42,8 %
pentru mai multe PV asamblate într-un pachet hibrid [1, 3]. Sistemele fotovoltaice
nu utilizează decât o mică parte din radiaţia solară recepţionată (în funcţie de
spectrul de frecvenţă al acesteia) pentru a produce energie electrică. Restul energiei
primite la suprafaţă este transformată în căldură, ce conduce la creşterea
temperaturii celulelor componente şi, în mod nedorit, la scăderea randamentului
lor.

3.3.1.4. Conceptul de eco-proiectare

Panourile fotovoltaice sunt în prezent excluse din directivele WEEE (deşeuri
din echipamente electrice şi electronice) şi ROHS (restricţii de utilizare al anumitor
substanţe periculoase – toxice), care au fost deja implementate în legile naţionale
ale anumitor ţări, dar situaţia se poate schimba în viitor. Ca o politică viitoare a
Uniunii Europene (EU) pentru deşeuri ar putea fi si cea referitoare la
responsabilitatea colectării şi tratării produselor la sfârşitul utilizării acestora. Dacă
modulele PV vor fi incluse în regulamentele ROHS, atunci va deveni interzisă
utilizarea modulelor electronice care conţin plumb sau cadmiu, conform cu
regulamentele care limitează conţinutul de metale periculoase (toxice) pe piaţa EU.

3.3.2. Modelul simplificat al celulei fotovoltaice ideale

Celula solara (numita si celula fotovoltaica) este elementul de baza al unui
sistem fotovoltaic, avand rolul de a converti energia luminoasa a Soarelui direct in
energie electrica prin fenomenul fizic numit efect fotovoltaic.
O celulă fotovoltaică este formată dintr-o joncţiune semiconductoare p-n
prevazută cu o pereche de contacte metalice plasate pe cele două suprafeţe libere
ale joncţiunii. În urma difuziei purtătorilor mobili de sarcină din regiunea în care
sunt majoritari în cealaltă regiune, apare un stat de sarcină spaţială în vecinatatea
joncţiunii, care produce un câmp electric orientat de la regiunea n către regiunea p.
Sub acţiunea luminii în regiunile semiconductoare se generează perechi goluri-
electroni; sub acţiunea câmpului electric al joncţiunii, golurile se deplasează către
contactul metalic plasat pe regiunea p, iar electronii către celălalt contact metalic.
Pentru ca un electron din banda de valenţă a materialului să devină liber şi să poată
participa la conducţie, acesta trebuie să absoarbă o anumită energie. Această
cantitate are o valoare discretă pentru fiecare material semiconductor. Valorile
uzuale pentru celulele PV sunt:

pentru siliciu cristalin 1,12 eV (λ = 111 nm)

pentru siliciu amorf 1,65 eV (λ = 75 nm)

pentru germaniu 0,66 eV (λ = 188 nm)

C2-13-ESER
 Tehnologic, celula solară este realizata similar cu o dioda pn, anume în
adancimea unui material semiconductor din siliciu (monocristalin, policristalin sau
amorf) sunt create straturile p (prin impurificarea siliciului pur cu atomi de bor),
respectiv n (prin impurificarea siliciului pur cu atomi de fosfor), de grosime
aproximativ 0,2...0,3 mm (fig.2.2). Mentionam ca pentru celula solara electrodul
pozitiv (Anodul specific diodei semiconductoare clasice) se numeste Emitor (E), iar
electrodul negativ (Catodul) se numeste baza (B). Desi se pot utliza si alte
materiale semiconductoare mai performante (GaAs, CdTe sau CuInSe), cel mai des
folosit ramane siliciul din cauza accesibilitatii lui in natura sub forma bruta de
nisip.

In continuare se va trata celula solara ideala, care este considerata celula la

care nu se iau in consideratie pierderile rezistive la care se va face referire mai
tarziu, la modelul extins de celula solara.

Fig.2.2. Tehnologia de realizare si principiul de functionare a unei celule solare

Neexpusa la lumina, celula fotovoltaică se comportă ca o diodă

semiconductoare obişnuită, ce genereaza curentul specific, notat iD. Expusa la
lumină, in interiorul celulei prin efect fotovoltaic se va produce o „agitatie” a
electronilor din material, deci va fi generat pe unitatea de suprafata un curent
electric numit fotocurent, notat Iph. Astfel, caracteristica electrica curent-tensiune
i(uAK) a unei celule solare poate fi exprimata matematic prin expresia:
( )
i = I ph − i D = I ph − I0 e u AK / VT − 1 ,

(3.2)
in care I0 este curentul invers de saturatie al diodei, uAK este tensiunea intre anodul
si catodul sau, VT=KT/q≈25mV este potentialul termic, K=1,38∙10-23J/K este
constanta lui Boltzman, iar T este temperatura mediului ambiant in care lucreaza
celula. Pe baza relatiei (2.2), celula solara ideala poate fi modelata prin schema
electrica echivalenta din fig.2.3.b, care contine o sursa de curent ce reprezinta

C2-14-ESER
modelarea fotocurentului Iph avand o dioda semiconductoare clasica conectata in
antiparalel.

a. simbol b. circuit de test c. caracteristica –i(uAK)

Fig. 2.3. Simbolul, testarea si caracteristica electrica a unei celule solare

Simbolul si circuitul de test pentru ridicarea caracteristicii electrice (ce

include modelul ideal al celului solare) sunt prezentate in fig.2.3a, respectiv
fig.2.3b, iar caracteristica electrica in fig.2.3c. Fig.2.3c ilustreaza faptul ca la
intuneric curentul fotovoltaic Iph=0 si caracteristica –i(uAK) in acest caz coincide cu
caracteristica unei diode pn, in timp ce sub actiunea radiatiei electromagnetice
luminoase caracteristica este coborata pe verticala la valoarea Iph=Isc, ce reprezinta
curentul de scurtcircuit. Acesta reprezinta curentul maxim posibil obtinut pe
circuitul de test din fig.2.2b in caz de scurtcircuit al sarcinii (obtinut daca
potentiometrul R=0), al carui valoare tipica de catalog este de 20mA…40mA pe
fiecare cm2 al suprafetei celulei solare. El se obtine din relatia (2.2) in care se
particularizeaza uAK=0 si este proportional cu nivelul de iluminare (radiatia solara,
notata G), adica Isc~G . Pe aceeasi figura se observa tensiunea la functionarea in
gol Voc a circuitului de test (obtinuta daca potentiometrul R→∞), a carei valoare
tipica este de 0,6V…0,7V. Ea se obtine din aceeasi relatie (2.2) in care se
particularizeaza de data aceasta i=0, obtinandu-se expresia unei dependente
logaritmice naturale cu nivelul iluminarii (Voc~lnG):
I 
Voc = VT ln sc + 1
 I0 
(2.3)
In fig.2.4 sunt reprezentate caracteristicile curent-tensiune i(uAK) – aceeasi
din fig.2.3c rasucita pe verticala cu 180° - precum si putere-tensiune p(uAK) ale unei
celule solare, cu ilustrarea unui unic punct de putere maxima generata de celula
solara iluminata, Pmpp(Vmpp, Impp). Evident, curba p(uAK) este nula in punctul initial
care este chiar originea O(0, 0), deoarece ea corespunde curentului de scurtcircuit
Isc la care uAK=0, deci p=0∙ Isc =0. Ea este nula si in punctul final de abscisa Voc
deoarece la functionarea in gol (R→∞) curentul i=0, deci p= Voc∙0=0.

C2-15-ESER
Fig.2.4. Caracteristicile i(uAK) si p(uAK) ale celulei, cu ilustrarea punctului de putere
maxima Pmpp(Vmpp, Impp).

Matematic, determinarea punctului de putere maxima se obtine astfel:

Pasul 1: Se scrie expresia puterii instantanee, folosind relatia (2.2):
[ ( )]
p = u AK ⋅ i = u AK ⋅ I ph − I 0 e u AK / VT − 1
(2.4)
Pasul 2: Se deriveaza relatia (2.4) in raport cu tensiunea uAK si apoi se anuleaza
pentru aflarea aflarea coordonatei Vmpp a punctului de maxim. Se obtine ecuatia
transcendenta:
dp
du AK
(
= 0 = I ph − I0 e u AK / VT − 1 −)Vmpp
VT
V /V
⋅ I 0 ⋅ e mpp T ,

(2.5a)
care mai poate fi scrisa si sub forma
 Vmpp 
Vmpp = Voc − VT ⋅ ln + 1
 TV 
(2.5b)
Ecuatia de mai sus poate fi rezolvata prin diverse metode matematice (numeric,
grafic, iterativ etc) daca se cunoaste valoarea tensiunii Voc la functionarea in gol a
celulei din relatia (2.3), ce la randul sau necesita cunoasterea (pe cale
experimentala sau din cataloage) a curentului de scurtcircuit Isc.

C2-16-ESER
Observatie: In practica se mai utilizeaza una dintre urmatoarele relatii empirice de
calcul a tensiunii Vmpp:
Vmpp = Voc − 3VT
(2.5c)
sau
  1 + ln(I sc / I 0 ) ln(1 + ln(I sc / I 0 )) 
V mpp = Voc 1 −  ⋅ 
  2 + ln ( I sc / I 0 ) ln ( I sc / I 0 ) 
(2.5d)

Pasul 3: Se determina coordonata Impp a punctului de maxim, folosind relatia (2.2)

si coordonata Vmpp determinata la pasul anterior:
I mpp = I ph − I 0  e mpp T − 1
V /V
 
(2.6)
Alaturi de parametrii electrici Isc, Voc si Pmmp, fabricantii de celule solare mai
definesc doi parametri, anume factorul de umplere si eficienta de conversie a
puterii.
Factorul de umplere FF este definit matematic ca raportul dintre puterea
maxima obtinuta la iesirea celulei solare Pmmp=Vmmp∙Immp si produsul Voc∙Isc:
Vmmp ⋅ I mmp
FF = ,
Voc ⋅ Isc
(2.7a)
acesta fiind adimensional, apartinand intervalului valoric [0, 1] si indicand cat de
departe este puterea maxima livrata de celula solara Pmpp fata de produsul maxim
posibil Voc∙Isc (pe fig.2.4 se poate observa ca Vmpp<Voc si Impp<Isc). Pentru celulele
cristaline factorul de performanţă FF variază între 0,75 şi 0,85, iar pentru cele
amorfe între 0,5 şi 0,7.
Observatie: Pentru valori ale raportului Voc/VT mai mari de 10, in practica se
utilizeaza urmatoarea relatie empirica a factorului de umplere pentru celula solara
ideala:
v − ln (v oc + 0,72 )
FF0 = oc ,
1 + v oc
(2.7b)
in care s-a facut notatia:
voc=Voc/VT
(2.7c)
Randamentul (eficienta) de conversie a puterii solare η este definit
matematic ca raportul dintre puterea de la iesirea celulei solare Pmmp=Vmmp∙Immp si

C2-17-ESER
puterea de la intrarea celulei Pin egala cu radiatia solara G inmultita cu aria A a
celulei. Tinand cont de relatia (2.7a), obtinem:
Pmpp Vmmp ⋅ I mmp V ⋅J
η= = = FF ⋅ oc sc ,
Pin G ⋅A G
(2.8)
unde marimea Jsc=Isc/A se numeste densitate de curent de scurtcircuit.
“Pin = G ACell, reprezintă puterea luminoasă incidentă normală pe suprafaţa celulei
(G este iradianța, iar ACell este aria celulei expusă luminii)”

In exemplul numeric din fig.2.5 este ilustrat efectul temperaturii mediului

ambiant in care functioneaza celula asupra parametrilor Isc si Voc. Se constata ca la
cresterea temperaturii curentul de scurtcircuit Isc este aproape constant (de fapt,
creste foarte putin) in timp ce tensiunea de gol Voc scade semnificativ, fapt ce
atrage dupa sine scaderea valorii punctului de putere maxima generata de celula
solara Pmpp.

Fig.2.6. Efectul nivelului de radiatie solara

Fig.2.5. Efectul temperaturii
(iluminarii, radiatiei solare G) asupra
asupra parametrilor Isc si Voc
parametrilor Isc si Voc

In fig.2.6 este ilustrat efectul nivelului de radiatie solara (iluminarii, radiatiei

solare) asupra acelorasi parametri ai celulei, Isc si Voc. Se constata ca la cresterea
iluminarii tensiunea de gol Voc ramane aproape constanta in timp ce curentul de
scurtcircuit Isc creste semnificativ, fapt ce atrage dupa sine cresterea valorii
punctului de maxima putere Pmpp.
In concluzie, pozitia punctului de putere maxima Pmpp se modifica pe
caracteristica electrica p(uAK) la modificarea parametrilor temperatura si nivel de
iluminare (exemplu numeric la modificarea iluminarii in fig.2.7). De aceea, in
practica sistemele fotovoltaice sunt dotate cu un sistem de urmarire si control a
punctului de putere maxima Pmmp al carui rol este de a maximiza eficienta de
conversie a celulelor solare din componenta panourilor solare.

C2-18-ESER
 Fig.2.7. Efectul nivelului de iluminare (radiatia solara, notata G) asupra punctului
de putere maxima Pmpp

Sintetizand informatia de mai sus, parametrii necesari a fi cunoscuti de la

intrarea unei celule solare sunt:
• Nivelul de iluminare (radiatia solara)
• Temperatura mediului ambiant
iar parametrii electrici specifici de la iesirea celulei solare sunt:
• Curentul de scurtcircuit, ISC
• Tensiunea de mers în gol, VOC
• Tensiunea în punctul optim de functionare, VMPP
• Curentul în punctual de putere maximă, IMPP
• Puterea maximă estimată, PMPP
• Factor de umplere, FF
• Randamentul de conversie a puterii solare, η
• Temperatura celulei, T

3.3.3. Modele extinse ale celulei fotovoltaice reale

Modelul simplificat specific notiunii de celula solara ideala (fig.2.3b) nu ia
in consideratie fenomenele secundare specifice functionarii celulei solare reale
(efectele bidimensionale ale curgerii curentului, fenomenele detaliate de
recombinare la suprafata, limitarile datorita luminii etc) si nici modificarile de
proiectare si tehnologice ale fabricantilor ce cauta maximizarea profitului (de
exemplu, mai nou, pe lângă materiale semiconductoare există posibiltatea utilizării
si a materialelor sau a pigmentilor organici).
Modelele extinse tin cont de parametrii reali. Prin aceasta se încearcă
modelarea cît mai exactă din punct de vedere electric a celulei solare.

3.3.2.1. Modelul extins cu o dioda

C2-19-ESER
 Modelul extins cu o dioda (fig.2.8) completeaza modelul simplificat
(fig.2.3b) cu o rezistenta legată în serie Rs si una legată în paralel Rp.

Fig.2.8. Model extins de celula solara cu o dioda

• Rezistenta serie Rs ia în considerare pierderile serie rezistive în urma carora

creste rezistenta totală a elementelor componente. Acestea sunt reprezentate
în principal de rezistenta semiconductorului, rezistenta contactelor si a
contactelor metalice. La celulele solare reale bine construite această
rezistenta trebuie sa fie cat se poate de mica pentru ca efectul sau de scadere
a curentului de scurtcircuit Isc asupra caracteristicii i(uAK) sa fie cat mai mici
(exemplu numeric in fig.2.9).

Fig.2.9. Efectul rezistentei serie Rs de micsorare a Isc pe caracteristica i(uAK) a

celulei solare

• Rezistenta paralel Rp ia în considerare pierderile paralel rezistive datorate

defectelor de cristal prin care apar curenti de pierderi prin scurtcircuit care
traversează jonctiunea p-n si impurificarilor neomogene. La celule solare
reale bine construite această rezistenta trebuie sa fie mare pentru ca efectul
sau de scadere a tensiunii la functionarea in gol Voc asupra asupra
caracteristicii i(uAK) sa fie cat mai mic (exemplu numeric in fig.2.10).

C2-20-ESER
Fig.2.10. Efectul rezistentei paralel Rp de micsorare a Voc pe caracteristica i(uAK) a
celulei solare

• In plus, dioda D din modelul simplificat (fig.2.3b), ce modeleleaza

fenomenul de difuzie al celulei solare la intuneric si pentru care coeficientul
tehnologic n=1, este inlocuita in modelul extins (fig.2.8) cu o dioda D1 ce are
un coeficient tehnologic n≠1si tine cont de tensiunea la bornele rezistentei
paralel Rp.
In concluzie, relatia matematica specifica modelului extins cu dioda de
difuzie D1 este:
u + Rs i
i = I ph − i D1 − AK
Rp
[ ] u + Rs i
= I ph − I 0 e (u AK + Rs i ) nVT − 1 − AK
Rp
(2.9)

3.3.2.2. Modelul extins cu doua diode

Fata de modelul extins cu o dioda (fig.2.8), modelul extins cu doua diode
(fig.2.11) are in plus o a doua dioda D2 ce modeleaza fenomenul de recombinare in
regiunea de sarcina spatiala, care are coeficientul tehnologic n=2 fata de dioda
ideala din relatia (2.2) ce are n=1.

Fig.2.11. Model cu două diode cu sursă cu limitare de tensiune la efectul de

avalanşă la tensiune inversă

C2-21-ESER
 La celulele solare bine construite efectul diodei de difuzie D2 trebuie sa fie
cat mai mic pentru ca efectul sau este de scadere a tensiunii la functionarea in gol
Voc sa fie cat mai mic (fig.2.12).

Fig.2.12. Efectul diodei de difuzie D2 de micsorare a Voc pe caracteristica i(uAK) a

celulei solare
In plus, daca se doreste completarea si a acestui model extins, se mai poate
adauga si o sursa de curent Ib cu limitare de tensiune ce modeleaza fenomenul de
multiplicare in avalansa a purtatorilor de sarcina electrica la functionarea in
regim de tensiune inversa.
In concluzie, relatia matematica specifica modelului extins cu doua diode
este:
u + Rs i
i = I ph − ib − i D1 − i D 2 − AK =
Rp
−n
 u AK + R s i  b
= I ph − g b ⋅ (u AK + R s i ) ⋅ 1 −
Vb
 [ ]
− I 01 ⋅ e (u AK + Rsi ) nVT − 1 − (2.10)
 

[ ] u + Rs i
− I 02 ⋅ e (u AK + Rsi ) 2VT − 1 − AK
Rp
in care gb este conductivitatea, Vb este tensiunea de strapungere si nb este
coeficientul de multimplicare in avalansa a purtatorilor de sarcina electrica.

3.3.2.3. Modelul generalizat si modelul comportamental

Modelul cu doua diode dat de relatia (2.10) apare in literatura de specialitate
particularizat sub forma a doua variante simplificate ce au capatat denumirile de
mai jos:
• modelul generalizat, obtinut daca se neglijeaza fenomenul de multiplicare in
avalansa a purtatorilor de sarcina electrica (ib=0), relatia (2.10) devenind:

C2-22-ESER
 u + R si
i = I ph − i D1 − i D 2 − AK =
Rp

[ ] [ ]
= I ph − I 01 ⋅ e (u AK + R s i ) nVT − 1 − I 02 ⋅ e (u AK + R s i ) 2VT − 1 − AK
u
Rp
+ R si

(2.11)
Folosind acest model, se constata ca cei doi parametrii de la intrarea celulei
solare, anume temperatura mediului ambiant in care functioneaza celula solara si
radiatia solara asupra celulei, afecteaza la randul lor caracteristica electrica i(uAK).
Astfel, la cresterea temperaturii scade tensiunea Voc si curentul Isc ramane constant
(fig. 2.13), iar la scaderea radiatiei ambele marimi electrice, Voc si Isc scad
(fig.2.14).

Fig.2.13. Efectul temperaturii mediului ambiant de micsorare a Voc pe caracteristica

i(uAK) a celulei solare

Fig.2.14. Efectul radiatiei solare de micsorare a Isc si Voc pe caracteristica i(uAK) a

celulei solare
• modelul comportamental, aparut din considerente practice, elimina termenii
corespunzatori celor doua diode D1 (iD1 =0) si D2 (iD2 =0), precum si
rezistenta paralel (Rs=0), relatia (2.10) devenind:

C2-23-ESER
 u + R si
i = I ph − i b − AK =
Rp
−n b
 u + R si  u + R si
= I ph − g b ⋅ (u AK + R si ) ⋅ 1 − AK  − AK
 Vb  Rp
(2.12)

3.4. MODULUL SI MATRICEA FOTOVOLTAICE

Aplicatiile fotovoltaice practice necesita minimum zeci de amperi si volti, iar

necesarul de puteri merge de la ordinul a catorva Watti pentru aplicatiile portabile
si ajungand la megawatti in uzinele fotovoltaice alimentate de la campuri
fotovoltaice. Cum o singura celula solara furnizeaza curenti de ordinul unitatilor de
amperi si tensiuni de pana la 1V, pentru cresterea curentului este necesara
conectarea in paralel a mai multor celule fotovoltaice, iar pentru cresterea tensiunii
conectarea lor in serie.
Dupa cum s-a mentionat in capitolul 1.1 anterior, modulul fotovoltaic
reprezinta acea structura fotovoltaica obtinuta prin conectarea in serie a mai multor
celule solare, in vederea cresterii suprafetei radiate solar fara de suprafata mica a
fiecarei celule precum si a tensiunii generate de acestea. Conectarea in paralel a
celulelor solare determina cresterea curentului furnizat de o singura celula. Panoul
fotovltaic se obtine prin conectarea serie-paralel a mai multor module fotovoltaice.
In continuare se vor discuta particularitati ale acestor conectari serie, paralel
si serie-paralel.

3.4.1. Conectarea in serie a celulelor solare

3.4.1.1. Cazul a doua celule solare identice iluminate la fel
La conectarea in serie a doua celule solare identice ca tehnologie de
fabricatie si ca nivel de iluminare, avand tensiunile la functionarea in gol Voc1=Voc2
egale si curentii de scurtcircuit Isc1=Isc2 egali, grupul obtinut are tensiunea VocS
obtinuta prin adunarea tensiunilor individuale (in acest caz dubla) si curentul IscS
identic:
VocS = Voc1 + Voc 2 = 2 ⋅ Voc1 = 2 ⋅ Voc 2 ,
(2.13)
I scS = I sc1 = I sc 2
(2.14)
Acest comportament este ilustrat in exemplul numeric din fig.2.15, care
reprezinta caracteristica i(uAK) a structurii formate din doua celule identice avand

C2-24-ESER
Voc1=Voc2=0,58V si Isc1=Isc2=4,4A, deci VocS=0,58V+0,58V=2∙0,58V=1,16V si
IscS=4,4A.

Fig.2.15. Caracteristica i(uAK) a grupului de doua celule solare identice conectate in

serie
3.4.1.2. Cazul a doua celule solare identice iluminate diferit. Problema
punctului fierbinte
Daca doua celule solare identice din punct de vedere tehnologic nu primesc
acelasi nivel de iluminare (de exemplu, sa presupunem ca pe celula 2 s-a depus praf
astfel incat radiatia solara pe suprafata acesteia este mai scazuta), se creaza un
curent de scurtcircuit care pleaca de la celula 1 (care a fost iluminata mai puternic
deoarece este curata) si este absorbit de celula 2. Sub actiunea acestuia, celula 2 se
incalzeste, fenomenul fiind numit „problema punctului fierbinte” deoarece
determina cresterea temperaturii acesteia. In plus, o parte din puterea produsa de
celula 1 se disipa pe celula 2, astfel reducandu-se puterea de iesire disponibila care
s-ar obtine daca cele doua celule ar fi iluminate identic (fig.2.16).

C2-25-ESER
 Fig.2.16. Caracteristica p(uAK) a grupului de doua celule solare iluminate diferit
conectate in serie

Problema punctului fierbinte devine importanta in cazul unui modul format

din mai multe celule identice neiluminate indentic care sunt conectate in serie in
care celula/celulele mai putin iluminate „”fura” din puterea celulelor apropiate in
detrimentul puterii maxime posibile generale de respectivul modul. Pierderea de
putere este maxima atunci cand respectiva celula nu este iluminata deloc (este in
intuneric) sau a fost complet deteriorata. In seria de celule ce alcatuieste modulul
fotovoltaic ea reprezinta un gol (circuit deschis) care intrerupe curentul din sir.
Solutia practica este conectarea in antiparalel cu celula defecta a unei diode ce
permite ocolirea ei in sir si refacerea caii curentului. In fig.2.17 este ilustrat
exemplul unui modul fotovoltaic format din 12 celule conectate toate in serie,
celula 6 fiind defecta si avand conectata in antiparalel dioda de sunt.

Fig.2.17. Conectarea in antiparalel pe celula defecta a diodei de sunt ce elimina

problema punctului fierbinte

3.4.2. Conectarea in paralel a celulelor solare

Dupa cum s-a mai spus, rolul conectarii in paralel a celulelor solare este de
crestere a curentului furnizat de o singura celula,

3.4.2.1. Cazul a doua celule solare ideale identice iluminate diferit

La conectarea in paralel a doua celule solare identice ca tehnologie de
fabricatie dar de nivel de iluminare, avand tensiunile la functionarea in gol
Voc1=Voc2 aproape egale si curentii de scurtcircuit Isc1≠Isc2 diferiti, grupul obtinut
are tensiunea VocS identica cu cea a celulor individuale si curentul IscS obtinut prin
adunarea curentilor de scurtcircuit individuali:
VocS = Voc1 = Voc 2
(2.15)

C2-26-ESER
 I scS = I sc1 + I sc 2
(2.16)
Acest comportament este ilustrat in exemplul numeric din fig.2.18, care
reprezinta caracteristica i(uAK) a structurii formate din doua celule identice avand
Voc1≈Voc2=0,58V si Isc1=4,4A si Isc2=3A, deci VocS≈0,58V si IscS=4,4A+3A=7,4A.

Fig.2.18. Caracteristica i(uAK) a grupului de doua celule solare identice iluminate

diferit si conectate in paralel

3.4.2.2. Cazul a doua celule solare reale identice iluminate diferit

Datorita pierderilor rezistive datorate rezistentei serie Rs si rezistentei paralel
Rp ale celulelor solare reale fata de cele ideale, doua celule solare reale iluminate la
o intensitate de 50% fata de cea totala montate in paralel NU sunt echivalente cu o
singura dioda reala iluminata la mivelul maxim de 100% din punctul de vedere al
puterii generate la iesire. Respectiva putere este mai mica, in acelasi timp
micsorandu-se si tensiunea de scurtcircuit Voc (fig.2.19).

Fig.2.19. Efectul pierderilor rezistive ale celulelor solare reale conectate in paralel
asupra aracteristicii p(uAK)

3.4.3. Modulul fotovoltaic terestru

C2-27-ESER
 Modulele fotovoltaice terestre sunt formate uzual din 33...36 de celule
conectate in serie si montate pe o banda de metal. Fabricantii produc si combinatii
serie-paralel de celule fotovoltaice, numite matrici, pe care le vom nota cu indicele
M, care sunt formate din Ns celule conectate in serie si Np celule conectate in
paralel.

3.4.3.1. Dimensionarea unei matrici/modul fotovoltaice

In continuare vom trata cazul mai general al matricei, ca ulterior prin
simplificarea Np=0 sa obtinem cazul modulului fotovoltaic. Se vor determina
parametrii electrici ai matricei fotovoltaice pornind de la parametrii electrici ai unei
singure celule solare, pornind de la modelul generalizat la celulei solare reale dat de
relatia (2.11) in care vom presupune ca efectul diodei secundare D2 este neglijabil
(I02=0) si ca rezistenta paralel are o valoare foarte mare (Rs→∞) astfel incat efectele
sale asupra caracteristicii i(uAK) sunt neglijabile. Astfel, ultimii doi termeni din
relatia (2.11) dispar si relatia simplificata devine:
[ ]
i = I ph − i D1 = I sc − I 0 ⋅ e (u AK + R s i ) nVT − 1 ,
(2.17)
in care Iph=Isc (subcapitolul 1.1.1) si I01 s-a renotat cu I0 deoarece a ramas o singura
dioda in modelul diodei.
Curentii si tensiunile matricei in functie de aceleasi marimi ale unei singure
celule sunt:
iM=Np∙i
(2.18)
IscM=Np∙Isc
(2.19)
uAKM=Ns∙uAK
(2.20)
VocM=Ns∙Voc
(2.21) tinand cont ca legatura serie a celulelor mareste de Ns ori tensiunile
specifice si cea paralel mareste de Np ori curentii specifici, iar rezistenta serie de
pierderi a matricii este:
( )
R sM = N s N p ⋅ R s
(2.22)
Inlocuind relatiile (2.18)÷(2.22) in relatia (2.17) obtinem:

C2-28-ESER
  u AKM + i M N p ⋅ R 
 sM 
Ns N p Ns
 
i M I scM 
= − I0 ⋅ e nVT
− 1
Np Np  
 
 
 
(2.23)
 u AKM + i M R sM 
 nN s VT 
i M = I scM − N p I 0 ⋅  e − 1
 
 
(2.24)
Din relatia (2.17) la functionarea in gol (i=0) se obtine expresia curentului de
saturatie al unei diode, I0:
I sc
I0 = ,
Voc
nVT
e −1
(2.25) in care
daca se inlocuiesc relatiile (2.19) ai (2.21) se obtine expresia lui I0 in functie
de parametrii matricei:
I scM
I0 = ,
 VocM 
 nV N 
N p  e T s − 1
 
 
(2.26) relatie foarte importanta deoarece fabricantii dau date despre matrice
(modul) si nu despre parametrii celulelor ce ii compun.
Inlocuind relatia (2.26) in (2.24) se obtine caracteristica iM(uAKM) a intregii
matrici M:
 u AKM + i M R sM 
 nVT N s 
e − 1
 u AKM + i M R sM − VocM 
   
i M (u AKM ) = I scM − I scM  ≅I
scM ⋅ 1 − e
nVT N s
,
 VocM   
 nV N   
e T s − 1
 
 
(2.27)
aproximatia fiind facuta prin neglijarea termenilor unitari din paranteze. Folosind
relatia (2.27), prin inmultire cu uAKM se determina puterea instantanee a matricii
pM(uAKM).

C2-29-ESER
 Alura graficelor caracteristicilor curentului matricii iM(uAKM) data de relatia
(2.27) si a puterii matricii pM(uAKM)=uAKM∙iM sunt prezentate in fig.2.20 pe un
exemplu numeric specific unui modul fotovoltaic (Ns=36, Np=0, IscM=5A,
VocM=22,3V, PmmpM=84,53W) ce functioneaza la temperatura mediului ambiant de
25ºC.

Fig.2.20. Caracteristicile curentului si puterii unui modul fotovoltaic

Se va lucra cu ipoteza ca factorul de umplere al modulului fotovoltaic (Ns≠0
si Np=0) format numai din celule solare ideale (avand Rs=0) este identic ca forma
cu cel al unei singure celule solare ideale, dat de relatia (2.7b):
v − ln (v oc + 0,72 )
FF0 M = oc ,
1 + v oc
(2.28)
dar in care s-a schimbat notatia lui voc, adaptata acum pentru modulul format din Ns
celule conectate in serie:
Voc V
v oc = = ocM
nVT N s nVT
(2.29)
Atunci puterea maxima PmppM a modulului fotovoltaic de arie A alcatuit din
celule solare reale (avand rezistenta de pierderi serie RsM≠0) este:
I  R I  I
PmppM = FFM VocM ⋅ scM = FFoM 1 − sM scM  ⋅ VocM ⋅ scM ,
A  VocM  A
(2.30)
relatie din care se determina RsM:
VocM PmppM
R sM = −
2
I scM FFoM I scM
(2.31)

C2-30-ESER
 3.4.3.2. Problema punctului fierbinte si aria de functionare sigura (ASF) a
modului fotovoltaic
Dupa cum s-a analizat in subcapitolul 1.2.1.2, daca o celula solara din
componenta unui modul nu este iluminata complet sau este total intunecata, ea
directioneaza catre ea curentul celulei solare alaturate iluminata, absoarbe putere
din puterea ei, efectul fiind cresterea temperaturii celulei devenita un „punct
fierbinte” in lantul serie de celule ce alcatuieste modulul.
Se pune problema determinarii conditiilor extreme de functionare (curent iM
si tensiune uAKM) ale modulului fotovoltaic pentru ca el sa nu se distruga prin
fenomenul punctului fierbinte. De aceea, se defineste aria de functionare sigura a
modulului fotovoltaic (AFS) o zona de pe caracteristica uAKM(iM) in care trebuie sa
se gaseasca punctul de functionare al modulului pentru ca acesta sa nu se distruga
prin fenomenul punctului fierbinte (fig.2.21).

Fig.2.21. Ilustrarea AFS pe caracteristica caracteristica uAKM(iM) in caz umbrire a

unei singure celule a modulului fotovoltaic

Pentru determinarea AFS se calculeaza puterea disipata de o singura celula

solara (avand numarul n):
Pdis, n = −u AKn ⋅ i M
(2.32)
Fiind montata in serie cu celelalte celulele numarul 1, 2, ...n-1, tensiunea pe
celula n este data de relatia:
n −1
u AKn = u AKM − ∑ u AKi ,
i =1
(2.33)
curentul prin aceasta celula fiind acelasi cu cel din toate celelalte celule care sunt
toate montate in serie, iM. Cum puterea prin celula defecta n este negativa (fiind cea

C2-31-ESER
absorbita de la celula alaturata care functioneaza corect), rezulta ca ASF trebuie sa
indeplineasca conditia:
PdisM > Pdis, n
(2.34)
pentru ca modulul sa poata furniza putere la iesire.
Inlocuind relatia (2.33) in (2.34), rezulta conditia:
n −1 P
u AKM > ∑ u AKi − disM
i =1 iM
(2.35)
Graficul AFS pe caracteristica uAKM(iM) este prezentat in fig.2.21 pentru un
exemplu numeric dat (n=36 si PdisM=25W).

3.5. Dimensionarea panourilor fotovoltaice

Procedura de dimensionare a unui panou fotovoltaic este similara cu
dimensionarea unei matrici/modul fotovoltaic. Daca pentru dimensionarea
matricii/modulului (subcapitolul 1.2.3.1) s-a pornit de la parametrii celulei solare ce
le alcatuieste in vederea determinarii parametrilor electrici ai matricei/modulului
(avand indicii notati cu litera M), in dimensionarea panoului fotovoltaic se porneste
de la matricea/modulul ce il compun, aceste avand parametrii electrici specifici
IscM, VocM, PmppM(VmppM, ImppM) si se vor determina parametrii electrici ai panoului
(avand indicii notati cu litera G, deoarece panoul fotovoltaic mai este numit si
generator fotovoltaic).
Astfel, parametrii panoului vor fi:
i G = N pG ⋅ i M
(2.36)
u AKG = N sG ⋅ u AKM
(2.37)
I mppM
I mppM =
N pG
(2.38)
unde NpG reprezinta numarul de matrici conectate in paralel, iar NsG numarul
conectat in serie.
Aplicand relatiile de la dimensionarea matricilor (subcapitolul 1.2.3.1), se
obtine:

C2-32-ESER
  u AKG − i G R sM ⋅ (N sG N pG ) 
N pG I scM  nN s N sG VT

i G = N pG I scM − ⋅e − 1
VocM  
e N s VT  
(2.39)
 G  dI scM  
I mppG = N pG ⋅ I mppMr +  ⋅ (Tcell − Tr )
 G r  dT  
(2.40)
   VocM  
  IscM − ImmpM  NV  
VmppG = N sG ⋅  N s VT ⋅ ln 1 + ⋅  e s T − 1 − I mppM R sM  ,
 IscM   
  
  
(2.41)
in care s-a notat cu indicele r respectiva marime in conditii de functionare standard
(t=25ºC), iar Tcell este temperatura reala de lucru a celulei.

BIBLIOGRAFIA CAPITOLULUI 3

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Constanta_solara
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Radiatia_solara
3. http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/2_1.pdf
4. http://www.et.upt.ro/admin/tmpfile/fileT1298466110file4d65053e703d6.pdf
5. http://files.sma.de/dl/1359/SBeam-12-NE1606.pdf

C2-33-ESER