E greu sa definesti fericirea ....

Cand te gandesti la ea, iti imaginezi o stare de beatitudine si de euforie, o magie fizica
si p sihologica, o armonie cu tine insuti si cu ceilalti. In schimb, e foarte greu sa gasesti
cuvinte potrivite ca sa descrie in ansamblu aceasta stare, pe care cel mai adesea o traim
fragmentat.
Niciun alt sentiment nu este la fel de cuprinzator ca fericirea: ea poate, in acelasi timp, sa te
remonteze si sa te darame la propriu.

Denis de Rougemont spune ca fericirea nu tine de “a avea”, ci de “a fi”; ea nu poate fi

achizitionata, simtita, deoarece este o stare de care trebuie sa te lasi cuprins. Fericirea vine din
suflet, din interior. Poti fi fericit in mai multe feluri si din mai multe motive. Poti fi fericit,
multumindu-te cu putin, poti avea o fericire ametitoare si dulce in ochii altora, iar tu sa nu sa
te crezi vesnic nedreptatit…Sau poti fi numai multumit, dar in sufletul tau sa fii fericit.

Filosofii, in marinimia lor, au intors conceptul pe toate partile si au incercat o

explicatie. Bineinteles, subiectul e vast. Din lecturile mele, totusi, pot contura o concluzie.

La Nietzsche, lucrurile sunt clare: el reduce fericirea la fondul dionisiac al existentei,

in care Fiinta este viata, iar viata este vointa de putere cu consecintele sale imediate: geniul si
supraomul. Pretentios cum il stim, Nietzsche-filosoful imbinarii extaticului cu aparenta-a
acceptat ca fericirea nu ignora suferinta devenirii. Aici am fost de acord cu el, l-am simtit
lipsit de frustrari cioraniene.

La Aristotel, fericirea este activitate rationala, demna de dorit in sine. Ideea aceasta mi
se pare cea mai apropiata de conceptia mea.

Pentru mine personal, fericirea este o stare de relaxare, de armonie si de comuniune cu

lumea si cu mine insami, in care toate tracasarile cotidiene (nici eu nu duc lipsa de ele!), sunt
puse-provizoriu- intre paranteze.

Acasa la mine sunt cel mai fericita. In universul meu, care poarta amprenta
personalitatii mele, execut o adevarata ritualistica a fericirii. Ascult UB40 pentru a scapa mai
usor de rutina gesturilor, rasfoiesc revistele mele preferate, ma bucur de soarele care-mi
inunda camera in timp ce-mi beau cafeaua, de tihna unei zile de duminica. Sunt fericita cand
citesc e-mailurile de la prietenele mele, cand scriu cu stiloul pretentios daruit de sora mea,
cand ajut si cand ma intalnesc cu fostele colege de facultate, asa ca fetele.

Stiu sa-mi costruiesc fericirea din intamplari mici si pot sa-i ajut si pe altii sa o faca!