 Explicaţia detaliată a maladiei Crohn la adulţi şi copii: cauzele apariţiei, semne

şi simptome, tratament eficient, dietă

o Ce este boala Crohn?

o Cauzele dezvoltării bolii Crohn
o Prin ce se caracterizează boala Crohn?
o Simptomele şi semnele bolii Crohn
o Analizele şi investigaţiile în scopul diagnosticării bolii Crohn
o Boala Crohn la copii
o Ce medicamente se administrează pentru tratamentul bolii Crohn?
Schemele de tratament.
o Informaţii importante cu privire la medicamentele care pot fi utilizate în
tratamentul bolii Crohn

Preparatele acidului 5-aminosalicilic

Antibiotice
Prednisolon
Budesonid
Imunosupresoarele (Azatioprina, Mercaptopurina şi Metotrexatul)
Infliximabul şi alte preparate biologice
o În care cazuri poate fi nevoie de intervenţie chirurgicală?
o Participarea dumneavoastră la elaborarea schemei de tratament
o Rezolvarea problemei pierderii în greutate din cauza bolii Crohn. Dieta şi
alte recomandări.

Din care cauză persoanele ce suferă de boala Crohn, deseori,

pierd în greutate?
Boala Crohn şi regimul alimentar incorect
Ce dietă trebuie respectată în cazul bolii Crohn?
 Asigurarea unei cantităţi adecvate a proteinelor şi a altor
elemente nutritive
Eliminarea deficitului de fier şi tratamentul anemiei
Completarea deficitului de alte vitamine şi minerale
Compensarea deficitului lichidelor şi ale sărurilor
Ce puteţi face până a vă adresa la medic?
Alimentaţia enterală şi parenterală
o Remediile populare şi homeopate în cazul bolii Crohn
o Boala Crohn şi capacitatea de a concepe un copil
Capacitatea unui bărbat, care suferă de boala Crohn, de a
concepe un copil
Capacitatea unei femei, care suferă de boala Crohn, de a
concepe un copil

o Boala Crohn şi planificarea sarcinii

În ce mod sarcina influenţează evoluţia bolii Crohn?
În ce mod pot influenţa dezvoltarea sarcinii medicamentele
utilizate în tratamentul bolii Crohn? Poate oare fi păstrată
sarcina în cazul în care conceperea ei s-a produs în timpul
tratamentului?

o Boala Crohn şi alăptatul

Medicamentele care pot fi administrate în timpul alăptatului
Medicamentele, efectul cărora asupra sugarilor nu este studiat
suficient, dar care, teoretic, se consideră, totuşi, inofensive
pentru sănătatea copilului sugaci
Medicamentele, administrarea cărora este interzisă în timpul
alăptatului

o Boala Crohn şi contracepţia

 Care sunt metodele contraceptive în cazul bolii Crohn?
La ce trebuie să atrageţi atenţie?

Ce este boala Crohn?

Boala Crohn este o maladie cronică (care evoluează lent şi îndelungat), caracterizată
prin inflamarea şi distrugerea ţesuturilor intestinului, a esofagului, a stomacului, a
cavităţii bucale. Denumirea bolii provine de la numele medicului (Burrill Bernard Crohn)
care a descris-o, în 1932.

Boala Crohn poate să se dezvolte la orice vârstă, dar mai frecvent această boală apare
la persoanele tinere cu vârsta între 15-30 ani.

În pofida faptului că boala Crohn face parte din grupul maladiilor grave, majoritatea
oamenilor care suferă de ea, datorită unui tratament adecvat, pot avea un mod normal
de viaţă şi trăiesc un timp îndelungat.

De regulă, boala se dezvoltă sub formă de oscilaţii dintre episoadele de agravare şi

episoadele de remisiune. În 42% de cazuri, agravările bolii se repetă mai rar decât o
dată în 2 ani şi, în 12% de cazuri, mai rar decât o dată în 10 ani.

Cauzele dezvoltării bolii Crohn

Cauzele exacte ale bolii Crohn nu se cunosc şi, actualmente, ele au devenit obiectul de
studiu în cadrul multor investigaţii ştiinţifice.

Se presupune că un rol anume în dezvoltarea bolii Crohn îl joacă predispoziţia genetică.

În urma unor investigaţii, s-a stabilit că rudele apropiate ale persoanelor care suferă de
boala Crohn, de asemenea, suferă de această boală de circa 5-20 ori mai des în
comparaţie cu rudele persoanelor care nu suferă de această boală.

Copiii părinţilor care au suferit de boala Crohn, în 5% de cazuri, suferă şi ei de această

boală.

Conform unor date, fumatul sporeşte riscul dezvoltării bolii Crohn.

Prin ce se caracterizează boala Crohn?
S-a mai spus deja, boala Crohn se caracterizează prin formarea multiplelor focale ale
inflamaţiei în pereţii intestinului subţire, ai colonului, precum şi ai altor organe ale
sistemului digestiv (cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac).

Deseori boala Crohn afectează partea finală a intestinului subţire (ileonul) şi locul
tranziţiei acestuia în colon (cecum), precum şi zonele rectului şi ale anusului.

În cazul bolii Crohn, inflamaţia poate penetra foarte adânc în pereţii intestinului şi, prin
urmare, să conducă fie că la perforarea pereţilor, fie că la formarea fistulelor sau a
aderenţelor intestinului cu organele adiacente.
Multiplele focale ale inflamaţiei pot, într-o mare măsură, să tulbure funcţionalitatea
intestinelor. Din această cauză, persoanele care suferă de boala Crohn suferă şi de
hipovitaminoză, de anemie, de osteoporoză, asociată cu dereglarea digestiei. Tot din
cauza tulburărilor în funcţionalitatea intestinelor care conduc, la rândul lor, la tulburările
metabolismului, persoanele cu boala Crohn, deseori, suferă şi de pietre la vezica biliară
sau de pietre la rinichi.
Simptomele şi semnele bolii Crohn
Boala Crohn, de regulă, se dezvoltă de-a lungul multor ani sub formă de alternări între
episoadele de agravare şi episoadele de remisiune.

În perioada de acutizare, în intestine se formează focare noi ale inflamaţiei şi

simptomele bolii devin evidente. De regulă, gravitatea simptomelor bolii depinde de
gravitatea inflamaţiei intestinelor. În perioada de remisiune, inflamaţia se ameliorează şi
simptomele bolii dispar.

Unele simptome ale bolii Crohn sunt:

 Creşterea nesemnificativă a temperaturii corpului (37,5 – 38 C), care se

menţine un timp îndelungat;
 Unele episoade ale durerilor abdominale grave (în special, fie că în partea
dreaptă jos, fie că în zona ombilicului);
 Diareea, fie că îndelungată, fie că frecventă (în unele cazuri, cu urme de
sânge);
 Pierderea în greutate, senzaţia constantă de oboseală.

În cazurile în care boala Crohn afectează zona rectului şi a anusului (circa 30% de
cazuri), pot apărea următoarele simptome:

 Dureri severe în zona anusului;

 Eliminări sângeroase prin rect, cheaguri de sânge pe masele fecale, urme
de sânge, fie că pe hârtia igienică, fie că pe lenjeria intim;
 Dificultăţi considerabile în excreţie chiar şi în cazul unui scaun moale
(constipaţia).

Fiţi atenţi!
Simptomele enumerate, în afara de boala Crohn, pot fi provocate şi de alte boli (precum, colita
ulceroasă nespecifică, cancerul colorectal, dizenteria, hemoroizi, fisurile anale).
 În cazul în care aveţi unele dintre simptomele specificate şi nu aţi reuşit, deocamdată, să vă
supuneţi, în legătură cu acestea, unor investigaţii medicale, cereţi, cât mai curând posibil,
consultaţia medicului.

În funcţie de simptomul exprimat la Dvs. cel mai mult, citiţi recomandările noastre în
articole: Durerile în abdomen, Diareea, Sânge din anus.

În cazul în care cunoaşteţi că suferiţi de boala Crohn, acordaţi atenţie deosebită simptomelor
care pot semnaliza dezvoltarea unor complicaţii grave ale bolii:
 Episoade de dureri abdominale severe, care apar, fie că odată, fie că ceva mai
târziu după evacuarea maselor fecale şi a gazelor (semnul posibil al ocluziei
intestinale);
 Durerea abdominală severă, creşterea temperaturii corpului (semnul posibil al
perforării intestinului);
 Dureri abdominale severe, slăbiciune, ameţeli, diaree cu urme de sânge sau de
culoare neagră (semnul posibil al hemoragiei interne).

În cazul în care vă apar aceste simptome, apelaţi la serviciul medical de urgenţă şi informaţi
medicii că suferiţi de boala Crohn!

Alte simptome posibile ale complicaţiilor:

 Apariţia unor eliminări abundente, cu un miros greu, din vagin (semn de formare
a unei fistule dintre colon şi vagin);
 Episoade frecvente de cistită (semn de formare a unei fistule dintre colon şi
vezica urinară);
 Vomitare cu un miros greu (semn de formare a fistulei dintre colon şi stomac);

Adresaţi-vă, cât mai urgent, medicului Dvs. în cazul apariţiei unora dintre simptomele
enumerate mai sus.
În unele cazuri ale bolii Crohn, procesul inflamator poate să se extindă la nivelul
articulaţiilor, la ochi, la piele, la ficat, la rinichi şi la alte organe. Semnele extinderii
posibile a bolii pot fi:
 Inflamaţia şi durerile în articulaţiile mari (femurul, regiunea lombară);
 Episoadele frecvente ale stomatitei;
 Apariţia pe piele a erupţiilor cu aspect, fie de vezicule purulente, fie de
leziuni scuamoase;
 Dureri de ochi, tulburări ale vederii;
  Creşterea valorilor transaminazelor ALT şi AST.
Analizele şi investigaţiile în scopul diagnosticării bolii
Crohn
Diagnosticarea bolii Crohn este dificilă şi poate să necesite un număr impunător de
analize şi de investigaţii. Aceasta se explică prin faptul că simptomele care se manifestă
în cazul bolii Crohn pot să se manifeste şi în cazul altor boli, care necesită un tratament
total diferit de cel al bolii Crohn. Din această cauză, medicii, înainte de a diagnostica
boala Crohn, trebuie să excludă posibilitatea bolilor cu simptome asemănătoare.

Setul testelor şi investigaţiilor în scopul depistării bolii Crohn poate include:

 Analiza generală şi biochimică a sângelui;

 Analiza generală a urinei;
 Analiza în scopul detectării anticorpilor, cum ar fi p-ANCA şi ASCA.
Această analiză se efectuează în scopul distingerii bolii Crohn de colită
ulceroasă nespecifică (CUN). Depistarea anticorpilor de tipul p-
ANCA şi absenţa anticorpilor de tipul ASCA este un semn al CUN, şi
invers, lipsa anticorpilor de tipul p-ANCA şi prezenţa anticorpilor de tipul
ASCA este o diagnoză foarte probabilă pentru boala Crohn.

În scopul determinării stării intestinului şi localizării focarelor inflamaţiei ar putea fi

necesare următoarele investigaţii:

Radiografia (examenul radiologic) al stomacului şi al intestinului reprezintă o serie

de filme Roentgen ale abdomenului, realizate după administrarea substanţei de contrast
(bariu), asemănătoare cu creta dizolvată. Prin bariu greu trec razele X şi, datorită
acesteia, atunci când substanţa de contrast trece prin intestine, devine posibilă
obţinerea unor imagini clare Roentgen ale suprafeţei interioare a stomacului şi a
intestinului.
Irigoscopia este o procedură care permite obţinerea imaginilor Roentgen ale organelor
abdominale. Aceste imagini se efectuează după administrarea, cu ajutorul unei clisme,
în interiorul rectului persoanei examinate, a unei substanţe de contrast (bariu).

Descrierea detaliată referitor la modul de pregătire pentru irigoscopie şi referitor la ceea ce ar

putea însemna rezultatele acestei investigaţii puteţi găsi în articolul Irigoscopia.

Colonoscopia este una dintre cele mai exacte metode ale diagnosticării bolii Crohn.
Colonoscopia permite determinarea localizării exacte a focarelor de inflamaţie, numărul
acestor focare şi gradul deteriorării structurii organelor interne, dar şi obţinerea
fragmentelor ţesuturilor (biopsia) în scopul distingerii bolii Crohn de alte boli cu
simptome asemănătoare (de exemplu, de cancerul intestinului subţire).

Descrierea detaliată a modului de pregătire pentru colonoscopie şi ce ar putea însemna

rezultatele acestei investigaţii puteţi găsi în articolul Colonoscopia.

În unele cazuri, în scopul precizării stării organelor interne ale persoanei examinate, ar
putea fi necesară USG (ecografia) sau tomografia computerizată a organelor
abdominale.

Boala Crohn la copii

Boala Crohn poate să se dezvolte la copii la orice vârstă şi, datorită asemănării
simptomelor sale cu simptomele multor boli specifice copiilor, se depistează destul de
greu.

Unul dintre semnele importante ale bolii Crohn la copii poate fi întârzierea în dezvoltarea
fizică. Din această cauză, copilul cu semnele retardului în dezvoltare trebuie să fie examinat
de medic.

Tratamentul bolii Crohn în cazul copiilor se realizează în conformitate cu aceleaşi

principii ca şi în cazul adulţilor (vezi mai jos).
Ce medicamente se administrează pentru tratamentul
bolii Crohn? Schemele de tratament.
Deoarece au parvenit date noi referitor la eficacitatea şi securizarea tratamentului bolii
Crohn, respectivul compartiment s-a rescris, practic, în întregime (24.09.11).

Mai jos vom descrie schemele care se aplică actualmente în tratamentul bolii Crohn.

După revizuirea schemelor propuse, veţi putea înţelege care dintre ele se referă la
“cazul Dvs.” şi, prin urmare, ce medicamente vă pot ajuta să rezolvaţi această
problemă.

Schemele tratamentului
În momentul de faţă nu există niciun regim standard de tratament care ar putea ajuta
toţi oamenii care suferă de boala Crohn. Pentru diferite cazuri se aleg scheme de
tratament diferite.

Pentru a selecta medicamentele şi pentru a determina modul de administrare a

acestora, medicii determină cât de agresiv se dezvoltă boala, care este starea de
sănătate a omului bolnav la începutul tratamentului, cât de pronunţate sunt simptomele
bolii şi cât de importantă este pentru persoana bolnavă reducerea rapidă a intensităţii
lor.

În cadrul studiilor clinice s-a constatat faptul că, în primii ani de dezvoltare, boala Crohn,
de regulă, are aşa-numită “natură inflamatorie”. Aceasta înseamnă că boala se
manifestă, în mare parte, prin inflamarea peretelui intestinal.

Din aceste considerente, la stadiile iniţiale, în tratamentul bolii Crohn cel mai des sunt
utilizate medicamentele cu acţiune anti-inflamatoare (preparatele de acid 5-
aminosalicilic, hormonii glucocorticoizi şi imunosupresoarele).

La diferite persoane boala poate răspunde în mod diferit la tratamentul anti-inflamator.

La unele persoane, după prima cură de tratament, simptomele bolii dispar pentru o
perioadă lungă de timp (remisiune de durată) şi ele pot înceta să administreze aceste
medicamente.

La alte persoane, dimpotrivă, boala poate răspunde numai parţial la tratament sau
poate reveni imediat după ce se încetează administrarea medicamentelor anti-
inflamatorii. În asemenea situaţii, pentru a menţine remisia, persoana poate fi obligată
să continue administrarea medicamentelor.

De-a lungul perioadei de dezvoltare a bolii Crohn, există o anumită probabilitate de

complicaţii, pentru eliminarea cărora poate fi necesară o intervenţie chirurgicală.

Mai jos vom prezenta schemele (scenariile) în conformitate cu care poate fi realizat
tratamentul bolii Crohn în diferite situaţii.

Schema 1
Dacă boala Crohn a fost identificată la Dvs. recent şi ea a afectat, în principal, intestinul
subţire sau partea dreaptă a colonului, medicii vă pot prescrie o scurtă cură de
tratament cu Prednisolon sau cu Budesonid.

Dacă, în urma tratamentului, boala ajunge la remisiune deplină (simptomele dispar

totalmente, iar inflamaţia intestinului se atenuează), medicii vă pot sugera să întrerupeţi
tratamentul şi să reveniţi, peste un timp, pentru o re-examinare medicală.

Dacă remisiunea nu este deplină sau dacă simptomele bolii reapar la scurt timp după
încetarea tratamentului, medicii vă pot sugera să începeţi tratamentul cu
preparatele imunosupresive (Azatioprina, Mercaptopurina), care pot menţine
remisiunea pentru o lungă perioadă de timp.
Pentru un control suplimentar al simptomelor bolii, medicii vă pot prescrie un tratament
cu antibiotice.
Schema 2
Dacă boala Crohn a fost identificată la Dvs. recent şi leziunile inflamatorii se află numai
în intestinul gros, medicii vă pot oferi un tratament cu preparatele de acid 5-
aminosalicilic care trebuie să fie administrate timp de 16 săptămâni sau mai mult.
O altă opţiune ar putea fi un curs de tratament cu Budesonid.
Tratamentul ulterior, ca şi în cazul schemei 1 descrise mai sus, depinde de modul în
care boala răspunde la primul curs de medicaţie. Este posibil să puteţi opri tratamentul
totalmente (cel puţin, pentru un anumit timp), dar este, de asemenea, posibil că va
trebui să continuaţi tratamentul cu acid 5-aminosalicilic sau cu imunosupresive şi
cu antibiotice.
Schema 3
Dacă aţi efectuat primul ciclu de tratament, dar, după ce l-aţi oprit, boala a revenit,
medicii vă pot oferi un tratament cu preparatele imunosupresive (Azatioprina,
Mercaptopurina). Aceste medicamente sunt capabile să menţină remisiunea pentru o
lungă perioadă de timp şi sunt mai sigure decât hormonii glucocorticoizi.
Schema 4
Dacă boala Crohn nu răspunde la tratamentul cu hormonii corticosteroizi sau cu
preparatele imunosupresive (acest lucru este puţin probabil la debutul bolii, dar este
mult mai probabil în cazul oamenilor care sunt bolnavi de mai mulţi ani), medicii vă pot
oferi un tratament cu Infliximab.

Continuarea tratamentului depinde de modul în care boala va răspunde la Infliximab.

Este posibil ca acest medicament să conducă la remisiunea bolii şi să menţine această
remisiune pentru o lungă perioadă de timp, dar este, de asemenea, posibil că
tratamentul cu Infliximab să nu ajute ori să piardă eficacitatea peste un timp după
început tratamentului. În asemenea situaţii (în funcţie de cauza pierderii eficacităţii),
medicii pot, fie să ajusteze tratamentul cu Infliximab, fie să propună să începeţi
tratamentul cu alte preparate biologice (de exemplu, Adalimumab).
Informaţii importante cu privire la medicamentele care
pot fi utilizate în tratamentul bolii Crohn
În acest capitol veţi găsi o descriere a medicamentelor care au fost menţionate în
schemele de mai sus şi răspunsuri detaliate la întrebările cu privire la eficienţa acestor
medicamente, la efectele secundare pe care acestea le pot provoca şi cum poate fi
făcut tratamentul cu aceste medicamente mai sigur.

Preparatele acidului 5-aminosalicilic

Până de curând, preparatele acidului 5-aminosalicilic (Mesalazina şi Sulfasalazina) au

fost considerate medicamente de bază în tratamentul bolii Crohn.

Cu toate acestea, utilizarea lor pe scară largă în tratamentul acestei boli se baza, în
mare parte, pe ipoteze teoretice, dar nu pe date clinice care ar fi confirmat eficacitatea
lor.

Primele relatări referitor la eficacitatea Sulfasalazinei au apărut în anii 40 ai secolului

trecut. În acea perioadă Sulfasalazina se administra în scopul tratamentului colitei
ulceroase nespecifice. Ţinând cont de multe asemănări dintre colita ulceroasă şi boala
Crohn, medicii au presupus că acest medicament poate fi eficient şi în cazul bolii Crohn.
În anii 70-80 ai secolului XX, Sulfasalazina a devenit medicamentul de bază în
tratamentul bolii Crohn.

Mesalazina (mesalamine) este utilizată în tratamentul bolii Crohn de la începutul anilor

’90 ai secolului trecut. La fel ca şi Sulfasalazina, Mesalazina, iniţial, s-a utilizat în
tratamentul colitei ulceroase nespecifice şi, având rezultate bune în cazul tratării acestei
boli, a fost aplicată şi în cazul bolii Crohn.

Datorită unei bune tolerabilităţi (acest preparat produce rareori efecte adverse),
Mesalazina a devenit preparatul Nr.1 în tratamentul bolii Crohn.
Un studiu, efectuat în 2002, a arătat că 75% de medici din toată lumea încep
tratamentul bolii Crohn prin prescrierea acestui preparat.

Cu toate că Sulfasalazină şi Mesalazina au avut o popularitate atât de largă,

eficacitatea acestora în tratamentul bolii Crohn a fost studiată relativ recent.

Un şir de cercetări, realizate în perioada dintre anii 1993 şi 2010, au arătat că

Sulfasalazina este mai eficientă decât placebo, dar hormonii glucocorticoizi
(Prednizolon) au o eficacitate mai mare.

În plus la aceasta, a fost demonstrat că Sulfasalazina este eficientă în cazul pacienţilor

cu focarele de inflamaţie localizate în colon, dar absolut inutilă în cazul focarelor de
inflamaţie în intestinul subţire.

Studiile efectuate au arătat şi faptul că Sulfasalazina este mai puţin eficientă în cazul
pacienţilor care au administrat anterior preparatele hormonale antiinflamatorii, în
comparaţie cu pacienţii care nu au administrat astfel de preparate.

Eficacitatea utilizării Mesalaminei (Mesalazinei) în tratamentul bolii Crohn a fost

verificată în cadrul unui şir de cercetări clinice de calitate. Rezultatele acestor studii
indică faptul că tratamentul cu Mesalazină în eficacitate nu diferă de tratamentul cu
placebo (cu alte cuvinte, practic, este inutil).

Cât de repede ar trebui să acţioneze tratamentul cu acidul 5-amino-

salicilic?

De obicei, efectul pozitiv al tratamentului cu acid 5-aminosalicilic devine observabil după

câteva săptămâni.

Dacă tratamentul cu acid 5-aminosalicilic nu produce rezultate bune în primele 8-16

săptămâni, medicii pot recomanda trecerea la tratamentul cu alte medicamente, cu
efect anti-inflamator mai puternic (vezi mai jos imunosupresive, corticosteroizi).

Cât de sigure sunt preparatele acidului 5-amino-salicilic?

Dintre medicamentele anti-inflamatorii care pot fi utilizate în tratamentul bolii Crohn,

preparatele acidului 5-aminosalicilic sunt cele mai sigure şi numai în cazuri rare pot
provoca efecte secundare grave (inflamarea pancreasului sau inflamaţii ale rinichilor).
De asemenea, foarte rar, salicilaţii pot provoca o reacţie inflamatoare amplificată a
intestinului sau apariţia unor focare de inflamare în alte organe.

Datele existente în prezent sugerează că salicilaţii nu sporesc riscul dezvoltării infecţiilor

sau al cancerului.

Mulţi oameni care administrează Sulfasalazină, remarcă că medicamentele provoacă

dureri de cap, greaţă, vărsături şi dureri abdominale.

Pentru a elimina aceste efecte secundare, unii medici recomandă să întrerupeţi

tratamentul pentru 1-2 săptămâni şi, apoi, să-l reluaţi, începând cu o doză de 125-250
mg, treptat crescând-o cu 250 mg în fiecare săptămână.

În ce mod tratamentul cu salicilaţii poate fi făcut mai sigur?

Pentru a securiza tratamentul cu acidul 5-amino-salicilic, medicul poate recomanda să

efectuaţi periodic un test de urină, care va ajuta să fie monitorizată funcţia renală şi să
se modifice schema tratamentului, în cazul în care vor exista unele semne că salicilaţii
acţionează rău asupra rinichilor.
Antibiotice

Studiile, în cadrul cărora s-a examinat eficacitatea antibioticelor (în special,

Metronidazol), au arătat că Metronidazolul poate reduce simptomele bolii Crohn, dar nu
contribuie la remisiunea bolii sau la menţinerea remisiunii la care s-a ajuns.

Efectul pozitiv al Metronidazolului a fost observat, în special, la pacienţii, la care boala

Crohn este însoţită de formarea abceselor în peretele intestinal sau a fistulelor
perirectale (vezi Fistulele anale).

În grupul pacienţilor cu leziuni în zona intestinului subţire, tratamentul cu Metronidozol a

fost fără niciun efect.

Un studiu clinic a arătat că adăugarea Ciprofloxacinei sau a Metronidazolului la

Budesonid nu dă un efect pozitiv suplimentar.

Cum poate fi făcut mai sigur tratamentul cu antibiotice?

Metronidazolul nu este compatibil cu alcoolul, astfel, în timp ce administraţi acest
medicament, trebuie să renunţaţi totalmente la consumarea alcoolului.

Ca şi alte antibiotice, Metronidazolul poate provoca dezvoltarea infecţiilor intestinale

periculoase (colita pseudomembranoasă).

Apariţia colitei pseudomembranoase este deosebit de probabilă la persoanele care

administrează concomitent medicamentele ce suprimă sistemul imunitar.

Prin urmare, dacă în timpul tratamentului cu Metronidazol, v-au apărut brusc diareea
severă şi durerile abdominale, adresaţi-vă neapărat medicului şi citiţi recomandările
noastre în articolul Diareea provocată de administrarea antibioticelor.
Prednisolon

Prednisolonul (şi alte medicamente similare din grupul hormonilor glucocorticoizi) are un
efect antiinflamator pronunţat şi inhibă activitatea celulelor sistemului imunitar.

De obicei, acesta este utilizat pentru a trata formele severe ale bolii Crohn, pentru a
ameliora rapid simptomele bolii şi pentru a atinge remisiunea în cazul unor forme mai
uşoare ale bolii, cu o tranziţie ulterioară la alte medicamente care ajută să se menţină
remisiunea (de exemplu, Azatioprina).

De regulă, tratamentul începe cu o doză mare de medicament care se micşorează

treptat (de exemplu, cu 5 mg pe săptămână), pentru a atinge doza minimă care menţine
efectul curativ bun.

În calitate de tratament alternativ, poate fi utilizat Budesonidul, care, conform studiilor

clinice, are o eficacitate comparabilă cu cea a Prednisolonului, dar provoacă mai puţine
efecte secundare.

Cât de eficient este tratamentul cu Prednisolon?

Tratamentul cu preparatele hormonilor glucocorticoizi conduce la dispariţia rapidă a

simptomelor la marea majoritate a oamenilor care suferă de boala Crohn. Cu toate
acestea, la mulţi oameni simptomele bolii reapar după întreruperea tratamentului. În
cazurile în care simptomele bolii reapar, ar putea fi necesar să reluaţi tratamentul sau
să treceţi la administrarea altor medicamente care ar menţine remisiunea.
Cât de sigur este tratamentul cu Prednisolon?

Curele scurte de tratament cu Prednisolon (şi cu alte medicamente similare) pot fi

însoţite de:

 Creşterea în greutatea corpului;

 Creşterea tensiunii arteriale;
 Creşterea presiunii intraoculare;

Tratamentul prelungit cu Prednisolon (în plus la efectele enumerate mai sus) poate
determina:

 Creşterea nivelului de glucoză din sânge (dezvoltarea diabetului zaharat);

 Riscul crescut de infecţii diverse (inclusiv, herpes zoster, pneumonie);
 Dezvoltarea cataractei;
 Scăderea densităţii osoaselor şi riscul crescut de fracturi
(Vezi Recomandări de prevenţie a osteoporozei şi fracturilor);
 Tulburările ciclului menstrual la femei (menstruaţii neregulate);
 Riscul crescut de a dezvolta ulcer gastric sau sângerări din ulcer.

La copii, tratamentul cu corticosteroizi poate încetini creşterea.

Cum poate fi făcut mai sigur tratamentul cu Prednisolon?

A fost deja menţionat mai sus că Prednisolonul poate provoca reacţii adverse grave. În
acest sens, în cazurile în care este posibil, medicii încearcă să minimizeze durata
tratamentului cu acest medicament şi să-l înlocuiască cu alte medicamente, mai sigure,
care pot menţine remisiunea (de exemplu, Azatioprină sau Mercaptopurină).

Pentru o protecţie suplimentară, medicul vă poate recomanda:

 Să renunţaţi la fumat (acest lucru reduce riscul de complicaţii

cardiovasculare şi poate chiar uşura evoluţia bolii).
 Să administraţi preparatele cu vitamina D, suplimentele de calciu şi
să efectuaţi exerciţii fizice, preferabil cu ridicarea greutăţilor (de exemplu,
antrenamente în sală de forţă). Aceste măsuri sunt necesare pentru a
creşte densitatea oaselor şi pentru reducerea riscul osteoporozei și a
fracturilor osoase.
 Administraţi medicamentele care reduc aciditatea din stomac pentru a
reduce riscul de a dezvolta sau de a agrava ulcerul.
  Să vă supuneţi regulat unui control la oftalmolog (o dată la câteva luni),
pentru a monitoriza starea ochilor şi pentru ca să efectuaţi tratamentul
necesar dacă apar semne de creştere a presiunii intraoculare.
 Măsuraţi în mod regulat tensiunea arterială, nivelul de glucoză și
de colesterol din sânge şi efectuaţi tratamentul necesar în cazul în care se
observă creşterea lor.
Budesonid

Eficacitatea şi siguranţa Budesonidului în tratamentul bolii Crohn a fost testată într-o

serie de studii clinice.

Rezultatele acestor studii au arătat că Budesonid este mai eficace decât placebo şi
decât acidul 5-aminosalicilic.

Budesonid, de asemenea, face parte din grupul hormonilor glucocorticoizi, dar studiile
au arătat că acest medicament este mult mai sigur decât Prednisolonul sau alte
medicamente similare cu el.

Un studiu a arătat că pacienţii tolerează Budesonid aproape la fel de bine ca şi

Mesalazina sau placebo.

În prezent, Budesonid este utilizat pentru a obţine şi pentru a menţine pe termen scurt
remisiunea bolii Crohn.

Din păcate, tratamentul îndelungat cu acest medicament devine ineficace.

Imunosupresoarele (Azatioprina, Mercaptopurina şi Metotrexatul)

După cum s-a menţionat mai sus, de multe ori, după întreruperea tratamentului anti-
inflamator cu preparatele hormonilor corticosteroizi, în intestinul persoanei care suferă
de boala Crohn reapare reacţia inflamatoare şi reapar, de asemenea, simptomele bolii.

În astfel de cazuri, medicii pot recomanda un tratament pentru menţinerea remisiunii.

În prezent, medicamentele principale pentru întreţinerea remisiunii sunt

imunosupresoarele, cum ar fi Azatioprina, Mercaptopurina, Metotrexatul.

Deoarece efectul acestor medicamente se dezvoltă lent, de obicei, ele sunt combinate
cu hormonii corticosteroizi, timp de câteva luni, iar, apoi, treptat se reduce doza
hormonilor corticosteroizi şi în schema tratamentului rămân numai preparatele
imunosupresoare sau în combinaţie cu corticosteroizii, în doza minimă.

Unele studii, în cadrul cărora s-a investigat eficacitatea tratamentului combinat cu

Prednisolon şi Azatioprină la copiii cu boala Crohn, au arătat că tratamentul cu această
combinaţie de medicamente este însoţit de exacerbări mult mai rare ale bolii, care ar
necesita administrarea repetată a dozelor mari de corticosteroizi sau intervenţii
chirurgicale.

Un alt studiu a arătat că Metotrexatul (actualmente, principalul imunosupresiv utilizat în

tratamentul bolii Crohn) este mult mai eficace decât placebo în ceea ce ţine de
obţinerea remisiunii şi menţinerea acesteia fără glucocorticoizi sau cu doze minime ale
acestor medicamente.

Imunosupresivele pot creşte, de asemenea, eficacitatea tratamentului cu agenţii

biologicii (de exemplu, cu Infliximab).

Cât de sigur este tratamentul cu imunosupresoare?

Medicamentele din grupul imunosupresoarelor sunt mai puţin sigure decât acidul 5-
amino-salicilici şi pot provoca mai des apariţia unor efecte secundare grave. Cu toate
acestea, riscul asociat cu utilizarea lor, aproape întotdeauna, este mai mic decât
pericolul ce ar putea ameninţa viaţa unui om care administrează doze mari de
glucocorticoizi sau a unei persoane care refuză tratamentul.

Mai jos vom enumera principalele reacţii adverse posibile care pot să apară în timpul
tratamentului cu medicamentele imunosupresoare.
Rreacţie alergică la medicamentul imunosupresor

Aproximativ la 1-3% dintre persoanele care administrează medicamentele

imunosupresive, după 2-4 săptămâni de tratament, poate începe o reacţie alergică
simptomele căreia pot include:

 Slăbiciunea, durerile de corp şi durerile în articulaţii, asemănătoare cu

acele care există în cazul gripei sau al răcelii;
 Creşterea temperaturii corpului;
 Dureri în abdomen;
 Greaţă;
  Apariţia icterului (coloraţia galbenă a pielii şi a sclerelor oculare, culoarea
întunecată a urinei).

Dacă observaţi apariţia acestor simptome, consultaţi medicul cât mai curând posibil. În
asemenea situaţii, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să întrerupeţi tratamentul şi vă
va recomanda să întreprindeţi alte măsuri pentru a proteja organele interne de la acţiunea
agresivă a medicamentelor.

Greaţa sau voma

Greaţa şi vărsăturile, asociate cu administrarea medicamentelor imunosupresoare,

apar, de obicei, după primele câteva săptămâni ale tratamentului.
Cu toate acestea, dacă, în cazul dumneavoastră, acestea persistă pentru o lungă
perioadă de timp, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a
administra medicamentul înainte de somn şi despre medicamentele suplimentare, care
elimină senzaţia de greaţă.

Pentru rezolvarea problemei de greaţă şi de vărsături, unii medici recomandă

includerea în tratament a unor aditivi cu acid folic (1 mg pe zi).

Căderea părului

În unele cazuri, administrarea imunosupresoarelor poate provoca pierderea temporară

a părului.

Risc crescut de infecţie

Studiile clinice arată că probabilitatea dezvoltării infecţiei la persoanele care efectuează

tratamentul imunosupresor este acelaşi sau doar puţin mai mare decât în cazul celorlalţi
oameni. Cu toate acestea, la persoanele care se tratează cu imunosupresoare, infecţiile
evoluează mai agresiv.

Simptomele infecţiilor grave pot fi febra, tusea, durerile în piept, slăbiciunea. Dacă observaţi
simptome similare, ar trebui să vă adresaţi medicului.

În scopul de a ajuta organismul să lupte împotriva infecţiei, medicul poate să vă prescrie

antibiotice sau poate să ia alte măsuri necesare pentru a asigura siguranţa dumneavoastră.

Unii cercetători au raportat că administrarea imunosupresoarelor sporeşte riscul dezvoltării

 bolii Zoster, care, în condiţii de imunitate redusă, poate să se dezvolte foarte agresiv.

Simptomele zonei zoster pot include:

 durerile simţite într-o zonă limitată a pielii, într-o anumită regiune a corpului (de
exemplu, pe o parte a pieptului, pe abdomen, pe gât, pe braţe);
 înroşirea unei zone a pielii, însoţită de durere (sau fără nicio durere);
 apariţia pe o anumită zonă de piele a unor vezicule, umplute cu un lichid
transparent.
Dacă observaţi unele simptome asemănătoare cu cele enumerate mai sus, citiţi recomandările
noastre în articolul Herpes zoster.

Sporirea riscului de cancer

Datele studiilor clinice existente în prezent, indică faptul că tratamentul cu

imunosupresoare poate spori riscul dezvoltării anumitor tipuri ale cancerului.

În special, la persoanele care administrează imunosupresive probabilitatea dezvoltării

limfomului creşte de două ori, şi riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer de
piele creşte de 3 ori (în comparaţie cu riscul dezvoltării acestor boli în cazul oamenilor
care nu administrează aceste preparate). Dar aceasta nu înseamnă că, dacă
administraţi imunosupresive, aceste boli se vor dezvolta neapărat şi la Dvs.

Probabilitatea absolută de a dezvolta cancer în timpul tratamentului cu aceste

medicamente este foarte mică. De exemplu, probabilitatea de a dezvolta limfomul este,
aproximativ, de 0,8%, timp de 20 ani de tratament.

După întreruperea administrării imunosupresoarelor, riscul de a dezvolta limfom se

reduce la nivelul mediu general, iar riscul de a dezvolta cancer de piele rămâne ridicat.

Studiile efectuate în Canada au arătat că femeile care administrează medicamentele

imunosupresive au un risc mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase cervicale
(vezi Displazia colului uterin).

Cum poate fi făcut maximal sigur tratamentul cu imunosupresoare?

Pentru a efectua tratamentul în condiţii de siguranţă, medicul vă poate recomanda:

Să efectuaţi testul la tiopurin-metiltransferază

Tiopurin-metiltransferaza este o enzimă specială care transformă derivaţii tiopurinei (de

exemplu, Azatioprină sau 6-mercaptopurină) în substanţe inactive şi netoxice care,
apoi, sunt eliminate din organism. La unele persoane, enzima se produce în cantităţi
insuficiente şi, prin urmare, în cazul lor, imunosupresoarele pot inhiba mai puternic
hematopoieza şi funcţia sistemului imunitar.

Dacă testele arată un nivel scăzut al tiopurinei-metiltransferazei, medicul poate

recomanda utilizarea altor medicamente sau reducerea dozei imunosupresoarelor.

Să efectuaţi în mod regulat analizele de sânge şi testele funcţionale hepatice

Deoarece administrarea medicamentelor imunosupresoare poate inhiba procesul de

hematopoieză şi poate influenţa negativ funcţionarea ficatului, pentru a monitoriza
siguranţa tratamentului, medicul poate recomanda să efectuaţi periodic analiza
generală de sânge (această analiză permite să se determine modul în care se produce
procesul de hematopoieză) şi analiza biochimică a sângelui (această analiză permite să
se evalueze funcţia hepatică).

Observaţiile clinice arată că riscul de leziuni hepatice grave în timpul tratamentului cu

imunosupresoare este destul de mic, deoarece, în perioada cuprinsă între injectarea
dozelor separate de medicament (de obicei, una la fiecare 7 zile), ţesutul hepatic
reuşeşte să se restabilească.
Să vă vaccinaţi
Pentru a reduce riscul de infecţie, medicul vă poate recomanda să faceţi vaccinul
antigripal obişnuit, un vaccin anti-pneumococic şi un vaccin împotriva HPV (pentru
femei).
Să vă supuneţi examinării regulate de către un medic ginecolog şi să faceţi
regulat testul Papanicolau

Pentru a preveni dezvoltarea cancerului de col uterin, medicul vă poate sfătui (dacă
sunteţi o femeie) în mod regulat (aproximativ o dată la fiecare şase luni), să vă supuneţi
unui examen pelvian şi unui test Papanicolau.

O explicaţie detaliată a modului în care se desfăşoară examinarea şi ce pot însemna rezultatele

acesteia, este prezentată în articolul Frotiul citologic.

Infliximabul şi alte preparate biologice

Apariţia preparatelor biologice a făcut o adevărată revoluţie în tratamentul bolii Crohn şi
a permis multor oameni, la care boala nu se supune la alte tratamente, să găsească
soluţia acestei probleme.

Datele detaliate referitor la utilizarea Infliximabului în tratamentul bolii Crohn sunt

prezentate în articolul Instrucţiuni cu privire la utilizarea Infliximabului.
În care cazuri poate fi nevoie de intervenţie
chirurgicală?
După cum s-a menţionat mai sus, boala Crohn poate cauza distrugerea ţesutului
intestinal prin formarea abceselor, fistulelor şi poate reduce semnificativ lumenul
intestinului.

Eliminarea acestor complicaţii este posibilă numai printr-o intervenţie chirurgicală în

cadrul căreia medicii înlătură secţiunea deteriorată a intestinului.

Observaţiile clinice arată că necesitatea unei sau a mai multor intervenţii chirurgicale
apare în cazul aproape tuturor persoanelor care suferă de boala Crohn.

De obicei, în primul an de tratament (chiar dacă se utilizează medicamentele anti-

inflamatorii puternice), intervenţia chirurgicală devine necesară în aproape 40% dintre
cazurile de îmbolnăvire.

Iar în timp de 20 ani de boală, intervenţiile chirurgicale, pe un motiv sau altul, se

efectuează aproape la 75% dintre persoanele care suferă de această boală.

Poate oare intervenţia chirurgicală elimina totalmente boala Crohn?

Din păcate, intervenţia chirurgicală nu poate elimina totalmente boala Crohn în felul în
care acest lucru este posibil, de exemplu, în cazul colitei ulceroase.

Chiar dacă în timpul intervenţiei chirurgicale va fi eliminată o mare parte a intestinului,

boala poate reapărea.

În acest sens, unii experţi recomandă cât mai mult posibil să întârzie operaţia. Această
tactică permite să se reducă numărul de intervenţii pe care persoana va trebui să le
suporte.
Participarea dumneavoastră la elaborarea schemei de
tratament
Aşa cum s-a arătat mai sus, schema de tratament al bolii Crohn se stabileşte individual
şi în elaborarea ei ar trebui să participe nu numai medicii, dar, de asemenea, şi
persoana bolnavă.

Discutând cu medicul Dvs. opţiunile tratamentului:

 informaţi-l neapărat despre efectul pe care intenţionaţi să-l obţineţi prin

tratament. Pentru majoritatea oamenilor, este important ca tratamentul să
fie nu doar eficient, dar, de asemenea, să se desfăşoare în condiţii de
siguranţă şi, prin urmare, ei sunt dispuşi să suporte unele simptome, atunci
când această îi protejează de riscul reacţiilor adverse grave ale
tratamentului.
 Întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre posibilele efecte secundare
ale tratamentului şi despre existenţa modalităţilor alternative de tratament
(de exemplu, utilizarea medicamentelor mai sigure, care pot elimina
simptomele bolii, fie nu atât de repede, dar fără de efecte secundare
grave).
 Dacă deja efectuaţi tratamentul, spuneţi exact medicului în ce mod acesta
afectează sănătatea Dvs. (ajută sau nu ajută, ce efecte secundare aţi
observat) – acest lucru îl va ajuta pe medic să ajusteze schema de
tratament.

În ciuda faptului că boala Crohn este clasificată ca boala gravă, tratamentul bine
organizat, adesea, permite un control foarte bun asupra dezvoltării şi asupra
simptomelor ei, şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii persoanelor afectate până la nivelul
aproape normal.
Rezolvarea problemei pierderii în greutate din cauza
bolii Crohn. Dieta şi alte recomandări.
În continuare prezentăm unele recomandări generale referitor la prevenirea pierderii în
greutate pentru persoanele care suferă de boala Crohn. Aceste recomandări sunt
alcătuite în baza datelor unor cercetări clinice recente din domeniu.

Din care cauză persoanele ce suferă de boala Crohn, deseori,

pierd în greutate?
Pentru a înţelege cauzele apariţiei diareei şi ale pierderii în greutate a persoanelor care
suferă de boala Crohn, este nevoie să atragem atenţia asupra mecanismului de
funcţionare a sistemului digestiv la oamenii sănătoşi.

Partea esenţială a procesului digestiv (digestia şi absorbţia alimentelor) are loc în

intestinul subţire, în care alimentele ajung din stomac. În intestinul subţire produsele
alimentare se amestecă cu bilă şi cu enzime digestive, produse de celulele
pancreasului şi ale mucoasei intestinului subţire. Enzimele descompun produsele
alimentare în compuşii chimici simpli. De exemplu, proteinele din carne se descompun
până la moleculele aminoacizilor, dar amidonul din pâine se descompune până la
moleculele glucozei.

Aceste molecule se absorb prin pereţii intestinului subţire în sânge, care le repartizează
prin tot organismul la diferite organe şi la diferite ţesuturi, şi acestea le utilizează în
calitate de materiale de construcţie şi în calitate de sursă de energie.

Tot prin intestinul subţire se absorb vitaminele şi mineralele care se conţin în produsele
alimentare.

Apa şi rămăşiţele produselor alimentare, care nu au reuşit să se descompună în

intestinul subţire, nimeresc în intestinul gros (colon). În colon nu există enzime şi acolo
procesul digestiv nu are loc, însă, prin mucoasa colonului, se absoarbe apa.

După absorbţia apei, toate rămăşiţele produselor alimentare nedescompuse, împreună

cu bacteriile, se elimină din intestinul gros sub formă de fecale.

Inflamaţia intestinului subţire, specifică bolii Crohn, poate tulbura funcţia digestivă şi de
absorbţie a lui.

Cu cât mai gravă este inflamaţia, cu atât mai puţine substanţe nutritive pot fi asimilate
prin intestinul subţire şi cu atât mai multe rămăşiţe de produse alimentare
nedescompuse vor nimeri în colon.

Având în vedere că inflamaţia intestinului subţire, în cazul bolii Crohn, poate dura de-a
lungul săptămânilor, lunilor şi anilor, organismul începe să sufere de o insuficienţă
serioasă de substanţe nutritive, de vitamine şi de minerale. Chiar şi în cazul în care
oamenii ce suferă de boala Crohn, consumă cantităţi normale de produse alimentare,
din cauza inflamaţiei intestinului subţire, cea mai mare parte a acestora nu poate fi
asimilată.

Cantitatea mare a produselor nedescompuse poate să împiedice absorbţia apei din

intestinul gros. Din această cauză, fecale devin lichide şi oamenii cu boala Crohn
suferă, deseori, de diaree.

În cazurile în care boala Crohn afectează şi colonul, diareea se agravează, deoarece

capacitatea de absorbţie a apei se perturbează şi mai mult.

În cazul persoanelor la care este inflamat numai colonul, digestia şi absorbţia

substanţelor nutritive se efectuează normal, însă, din cauza perturbaţiilor în procesul
absorbţiei apei, diareea poate fi frecventă.

O altă cauză a pierderii în greutate la persoanele care suferă de boala Crohn poate fi
lipsa poftei de mâncare şi micşorarea cantităţii alimentelor consumate. Scăderea poftei
de mâncare se explică, parţial, prin amplificarea simptomelor bolii îndată de după masă.

Importanţa fiecărei cauze din cele specificate (tulburarea procesului de absorbţie a

substanţelor nutritive şi lipsa poftei de mâncare) poate fi diferită în fiecare caz aparte.

De exemplu, unele persoane care suferă de boala Crohn pierd esenţial în greutate din
cauză că micşorează cantitatea şi diversitatea produselor alimentare consumate, iar, în
acelaşi timp, la ei are loc digestia şi absorbţia normală. În cazul altor persoane cu boala
Crohn, consumul produselor alimentare este normal, însă, în urma tulburărilor funcţiilor
intestinului subţire de absorbţie a substanţelor nutritive, aceste persoane, de asemenea,
pierd în greutate.

Ar trebui să menţionăm că dereglarea procesului nutritiv, specifică oamenilor care

suferă de boala Crohn şi manifestată prin pierderea în greutate, poate avea şi alte
consecinţe grave. În special, majoritatea cazurilor bolii Crohn se manifestă prin anemie
(asociată cu insuficienţa vitaminei B12 sau a fierului) şi prin scăderea densităţii osoase
(consecinţa insuficienţei calciului şi a vitaminei D).

Boala Crohn şi regimul alimentar incorect

Mulţi dintre cei care suferă de boala Crohn sunt convinşi că apariţia bolii la ei este
asociată cu alimentarea incorectă şi că această boală poate fi tratată prin respectarea
unei diete speciale. Totuşi, multe cercetări clinice arată că dezvoltarea bolii Crohn, cel
mai probabil, nu are nicio legătură esenţială cu modul alimentar al omului. Dieta poate
ameliora simptomele bolii şi poate ajuta să menţineţi greutatea constantă a corpului, dar
nu poate conduce la vindecarea totală.

Menţionăm că, la o parte din pacienţii cu boala Crohn, remisiunea începe spontan (de la
sine). Din această cauză, unele persoane care nu au trecut niciun tratament, dar au
respectat o dietă specială, pot ajunge la concluzia (de regulă, eronată) că, în cazul lor,
anume dieta, dar poate şi refuzul tratamentului, au contribuit la vindecare.
Ce dietă trebuie respectată în cazul bolii Crohn?

Referitor la dietă, în cazul bolii Crohn, ar trebui să fie făcute 2 note importante:

În primul rând, după cum este menţionat mai sus, numai respectarea dietei nu este
suficientă pentru eliminarea bolii Crohn. Cu toate acestea, dieta poate fi foarte utilă în
scopul ameliorării unor simptome ale bolii.

Ceea ce înseamnă că dietă nicidecum nu poate înlocui tratamentul medicamentos, cu toate că

merită să încercaţi s-o respectaţi.

În al doilea rând, din considerentul că la diferite persoane boala Crohn afectează diferite
zone ale intestinului (şi, prin urmare, afectează în mod diferit procesul digestiv), este
imposibil să se alcătuiască o singură dietă care să fie tolerată la fel de bine de toţi
oamenii care suferă de această boală. Mai mult decât atât, la una şi aceeaşi persoană,
în funcţie de gradul evoluării bolii, poate varia şi necesitatea respectării dietei.

Cu alte cuvinte, dieta în cazul bolii Crohn poartă un caracter strict individual şi trebuie
adaptată pentru cazul persoanei concrete.

În scopul alcătuirii dietei individuale, este necesar să se răspundă la următoarele

întrebări:

1. Care parte a intestinului şi în ce măsură este afectată de boală?

2. Ce stare a sănătăţii are persoana care s-a îmbolnăvit? La ce nivel de
malnutriţie a ajuns deja bolnavul?
3. Există oare şi tulburări în funcţionalitatea altora organelor interne, asociate
cu perturbarea alimentării?
4. Există oare riscul dezvoltării ocluziei intestinale?
 5. Are pacientul intoleranţă la unele produse alimentare?
6. Ce tratament se aplică, momentan, în scopul tratamentului maladiei? De-a
lungul cărui interval de timp persoanei i se administrează medicamente?
Care este eficienţa tratamentului?

Cu regret, în condiţiile casnice şi în lipsa participării unui specialist, persoana care

suferă de boala Crohn nu poate răspunde la toate întrebările specificate mai sus şi, prin
urmare, nu poate planifica tratamentul corect în scopul corecţiei greutăţii corpului.

Din aceste considerente, rezolvarea problemei legate de greutatea scăzută a corpului şi

de corecţia perturbărilor alimentare necesită, neapărat, participarea medicului terapeut-
dietolog, precum şi a medicului curant, care supraveghează tratamentul de bază.

Estimând toate datele referitor la starea sănătăţii omului, medicii pot înţelege dacă este
posibil tratamentul subponderalităţii şi al altor tulburări numai printr-o dietă. Şi dacă
acesta este posibil, atunci care produse şi în ce cantităţi pot fi consumate?

Pe de altă parte, dacă medicii depistează că schimbarea dietei nu este suficientă, ei pot
propune alte metode ale tratamentului, precum injectarea vitaminelor, suplimente
speciale ale vitaminelor şi ale mineralelor, alimentarea enterală sau alimentarea,
exclusiv, parenterală (detalii despre aceste metode le veţi găsi mai jos).

În continuare, vom arăta care sunt componentele principale ale dietei în cazul bolii
Crohn şi ce rol joacă fiecare dintre ele în rezolvarea problemei de subponderalitate şi
cum contribuie la vindecarea bolii.