Sunteți pe pagina 1din 2

Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor

Acest drept, include in continutul sau si dreptul de informare asupra planurilor sau proiectelor de
mediu, dreptul de a participa la luarea deciziilor referitoare la mediu si chiar dreptul de a te adresa
organelor de justitie pentru recuperarea pagubelor suferite ca urmare a deteriorarii mediului.
Necesitatea participarii publicului la gestionarea si protectia mediului este prevazuta expres de multe
tratate si conventii internationale, dar, cele mai edificatoare texte le gasim in Declaratia de la Rio si in
Agenda 21 adoptate de Conferinta Natiunilor Unite de la Rio din 1992.”.
La nivel national, fiecare individ trebuie sa aiba acces la informatiile referitoare la mediu de care
dispun autoritatile publice, inclusiv informatii asupra materialelor cu doza de risc si a activitatilor
desfasurate cu acestea in comunitatea lor, precum si sa aiba prilejul de a participa la luarea deciziilor.
Informatie de mediu inseamna orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica sau sub orice
forma materiala, privind:
a)     starea elementelor de mediu cum ar fi aerul, atmosfera, apa, solul, pamantul, peisajul si zonele
naturale, diversitatea biologica si componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, si
interactiunea dintre aceste elemente
b)     factori precum ar fi substantele, energia, zgomotul si radiatia, activitatile ori masurile, inclusiv
masurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislatia, planurile si la subpunctul a, analizele
cost-beneficiu, sau alte analize si prognoze economice folosite in luarea deciziei de mediu
c)     starea sanatatii si sigurantei umane, conditiile de viata umana, zonele culturale si constructiile si
modul in care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu.
Aceasta participare la protectia mediului este in beneficiul public, intrucat ea permite membrilor
comunitatilor sa contribuie, cunoscand eventualele riscuri, la luarea deciziilor referitoare la mediu si
ofera, in acelasi timp, persoanelor fizice si juridice dreptul si sentimentul ca pot influenta pozitiv starea
mediului lor.
Raspunderea pentru accesul liber la informatiile de mediu apartine guvernului sau oricarui organ al
administratiei publice ori regii autonome cu responsabilitati de mediu. Accesul la informatii de interes
public se realizeaza in mod concret prin: afisarea la sediu, publicarea in monitorul oficial sau in mijloacele
de informare in masa, publicatii proprii, pagina proprie de internet, consultare la sediu in spatii special
amenajate in acest scop.

Pentru ca acest principiu sa functioneze, adica sa fie posibil si eficient, este necesar nu numai ca
informatia sa fie accesibila (fac exceptie informatiile cu caracter secret, a caror difuzare ar periclita
interese majore ale statului) ci sa si fie folosita de cetateni. Pentru a preintampina pasivitatea
autoritatilor, cetatenii trebuie sa-si exercite dreptul de a solicita aceste informatii (informatia sa fie
ceruta) iar guvernul si celelalte organe ale administratiei publice trebuie nu doar sa raspunda acestor
solicitari, dar si sa distribuie in permanenta, chiar daca nu sunt cerute, informatii asupra mediului. Astfel,
obligatia fiecaruia de a ocroti mediul inseamna, totodata, si dreptul tuturor de a participa la formularea si
punerea in aplicare a politicii mediului si la stabilirea regulilor generale si a legilor referitoare la acesta.
Interzicerea poluării trebuie abordată atât la scară naţională cât şi globală, prin colaborarea între
toate ţările, în condiţii de egalitate, prin încheierea de acorduri bi sau multilaterale, în scopul  prevenirii
sau al limitării efectelor negative aduse mediului înconjurător.
Problemele complete ale mediului înconjurător sunt directe legate de progresul unei ţări şi starea ei
de dezvoltare. Limitarea sau oprirea poluării presupune costuri uriaşe care nu pot fi suportate de ţările
mai puţin dezvoltate, în timp ce ţările industrializate sunt nevoite să găsească soluţii pentru combaterea
unor fenomene determinate de ploile acide, despăduriri, deşertificări, eliminarea deşeurilor periculoase,
poluarea electromagnetică ş.a.
„Îu toată dificultatea găsirii unor soluţii optime în teoria şi practica economică, s-au adoptat o
serie de mijloace care privesc controlul şi combaterea poluării, o parte din aceste soluţii pun accentul
exclusiv pe factorul tehnologic si tehnologiile antipoluante si altele au în vedere politici ecologice eficiente
care pun accentul pe relaţia cost-beneficiu
în literatura de specialitate s-a vorbit şi despre eficacitatea sancţiunilor în domeniul împiedicării
sau atenuării poluării. S-a admis că, în elaborarea şi aplicarea sancţiunilor administrative şi penale, să se
ţină seama de natura, cel mai adesea ireversibilă, a daunelor ecologice, sancţiunile urmând să fie d ate încât
să determine respectarea dispoziţiilor legale, accentul punându-se pe rolul lor preventiv.!
În evitarea poluării un rol însemnat revine sistemelor de supraveghere şi evidenţiere a
schimbărilor survenite în calitatea factorilor de mediu.
Principiul interzicerii poluării Interzicerea poluării trebuie abordată atât la scară naţională cât şi
globală, prin colaborarea între toate ţările, în condiţii de egalitate, prin încheierea de acorduri bi sau
multilaterale, în scopul prevenirii sau al limitării efectelor negative aduse mediului înconjurător.
Problemele complexe ale mediului înconjurător sunt directe legate de progresul unei ţări şi starea
ei de dezvoltare.
Limitarea sau oprirea poluării presupune costuri uriaşe care nu pot fi suportate de ţările mai puţin
dezvoltate, în timp ce ţările industrializate sunt nevoite să găsească soluţii pentru combaterea unor
fenomene determinate de ploile acide, despăduriri, deşertificări, eliminarea deşeurilor periculoase,
poluarea electromagnetică ş.a.
1.Cu toată dificultatea găsirii unor soluţii optime în teoria şi practica economică, s-au adoptat o
serie de mijloace care privesc controlul şi combaterea poluării, aceste soluţii pun accentul exclusiv pe
factorul tehnologic – tehnologiile antipoluante
2.Limitarea sau stoparea efectelor poluării mediului înconjurător a făcut obiectul preocupărilor
Conferinţei de la Stockholm, care a elaborat şi a recomandat statelor o serie de instrumente în acest
scop.
3.Eeficacitatea sancţiunilor în domeniul împiedicării sau atenuării poluării deoarce cel mai adesea
daunele produse mediului sunt ireversibile.
Nu este lipsit de importanţă să mai arătăm că în fundamentarea politicii ambientale , guvernele
trebuie orientate tot mai mult asupra cauzelor poluării şi nu asupra efectelor.
4. Un rol important în evitarea poluării îl au şi studiile de impact ecologic.