CRUCIADA A DOUA

Cruciada a doua a fost a doua cruciadă importantă organizată în Europa, care avea

în 1145 ca obiectiv eliberarea Comitatului Edessei, care fusese cucerită de musulmani un an
mai devreme. Comitatul Edessei fusese primul stat cruciat înființat în timpul primei
cruciade (1095–1099). Cruciada a doua a fost inițiată de Papa Eugen al III-lea și a fost prima
cruciadă condusă de regi europeni (Ludovic al VII-lea al Franței și Conrad al III-lea al
Germaniei) și la care participau corpuri de oaste ale celor mai importanți nobili de pe
continent. Armatele celor doi regi au călătorit separat spre Constantinopol, fiind în oarecare
măsură stânjenite în deplasarea lor de către bazileul Manuel I Comnen. După ce au traversat
teritoriul bizantin și au intrat în Anatolia, cele două armate au fost înfrânte separat de
armata turcilor selgiucizi. Ludovic, Conrad și resturile armatelor lor au ajuns în cele din urmă
la Ierusalim și, în 1148, au organizat un atac împotriva Damascului. Expediția spre răsărit a
fost un eșec de proporții pentru creștini și un factor important de creștere a încrederii
musulmanilor în forțele lor. Ca urmare, musulmanii aveau să organizeze asediul
Ierusalimului, pe care l-au și cucerit de altfel în 1187. Răspunsul creștinilor a fost cruciada a
treia de la sfârșitul secolului al XII-lea.
Singurul succes important al cruciaților a fost înregistrat în afara bazinului mediteranean. O
armată formată din cruciați flamanzi, frizoni, normanzi, englezi, scoțieni și germani, în
drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a oprit în Portugalia și a contribuit la cucerirea
Lisabonei în 1147. Între timp, în Europa Răsăriteană începuse cruciada nordică, care avea ca
scop convertirea forțată a triburilor păgâne la Creștinism, luptă care avea să dureze mai
multe secole

Urmări
Toți creștinii s-au simțit trădați de partenerii lor de luptă. A fost făcut un nou plan pentru
atacarea Ascalonulu, iar Conrad s-a deplasat acolo cu trupele, dar n au primit niciun ajutor,
datorită lipsei de încredere a aliaților săi. Expediția împotriva Ascalonului a fost abandonată,
iar Conrad s-a reîntors la Constantinopol pentru a întări alianță cu bazileul Manuel. În acest
timp, Ludovic a rămas la Ierusalim până în 1149. În Europa, Bernard de Clairvaux a fost la
rândul lui umilit atunci când încercările lui de organizare a unei noi cruciade au eșuat, el
încercând să se disocieze de catastrofa celei de-a doua cruciade. Bernard a murit în 1153.
Asediul Damascului a avut consecințe dezastruoase pe termen lung pentru Ierusalim.
Damaschinii nu au mai avut încredere în regatul cruciat, iar orașul a fost predat lui Nur ad-
Din în 1154.