Proiect pentru examenul de certificare a

competențelor profesionale pentru obținerea

certificatului de calificare profesională nivel 4

ÎNTOCMIT: ÎNDRUMĂTOR:
ELEV: MIRCEA IONUȚ CĂTĂLIN PROF. CRISTIAN CORINA

Clasa: A XII B
Profilul: RNPM
Domeniul: PROTECȚIA MEDIULUI
Specializarea: TEHNICIAN ECOLOG ȘI PROTECȚIA CALITĂȚII MEDIULUI

2020-2021
 Temă Proiect
Parcul și rezervații naturale

2
CUPRINS

ARGUMENT..................................................................................................................................4
Cap. 1 Informații generale............................................................................................................5
1.1. Ce sunt rezervațiile naturale..............................................................................................6
1.2. Tipuri de rezervații naturale..............................................................................................7
Cap. 2 Parcuri și rezervații naturale...........................................................................................8
2.1. Rezervația Biosferei Delta Dunării..................................................................................10
2.2. Rezervația Naturală Cheile Carașului............................................................................12
2.3. Parcul Național Munții Rodnei........................................................................................14
2.4. Geoparcul Dinozaurilor ”Țara Hațegurilor”.................................................................16
2.5. Podul lui Dumnezeu..........................................................................................................18
2.6. Rezervația Ceahlăul- Muntele Olimp al României........................................................19
2.7. Rezervația fosiliferă de la Suslănești...............................................................................21
2.8. Parcul Natural Porțile de Fier.........................................................................................23
CONCLUZII................................................................................................................................26
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................27

3
 ARGUMENT

Mi-am ales tema ”Parcul și Rezervații Naturale” observând ritmul de tehnologizare a

tuturor domeniilor și expansiunea defrișărilor pentru dezvoltarea industriilor. Aceste oaze de
liniște merită atenția tuturor și sunt importante atât pentru conservarea frumuseții pământului dar
și pentru menținerea vieții pe Terra.
La baza cauzelor de dispariție a unor specii animale sau vegetale se găsește acțiunea
omului. Pământul a fost populat de anumite specii animale și vegetale în epoca istorică, un
număr infim au dispărut din cauze naturale, celelalte s-au stins sau sunt pe cale de dispariție prin
eliminarea directă ori prin modificarea brutală a ecosistemului.
Pentru a proteja natura s-au înființat parcuri și rezervații naturale. Parcurile și rezervațiile
naturale sunt locuri unice, de pământ sau de ape dintr-o țară stabilite de guvern pentru a proteja
ecosistemul, specii de plante și animale, cascade în lanț, formațiuni geologice sau locuri istorice
arheologice.

4
Cap. 1 Informații generale

Conceptul de parc național definit la New Delphi în 1969, prevede că un parc național
este un areal relativ restrâns, unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de
exploatarea și ocuparea umană, unde speciile de plante și animale, aspectele geomorfologice și
habitatele sunt de un interes științific, educativ și respectiv deosebit sau care deține un peisaj
natural de o mare frumusețe; unde autoritatea cea mai competentă a țării a luat măsuri de
prevenire sau eliminare a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal, să întărească efectiv
respectul față de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici, care au determinat stabilirea lui,
unde vizitatorilor le este permisă intrarea în condiții speciale pentru scopuri de cercetare,
educative, culturale și creative.
Primele preocupări de a ocroti natura datează încă din secolul al XIX-lea, iar în 2008 în
România existau 20 de parcuri naționale și naturale și 927 de arii de protecție. La care se adaugă
58 de specii de plante și 288 de animale.
Pe lângă activitățile științifice, administrațiile rezervațiilor naturale încurajează
desfășurarea activităților tradiționale și a ecoturismului care să nu afecteze peisajul natural.
Parcurile naționale sunt amenajate și pentru recreerea publicului, oferind locuri
excepționale unde vizitatorii pot admira viața sălbatică și se pot bucura de împrejurimi. În
general aceste locuri protejate sunt în afara zonei de vânătoare, extragerii de gaze naturale,
minerituri și a altor activități de exploatare a resurselor.

Mii de astfel de petice, mari și mici, alcătuiesc azi “stocul” de arii protejate al lumii, acele
rezervații în care ocrotim ce mai putem ocroti din biosfera planetei. Clasificarea ariilor protejate
e complicată și se tot schimbă, denumirile se mai înlocuiesc și ele uneori, legile tot așa, dar
important e să rămână, acolo, peticele de biosferă păzite și să le sporim cât putem numărul și
întinderea.
Sunt multe. Sute de parcuri naționale, alte câteva sute de rezervații științifice, mii de
parcuri naturale și alte, cu alte denumiri. Unele se întind pe sute de mii de kilometri pătrați,
alteori, e vorba doar de câte o pajiște unde încă înflorește, miraculos, cine știe ce buruiană
devenită rară, după ce, odinioară, acoperise mii de hectare. Dintre toate aceste rezervații, e greu
să alegi câteva pe care să le prezinți… după ce criteriu, oare? Toate au splendorile lor,

5
recordurile lor, bogățiile lor; fiecare are trăsăturile ei interesante, caracterul ei unic, însușirile ei
care o fac vrednică de a fi protejată. 

1.1. Ce sunt rezervațiile naturale

Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și
conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.
Rezervațiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și
conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice. Rezervațiile
biosferei se întind pe suprafețe mari și cuprind un complex de ecosisteme terestre și/sau acvatice,
lacuri și cursuri de apă, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a
teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală,
comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul
dezvoltării durabile și armonioase.

6
 Parcul natural este constituit dintr-un teritoriu delimitat în care atributele naturale,
istorice și culturale sunt protejate pe baza unui regulament, pentru o conservare și dezvoltare
durabilă. Spre deosebire de parcurile naționale, într-un parc natural activitățile umane au un loc
bine stabilit, integrându-se într-un tot unitar cu cadrul natural din care fac parte

1.2. Tipuri de rezervații naturale

Rezervațiile naturale se împart în mai multe categorii și anume:

-Rezervații botanice sau floristice;
-Rezervații zoologice sau faunistice (inclusiv refugiile ornitologice);
-Rezervații geologice – geomorfice, paleontologice;
-Rezervații speologice;
-Rezervații peisagistice; -
-Rezervații mixte;
-Rezervații naturale de zonă umedă;
-Rezervații de resurse genetice.

7
 Rezervațiile de pe teritoriul României au fost declarate arii protejate de-a lungul anilor
printr-o serie de acte normative, astfel că lista cuprinde arii protejate de interes național
corespunzătoare mai multor categorii:

 Categoria I-a – Rezervații naturale de tip științific;

 Categoria a III-a – Rezervații naturale declarate monumente ale naturii;
 Categoria a IV-a – Rezervații naturale de tip geologic, floristic, faunistic,
avifaunistic, pesiagistic sau mixt și zone umede.

Cap. 2 Parcuri și rezervații naturale

Rezervațiile au fost grupate în mai multe categorii: complexe, forestiere, botanice,

zoologice, paleontologice, geologico- geomorfologice, speologice. Dintre rezervațiile constituite
mai recent, amintim:
-complexe – Snagov, Cheile Nerei-Beusnita, Manafu, Comana, Vulcan, Tinovul Mare,
Poiana Stampei, Cetăţile Ponorului, Cheile Caraşului, Cetatea Devei etc;

-forestiere – Căldăruşani, Ciornuleasa, Arboretul de Simeria, Pocruia- Tismana; botanice

– Botorogi, Răchitişul Mare, Tinovul Găina; paleontologice – Calcarele numulitice de la Albeşti,
punctele fosilifere de ka Suslanesti, Carbaga şi Purcăreni;
-geologico-morfologice – Muntele de sare de la Slănic-Prahova, coloanele bazaltice de la
Racoş, Rupea, Cisnădioara, Pojorâta, Pietrele Doamnei, Focul Viu de la Andreiaşu (Gura Teghii,
Nehoiu);
-speologice – peşterile Popovat, Comarnic, Sura Mare, Cioaca cu Brebenei, Tecuri,
Plaiului.
În total, în România sunt 3 rezervații ale biosferei (Delta Dunării – 591.200 hectare,
Munții Retezat – 54.400 hectare, Munții Rodnei – 56.700 hectare), 12 parcuri naționale ce

8
totalizează 396.760 hectare (în ordinea suprafețelor: Domogled – Valea Cernei, Cheile Nerei,
Munții Apuseni, Munții Bucegi, Munții Semenic – Cheile Caraşului, Munții Ceahlău, Munții
Cozia, Munții Călimani, Munții Piatra Craiului, Cheile Bicazului – Munții Hășmaș, Grădiștea de
Munte – Cioclovina, Porțile de Fier), precum şi cele 571 de rezervații naturale, care însumează
151.206 hectare.

Parcuri sau rezervații – ONU

Din totalul rezervațiilor naturale din România, 16 sunt incluse în lista Organizației
Națiunilor Unite ca parcuri naționale sau ca rezervații echivalente: Parcul National Retezat, Delta
Dunării, Munții Bucegi, Muntele Pietrosul Rodnei, Tinovul Mare-Poiana Stampei, Complexul
Snagov, Muntele Domogled, Pădurea Letea, Codrul secular Slătioara, Cetăţile Ponorului, Munții
Piatra Craiului, Poiana cu narcise de la Dumbrava Vadului, Tinovul Luci – Sâncrăieni, Cheile
Turzii, Complexul carstic Scărișoara.

9
2.1. Rezervația Biosferei Delta Dunării

Delta Dunării este cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa. Lângă Tulcea,
Dunărea se desparte în trei brațe: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe, și formează multe alte canale pe
cuprinsul Deltei, inundând în fiecare primăvară și toamnă stufărișul, mlaștinile și pădurile din
rezervație.
Delta Dunării este de asemenea ținutul cel mai tânăr al Europei- în fiecare an, prin
aluviuni, aceasta își mărește dimensiunea cu 4m. un ținut exotic cu peste 1200 de specii de
plante, Delta Dunării se mândrește cu cea mai bogată faună ornitologică ( mai mult de 300 de
specii, printre care colonii unice de pelicani) și ihtiologice (ex.: heringul) de pe continent. Mai
mult de 80% din suprafața Deltei o reprezintă apa. În acest ținut poposesc peste 300 de specii de
păsări, unele dintre acestea venind de la distanțe foarte mari, respectiv din China sau India.

Fauna: -327 specii de păsări = 81% din avifauna României;

10
- 141 specii avifauna activă;
-65 de specii de pești;
- vidra, nurca, bizamul, iepurele, mistrețul, vulpea, lupul, dihorul, pisica sălbatică;

- nisipurile adăpostesc broaște țestoase, vipere, colonii de șerpi.

Flora: Delta este un mediu propice dezvoltării a peste 1.150 de specii de plante (nuferii galbeni și
albi împânzesc apele), aici aflându-se cea mai mare suprafață acoperită cu stuf din lume. Există
și o plantă carnivoră, Aldrovanda, care își momește prada cu nenumărate capcane.

11
 Interesul vizitatorilor este căpătat de ostrovele acoperite cu stufăriș, de pădurile de sălcii
și plopi, de stejarii iubitori de căldură, ale căror crengi sunt întrețesute de liane și plante
cățărătoare, ca în pădurile tropicale.
Cele 57 de specii de pește sunt una dintre bogățiile Deltei, dintre acestea făcând parte crapul,
caracuda, știuca, șalăul și bibanul. În anumite perioade, sturionul, morunul, nisetrul și cega vin în
Deltă, din Marea Neagră și Marea Caspică, pentru a-și depune icrele.

2.2. Rezervația Naturală Cheile Carașului

Cheile Carașului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a

IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul
administrativ al comunei Carașova.
Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 578 ha, se află în Munții Aninii, între
confluența pârâului Comarnic cu Carașul și comuna Carașova.
Cheile Carașului au statut de rezervație naturală în cadrul Parcului National Semenic-
Cheile Caraşului din care fac parte.

12
 Flora
In Cheile Turzii exista aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care Leurda (Allium
ursinum), stânjenelul (Iris pumila), stânjenelul pestriț (Iris variegata) si diferite specii de ferigi
(Pteropsida). Dintre plantele protejate ale rezervației, amintim următoarele specii: Carcelul
(Ephedra distachya), Ceapa Ciorii din cheie (Allium obliquum), tisa (Taxus baccata) si Primula
columnae, Usturoiul sălbatic ( denumit popular Ceapa Ciorii din Cheie), Jugastul, Scorusul,
Piciorul Cocosului, Garofița alba, Odoleanul,Omagul, Violaceu, Vulturica.

13
 Dintre speciile alpine care au supraviețuit pana astăzi in Cheile Turzii se numără: Aster
alpinus sau Ranunculus oreophilus, iar dintre plantele mai rare din Romania întâlnim aici:
integripetalus, viola liliachie (Vioala jóoi), spinul (Carduus fissurae), un neam de omag
(Aconitum collibotryon), o graminee decorativa (Arenastrum decorum), tisa (Taxus baccata),
Dracocephalum austriacum, Fritillaria tenella, Centaurea atropurpurea, Daphne creorum, Sorbus
cretica, Primula columnae, Doronicum columnae, Pedicularis campestris.
Fauna
Fauna din Cheile Turzii cuprinde 67 specii de păsări, pești, nevăstuică, jderul de piatra,
colonii de lilieci, mistrețul, iepurii. Putem întâlni, de asemenea, fluturaș de stanca (Tichodroma
muraria), acvila de munte (Aquila chrysaetos), vulpe (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis
silvestris), căprioare, cerbi si dihor (Putorius putorius).

14
2.3. Parcul Național Munții Rodnei

Parcul Național Rodna este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
II-a IUCN (parc național) situată pe teritoriul administrativ al județelor Bistrița-Năsăud,
Maramureș și Suceava, în zona centrală a Munților Rodnei.
Parcul Național Munții Rodnei este desemnat internațional ca rezervație a Biosferei de
către Comitetul UNESCO ”Omul și Biosfera”. În anul 1990 a fost declarat parc național datorită
intenției Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului de a constitui un număr de 13
parcuri naționale printre care și Parcul Național Rodna. Parcul Național Munții Rodnei este cea
mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali, Având o suprafață de 46.339 ha.
Importanța parcului național se datorează geologiei și geomorfologiei munților, cât și
prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare. Parcul național oferă
peisaje variate, are 5 complexe morfologice de un real interes: Ineu, Omul-Gărgălău, Galat-
Puzdrele, Pietrosul Rodnei, Bătrâna. Relieful remarcându-se prin numeroase lacuri, văi, circuri
glaciare. Scopul principal al parcului este conservarea biodiversității, dezvoltarea activităților
turistice făcându-se de așa manieră încât să nu contravină obiectivelor de conservare.

Flora

15
Specii de plante ocrotite:
-tisa (Taxus baccata);
-zada (Larix decidua);
-bujorul de munte (Rhododendron Kotshyi);
-zâmbru ( Pinus cembra);
-floare de colț (Leontopodium alpinum);
-angelica (Angelica archangelica);
-narcisa (Narcissus stellaris);
-bulbuci de munte (Trollius europaeus);
-crucea voinicului (Hepatica transsilvanica);
-ghințură galbenă (Gentiana lutea);
-laleaua pestriță (Fritillaria meleagris).

Fauna
Animale ocrotite: - capra neagră (Rupicapra rupicapra);
-marmota (Marmota marmota);
-ursul carpatin ( Ursus arctos);
-râsul (Lynx lynx);
-acvila de stâncă (Aquila chrysaetos);
-acvila mică (Hieratus penatus);
-ciuful pitic (Otus scops);
-buha (Bubo bubo);
-cucuveaua (Athene noctua);
-barza albă (Ciconia ciconia);
-stârcul cenușiu (Ardea Cinerea);
-corbul (Corvus corax);
-cocoșul de munte (Tetrao urogallus);
-cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix).

2.4. Geoparcul Dinozaurilor ”Țara Hațegurilor”

16
 Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situată în sud-vestul Transilvaniei, pe
teritoriul județului Hunedoara. Statutul internațional al teritoriului este administrat
de Universitatea din București.

Aria naturală a fost declarată parc natural prin Hotărârea de Guvern 2151 din 30

noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) iar din
2005 geoparcul a fost acceptat în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală (sub
egida UNESCO). Din 2015 Geoparcul este sit UNESCO, ca urmare a adoptării de către statele
membre UNESCO, la data de 17 noiembrie 2015, a Programului Internațional pentru Geoștiințe
și Geoparcuri.

Geoparcul Dinozaurilor este singurul areal din România membru al Rețelei Europene și
al Rețelei Globale a Geoparcurilor. A fost primul geoparc din Europa de Sud-Est care a obținut
acest statut internațional, în anul 2005.
În cadrul geoparcului sunt incluse și următoarele rezervații naturale: Paleofauna reptiliană
Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștina de la Peșteana, Calcarele de la Fața
Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fânațele cu narcise Nucșoara, Fânațele Pui.
Geoparcul Dinozaurilor este o îngemănare a geodiversității, biodiversității, patrimoniului istoric
și cultural; cu activitățile socio-economice ale Țării Hațegului.

Această arie naturală protejată are un statut special, datorită gradului ridicat de locuire și
scopul său este de a asigura protecția patrimoniului natural și cultural al Țării Hațegului.
Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic deosebit alături de elemente de
interes ecologic, arheologic, istoric și cultural.
Factorul cheie care personalizează acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi
de dinozauri de vârstă Cretacic Superior. Dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg sunt unici în
lume, importanța științifică și atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă
și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor și a unei reptile
zburătoare (Hatzegopteryx), din grupul pterozaurilor.
Geoparcul se suprapune cu sitului de importanță comunitară „Strei - Hațeg” (24.968 ha),
arie protejată instituită în anul 2007 în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de
plante și animale sălbatice de interes comunitar, ce aparține rețelei ecologice europene Natura

17
2000; la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice (urs, lup, vidră de râu) și
floristice (bumbăcăriță - Eriophorum vaginatum, roua cerului - Drosera rotundifolia) enumerate
în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică).

Printre speciile faunistice semnalate în arealul parcului se află șapte mamifere: ursul brun

(Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vidra de râu (Lutra lutra), liliacul cu urechi de șoarece
(Myotis blythii), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul cu picioare lungi (Myotis capaccinii) și
liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum); trei specii de amfibieni: ivorașul-cu-
burta-galbenă (Bombina variegata), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis)
și tritonul cu creastă (Triturus cristatus); patru specii de pești: mreană vânătă (Barbus
meridionalis), zglăvoacă (Cottus gobio), dunăriță (Sabanejewia aurata)
și chișcarul (Eudontomyzon danfordi); precum și zece specii de nevertebrate: racul-de-
ponoare (Austropotamobius torrentium), gândacul sihastru (Osmoderma eremita), cosașul de
munte (Isophya costata), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), cosaș (Isophya stysi)
și cinci specii de fluturi (Hypodryas maturna, Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Maculinea
teleius și Gortyna borelii lunata).

2.5. Podul lui Dumnezeu

Podul lui Dumnezeu din comuna mehedințeană Ponoare este unul dintre cele trei poduri
naturale existente în lume și al doilea ca mărime din Europa. Astfel de poduri naturale mai există
în SUA și în Franța, dar cel din România este singurul circulat, fiind format din calcare, ca
urmare a surpării tavanului unei peșteri.

18
 Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural, cum i se mai spune, se află în centrul localității
mehedințene Ponoare, fiind o uriașă arcadă de piatră peste care trece șoseaua Baia de Aramă-
Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbușirea peretelui
superior al peșterii și se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălțime,
22 metri lățime și 9 metri deschidere.

Există multe legende legate de acest pod natural. Se spune că Sfântul Nicodim căuta
cascada ce i s-a arătat în vis, și deasupra căreia voia să construiască o mănăstire. În drumul său
a oprit la Ponoare, unde a fost, însă, acuzat de furt și alungat de săteni. Atunci, pentru a putea
scăpa, Dumnezeu i-ar fi construit podul care să-i ușureze trecerea, printr-o mișcare arcuită a
mâinii. Nicodim nu a fugit, însă, fără a lăsa în urma lui un blestem, acela ca apele să fie înghițite

19
și să nu permită niciunei vietăți să trăiască. Apa este, acum, înghițită de peșteră, care o revarsă la
ploile puternice, iar nicio vietate nu trăiește în lacul de lângă ea. Apoi și-a continuat drumul,
urmărindu-și destinul și construind Mănăstirea Tismana.

2.6. Rezervația Ceahlăul- Muntele Olimp al României

Ceahlăul a fost etichetat încă din antichitate un munte sacru – Considerat muntele Olimp
al României
Bătrânii locurilor spun că în zilele senine de vară, Ceahlăul putea fi admirat chiar de la
gurile Dunării. Cel mai înalt vârf al muntelui este considerat Ocolașul Mare, cu 1907 metri, în
timp ce vârful Toaca măsoară 1.900 metri. Masivul Ceahlău, în cuprinsul căruia se încadrează
Parcul Național Ceahlău, este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este străbătut de
paralela 47 grade latitudine nordică și de meridianul 25 grade longitudine estică. Drept limite
are: la nord, valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest
văile Jidanului Bistrelor și a Pinticului.

20
 Muntele Ceahlău – Fauna și flora
Ceahlăul adăpostește o faună diversă și bogată: 350 de specii de păsări; 40 de specii de
reptile; numeroase specii de mamifere mari și mici, precum și o varietate de insecte. În pădurile
Ceahlăului trăiesc aproape toate speciile de animale existente în Carpați: ursul bun (Ursus artos),
cerbul (Cervus elaphus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus); vulpea (Vulpes Vulpes),
râsul (Felix lynx), căprioara (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felis silvestris); jderul de
pădure (Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris) și mândria sâncarilor, capra neagră
(Rupicapra rupicapra).

21
 În pădurile de molid viețuiesc: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea neagră
(Dryocopus martius) – cea mai mare ciocănitoare din România, aușelul (Regulus regulus) – cea
mai mică pasăre din România. În locurile umede de păduri trăiește o reptilă – tritonul carpatic
(Tritus montadoni), endemism pentru Carpații Orientali.

2.7. Rezervația fosiliferă de la Suslănești

Rezervația fosiliferă de la Suslănești- arie protejată de interes internațional. Aici s-au

descoperit schelete de pești fosili cu o vechime de peste 50 de milioane de ani. La 8 km de
Câmpulung, pe partea stângă a văii Argeșelului, la Suslănești, pe dealul Marlauz, la o
altitudine de 680 m, se află Rezervația fosiliferă Marlauz. Aceasta prezintă o importanță

22
deosebită prin bogăția de schelete de pești fosili, ce se găsesc în argilele sub formă de lespezi
fine datând de aproape 56 de milioane de ani. 

Rezervația fosiliferă de la Suslănești a fost declarată monument al naturii datorită

importanței sale științifice deosebite. Este o arie protejată de tip paleontologic, fiind inclusă în a
treia categorie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Rezervația se întinde pe o suprafață de circa 3,5 hectare. Zona este lipsită de prea multă
vegetație, fiind brăzdată de șanțuri rezultate în urma fenomenelor de șiroire sau a torentelor de
apă de pe versanți. 
În șisturile disodilice și menilitice de vârstă oligocenă de aici se întâlnesc specii de pești
fosili precum „Clupea longimana", „Caraux macoveii" (de formă ovală, de 14 cm lungime),
„Rhombus stamatini" (cu poziția ambilor ochi pe partea stângă a capului), „Scorpaenoides
popovicii" (un pește de numai 10-20 mm, cu corp alungit, cu o aripioară pectorală triunghiulară
de trei ori mai înaltă decât corpul).
Impresiunile din șisturile disodilice de la Suslănești mai cuprind și unele specii de plante,
care populau aceste ținuturi, cum ar fi „Fagus feroniae", „Cinnamomum lanceolatum" (strămoșul
arborelui de scorțișoară, întâlnit astăzi în Asia de sud-est), „Laurus tetrantheroides" și „Laurus
phoeboides" (din care se trage dafinul) și altele. 
Rezervația fosiliferă de la Suslănești este considerată de geologi un sit geotectonic,
aceștia grupând fosilele descoperite în trei categorii mari, și anume: pești autohtoni, pești

23
migratori și pești de adâncime. Au fost identificate nu mai puțin de 30 de specii de pești, iar mai
mult de jumatate dintre aceștia au reprezentat specii noi pentru această știință. 

2.8. Parcul Natural Porțile de Fier

Parcul Natural Portile de Fier urmărește cursul Dunării pe o lungime de aproximativ 140
km si are o suprafața de 115655 de hectare. Ocupând parțial teritorii aparținând județelor Caras-
Severin si Mehedinți in partea sudica a Munților Locvei si Almăjului si in sud-vestul Podișului
Mehedinți. Aici s-au înființat 18 rezervații naturale.
Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de șenalul navigabil al Dunării spre sud, râul
Nera la vest, cumpăna de ape a râurilor tributare Dunării la nord (parțial) si o linie sinuoasa ce
pornește aval de Gura Văii pana in Vf. Moțarăți la est.
Parcul Natural Portile de Fier este situat in zona Defileului Dunării, in partea de sud-vest a
României, fiind desemnat ca Rezervație a Biosferei si Patrimoniu UNESCO.

24
 Parcul Natural Porțile de Fier se remarcă printr-o luxuriantă biodiversitate, fapt ce a făcut
ca aceasta arie naturală protejată să fie recunoscută atât pe plan național, cât şi internațional.
Condițiile climatice, pedologie, petrografice, geomorfologice, influenta Dunării asupra acestora,
dar şi contextul social au creat locuri unice, care au păstrat de-a lungul secolelor caracteristicile
unor habitate specifice.
Ca un veștmânt purtat de secole, dar mereu împrospătat, pădurea îmbracă masivele
muntoase ale Munților Almăjului şi Locvei în proporție de 80 %, rămânând versanții, prin care
şi-a creat Dunărea drum, golași, dând impresia unor locuri neprielnice, poate chiar respingătoare.
Dar doar impresia! Aceste fete aproape verticale, în ceea mai mare parte calcaroase, sunt
populate cu numeroase specii endemice, rare, fire de iarbă, arbuști şi înmiresmate flori, care
parcă poartă taina Facerii Lumii.

25
 Trăsătură caracteristică pentru flora Parcului Natural Porțile de Fier, alături de amestecul
de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneeană, o constituie coborârea în altitudine
a unor elemente montane şi urcarea unor elemente sudice (R. Călinescu, S. Iana, 1964). Astfel,
inversiunea termică face ca fagul - Fagus sylvatica - să cunoască cea mai joasă altitudine din țară
pe Valea Mraconiei, tisa - Taxus baccata - relict terțiar, pe versanții ce străjuiesc voinicește
Cazanele Mari, afinul - Vaccinium myrtillus - populează stâncile golașe ale Trescovăţului.
Defileul Portile de Fier a dobândit un prestigiu floristic datorita speciilor cunoscute ale florei din
tara noastră, prezente in zona Defileului Dunării.
Diversitatea habitatelor a creat condiții favorabile pentru dezvoltarea unei faune bogate in
specii de pești, reptile, păsări, mamifere rare in restul Europei si care ne aduc un important
echilibru ecologic.
Parcul Natural Portile de Fier oferă turiștilor mai multe puncte de atracție precum pereți
calcaroși verticali, ridicați din apele Dunării, peșteri si masive vulcanice ce sunt creații unice ale
naturii.
Complexitatea geologica deținuta, diversitatea biologica si vestigiile culturale fac din
Parcul Natural Portile de Fier un patrimoniu științific si peisagistic cu o răspândita popularitate la
nivel internațional.

26
CONCLUZII

Parcurile și rezervațiile naturale s-au înființat pentru ocrotirea animalelor, prezervarea

florei și a faunei, pentru a preveni extincția acestora, pentru a putea admira fără a dăuna, a
distruge sau a deteriora mediul.
Parcurile naționale și rezervațiile sunt locuri unice, de pământ sau de apă dintr-o țară
stabilite de către guvern pentru a proteja ecosistemul, specii de plante și animale, cascade în lanț,
formațiuni geologice sau locuri istorice și arheologice.
Parcurile naționale sunt amenajate și pentru recreerea publicului, oferind locuri
excepționale unde vizitatorii pot admira viața sălbatică și se pot bucura de împrejurimi. În
general aceste locuri protejate sunt în afara zonei de vânătoare, extragerii de gaze naturale,
mineritului și a altor activități de exploatare a resurselor.
Rezervațiile naturale sunt localizate în interiorul sau în apropierea parcurilor naționale.
Acestea sunt create de către guvernele țărilor pentru protejarea vieții sălbatice sau cercetare
științifică și nu pentru recreere, și oferă laboratoare vii în care cercetătorii observă speciile de
plante și animale în habitatul lor natural.

27
BIBLIOGRAFIE
• Wikipedia contributors. (2021, Mai, 12). Nature park. In Wikipedia, The Free
Encyclopedia. from https://en.wikipedia.org/w/index.php?
title=Nature_park&oldid=944103700
• Wikipedia contributors. (2021,Mai, 12). Protected areas of Romania. In Wikipedia,
The Free Encyclopedia. from https://en.wikipedia.org/w/index.php?
title=Protected_areas_of_Romania&oldid=946426984
• Wikipedia contributors. (2021, Mai, 12). Nature reserve. In Wikipedia, The Free
Encyclopedia. from https://en.wikipedia.org/w/index.php?
title=Nature_reserve&oldid=945764265
• Lista rezervațiilor naturale din România. (2021, Mai, 11). Wikipedia, enciclopedia
liberă. //ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lista_rezerva
%C8%9Biilor_naturale_din_Rom%C3%A2nia&oldid=13115233.
• Cheile Carașului. (2021, Mai, 12). Wikipedia, enciclopedia liberă. Preluat la 21:02
EET,
//ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cheile_Cara%C8%99ului&oldid=12474275.
• https://www.romanian-journeys.com/atractie-turistica-romania/parcul-national-
semenic-cheile-carasului
• Peștera Ponoarele. (2021, Mai 11). Wikipedia, enciclopedia liberă. Preluat la 21:04
EET, //ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pe
%C8%99tera_Ponoarele&oldid=10502056.
• https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/legendele-podului-dumnezeu-ponoare-unul-
cele-trei-poduri-naturale-lume-l-a-alungat-dumnezeu-aghiuta-pestera-sat-
1_54f99213448e03c0fd49c54b/index.html
• Pietrosul Mare. (2021, Mai, 10). Wikipedia, enciclopedia liberă.
//ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pietrosul_Mare&oldid=12017020.
• http://www.emunte.ro/top-10-curiozitati-despre-muntii-rodnei/

28