MODUL 1

Adolescența
Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile principale ale
dezvoltării din perioada adolescenței.
Obiectivele modulului:
După lectura acestui modul, studenȚii ar trebui să reuşească să:
 prezinte principalele probleme adaptative cu care se confruntă adolescenții
 precizeze particularitățile dezvoltării fizice, şi mai ales impactul maturizării sexuale
 extragă particularitățile dezvoltării cognitive în adolescență
 caracterizeze dezvoltarea personalității şi relațiile sociale ale adolescenților
 caracterizeze adolescența atipică şi comportamentele-problemă specifice acestei vârste

În acest modul vom analiza problemele adaptative cu care se confruntă adolescentul,

prezentând ulterior principalele modificări care apar în această perioadă atât în planul dezvoltării
cognitive căt şi în plan fizic şi social.
1. Probleme adaptative specifice adolescenței
Indiferent cât de critică este trecerea de pragul acestei vârste, ea presupune cu necesitate
rezolvarea unor sarcini adaptative - "probleme de dezvoltare" - care fac posibilă apariȚia nu doar
biologică ci şi psihologică a viitorului adult:
 Dobândirea independenței de părinți
 Adaptarea la propria maturizare sexuală
 Stabilirea unor relații de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat de
acestea
 Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocație
 Dezvoltarea unei filosofii de via ță, a unor credințe morale şi standarde morale; această filosofie
de viață va da ordine şi consistență deciziilor multiple şi acțiunilor pe care individul le are de
realizat într-o lume diversă şi în schimbare
 Dobândirea unui sentiment al identității

Este esențial să reținem că aceste probleme caracterizează adolescentul tipic şi să nu

uităm că aşa-numita « perioadă de criză », cum a fost numită adolescența de către
Erikson, nu este neapărat una într-adevăr furtunoasă, după cum arată studiile recente (Schaffer,
2005).
Temă de reflecție nr. 1
Alegeți din lista de mai sus, două probleme de dezvoltare cu care se confruntă un adolescent şi oferiți
două exemple concrete de comportamente ale unui adolescent pe care îl cunoaşteți care să reflecte
problemele de dezvolare pe care le-a ți ales.

1
 2. Etape ale adolescenței
Deşi tentația de a trata "adolescentul modal" este foarte mare, există totuşi o diferență
semnificativă în ceea ce priveşte paternul de personalitate şi structurile de interese ale
fiecărui adolescent. Deoarece însă problemele care apar în dezvoltare sunt într-o mare
măsură similare, se poate vorbi despre existența unor anumite substadii ale adolescenței .
A. Adolescența timpurie (pubertatea) - 12-14 ani
Nevoia de independență
Lupta cu sentimentul de identitate
Labilitate emoțională
Capacități sporite de exprimare verbală a propriei persoane
Exprimare mai facilă a sentimentelor prin acțiune decât prin cuvinte
Importanță crescândă acordată prietenilor
Atenție redusă acordată părinților, cu accese ocazionale de "obrăznicie"
Realizarea faptului că părinții nu sunt perfecți; identificarea erorilor acestora
Căutarea unor noi modele pe lângă părinți
Tendința de regresie, în momente de criză, la comportamente infantile
Influență sporită a grupului de prieteni (interese, îmbrăcăminte)

Interese profesionale
Preponderent interese pentru viitorul apropiat şi pentru prezent
Abilitate sporită de muncă susȚinută
Sexualitate
Avantaj al fetelor
Prieteni de acelaşi sex, activităȚi de grup cu aceştia
Timiditate
Nevoie de intimitate
Experimentarea propriului corp (masturbare)
Întrebări în legătură cu propria normalitate
Etică şi autocontrol
Testarea regulilor şi a limitelor
Experimentare ocazională cu Țigări,marijuana, alcool

2
B. Adolescența de mijloc - 14-17 ani
Nevoia de independență
Implicare a propriei persoane, alternând între expectanțe nerealist de înalte
şi un concept de sine rudimentar
Nemulțumire legată de interferența părinȚilor cu propria independență
Preocupări excesive în legătură cu propriul corp
Sentimentul de "ciudățenie" în legătură cu sine şi cu propriul corp
Părere proastă despre părinȚi, "investiție" emoțională redusă în aceştia
Efort de stabilire a unor noi prietenii
Accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definită prin
selectivitate, superioritate şi competitivitate
Perioade de tristețe, care însoțesc "pierderea psihologică" a părinților
Autoanaliză amplificată, uneori sub forma unui jurnal
Interese profesionale
Interese intelectuale mei pronunțate
Unele energii sexuale şi agresive direcționate înspre interese creative

Sexualitate
Preocupări legate de atractivitatea sexuală
RelaȚii pasagere
Deplasare "către" heterosexualitate, cu teama de homosexualitate
Sentimente de tandreȚe dar şi de teamă faȚă de sexul opus
Sentimente de dragoste şi pasiune
Etică şi autocontrol
Dezvoltarea idealurilor şi selecȚia modelelor de rol
Mult mai consistentă evidenȚiere a "sârguinciozităȚii"
Capacitate sporită de fixare a scopurilor
Interes pentru problemele morale

3
C. Adolescența târzie - 17-20 ani
Nevoia de independenȚă
Identitate fermă
Capacitate de amânare a recompenselor
Simț al umorului mult mai dezvoltat
Interese stabile
Mai mare stabilitate emoȚională
Capacitate de a lua decizii independente
Capacitatea de a face compromisuri
Mândria pentru propria muncă
Încredere în sine
Preocupare mai mare pentru ceialalȚi
Interese profesionale
Deprinderi de muncă mai bine definite
Nivel sporit de preocupare pentru viitor
Sexualitate
Preocupări pentru relaȚii mai stabile
Identitate sexuală clarificată

Capacitate pentru relaȚii tandre şi senzuale

Etică şi autocontrol
Capacitate de introspecȚie şi autoanaliză
Accent pe demnitatea personală şi stima de sine
Capacitatea de fixare a unor scopuri şi de urmărire a acestora
Acceptarea instituȚiilor sociale şi a tradiȚiilor culturale
Autoreglarea stimei de sine

Aceste repere sunt doar orientative, adolescenȚii nesuprapunându-se peste

acest portret robot decât într-o oarecare măsură. Comportamentele şi sentimentele descrise
sunt însă considerate normale pentru fiecare dintre cele trei stadii. Problemele mentale şi
emoȚionale care pot interfera cu aceste stadii normale de dezvoltare se rezolvă de
cele mai multe ori de la sine.

4
D. Adolescența atipică
Există o serie de indicatori ai faptului că un adolescent a trecut de limitele uzualei
"crize" a vârstei şi intră deja în tipare atipice, problematice :
 suspendare, exmatriculare sau scădere spectaculoasă în performanȚa şcolară
 agresare verbală a celorlalȚi, crize de furie
 apartenenȚa la un grup sau o "gaşcă" necorespunzătoare
 pierderea interesului pentru vechile activitati care îi produceau placere, pentru
sporturi sau alte hobby-uri
 probleme cu legea
 depresie, izolare
 tentative de manipulare a adulȚilor
 lipsă de motivaȚie
 minciuni frecvente, lipsă de onestitate, furt
 promiscuitate sexuală
 idei suicidare
 consum curent sau doar "experimental" de alcool şi droguri

Renunțarea la şcoală
 este mai frecventă la băieȚi decât la fete
 există un risc mai mare în familiile cu statut socio-economic scăzut, precum şi
în cele monoparentale
 reduce drastic oportunităȚile viitoare ale adolescentului şi mulȚi regretă acest
pas după un timp
Cauze invocate de adolescenți:
 notele mici
 faptul că nu le place şcoala sau că "nu sunt făcuți pentru şcoală"
 nivelul socio-economic scăzut al familiei (caz în care trebuie să se
întreȚină sau chiar să întreȚină familia)
 căsătorie/sarcină (mai ales la fete)

Cauze susținute de studiile de specialitate:

 lipsa motivaȚiei
 stimă de sine scăzută
 încurajare minimă din partea părinȚilor
 aşteptări scăzute din partea profesorilor
 probleme de disciplină

5
Consumul de droguri

 apare la vârste tot mai mici

 declinul consumului în SUA şi Europa de Vest nu a adus cu sine şi declinul în
Europa de Est; dimpotrivă, consumul de droguri devine tot mai frecvent în
fostele Țări comuniste
 creşte riscul pentru delincvenȚă

Cele mai "populare" droguri sunt: - alcoolul
- Ńigările
- marijuana


a) Alcoolul
 cauze: - dorinȚa de a părea adult
- reducerea anxietăȚii
- impresionarea grupului
- evitarea problemelor

 O statistică din Statele Unite (1987) arată că în cazul adolescenȚilor şi tinerilor (15-24
de ani) cauza principală de deces o constituie accidentele de circulaȚie
datorate consumului de alcool!!!

b) łigările
 cauza principală este presiunea grupului

 - raportul femei-bărbaȚi ca număr de fumători tinde să se inverseze

- vârsta la care încep să fumeze este tot mai mică (10-12 ani)

c) Marijuana
 cauze: - curiozitate
- preluarea comportamentului altor adolescenȚi din grup
- dorinȚa de a fi adult

 Consumul de marijuana este adesea văzut ca un simbol al rebeliunii împotriva

valorilor parentale!!!

Temă de reflecție nr. 2

Cum credeți că ar trebui să discutați cu un adolescent despre problema
drogurilor?

6
 
În România se observă lipsa educaŃiei adolescenŃilor în ceea ce priveşte efectele
nocive ale consumului de droguri. De asemenea, există nevoia de programe de prevenŃie
care, pe lângă informarea cu caracter medical, să urmărească creşterea stimei de
sine, a asertivităŃii (pentru a rezista la presiunea grupului), formarea abilităŃilor de
comunicare şi de rezolvare de probleme!!!


3. Dezvoltarea fizică şi maturizarea fiziologică

Atât băieȚii cât şi fetele traversează schimbări fiziologice dramatice. Are loc
o creştere explozivă în înălȚime, greutate şi o dezvoltare semnificativă
a musculaturii şi scheletului. Organele reproductive se dezvoltă şi se maturează la
rândul lor. Apar caracterele sexuale secundare. Schimbările fizice şi modificările
bruşte ale înfăȚişării afectează conceptul de sine şi personalitatea. Efectele
unei

maturizări prea rapide sau dimpotrivă prea lente îşi pun amprenta asupra
adolescentului, dar de obicei se "sting" la maturitate.

Impactul psihologic al maturizării sexuale

Fiecare copil sau tânăr are un model intern despre ce e "normal" sau "corect" să i se
întâmple odată cu venirea pubertăȚii, precum şi despre momentul când trebuie să
traverseze toate schimbările fizice pe care le presupune aceasta. Cu cât este mai mare
discrepanȚa dintre ceea ce crede el că ar trebui să i se întâmple şi ce i se
întâmplă în realitate, cu atât impactul psihologic al acestor schimbări este mai mare.
Unul din marile paradoxuri ale adolescenȚei constă în faptul că există o
luptă continuă între dorinȚa de a fi "tu însuȚi / însăȚi", de a-Ți afla propria identitate, şi
dorinȚa de a fi cât mai asemenea prietenilor tăi. Orice ar putea să îl îndepărteze pe
adolescent de grupul său are efecte negative şi din această cauză tinerii sunt adesea
tulburaȚi de o maturizare sexuală prea rapidă sau prea lentă, pe care o cataloghează şi o
resimt drept aberantă.

7
INFO BONUS - Pubertatea la fete
În cazul fetelor, se pare că nu există o dorinŃă prea mare de maturizare înaintea celorlalte fete din grup
/ colectivitate. Fetele care se maturizează sexual mai rapid par să fie mai puŃin sociabile, mai puŃin
expresive, mai introvertite şi timide. De asemenea, sentimentele lor faŃă de menarhă sunt adesea negative.
Foarte adesea ele au o imagine distorsionată a propriului corp şi o stima de sine mai scăzută.
De ce se consideră mai puŃin atractivă o tânără "precoce" din punct de vedere fizic? Întâi, pentru că s-
ar putea ca "rotunjimile" proaspăt dobândite să nu corespundă idealului androgin de frumuseŃe la modă. Apoi,
dincolo de aceste preocupări faŃă de propria imagine corporală, ce pot duce, la extreme, şi la dezvoltarea unor
reacŃii anorectice sau bulimice ale tinerei fete, e posibil ca ea să reacŃioneze la ...neliniştile celorlalŃi faŃă de
propria sa sexualitate. PărinŃii şi profesorii pot să considere că tinerele care au un corp "maturizat" sunt şi active
din punct de vedere sexual, deoarece ele arată "ca şi cum..." De aceea, adulŃii tratează fetele care s-au
maturizat mai rapid într-un mod mult mai restrictiv şi mai dezaprobator, comparativ cu restul fetelor de aceeaşi
vârstă. Chiar şi celelalte adolescente o pot privi într-un mod stereotip, aruncându-i pe umeri o cantitate de
presiuni pe care adesea tânăra nu le mai poate duce.
Chiar dacă diferenȚa de nivel, atât în raport cu băieȚii, cât şi în raport cu celelalte fete, o poate face
pe tânără să se simtă exclusă, s-ar părea că rodul unei asemenea experienȚe este unul benefic pe termen lung
- a face faȚă unor astfel de probleme de timpuriu o poate ajuta să se descurce mult mai bine mai târziu.
Efectele unei maturizări prea rapide sau prea întârziate sunt cu atât mai negative cu cât e o
discrepanȚă mai mare între adolescentă şi colegele sau prietenele ei, şi cu cât ea nu poate vedea avantajele
schimbărilor care i se întâmplă.
Oricum, este greu de generalizat, deoarece efectele psihologice ale momentului maturizării biologice
depind de felul în care şi adolescenta şi cei din jurul său valorizează acest eveniment. AdulȚii pot minimaliza
impactul brutal pe care asemenea schimbări le-ar putea avea asupra tinerelor, pentru a le "uşura" trecerea
prin aceşti ani.
Cel mai dramatic semn de maturizare sexuală a fetelor este menarha - prima menstruaȚie. În medie,
acest lucru se întâmplă în jur de 121/2 ani, cam la doi ani după ce sânii au început să se dezvolte şi uterul a
început să crească.
Deşi în multe culturi acest moment este celebrat ca moment al devenirii întru feminitate, primele
menstruaȚii nu sunt ovulatorii şi de obicei trebuie să treacă aproximativ 12-18 luni până când organismul fetei
este "gata de concepȚie". Oricum, pentru că nu există o regulă în acest sens, şansele ca fata să rămână însărcinată
chiar şi în acest interval "de probă" nu trebuie să fie ignorate. Multe tinere adolescente trăiesc acest moment ca pe
un adevărat prag al trecerii înspre maturitate. Există însă şi numeroase fete care însă au trăiri mult mai negative
legate de menstruaȚie. Pentru multe dintre ele, menstruaȚia este un adevărat "blestem", o sursă apăsătoare de
disconfort psihologic şi fizic. La aceste sentimente contribuie într-o mare măsură şi "folclorul", care consideră că
femeia, în momentul menstruaȚiei, este bântuită de spirite malefice, fiind primejdioasă pentru bărbaȚi şi
pentru plante. În cel mai bun caz, evenimentul poate fi tolerat, dar nu valorizat pozitiv.
Şansele de apariȚie a unei reacȚii negative sunt cu atât mai mari cu cât menarha se instalează
prea devreme sau dimpotrivă prea târziu; de asemenea, lucrurile pot fi înrăutăȚite de lipsa unei pregătiri
corespunzătoare, de accentuarea de către membrii familiei şi de către prieteni a aspectelor negative ale
menstruaȚiei, de prezenȚa reală a unui discomfort fizic, şi nu în ultimul rând, de faptul că tânăra nu este gata
încă să treacă pragul către viaȚa de adult.

8
 Menarha este mai mult decât un eveniment de ordin fizic; este de fapt un simbol concret al
trecerii de la viaȚa de fetiȚă la aceea de femeie. Fetele care au deja menstruaȚie sunt mult
mai conştiente de propria lor feminitate; sunt mult mai interesate de relaȚiile dintre băieȚi şi
fete, şi acordă mult mai multă atenȚie propriului corp şi "ornării" acestuia. De asemenea, par să
aibă şi o personalitate mai conturată.
Din păcate, aspectele negative ale menarhei - discomfortul şi jena neaşteptate care o însoȚesc
- au fost mai accentuate de către societate decât aspectele pozitive. Departe de a fi un
moment de celebrare a intrării în feminitate - cum se întâmplă în alte culturi, unde prima
menstruaȚie este sărbătorită prin cântec şi dans timp de 4 zile de către femeile mai vârstnice şi prin
"stropirea" cu polen a tinerei, ca semn al recunoaşterii fecundităȚii sale de aici înainte - în lumea
noastră menarha este tratată în primul rând ca o criză igienică, care trezeşte anxietăȚi
adesea copleşitoare, legate de nevoia de păstrare a curăȚeniei şi a "mirosului frumos" al tinerei.
Există în prezent un amestec de sentimente ce caracterizează reacȚia faȚă de menstruaȚie.
Cu cât e mai bine pregătită tânăra, cu atât sentimentele sale vor fi mai pozitive - optimiste! - iar
suferinȚa mai diminuată. Din păcate, totuşi, un număr prea mare de adolescente nu au parte
de informaȚie suficientă - sau corectă! - şi de aceea păstrează amintiri extrem de neplăcute
despre prima menstruaȚie: de la teama cumplită că vor muri pentru că sângerează la o ruşine
teribilă, care le face să nu mai dorească să iasă din casă. Mai ales dacă menarha vine prea devreme,
e un eveniment mai bulversant, poate pentru că nu a fost timp destul pentru a pregăti acest moment
sau doar pentru că tânăra se simte luând-o înaintea prietenelor sale.
Cum se poate totuşi ca această experienȚă să devină una pozitivă?
În primul rând este nevoie de informaȚie şi mai ales de informaȚie corectă - nu prea tehnică
şi nici impersonală. Fetele au nevoie să li se ofere explicaȚii legate de propriul corp, de
părȚile acestuia şi de procesele pe care le vor traversa şi la care se pot aştepta. InformaȚia trebuie
să fie suficientă pentru a le ajuta să înȚeleagă că menstruaȚia e un fenomen universal care
caracterizează viaȚa femeilor şi care e diferit de o rănire sau o boală!!!
Care ar fi momentul în care părinȚii pot să poarte o astfel de discuȚie? Se consideră că o pot
face liniştiȚi de îndată ce fetei a început să i se dezvolte pieptul şi i-a apărut părul pubian. În primul
rând ei trebuie să ia menstruaȚia drept un lucru firesc, să nu treacă la supraprotecȚie şi să o asigure
şi pe fiica lor că va fi în stare să îşi continue activităȚile de până atunci: sporturi, înot, baie. E ideal
dacă pot încuraja întrebările din partea fetei.

9
 Temă de reflecŃie nr. 3
EnumeraŃi factorii care ar putea contribui la apariŃia unor efecte negative
la nivel psihologic în cazul unor adolescente care au o maturizare
sexuală mai rapidă.

INFO BONUS - Pubertatea la băieȚi

Creşterea explozivă - mai întâi în greutate, apoi în înălȚime, şi în fine în forȚă fizică -
reprezintă primul semn evident al intrării în pubertate, chiar dacă unele modificări hormonale
preced acest moment.
Pe lânga explozia în creştere, un alt set de schimbări vine să marcheze transformarea
băieȚilor în tineri bărbaȚi. Creşterea testiculelor, alungirea penisului, lărgirea sacului scrotal vor
duce, către sfârşitul pubertăȚii, la maturizarea organelor sexuale masculine, astfel
încât reproducerea devine posibilă. Indicatorul capacităȚii reproductive este ejacularea -
descărcarea de lichid seminal care conȚine spermă, în jurul vârstei de 13 ani. La aceste
modificări vin să se adauge şi caracterele sexuale masculine secundare.
Nevoia şi dorinȚa de a avea experienȚe sexuale este clar legată de modificările hormonale
care apar în pubertate. De obicei, interesul băieȚilor pentru experienȚe sexuale urmează
îndeaproape momentul primei ejaculări, în vreme ce la fete perioada de latenȚă este mai lungă.
De aici şi problema - cel mai adesea supralicitată şi prezentată exagerat - a fetelor care sunt
"hăituite" în adolescenȚă de nevoile sexuale "fără astâmpăr" ale băieȚilor.
Pe de altă parte, prezenȚa dorinȚei sexuale face ca un procent foarte mare de
băieȚi adolescenȚi (după unele statistici în jur de 80%) să recurgă la masturbaȚie. Acest
comportament este însă de obicei însoȚit de un sentiment de vină, iar dacă nu, de ruşine, de
ideea că eşti prost sau anormal. De obicei, aceste sentimente negative dispar odată cu trecerea
timpului, iar masturbaȚia tinde să fie practicată doar atunci când este singura formă de
exprimare sexuală disponibilă.
Schimbările fizice din pubertate au un impact puternic asupra funcȚionării psihologice a
adolescentului, a comportamentului său şi a relaȚiilor cu ceilalȚi. De fapt, un număr important
din schimbările fizice pe care le suferă un adolescent sunt asociate mai strâns cu statutul său la

1
vârsta pubertăȚii, decât vârsta sa cronologică sau nivelul de dezvoltare cognitivă. Efectele sunt
mediate şi de momentul în care apare pubertatea - dacă este prea devreme, "în grafic", sau prea
târziu, comparativ cu majoritatea colegilor sau prietenilor băiatului.
Un aspect al dezvoltării în adolescenȚă care este puternic afectat de pubertate şi
de momentul în care se "declanşează" aceasta este imaginea corporală. BăieȚii care sunt din
punct de vedere fizic mai maturi tind să aibă o imagine mult mai pozitivă a propriului corp şi sunt
în general "cotaȚi" drept mult mai atractivi decât cei "rămaşi în urmă".
Tocmai din acest motiv, preocuparea pentru propria imagine este mai acută decât orice
altceva - chiar şi la băieȚi. Cei mai mulȚi se privesc în oglindă şi nu le convine ce văd acolo. Ar
dori să fie mai înalȚi, să aibă umeri mai laȚi şi o siluetă mai atletică. De asemenea, sunt
îngrijoraȚi în legătură cu faȚa lor acneică - o problemă pentru două treimi dintre băieȚi -
sunt distruşi pentru că părul le este prea gras, datorită efectelor glandelor sebacee, sau sunt foarte
preocupaȚi de mirosul pe care îl degajă şi încearcă să îl camufleze prin folosirea, adesea
exagerată, a deodorantelor. Preocuparea pentru propriul aspect fizic nu este un semn de vanitate,
ci o recunoaştere a rolului pe care atracȚia fizică îl joacă în câştigarea admiraȚiei sexului
opus. În plus, există o legătură foarte strânsă între felul în care adolescentul îşi evaluează
propriul corp şi felul în care se gândeşte pe sine; pentru el, a arăta "îngrozitor" sau a te simȚi
evaluat de ceilalȚi drept cineva care arată "îngrozitor" este totuna cu a te simȚi
"îngrozitor". Iar acest sentiment poate fi întărit şi de faptul că tinerii care nu sunt atrăgători din
punct de vedere fizic tind să aibă mai puȚini prieteni decât majoritatea adolescenȚilor.
Spre deosebire de fete, în cazul băieȚilor problemele încep să apară atunci când întârzie
momentul maturizării fizice, considerată drept "semn" al maturizării sexuale. BăieȚii "rămaşi în
urmă" se simt respinşi şi izolaȚi, în primul rând de fete, apoi de către ceilalȚi băieȚi din clasă sau
din grup, şi sunt forȚaȚi să îndure chiar dispreȚul celor care nu demult erau la rândul lor
....imaturi! S-ar părea că băieȚii care se maturizează mai târziu sunt mai puȚin relaxaȚi,
mai neliniştiȚi, vorbesc mai mult decât cei mai "precoce"; sunt mai dependenȚi, agresivi şi
nesiguri; se răzvrătesc mai mult împotriva părinȚilor; nu au succes la fete şi nici nu sunt aleşi
ca lideri ai băieȚilor. Ei sunt mai creativi, mai flexibili, îşi folosesc mai mult imaginaȚia în joc,
calităȚi care în general nu sunt apreciate la adolescenȚi. Unele studii indică şi apariȚia unor
probleme mai grave - de pildă, delincvenȚa juvenilă.
Studiile făcute au demonstrat că deşi decalajul fizic se reduce destul de repede, efectele
asupra personalităȚii sunt de lungă durată. Cei care, ca şi adolescenȚi, au trăit asemenea
sentimente de inferioritate sunt mult mai predispuşi la 33 sau chiar chiar 38 ani să trăiască
sentimente similare, de inferioritate şi respingere. Ei par să deȚină mai puȚine funcȚii de
conducere la locul de muncă sau în organizaȚii sociale, au mai puȚină responsibilitate, sunt mai
puȚin dominanȚi. Totuşi, există şi câteva caracteristici prin care îi întrec pe ceilalȚi: au mai mult
umor şi o viziune mai "democratică" asupra vieȚii. Mai ales în contextul eliberării
de tradiȚionalele roluri de sex, asemenea bărbaȚi par a fi mult mai adaptaȚi!
BineînȚeles, nu toȚi băieȚii care au "rămas în urmă" la vârsta pubertăȚii trăiesc sentimente
de inferioritate. Unii dintre ei găsesc "portiȚe" pentru a excela, folosindu-şi mintea şi talentul.
PerformanȚele lor şcolare sau realizarea în muzică şi arte plastice îi ajută să depăşească mult
mai uşor dificultăȚile legate de propriul lor corp, care îi trădează tocmai atunci când ar avea mai
mare nevoie de el.
Pe de altă parte, în ziua de azi este mult mai uşor pentru aceşti băieȚi decât era cu decenii
în urmă. Deoarece tinerele fete au o mai mare libertate decât li se acorda înainte, băieȚii pot să îşi
aleagă primele prietene dintre fete mai mici decât ei, ceea ce face ca sentimentul de izolare să fie
mai puȚin pronunȚat.
De asemenea, fiecare adolescent îşi trăieşte experienȚele într-un anumit mediu,
care modelează răsunetul evenimentelor asupra sa. "Puterea muşchilor", maturitatea fizică pare a
fi mult mai apreciată în medii mai dezavatajate socioeconomic şi cultural. Pe de altă parte,
realizarea şcolară sau vocaȚională par mai adesea rezervate celor care au condiȚii propice pentru
asta. De aceea, impactul va fi diferit pentru fiecare adolescent şi în funcȚie de mediul din care
provine. Cu alte cuvinte, nevoile fiecărui adolescent sunt speciale.
Cantitatea de probleme cu care sunt încărcaȚi băieȚii adolescenȚi pare a o depăşi pe cea
care le este rezervată fetelor. Pentru băieȚi, schimbările fizice aduse de pubertate sunt
mai agresive. BăieȚii sunt mai invadaȚi de acneea juvenilă decât fetele; de asemenea,
vocea lor suferă oscilaȚii mult mai pronunȚate, care îi fac adesea să fie Ținta ridiculizărilor
celorlalȚi.
Dezvoltarea sexuală poate crea probleme chiar mai serioase decât dezvoltarea fizică.
MulȚi băieȚi sunt îngrijoraȚi ca nu cumva să se producă o erecȚie vizibilă într-un moment
stânjenitor - de exemplu, atunci când dansează cu o fată sau când sunt în faȚa clasei şi,
de exemplu, au de recitat ceva. Sentimentul de vină legat de masturbaȚie este de
asemenea pronunȚat. O sumedenie de probleme apar în mintea băieȚilor şi în legătură cu
mărimea
organelor sexuale. MulŃi băieŃi sunt "torturaŃi" de ideea că penisul lor este prea mic, pe când alŃii
sunt îngrjoraŃi de mărimea "imensă" a testiculelor şi a penisului lor. Asemenea nelinişti nu sunt
dezbătute cu nimeni, sau, în cel mai bun caz, sunt mărturisite doar unor tovarăşi de vârstă
atoateştiutori, care adesea cunosc doar folclorul legat de sex. De aceea, există riscul ca asemenea
nelinişti să ducă la adevărate simptome nevrotice, chinuitoare ca intensitate şi durată. Deoarece
băieŃii trăiesc mai multe probleme legate de schimbările biologice decât fetele, şi semnele
de tulburări emoŃionale par a fi mai frecvente în cazul lor. DificultăŃile în relaŃiile cu părinŃii
şi profesorii sunt de asemenea mai des întâlnite. Chiar rata accidentelor mortale, a actelor
violente, a sinuciderilor este de trei ori mai mare la băieŃi decât la fete. De aceea
atitudinea corectă a adulŃilor ar trebui să fie una de apropierea mult mai autentică, şi nu
neglijarea sau ridiculizarea problemelor acestei vârste.

Temă de reflecŃie nr. 4

Spre deosebire de cazul adolescentelor, maturizarea precoce a băieŃilor
duce la apariŃia unei mai mari satisfacŃii decăt la băieŃii mai puŃini
maturizaŃi. Care credeŃi că este impactul factorului cultural în explicarea
acestei situaŃii?

Sarcina în adolescenŃă
 10 % dintre fetele care nu au împlinit încă 18 – si cel mai adesea chiar 16 – ani ramân
însărcinate anual. O mare parte dintre ele decid sa pastreze copilul. Un procent cam de
 13% sufera un avort spontan. Restul apeleaza la avortul provocat, mai mult sau mai
putin septic.
 40% din fetele care au azi 14 ani vor ramane gravide cel putin o data inainte de a implini
20 ani.
Daca se decid sa pastreze copilul există o serie de riscuri crescute pentru copil :
 riscurile fizice: suferinta la nastere, probleme neurologice de doua ori mai numeroase,
riscul de mortalitate in primul an de viata de doua ori mai ridicat.
Nu neaparat varsta in sine pune in pericol viata copilului, daca nu si pe a mamei, ci faptul ca cel
mai adesea mamele provin din medii dezavantajate, in care nu li se poate asigura o nutritie
adecvata
 riscuri psihice: foarte adesea copii abuzati, pentru ca mamele trec printr-un stres extrem,
caruia nu pot sa ii faca fata. Lipsa unui mediu familial stabil ii face sa fie si hiperactivi,
adesea agresivi. Ajunsi la varsta scolara, foarte multi vor avea performante scazute, daca
nu vor ajunge chiar la abandon scolar
Adolescentele care recurg la avort o fac cel mai adesea in "ultima secunda", cand deja
interventia presupune un risc crescut, la limita primelor trei luni de sarcina. Si aceasta pentru ca
cel mai adesea nu constientizeaza macar faptul ca sunt insarcinate.
De ce exista o rata atat de mare a sarcinii in randul tinerelor de 13, 14, 15, 16 ani?
 82% dintre adolescentele care au avut relatii sexuale, dar nu au utilizat nici o metoda
contraceptiva, nu si-au pus problema sarcinii.
 70% dintre adolescente dezaproba planificarea sexului.
 Daca totusi folosesc metode contraceptive, 45% dintre fete nu sunt «atente » atunci cand
le utilizeaza.
Cu toate acestea 62% dintre adolescentele care nu au folosit niciodata metode contraceptive
raman insarcinate. 1 din 5 fete ramane insarcinata in prima luna de viata sexuala; jumatate din
sarcinile acestei varste sunt "dobandite" in primele sase luni.
Motive pentru care adolescentele nu folosesc metode contraceptive:
 convingeri morale sau religioase
 ignoranta
 ratiuni de sanatate
 cognitii "riscante":
- sexul nu trebuie planificat, ci trebuie sa fie ceva spontan
- metodele contraceptive pot fi nesigure
- nu poti ramane insarcinata "prima oara"
- nu poti ramane insarcinata daca actul sexual are loc in anumite pozitii – de exemplu in picioare
- trebuie sa ai 17 ani pentru ca sa ramai insarcinata
- sexul controlat este mai putin romantic
- sexul nepremeditat si necontrolat este acceptabil, dar cel planificat e doar pentru "fetele rele"
 4. Dezvoltarea cognitivă
 MulȚi adolescenȚi ating stadiul piagetian al operaȚiilor formale, caracterizat prin
capacitatea de gândire abstractă. AdolescenȚii pot face raȚionamente ipotetico- deductive,
pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme şi pot testa ipoteze.

 Deşi a fost depăşit egocentrimul specific copilului mai mic, adolescentul manifestă totuşi
anumite tendinȚe egocentrice, care se manifestă în relaȚiile cu autoritatea, în centrarea
excesivă pe sine, în conştientizarea foarte "acută" a propriei persoane.

A. TranziȚii cognitive care au loc în adolescenȚă

 OPERAREA ASUPRA POSIBILULUI - ceea ce este real nu reprezintă decât un subset din ceea ce
este posibil, ceea ce reprezinȚi tu este doar o posibilitate desprinsă din tot ceea ce ai putea să fii.
Această deschidere a lumilor posibile face ca să sufere importante modificări capacitatea de a
contraargumenta, care se foloseşte acum de teze mult mai solide. În acelaşi timp, ideile celorlalȚi nu
mai sunt luate "de-a gata", fără a pune în discuȚie importanȚa lor, ci sunt luate în calcul şi idei
alternative care pot fi la fel de importante. Capătă o mult mai mare "savoare" jocul de-a "avocatul
diavolului".
Această capacitate de gândire ipotetică le permite adolescenȚilor şi să înȚeleagă logica din "spatele"
argumentelor celuialt, chiar dacă nu sunt de acord cu concluziile acestuia. În plus, adolescenȚii pot în
acest fel să gândească şi cu un pas înainte faȚă de "adversar", să îşi planifice viitoarea mişcare şi să
prevadă consecinȚele alegerii uneia sau a alteia dintre alternative.
 GÂNDIREA ABSTRACTĂ
Capacitatea de a raȚiona logic asupra unor probleme abstracte deschide calea către operarea
asupra unor probleme de ordin social sau ideologic.
Sunt "disponibile" poantele, proverbele, metaforele şi analogiile.
 METACOGNIłIA
AdolescenȚii au capacitatea de a realiza un management mult mai eficient al propriei lor gândiri.
De asemenea sunt capabili să explice şi celorlalȚi cum anume funcȚionează cognitiv, care sunt
procesele pe care le folosesc.Tot în repertoriul lor intră acum o mai mare capacitate de introspecȚie, de
conştientizare de sine şi de intelectualizare.
Tot acest instrumentar foarte puternic de raȚionare s-ar părea că depăşeşte volumul de cunoştinȚe
disponibile pe care îl au. Aceasta ar putea fi una din cauzele dificultăȚilor de adaptare pe care le
trăiesc. Mai recent, se consideră că problemele adolescenȚilor vizează doar înȚelegerea socială şi nu
funcȚionarea cognitivă în general.

Temă de reflecŃie nr. 5

Care este impactul dezvoltării metacogniŃiei asupra performanŃelor
şcolare ale adolescentului?
 MULTIDIMENSIONALITATEA
Sunt capabili să analizeze problemele din mai multe unghiuri – sarcasmul lor de multe ori îşi are
originile aici.
De asemenea se pot descrie pe ei înşişi şi pe ceilalȚi în termeni mult mai diferenȚiaȚi (sunt şi timid, şi
expansiv).
 RELATIVISMUL
Chestionează afirmaȚiile celorlalȚi şi sunt mai puȚin dispuşi să accepte fapte sau adevăruri
absolute. Acest lucru este adesea exasperant pentru părinȚi, care încep să se întrebe dacă nu
cumva copilul lor interoghează totul doar de dragul interogării.
Valorile personale sunt şi ele puse sub semnul întrebării, până la un scepticism "de limită" –
care spune că nimic nu este sigur, şi nici o cunoştinȚă nu este adevărată la modul absolut, şi deci "de
încredere". Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea, spune Elkind (1970,
1977), pentru întâia oară, a ipocriziei. PărinȚii sunt detronaȚi, nemaifiind "buni" şi atotcunoscători
la modul absolut, ci doar simpli muritori… Contrastele percepute acut dintre ceea ce există în
realitate şi ceea ce ar fi trebuit să fie, dintre ideal şi real, fac ca să se reverse foarte mult criticism
împotriva "sistemului", a instituȚiilor şi a părinȚilor. SancȚiunile sunt aplicate cu mult "spirit", la
modul satiric; ironizarea celorlalȚi este o armă des utilizată, înȚelesurile duble sunt speculate în
conversaȚie, iar o voluptate nouă este "gustată" prin abordarea subiectelor interzise… Deziluzia
provocată de realitate îi motivează să îşi construiască propriile modele (ficȚionale) despre cum ar trebui
să funcȚioneze lumea – viziune exagerat de optimistă şi idealistă.
Dar prinşi în jocul condamnării ipocriziei care îi înconjoară, adolescenȚii "tipici" nu sunt în stare să
îşi recunoască propria ipocrizie din comportament. Deşi sunt în stare să gândească abstract,
majoritatea nu au experienȚa necesară pentru a-şi pune în practică propriile principii.

 EGOCENTRISMUL
Dacă din multe puncte de vedere egocentrismul stadiului operaȚilor concrete a fost depăşit,
se pare că adolescentul rămâne totuşi egocentric. Presupune că toată lumea este preocupată de propriile
gânduri şi comportamente aşa cum este el. De aici sentimentul că se află pe o scenă unde îi sunt
expuse sentimentele înaintea unei audienȚe imaginare. Ca urmare, apare o exagerată conştiinȚă a
propriei persoane.
Ca reacȚie de apărare în faȚa acestui fapt, mulȚi adolescenȚi se retrag în sine, îşi ascund
sentimentele şi preferă să fie singuri. Pornind de la prezumȚia de "vinovăȚie" a tuturor celorlalȚi, consideră
că toȚi ceilalȚi sunt la fel de critici ca ei înşişi şi le "permit" acestora să le scadă stima de sine aproape instantaneu. "Toata lumea
isi va da seama ca blugii astia sunt prea scurti!"
AdolescenȚa este şi un timp al convingerii în propria "istorie", sau "poveste" personală. Convingerea în propria
unicitate şi în caracterul "special" al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea.
 "Sunt singura persoană care a fost vreodată îndrăgostită aşa!"
  "Tată, tu nu poȚi să înȚelegi ce simt"
 "Chiar crezi că ai trăit ceva asemănător vreodată?"
Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate înȚelege sentimentele deoarece ei sunt unici.
Similaritea dintre propriile trăiri şi cele ale altora este opacă pentru ei.

Aceste distorsiuni se reflectă şi în faptul că doza de iluzii pozitive este mult mai mare
– nu se poate întâmpla nimic rău, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Atât abuzul de
substanȚe cât şi ignorarea măsurilor contraceptive reflectă aceste convingeri.

Temă de reflecŃie nr. 6

Care este diferenŃa dintre egocentrismul din stadiul preoperaŃional şi cel
din perioada adolescenŃei?

 PSEUDOPROSTIA
Examinarea multiplelor faȚete ale unei probleme şi luarea în calcul a tuturor posibilităȚilor
determină adesea amânarea până la blocare a deciziei. AdolescenȚii devin experȚi şi în identificarea
unor motive ale acȚiunilor celorlalȚi acolo unde acestea de fapt nu există.
Deoarece stadiul operaȚiilor formale în care se află le permite să considere simultan variante
alternative, adesea procedurile de raȚionare sunt excesiv de complicate chiar şi în cazul problemelor
simple. Lipsa unor euristici care să permită evaluarea alternativelor duce la aceste "raȚionamente
excesive", care au ca şi consecinȚă indecizia sau anularea acȚiunii.
Deşi interpretarea adulȚilor este aceea că au de-a face cu un adolescent obraznic sau stupid, din
punct de vedere psihologic se consideră că este vorba de un "dezechilibru cognitiv" - abilităȚi cognitive
care depăşesc temporar baza de cunoştinȚe, deci experienȚa adolescentului.

Temă de reflecŃie nr. 7

Prin ce se caracterizează pseudoprostia la adolescenŃi?

B. Dezvoltarea cognitivă şi gândirea formală

Moshman (1998), referindu-se la sfera cognitivă a adolescenȚilor, distinge între:
1. InferenȚe – apar automat, inconştient, constând în generarea unor cogniȚii noi
din altele preexistente.
2. Gândire inferenȚială – se referă la coordonarea conştientă a inferenȚelor în
vederea obȚinerii unui scop precis; modificările semnificative apărute în
adolescenȚă şi preadolescenȚă vizează:
a. luarea deciziilor;
 b. rezolvarea de probleme;
c. planificarea;
d. testarea ipotezelor.
3. RaȚionamentul – se achiziȚionează raȚionamentul deductiv;
Silogismul = deducerea unei concluzii din două premise care au un element comun.
Apar progrese în reprezentarea mentală a premiselor, combinarea euristică a acestora, asertarea unei
mulȚimi de concluzii sub forma experimentelor mentale şi testarea concluziilor alegându-se
varianta cea mai corectă din punct de vedere logic;

6. Dezvoltarea socială şi dezvoltarea personalităȚii

 Una din sarcinile majore ale adolescenȚei o reprezintă formarea unei identităȚi
personale, înȚelegerea propriei persoane drept o entitate distinctă de toȚi ceilalȚi, dar în
acelaşi timp coerentă şi integrată transsituaȚional.

 Centrarea pe propria persoană, legată de modificările fizice care au loc în pubertate şi de

descoperirea identităȚii, poate pendula între narcisism şi ură pentru propria persoană /
autodepreciere. Dacă există o discrepanȚă prea mare între conceptul de sine şi sinele
ideal, pot uşor apare anxietatea şi hipersensibilitatea.

Temă de reflecŃie nr. 8

Stadiile timpuri ale adolescenŃei se caracterizează printr-o scădere
drastică a stimei de sine şi se pare că este mult mai marcată în cazul
fetelor. Cum credeŃi că se explică acest lucru?

AnxietăȚile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare:

 Izolare emoȚională, care duce la pasivitate, apatie, cinism,
scăderea nivelului de aspiraȚii;
 Negarea realităȚii, cu retragerea din orice competiȚie, "îmbolnăvirea"
în perioade de examene, perioade de indecizie şi de refuz al problemelor
stresante;
 Fantasmare, vise cu ochii deschişi, pentru a compensa realitatea sau
dimpotrivă pentru a "suferi" ca un veritabil erou neînȚeles, o victimă
a propriului curaj;
 RaȚionalizare, de tipul "strugurilor prea acri".
RelaȚiile cu părinȚii încă joacă un rol foarte important în dezvoltarea
adolescenȚilor.
Info Bonus: RelaȚia adolescenȚi-părinȚi dincolo de mituri

frecvent întâlnit mit referitor la În lipsa unei comunicări deschise a acestor

relaȚiile dintre părinȚi şi copiii
lor adolescenȚi este că aceştia
nu se pot înȚelege.
Numeroase studii arată însă că
relaȚiile din cadrul familiei sunt
mai armonioase decât apar ele
în "folclor" şi că adolescenȚii
caută de fapt aprobarea
părinȚilor.
ea care apare o dată cu intrarea
copilului în adolescenȚă este
prezentă de ambele părȚi ale
relaȚiei. AdolescenȚii simt
tensiunea între dorinȚa de a se
separa de părinȚi şi înȚelegerea
faptului că încă depind foarte
mult de aceştia.de partea
"opusă", părinȚii resimt şi ei
ambivalenȚa dintre dorinȚa de a-
şi vedea copiii independenȚi şi
aceea de a-i Ține totuşi cât mai
mult dependenȚi de ei.
Modalitate de abordare
negativă din partea
părinŃilor
creşte creşte
Modalitate de abordare
negativă din partea
adolescenŃilor
Transfer
Modalitate de abordare negativă a
problemelor în relaŃii viitoare
(de ex. cu partenerul)
stări contradictorii este firesc să apară
conflictele. Dacă modul de abordare a
problemelor de către părinȚi este unul
negativ (negative affect), adică implică
ostilitate, constrângeri nejustificate, acte
agresive, adolescentul va învăȚa acest
model de rezolvare de probleme şi îl va
aplica în viitor şi în alte situaȚii.
Kim, Conger, Lorenz, Elder (2001) arată
că înteȚirea conflictelor din familiile cu
copii adolescenȚi se datorează
reciprocităȚii dintre modalităȚile negative
de abordare a problemelor de către cei
implicaȚi. Ei explică, după o analiză atentă
a 451 de familii, faptul că comportamentul
negativ al părinȚilor creşte probabilitatea
comportamentului negativ al copilului care
la rândul lui accentuează conflictul iniȚial.
Acesta este menȚinut aşadar datorită
reciprocităȚii interacȚiunii şi nu atât
datorită comportamentelor luate separat
(respectiv, comportamentul ostentativ al
adolescenȚilor şi interdicȚiile părinȚilor).
În acelaşi studiu, autorii (Kim, Conger,
Lorenz, & Elder Jr., 2001) arată că acest
model de rezolvare de probleme este
transferat ulterior de către tânăr/ă (fostul
adolescent) în relaȚia de cuplu, ceea ce
"ameninȚă" stabilitatea şi calitatea relaȚiei.

În consecinȚă, am putea urma câteva sugestii pentru a evita conflictele acute şi modelele inadecvate oferite
adolescenȚilor:
 exprimarea deschisă a emoȚiilor
 evitarea etichetelor şi a blamării
 descoperirea împreună a unor strategii rezolutive eficiente în situaȚiile conflictuale
 conştientizarea faptului că orice relaȚie implică şi apariȚia unor conflicte
 considerarea adolescentului ca partener egal în discuȚii
 oferirea gradată a independenȚei
 protejarea lor de erorile datorate lipsei de experienȚă
 încrederea în capacitatea lor de a face faȚă riscurilor
 discutarea oricăror teme care îi frământă
 ascultarea Ți luarea în considerare a argumentelor lor
 explicarea motivelor din spatele unei decizii referitoare la ei
 evidenȚierea şi recompensarea comportamentelor dezirabile
 Prieteniile devin mult mai intime; se dezvoltă relaȚii apropiate şi cu persoane de sex opus.
 Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice, şi în cazuri extreme duc la acte antisociale.
 Temă de reflecŃie nr. 9
CredeŃi că adolescenŃii continuă să se consulte cu părinŃii în anumite
probleme, chiar dacă prietenii sunt foarte importanŃi în această perioadă?
ArgumentaŃi răspunsul dumneavoastră.

Un studiu recent (Hamm, 2000) abordează criteriile de selecȚie a prietenilor

de către adolescenȚi americani de origine africană, asiatică şi europeană. Se pare că
alegerea prietenilor se face în primul rând după criteriul consumului (comun) de
substanȚe (alcool, tutun, droguri), pe locul doi fiind orientarea academică şi abia pe locul
trei identitatea etnică. Dintre toate cele trei subgrupuri studiate, cel al tinerilor de origine
africană par a opta cel mai pentru prieteni de identitate etnică similară.
Similaritatea însă nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. AdolescenȚii nu aleg în
mod necesar să fie alături de cei care au orientări identice cu ale lor, ceea ce implică o
recunoaştere sporită a diversităȚii pe care o presupune această vârstă.

 Sexualitatea influenȚează masiv dezvoltarea identităȚii adolescenȚilor.

Către sfârşitul adolescenȚei se consideră că opȚiunile sexuale sunt
deja clarificate şi stabile. Nu există însă o regulă generală în această
privinȚă.

Identitatea sexuală nu este pe deplin asumată şi urmată cu consecvenȚă în

adolescenȚa târzie, după cum rezultă din datele unui studiu longitudinal efectuat de
Diamond (2000) pe un grup feminin minoritar (non-heterosexual) cu vârste cuprinse între
16 şi 23 ani. Din cele raportate rezultă că jumătate din subiecȚi şi-au schimbat identitatea
sexuală de mai multe ori. Şi comportamentul sexual manifest a contrazis orientarea
subiecȚilor, un sfert dintre lesbiene având contact sexual cu bărbaȚi. Studiul
sugerează faptul că identitatea sexuală şi comporamentul sexual prezintă o mult mai mare
fluiditate, cel puȚin la femei, chiar dacă sentimentele de atracȚie sexuală par să aibă o
constanȚă mai mare.

 "Încărcătura" emoȚională a vârstei poate duce la la stări anxioase şi

depresive, concretizate într-o incidenȚă crescută a
tulburărilor comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a
tentativelor suicidare.
 Rezumat

AdolescenŃa este o perioadă caracterizată prin probleme specifice, care trebuie rezolvate
pentru a putea face saltul la viaŃa adultă – independenŃa faŃă de părinŃi, adaptarea
la propria maturizare sexuală, dobândirea identităŃii personale. Există trei etape, mai
mult sau mai puŃin convenŃional delimitate, ale adolescenŃei – pubertatea, adolescenŃa de
mijloc şi adolescenŃa târzie. Nu toŃi adolescenŃii răspund în mod "tipic" la solicitările
aceastei vârste, dovadă incidenŃa crescută a comportamentelor problematice
(refuzul şcolar, consumul de substanŃe, suicidul, sarcina). Există modificări fizice
marcante, dintre care maturizarea sexuală are un masiv impact asupra adolescentului. Din
punct de vedere cognitiv există o serie de particularităŃi – operarea
asupra posibilului, multidimensionalitatea, relativismul, egocentrismul, gândirea
abstractă, pseudoprostia, metacogniŃia. Dezvoltarea personalităŃii este marcată de
căutarea propriei identităŃi. Din punct de vedere social relaŃiile cu prietenii sunt
esenŃiale, dar cele cu părinŃii sunt încă la fel de importante şi nu presupun în mod necesar
conflicte.

ExerciȚii de autoevaluare
Egocentrismul în perioada adolescenȚei se referă în principal la:
a. IndiferenȚă faȚă de sentimentele celor din jur.
b. Convingerea în propria unicitate şi în caracterul "special" al propriei "istorii" de viaȚă.
c. Inabilitatea de a înȚelege că ceilalȚi pot avea o reprezentare diferită a realităȚii.
d. PerseverenȚa în realizarea propriilor idealuri.
e. Centrarea excesivă pe propriile gânduri şi sentimente.

Răspunsuri corecte: b, e.