Sunteți pe pagina 1din 2

Bucuraţi

Bucuraţi--vă!
„Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.” (Romani 12, 12)
Parohia „Înălţarea Domnului”
Str. Grădiniţei 1, Paşcani, jud. Iaşi
Anul II (2021) ⦁ Nr. 12 (17) ⦁ 4 Aprilie
inaltareadomnului.pascani@gmail.com
Preot Pavel Postolachi 0745 644 256 Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Înălţarea Domnului” Paşcani, Protopopiatul Paşcani
Preot Marius Tabarcea 0745 776 456


Calea spre mântuire
Să-L urmăm pe Hristos!
Fericitul Augustin | sec. V d.Hr.

Ridică-ți crucea și urmează-i Domnului! Nu este al-


tă cale de a-I urma Domnului, decât prin purtarea DUMINICA
ei, căci cum poți să-I urmezi, dacă tu nu ești al Lui?”
3
DIN POST
Postul Mare, urcuş spre Înviere
îngerii, însoţire cu Dumnezeu, paznic al
Ziua Crucii - Zi de Cruce pentru gândurilor, împreună lucrătoare a deo-
sebirii duhurilor, maică a tuturor bună-
noi şi pentru lume tăţilor, întărire a postului, frâu al limbii
ȝi stavilă a lăcomiei pântecelui, maică a
rugăciunii ȝi a cititului, înfrânare a auzu-
Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei lui, a limbii ȝi a văzului, înduplecare a
lui Dumnezeu, dătătoare de cuget ne-

„A nului
lua Crucea” este chemarea Dom-
Hristos în această zi ȝi în
în Sfântul Potir, adică în mâna lui Dum-
nezeu. Prescura ȝi vinul, dimpreună cu
schimbător ȝi ocrotire a celor care stau
în chiliile lor, aȝteptare a lui Dumnzeu zi
toate zilele. viaţa credincioȝilor din ele devin Trupul ȝi noapte, rostire cu psalmistul: „gata

1 A lua Crucea înseamnă a prelungi în


viaţa noastră taina Răstignirii Domnu-
lui Hristos. Cum se împlineȝte aceasta?
ȝi Sângele Domnului. Preotul se împărtă-
ȝeȝte cu Acestea. În inima, mintea, cuge-
tul, rărunchii ȝi sufletul său sunt prezenţi
este inima mea, Dumnezeule, gata este
inima mea” (Psalmul 107, 1), purtare a
jugului celui uȝor ȝi a poverii celei uȝoa-
Prin credinţa că Dumnezeu nu pără- toţi credincioȝii. Prin mijlocirea aceluiaȝi re, aȝteptare a lui Hristos, făclie nestin-
seȝte făptura Sa. Trup-Biserica lui Hristos, harul dumneze- să, liman neînviforat, alungare a neruȝi-
Prin nădejdea că ȝi în iadul epidemiei iesc ajunge în fiecare mădular. nării, izgonire a îndrăznelii obraznice,
actuale, Hristos coboară, ia de mână, Credinciosul acasă îȝi transformă locu- transformarea râsului în suspin, închi-
tămăduieȝte ȝi mântuieȝte. inţa în Biserică: candelă, icoane, metanii, soare a patimilor, maică a evlaviei, loc
Prin dragostea faţă de aproapele, psaltire, acatiste, paraclise, legătură me- al lui Hristos care rodeȝte roade bune.
arătându-se prin aceasta, durerea faţă de
durerea semenului
dia cu biserica. Mai presus de toate, nă-
dejde că Dumnezeu nu ne părăseȝte ȝi ne 5 A lua Crucea înseamnă a accepta cu
îngăduinţă și dragoste slăbiciunile și

2 A lua Crucea înseamnă a prelungi


smerenia lui Hristos în viaţa noastră.
Cum se împlineȝte aceasta?
vom întoarce cât mai curând în bisericile
noastre.
Preotul va înţelege cât de vitală este
neputințele celui de lângă tine, soţ, so-
ţie, copii, bunici etc.
Purtător de Cruce te numeȝti atunci
Prin atitudinea smerită în orice situa- prezenţa credincioȝilor alături de el. Cre- când te lupţi să-l înţelegi, să-l ierţi pe
ţie. Smerenia este singura forţă care bi- dincioȝii vor avea dor de preotul lor. Ce celălalt în neputinţa lui, să-i dai întâieta-
ruieȝte. Smerenia nu exclude fermitatea, minunată familie! te, să te smereȝti în faţa lui și, mai ales,
tonul categoric ȝi mărturisirea Adevăru-
lui.
Prin tăierea voii noastre ȝi rămânerea
4 A lua Crucea înseamnă a înţelege
taina isihiei din propria locuinţă. Ce
înseamnă aceasta?
să-l cuprinzi în dragostea ta.
„Ȝi acum rămân acestea trei: credin-
ţa, nădejdea ȝi dragostea. Iar mai mare
în ascultare faţă de Biserică, avem încre- „Opreȝte-te ȝi cunoaȝte că Eu sunt dintre acestea este dragostea” (I Corin-
dinţarea că Dumnezeu ne luminează Dumnezeu” (Psalmul 45, 11), zice psalmis- teni 13, 13).
pentru a lua cele mai potrivite hotărâri. tul; „Linisteȝte-te ȝi cunoaȝte că Eu sunt Rămâne dragostea Crucii arătată în

3 A lua Crucea înseamnă a înţelege


taina despărţirii fizice între preot ȝi
enoriaȝii săi. Ce înseamnă aceasta?
Dumnezeu”, completează Sfântul Ioan
Gură de Aur.
Liniȝtea, singurătatea, retragerea, isi-
minunate cuvinte mărturisitoare: Viaţa
creȝtinului este o cruce zilnică. Cine nu
se smereȝte de voie, va fi smerit de ne-
Preotul trăieȝte adânc ȝi dureros clipa hia, spune Patericul, sunt: întărirea creȝti- voie.
Sfintei Liturghii săvârȝită cu uȝile închise. nilor, scară cerească, cale către Împărăţia „Dă-mi, Doamne, smerenie să scap
Credinciosul trăieȝte adânc ȝi dureros cerurilor, maică a străpungerii, a pocăin- de bici” (Sfântul Isaac Sirul).
clipa Sfintei Liturghii la care nu participă ţei pricină, oglindă a păcatelor în care „Ține-mă Doamne de urechi, că altfel
trupeȝte. omul îȝi vede păcatele lui, izvor al lacri- te vând ca Iuda”, mărturiseȝte un gândi-
Preotul aȝază în prescura, vinul ȝi apa milor ȝi suspinelor, luminare a minţii, tor occidental.
de la Proscomidie toată durerea, lacrima maică a blândeţii, împreună locuitoare „Amin! Vino, Doamne Iisuse! Harul
ȝi rugăciunea credincioȝilor aflaţi în case- cu smerenia, prilej de a-l aduce pe om în Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi!
le lor. Preotul aȝază viaţa credincioȝilor starea de pace, timp pentru a vorbi cu Amin” (Apocalipsă 22, 21).
Bucuraţi-vă!
întru bine este cel ce îȝi predă libertatea
Îndemnuri de suflet... celui mai slobod, adică Celui ce este cel

...pentru cea de-a patra săptămână mai slobod, ca să o folosească spre bine.
Slobod întru rău este cel ce vrea să folo-

din Post sească singur libertatea sa, ȝi atunci, fără


să bage de seamă, o predă Tiranului,
celui ce este cel mai lipsit de libertate.

8
Sfântul Nicolae Velimirovici Oare nu ai văzut vreun copil căruia
maica i-a dat cuţitul să taie pâine, ȝi
„Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtiȝaguri, copilul ţine cuţitul, iar mama ţine cuţitul
mărturii mincinoase, hule. Acestea sânt care spurcă pre om.” copilului? Aȝa, de fapt, mama e cea care
(Matei 15, 19) taie cu cuţitul, chiar dacă copilului i se
pare altminteri. Dacă copilul împinge

1 Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău,


fiule. Acestea Le-a spus Evreilor ne-
creȝtinaţi a căror inimă, din pricina pă-
ma, căci din ea izvorăȝte viaţa. Izvorăȝte
viaţă dacă o păzeȝti; iar, de nu o vei pă-
zi, va izvorî toată urâciunea.
mâna mamei, atunci nu va tăia pâinea,
ci se va tăia pe sine. Oare nu este aceas-
ta chipul libertăţii omeneȝti? Oare nu
catului strămoȝesc ȝi păcatului lor, se
preschimbase în izvor nu al vieţii, ci al 5 Ȝi una, ȝi alta. Aȝadar, păzeȝte ȝi păs-
trează izvorul 17 vieţii din tine, ca să
este pildă despre cei slobozi întru bine ȝi
cei slobozi întru rău?
morţii ȝi a toată putreziciunea.

2 Inima este un izvor, iar gura este un


râu. Iar că aȝa stau lucrurile dă măr-
nu se tulbure. Tu eȝti botezat, ȝi botezul
e mare lucru. Eȝti îmbăiat în apă ȝi în
duh. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât ȝi te-
9 O, cel ce eȝti slobod întru cele bune,
foloseȝte-ţi libertatea dăruită pentru
a da inima ta Domnului spre călăuzire.
turie Atoateȝtiitorul, Care în trup a um- a îmbăiat, precum o maică îȝi îmbăiază Va rămâne a ta ȝi o vei purta în sine, iar
blat pe pământ, cu aceste cuvinte: Din pruncul murdar. El a curăţit inima ta ȝi a El o va călăuzi.
prisosinţa inimii grăieȝte gura. (Matei 12,
34). Aȝadar, limba noastră este vestitorul
inimii noastre. Ce cuvinte sunt în inimă,
făcut-o izvor al vieţii. Ȝi tu, ce faci? Oare
nu eȝti fără de minte când păcătuieȝti?
Oare prin păcat nu preschimbi izvorul
10 În această a patra săptămână a
Postului Mare, aduţi aminte de
înfricoȝatele, dar adevăratele cuvinte al
aceleaȝi cuvinte-s ȝi pe limbă; ȝi ce urâ- vieţii într-un izvor al morţii? Mântuitorului tău despre inima care nu
ciune e în inimă, aceeaȝi urâciune-i ȝi pe
limbă. Ceea ce se află în inimă se varsă
ȝi se prelinge pe buze.
6 O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretu-
tindenea eȝti, cât de bine este pen-
tru om a-ȝi preda inima în mâinile Tale
o călăuzeȝte Dumnezeu ȝi de toate cele
ce se ies din această inimă. Aminteȝte-ţi
ȝi înfricoȝează-te amintindu-ţi.

3 Adâncă e inima omului, zis-a proro-


cul. O, Doamne, cât de adâncă e
inima omului! În inima omului totul se
decât a o călăuzi cu propriile mâini! Cu
adevărat primejdios lucru este pentru
om a-ȝi călăuzi inima cu muritoare
11 Lasă-te întru totul lui Dumnezeu ȝi
spune-i în rugăciune: Tată, în mâini-
le Tale îmi predau inima. Fă din inima
poate cuprinde, dar numai Tu, Dumne- mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai ȝtiut mea ce ȝtii, ca din ea să iasă gândurile
zeul nostru, o poţi cuprinde. Ȝi curăţia asta. Iar Tu, îndată ce i-ai dăruit omului bune, ȝi viaţa, ȝi credincioȝia în căsăto-
îngerilor ȝi necurăţia iadului îȝi poate inima – această nemărginită ȝi tainică rie, ȝi sfânta dragoste, ȝi cinstirea avuţiei
găsi locul în inima omului. Barometrul minune! – părinteȝte l-ai sfătuit: Fiule, dă străine, ȝi mărturisirea cea dreaptă, ȝi
inimii omului are însemnate toate gra- -mi inima ta! Adică, întoarce dar din da- slăvirea ȝi lăudarea sfântului Tău nume.
daţiile, de la talpa iadului până în tăria rul Meu, pentru a nu-l pierde. Amin.
cerurilor.

4 De aceea s-a zis: Mai înainte de toa-


te cele ce se păzesc, păzeȝte-ţi ini-
7 Mulţi vorbesc despre voia slobodă a
omului. Sunt oameni slobozi întru
bine, iar alţii slobozi întru rău. Slobod
(extras din lucrarea Inima in Marele
Post, Editura Predania, Bucuresti, 2010)

Învăţăm din pilde


Timpul schimbării

L a un bătrân călugăr, a venit într-o zi


un tânăr pentru a se spovedi ȝi a-i
cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi
spuse:
– Părinte, sunt destul de rău. Aȝ vrea să
mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uȝor
răbdarea. Atunci când mă enervez, vor-
besc urât ȝi multe altele. Am încercat să
mă schimb, dar nu am putut. Totuȝi, eu
sper că după ce voi mai creȝte, voi pu- dar cu puţin efort a reuȝit până la urmă – Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că ȝi relele
tea să mă schimb, nu-i aȝa? să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai apucături din suflet sunt la fel? Orice
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine! mare, călugărul i-a mai spus: viciu sau orice neputinţă pare, la înce-
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde – Smulge-l acum pe acela. put, inofensivă ȝi fără mare importanţă,
începea pădurea, ȝi i-a spus: – Dar e destul de mare, nu pot singur. dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creȝte
– Vezi acest vlăstar, ȝtii ce este? – Du-te ȝi mai cheamă pe cineva. ȝi pune stăpânire din ce în ce mai mult
– Da, părinte, un puiet de brad. Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi
– Smulge-l! au tras ce-au tras de pom ȝi, cu multă scoate ȝi singur. Mai târziu, însă, vei avea
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mer- greutate, au reuȝit, în sfârȝit, să-l scoată. nevoie de ajutor, dar fereȝte-te să laȝi
gând mai departe, călugărul s-a oprit – Acum scoateţi bradul falnic de acolo. răul să ţi se cuibărească adânc în suflet,
lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape – Părinte, dar acela este un copac mare căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-
cât un om. ȝi bătrân. Nu am putea niciodată să-l l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci
– Acum, scoate-l pe acesta. smulgem din rădăcini, chiar de-am fi ȝi o curăţenie în suflet ȝi în viaţă, căci mai
S-a muncit băiatul cu pomiȝorul acela, sută de oameni. târziu, va fi cu mult mai greu.

Puteţi citi publicaţia şi pe site-ul parohiei http://inaltareadomnuluipascani.mmb.ro sau pe Facebook @InaltareaDomnuluiPascani