Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Perioada 1965-1971 s-a caracterizat prin acapararea unor funcţii importante, în
1967 Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de Stat.
2. Perioada 1971-1989 aduce o schimbare radicală a atitudinii statelor occidentale faţă
de România, datorită faptului că Nicolae Ceauşescu a instaurat regimul personal, punându-
se accent pe cultul personalităţii, încetând astfel perioada de liberalizare. Schimbarea majoră
va avea loc după vizitele lui Ceauşescu în China şi Coreea de Nord.
– Prin Tezele din iulie 1971 era lansată „revoluţia culturală”, prin care se trece la ideologizarea
tuturor sectoarelor vieţii sociale. Măsuri luate în această perioadă: Ceauşescu va deţine toate
funcţiile importante în stat, devenind preşedinte al RSR, secretar general al PCR şi preşedinte al
Consiliului de Apărare Naţională; a fost introdusă cenzura absolută asupra sferelor politice,
culturale, ştiinţifice, sistemul rotirii cadrelor, cultul personalităţii, care atinge cote maxime, iar
măsurile economice falimentare afectează viaţa populaţiei (de exemplu raţionalizările la
alimente).
– După 1985 se petrec mai multe schimbări pe plan internaţional: la conducerea URSS vine
Mihail Gorbaciov, care promovează o politică reformistă respinsă de regimul de la Bucureşti.
– măsuri:
Naţionalizarea, care a avut un caracter de confiscare. La 22 iunie 1948, a fost votata legea
naţionalizării întreprinderilor industriale, de transport, de asigurări şi bancare fiind
naţionalizate 1060 de astfel întreprinderi; au fost elaborate planurile cincinale (primul în
1951-1955) şi a fost înfiinţat Comitetului de Stat al Planificării, care se bazează pe
centralism economic, adică sistem de decizie al unei autorităţi centrale în economie.
Industrializarea forţată – după modelul sovietic. Direcţiile procesului de industrializare:
electrificarea, mecanizarea complexă, automatizarea producţiei, dezvoltarea industriei
constructoare de maşini.
– 1980-1989 – începe criza economică, caracterizată prin axarea investiţiilor în industria grea,
infrastructură şi proiecte grandioase: Canalul Dunăre-Marea Neagră, Hidrocentrala Porţile de
Fier. Efortul pentru plata datoriei externe va determina o accentuată scădere a nivelului de trai,
recurgându-se la raţionalizare. Aceste aspecte duc la izolarea economică a României.
– „realizările” culturale ale perioadei reflectă concepţiile materialiste asupra lumii (ideologia
dominantă a fost marxism-lenini smulj;
– prin intermediul activiştilor se urmărea impunerea controlului asupra tuturor sectoarelor vieţii,
scopul fiind crearea „omului nou” de tip sovietic şi proslăvirea URSS.
Mijloace de realizare:
– învăţământului prin noua lege din 1948, prin care învăţământul mediu şi superior era
organizat după modelul sovietic;
– bisericii – astfel că în 1848, prin Legea cultelor, era desfiinţată Biserica greco-cato-Iică.
cenzura – urmărindu-se scoaterea în afara legii a unui număr mare de scriitori (peste
8000 de titluri au fost trecute în Indexul Publicaţiilor Interzise).
– în ceea ce priveşte introducerea monopolului comunist asupra culturii, au existat şi aici mai
multe etape;
– preluarea de către cultura română a aspectelor specifice culturii sovietice ca: introducerea
limbii ruse în şcoli ca şi limbă obligatorie, scoaterea religiei din şcoli şi înlocuirea ei cu istoria
PCUS (Partidul Comunist din URSS), economia, filozofia, sociologia fiind aproape desfiinţate,
în schimb au fost înfiinţate biblioteci, muzee, edituri româno-ruse;
– proletcultismul – formă de negare a valorilor naţionale realizată prin politruci, elemente ale
intelectualităţii care proslăveau noul regim, ca Măria Banuş, Dan Deşliu.
– perioada când Dej impune „linia naţională” a comunismului, lucru reflectat şi în cultură; astfel,
are loc un aşa-numit proces de derusificare, Institutul „Maxim Gorki”, Muzeul Româno-Rus şi
unele edituri şi librării (Cartea Rusă) fiind închise în 1963.
1965-1974 este perioada când România este deschisă spre Occident, învăţământul cunoscând o
perioada de modernizare, revenindu-se la o relativă „normalitate”, istoria este rescrisă, sociologia
este reabilitată.
Perioada 1974-1989:
– este cea mai grea perioadă cunoscută de cultura română, odată cu introducerea cultului
personalităţii de către Nicolae Ceauşescu;
– este lansată revoluţia culturală (odată cu tezele din 1971) prin care se urmărea ideologizarea
tuturor sectoarelor vieţii sociale (de exemplu istoria este falsificată grosolan);
planificarea tuturor aspectelor vieţii (de exemplu raţionalizările alimentare, ale apei,
gazului, căldurii, benzinei, electricităţii etc.);
sistematizarea localităţilor (prin reconstrucţia oraşelor, dărâmarea bisericilor,
sistematizarea satelor);
încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului prin măsuri ca: subordonarea vieţii
intelectuale directivelor de partid, legarea cetăţenilor de locul de muncă, interzicerea
avorturilor, rezolvarea problemei mâinii de lucru în agricultură prin folosirea elevilor,
studenţilor, soldaţilor, în aşa numita practică agricolă, închiderea caselor memoriale,
înregistrarea caracterelor maşinilor de scris (de teama manifestării unei opoziţii
anticeauşiste), intens proces de alfabetizare (teoretic!) etc.
Dizidenţa anticomunistă
– grupări active existau şi în marile oraşe ale României: Cluj, Timişioara, Craiova,
Piteşti, Braşov;
– rezistenţa intelectualilor români din exil, care duc o intensă campanie împotriva regimului:
Paul Goma, Vlad Georgescu;
– dizidenta a avut ca forme de manifestare: critici aluzive şi directe, idei ce scapă de cenzura
comunistă (apar în cărţi sau presă), apel la Europa liberă, BBC, Vocea Americii, texte ale
dizidenţilor religioşi (predicile părintelui Gh. Calciu Dumitreasa în 1979), demonstraţii ale
muncitorilor, cum a fost cea de la Braşov din 1987;
– opoziţia s-a manifestat după 1971 şi în rândul unor foşti importanţi activişti de partid care
criticau măsurile luate de regim, sistematizarea, pierderea prestigiului câştigat de România pe
plan internaţional şi încălcarea drepturilor omului;
– 1989 – Scrisoarea celor 6 (Corneliu Mănescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Grigore
Răceanu, C-tin Pârvulescu, Ghe. Apostol) adresată lui N. Ceauşescu.
Bibliografie
https://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/02/08/romania-postbelica-stalinism-national-
comunism-si-disidenta-anticomunista/