Umanismul

-e miscarea social-culturala a renasterii aparuta inItalia in sec. al XIV-lea.Evolutia acesteia va

cuprinde si sec. al XV-lea si sec. al XVI-lea. In Germania si Tarile de Jos umanismul va fi
promovat incepand cu sec. al XVI-lea, iar in Anglia, Spania si Tarile Romane abia in sec. al
XVII-lea.Aceasta miscare social-culturala apare ca o impotriva fanatismului sidocmatismului
specific Evului Mediu.Conditiile social-istorice care au favorizat nasterea umanismului sunt:
-dezvoltarea comertului si a mestesugurilor;
-inflorirea oraselor;
-dezvoltarea burgheziei;
-marile descoperiri geografice;
-inventarea tiparului (in Gutemberg).
Trasaturile umanismului:
-aseaza in centrul preocuparilor sale omul("omul este masura tuturorlucrurilor");
-increderea in ratiune;
-admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;
-natura considerata un model al artei;
-anticlericalismul;
-prezentarea omului multilateral;
-libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei umane.
Germania
Johannes Reuchlin se opune împăratului Maximilian I, care voia să interzică scrierile în limba
ebraică, cu excepția Bibliei. Reuchlin afirmă că textele interzise fac parte din patrimoniul
cultural al omenirii. În Germania, umanismul a pregătit calea Reformei lui Martin Luther.
Discipolul său, umanistul Philipp Melanchthon, profesor de Filologie la Universitatea
din Wittenberg, redactează prima formulare științifică a principiilor Reformei în lucrarea "Loci
communes rerum theologicarum" (1521), iar în 1540 redactează "Confesiunea de la Augsburg".
El dorea ca răspândirea Protestantismului să se realizeze cu mijloace pașnice și s-a străduit să
păstreze unitatea Bisericii apusene.

Franța
În Franța, umanismul pătrunde prin învățații și artiștii italieni aflați la curtea papală
din Avignon (printre aceștia Petrarca). Traduceri din Titus Livius și Aristotel circulau deja la
curtea regelui Carol V le Sage. Războaiele lui Francisc I în Italia au contribuit la luarea de
contact și cunoașterea curentelor culturale aflate acolo în plină efervescență. Francisc I
creează Collège des lecteurs royaux, unde se predau limbile clasice greacă și latină, precum și
ebraica de către Jacques Lefèbre d'Étaples. Etienne Dolet propagă gândirea inspirată din Platon,
adaptată creștinismului, fapt care influențează poeții "Pleiadei" ca Pierre de
Ronsard sau Joachim du Bellay. Montaigne susține că rațiunea permite omului să se elibereze de
ideile preconcepute. François Rabelais întruchipează perfect modelul umanismului din
epoca Renașterii, luptând cu entuziasm pentru reînoirea gândirii în spiritul antichității clasice,
ideal filozofic al timpului său.
Anglia

În Anglia, Thomas Morus scrie o lucrare fundamentală de istorie a ideilor politice

("Utopia", 1516), devine cancelar al regelui Henric VIII, dar - opunându-se reformei religioase a
acestuia - cade în disgrație și este executat.
 Iluminismul
-Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o
mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada
pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și
ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea
culturii, a „luminilor” în mase .
Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică la adresa barocului, în
încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza
experienței proprii. Unii consideră lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica (1687), ca fiind prima mare lucrare iluministă. Istoricii francezi plasează, în mod
tradițional, perioada iluminismului între 1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789,
anul izbucnirii Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.
TRĂSĂTURILE ILUMINISMULUI
-combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul)
-prmovarea ratiunii
-sustinerea tolerantei interetnice
-atitudine anti-democratica, anti-feudala si anti-religioasa
-are la baza mitul stiintei, al ratiunii, al republicii sau al monarhului iluminat.
-se considera ca ratiunea si stiinta deschid calea progresului, a emanciparii, libertate si egalitate.
- militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura .
- încurajeaza tratarea problemelor sociale in literature
-genereaza o literatura cu caracter moralist. 
IDEILE ILUMINSMULUI
 a)RATIUNEA este considerata ca un dat specific omului. 
b)iluminismul proclama EGALITATEA tuturor oamenilor. Monarhul nu mai esteunsul lui
Dumnezeu si doar primul slujitor al statului preocupat de siguranta supusilor sai. Negandu-se
ierarhia sociala feudala, societatea va trebui structurata pe baza unuicontract social intre om
si semenii sai.
c)MONARHUL ILUMINAT reprezinta idealul politic al epocii care inlocuia perimatul monarh
absolutist. Treabuia sa fie un filozof inzestrat cu o capacitate de aintelege mecanismele societatii
si de a mediatiza si armoniaza relatiile dintre claselesociale.
d)Orasul imaginat de iluminist ca sediu pentru "CETATEANUL UNIVERSAL" este"CETATEA
UNIVERSALA-COSMOPOLISUL", loc in care razboiele ar dispareaiar prejudecatile de ordin
rasial sau religos ar fi excluse. Cercetatorii au plasat aparitiaunui astfel de oras in 2440.
e)Idealul uman al acestei epoci este FILOZOFUL - figura care inlocuia cavalerul sisfantul Evului
Mediu.
f) Reprezentantii iluminsmului au militat pentru revolutionare sistemului educationalsi
introducera invatamantului in limbile nationale.
 Clasicismul
Clasicismul este un curent literar-artistic ce apare inFranta in a doua jumatate asecolului al XVI-
lea intimpul domniei lui Ludovical XIV-lea si se dezvolta in perioada dintre secoleleXVII-
XVIII. Clasicismul pledeaza pentruvalorificarea Antichitatii sieste caracterizat, in
special, prin respectul pentru Antichitate
Caracteristici:
-Imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și vieții, după modelul antic;
-Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică și etică;
-Cadrul de desfășurare a ceea ce gândesc și înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece și
indiferent, fără vreo influență asupra acestora;
-Subliniează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligația de a nu amesteca
genurile și de a respecta principiul verosimilității;
-Eroii clasici sunt oameni tari, propriii lor stăpâni, care își fac întodeauna datoria, învingându-și
sentimentele potrivnice;
-Spre deosebire de romantism, care pune accent pe sentimente, în operele literare clasice este
regăsită rațiunea, ca element definitoriu al omului;
-În majoritatea operelor clasice compoziția este echilibrată, având diverse motto-uri,
remarcându-se și solemnitatea discursului literar.
---------------------------------------------------------------------
-Caracter raţional; raţionalitatea actului creator;
- Datoria scriitorului este să creeze o lume verosimilă (credibilă);
- Sentimentele umane trebuie să fie echilibrate, “raţionale”;
-Personaje schematice sau caractere; personajele sunt dominate de o singură trăsătură de caracter
(portretul este centrat pe o trăsătură de caracter; ex.: avarul, ipocritul etc);
-Ordine, armonie, echilibru;
-Neamestecul genurilor şi speciilor literare; genurile literare nu trebuie amestecate;
-Regula celor trei unităţi; compoziţia trebuie să respecte regula celor trei unităţi:
-Regula unităţii de timp cere ca acţiunea unei piese să se desfăşoare într-un timp dat (24 de ore);
regula unităţii de acţiune cere ca acţiunea să fie unitară; regula unităţii de loc cere ca teatrul
acţiunii, ales ca scenă, să nu fie schimbat în timpul reprezentaţiei.
- Idealul moral al artei; arta are o finalitate moralizatoare, promovând binele, adevărul şi
frumosul;
- Stil sobru, simplu; stilul operei este caracterizat prin sobrietate, simplitate, claritate, nefiind
apreciat pitorescul de limbaj;
-Arta este chemată să evoce generalul şi esenţialul;
- Specii literare cultivate: tragedia, comedia, epistola, satira, fabula etc. Caracteristicile artei
clasice

Reprezentanţi ai clasicismului în literatura universală:

Nicolas Boileau
Pierre Corneille
Jean Racine
Molière
Jean de La Bruyère