Sunteți pe pagina 1din 8

Eco-regiuni: deşeturile, semideşerturile

subtropicale şi temperate

În concepţia populară noţiunea de deşert echivalează cu


căldură foarte mare, nisip, secetă şi lipsa vegetaţiei şi faunei. Este
adevărat că toare deşerturile sunt uscate, dar nu în toate
temperatura aerului este foarte ridicată tot timpul. În toate
deşerturile este frig noaptea dar în cele temperate temperaturile
aerului sunt scăzute şi iarna (deşerturile polare sunt reci mereu).
Solurile pot fi formate predominant din nisip, pietriş sau stânci.
Clima din deşertuirle situate în zona rece este asemănătoare cu cea a
stepelor învecinate, dar ceva mai severă. Precipitaţiile sunt foarte
scăzute, dar printre cauzele aridităţii se nmără, evaporarea şi
transpiraţia în cantităţi sporite.
Vegetaţia în deşerturile şi semideşerturile temperate este
foarte săracă. În zonele mai puţin aride vegetaţia se constituie în
special din plante ierboase, arbuşti, tufişuri şi din loc în loc copaci.
În deşerturile adevărate arbuştii şi tufişurile sunt răspândite pe
scară mai mare, iar solul este predominant salin. Munţii înalţi fac să
apară condensul în masele umede de aer formându-se ploi şi chiar
zăpezi. Apare aici un fenomen ce constă în producerea unor zone
situate după aceşti versanţi, unde ploaia nu mai ajunge, formându-se
astfel deşerturile temperate.
În interiorul continentului Euro-Asia se întâlnesc deşerturi şi
semideşerturi temperate ca: deşertul Karakum,

Takla Makan, Gobi, Ordos, etc.. Aceste deşerturi ocupă Nordul


marelui lanţ muntos ce se întinde din Caucaz la Vest, prin Iran şi
Afganistan până în munţii Hymalaya la Est. În America de Nord
întâlnim deşerturi şi semideşerturi răcoroase cum ar fi platoul
Columbiei, deşerturile Marelui Bazin etc. înconjurate de munţii
Sierra Nevada, munţii Cascadelor şi de muţii Stâncoşi.
În America de Sud, un vânt de Vest uscat bate dinspre Anzi
peste câmpiile Patagoniei. Semideşertul ce a rezultat este locuit de
plante ierboase, rezistente la fânturi puternice şi la secetă.

Celulele atmosferei la presiune ridicată menţin aerul fierbinte


şi uscat în zonele exterioare tropicelor. Ploile în aceste zone uscate
ale Pământului sunt sărace şi neregulate, fiind influenţate de
evaporare. Aici iernile nu sunt mai reci decât verile foarte
călduroase, cu toate că fluctuaţiile de temperatură de la zi la noapte
pot fi mari. În aceste condiţii, s-au dezvoltat deşerturile şi
semideşerturile din zona subtropicală.

Plantele deşertice trebuie să suporte arşiţele, puternica lumină


a soarelui şi secetele. Unele specii de plante răsar, înfloresc, formeză
seminţe şi mor în scurta perioadă de timp după căderea ploilor.
Acestea sunt plante sălbatice efemere, care supravieţuiesc până la
următoarele ploi ca seminţe uscate. Plantele perene deşertice
suportă condiţiile nefavoabile ca şi cele perene (în perioada iernii)
din zona temperată, având la dispoziţie bulbi, rizomi, tuberculi aflaţi
sub pământ.

Multe plante lemnoase din deşert păstrează apa în frunze mici şi


aspre, care îşi închid porii în timpul sezonului uscat. Altor plante le
cad frunzele în timpul secetelor, crescându-le din nou în timpul
perioadei ploioase.
Unele specii au tulpinele verzi şi pot face fotosinteză în
absenţa frunzelor. O categorie importantă dr plante deşertice - alse,
agaves, euphorbias, cactus - păstrează apă în seminţe umflate,
frunze sau rădăcini.

În America de Nord deşerturile Mojave, Somoran şi Chihuahuam


din partea vestică a Statelor Unite si nordul şi nordul Mexicului
suportă o floră diversă care include spectaculoase plante uriaşe
precum yuccas şi cactus.

Alăturate acestor deşerturi sunt savanele semi-deşertice cu covoare


de iarbă şi alte plante lemnoase.
Deşerturile Atacama şi Sechura din Chile şi Peru sunt o
replică la curentul Humboldt, ale cărui ape reci nu se evaporă uşor,
lipsind astfel coasta subtropicală aproape complet de ploaie.
Estul Anzilor, cu condiţii mai puţin severe de climă, permite
dezvoltarea regiunilor cu tufe, semideşertice, în Argentina.
În Africa deşertul foarte arid - Namib se dezvoltă de-a lungul
unei părţi a coastei Atlantice a Africii de Sud, care este scăldată de
curentul rece Benguela, care are aceeaşi influenţă ca şi curentul
Humboldt asupra Americii de Sud.

Deşertul Kalahari are caracteristici de semideşert tropical


uscat şi de zonă împădurită. Spre Sud se întinde Karoo, un
semideşert cu plante zemoase; conţine multe specii unice.
În sudul Africii, vastul deşert Sahara se întinde de la Oceanul
Atlantic până la Marea Roşie. În regiunea sa sudică se află Sahel - o
regiune de trecere (tranziţie) dintre semideşert şi savană.

Deşerturile subtropicale continuă din Africa spre deşerturile


Thar şi Sind din Pakistan şi partea Nord-Vestică a Indiei.
Cea mai impresionantă regiune deşertică din emisfera Estică
este în Australia unde specii de Acacia numite Mulga, Spinifex şi alte
plante adaptate la secetă acoperă cea mai mare parte a peisjului în
centru şi în vest.