Metode de observare statistică

Evoluţia activităţii statistice a determinat conturarea mai multor metode de

observare, care de regulă se folosesc combinat sub îndrumarea şi controlul INS.
Existenţa mai multor metode de observare statistică prezentând particularităţi
de conţinut şi metodologie face posibilă clasificarea lor în funcţie de mai multe
criterii.
Un prim criteriu de clasificare este acela al gradului de cuprindere al
numărului de unităţi în procesul de observare. În funcţie de acesta întâlnim observări
totale şi observări parţiale. Observarea totală presupune înregistrarea după criterii
unitare a datelor - potrivit programului de observare de la toate unităţile colectivităţii
şi, având în vedere posibilităţile de obţinere a informaţiei, observările totale sunt:
recensământul şi rapoartele statistice.
Observările parţiale presupun ca datele să se obţină numai de la o parte a
unităţilor colectivităţii, parte care poate să fie reprezentativă sau nu în raport cu
întreaga colectivitate, exemple de observări parţiale putând fi: sondajele statistice,
anchetele, observarea părţii principale, monografia statistică, dat fiind numărul mare
de agenţi economici la care se manifestă fenomenul cercetat.
Un alt criteriu de clasificare are în vedere modul în care este caracterizat
fenomenul. Din acest punct de vedere se întâlnesc observări statice şi observări
dinamice. Observările statice sunt folosite pentru a culege date cu privire la volumul
şi structura unei colectivităţi statice delimitate ca volum şi circumscrise în aceleaşi
condiţii de timp, adică la un moment dat. Observările dinamice au ca obiect
înregistrarea unui proces ce evoluează în timp. În acest caz trebuie să se stabilească
timpul la care se referă datele şi periodicitatea cu care se face înregistrarea. În cadrul
observărilor statice se includ recensămintele şi, în general, orice inventariere
statistică indiferent de colectivitatea la care se referă, iar celelalte observări statistice
totale sau parţiale, care înregistrează fenomenele în continua lor transformare sunt
observări cu caracter dinamic. De exemplu, ancheta generală în gospodării - AIG -
necesară caracterizării statistice a calităţii vieţii, reprezintă o observare dinamică ca
de altfel şi rapoartele statistice transmise de agenţii economici.

După modul de organizare observările statistice pot fi observări cu caracter

permanent, deci în mod sistematic intră date statistice în sistemul informaţional şi
observări speciale, care vin să completeze pe cele permanente, organizându-se de
fiecare dată când este necesar. În general, observările cu caracter permanent
reprezintă principala "materie primă" a procesului de cercetare prin sistemul
informaţional statistic, în timp ce observările speciale sunt organizate de către
instituţia statisticii oficiale pentru lărgirea cadrului de interpretare şi analiză al
fenomenelor complexe existente în societate, dar au un rol în continuă creştere în
economia de piaţă.

După timpul de efectuare se pot întâlni observări curente, periodice şi unice.

De reţinut că în practica statistică aceste criterii se pot întrepătrunde. Alegerea
celei mai potrivite metode de observare trebuie să se facă în raport cu natura
specifică a fenomenelor studiate, cu sursele de informaţie de care dispunem şi pot fi
utilizate în funcţie de mijloacele de prelucrare a informaţiei deţinute, precum şi de
cantitatea de informaţie existentă în băncile de date statistice.
Principalele metode de observare statistică sunt:
- recensământul
- rapoartele statistice
- sondajul statistic
- ancheta statistică
- observarea părţii principale
- monografia

Recensământul este cea mai veche metodă de observare statistică. Ea a apărut

încă din antichitate, când avea caracter demografic şi în general, reprezintă fotografi-
erea fenomenelor la un moment dat. Deci, trebuie să alegem un moment critic faţă
de care ne raportăm atunci când culegem datele. Recensămintele populaţiei prezintă
modelul general pentru observările de acest tip, ele fiind operaţii de mare amploare
cu durata de pregătire de 1-2 ani. La organizarea unui recensământ se ţine seama de
experienţa naţională şi internaţională în acest domeniu concretizate în special în
nomenclatoarele care vor fi utilizate la prelucrarea datelor (Nomenclatorul unităţilor
administrativ-teritoriale din România, Nomenclatorul instituţiilor de învăţământ
etc.) şi la prezentarea structurală a informaţiei care să permită alinierea statisticii
naţionale la teoria şi practica existentă în ţările avansate.
Recensămintele reprezintă observări cu caracter periodic; periodicitatea
recunoscută pe plan naţional şi internaţional fiind de 5-10 ani. La alcătuirea
programului observării trebuie să se ţină seama de scopul recensământului. În acelaşi
timp, pentru a putea surprinde mutaţiile de structură, trebuie să asigurăm
comparabilitatea datelor pe plan naţional şi internaţional. În acest scop, se elaborează
un număr mare de nomenclatoare folosind într-o mare măsură recomandările sta-
tisticii ONU. Pentru a asigura operativitatea culegerii datelor se folosesc recenzori
şi de altă specialitate decât cea statistică, ceea ce înseamnă că ei trebuie recrutaţi şi
instruiţi astfel încât să se aplice norme unitare pe întreg teritoriul. Teritoriul se
împarte în circumscripţii şi sectoare de recensământ, care trebuie să permită
combinarea prelucrării centralizate cu cea descentralizată. Pentru buna reuşită a
recensământului se organizează un recensământ de probă cu care ocazie se verifică
dacă normele pe un recenzor sunt bine stabilite şi în timpul preconizat se poate obţine
întreaga cantitate de informaţie.
Prin analogie se pot folosi recensăminte şi în alte domenii, ca de exemplu:
- recensământul populaţiei de vârstă şcolară;
- recensământul animalelor, terenurilor agricole;
- recensământul reţelei comerciale;
- inventarierea statistică a stocului de mărfuri
Rapoartele statistice sunt specifice sistemelor informaţionale în cadrul cărora
sunt cuprinse, cu obligaţii permanente de informare, agenţii economici publici şi
privaţi. Ele se realizează în concordanţă cu prevederile legii statisticii statului de
drept. Acestea cuprind principalii indicatori cu caracter economic, social, cultural,
juridic, de sănătate şi învăţământ. Unitatea odată inclusă în sistemul informaţional
este obligată de lege să transmită integral informaţia cerută prin formularele tipizate
specifice fiecărei activităţi, la termenele fixate.
În consecinţă trebuie să existe un nomenclator de rapoarte statistice în care
sunt trecute toate formularele obligatorii, simbolurile acestora, beneficiarii de
informaţii, numărul de exemplare şi conţinutul indicatorilor.
Valorificarea rezultatelor obţinute prin această metodă de observare se face în
scopul informării populaţiei, a guvernului şi a organismelor internaţionale la care
ţara noastră este afiliată. Este evident faptul că opinia publică într-o economie de
piaţă este din ce în ce mai mult interesată în legătură cu mersul activităţii economice,
a problemelor de investiţii de capital, probleme privind piaţa muncii, probleme de
management şi marketing modern, care nu pot fi rezolvate decât printr-o statistică
corectă şi operativă.
Rapoartele statistice sunt observări pentru toate unităţile cuprinse în sistemul
informaţional statistic, cu caracter permanent şi surprind în acelaşi timp atât
problemele statice, cât şi cele dinamice, numărul rapoartelor statistice şi al
indicatorilor la care se referă fiind mai mare pentru unităţile economice şi sociale
din sectorul public. Totuşi informarea opiniei publice asupra economiei naţionale
trebuie să cuprindă întregul sistem de relaţii economice din ţară. Pentru unele aspecte
privind activitatea din sectorul privat al economiei, se folosesc şi surse
complementare, în principal statistica fiscală care va ocupa un loc din ce în ce mai
important în furnizarea datelor statistice sub formă de raportări statistice periodice
şi statistica vamală.
Din categoria surselor complementare fac parte documentele referitoare la
rezultatele financiare şi cele referitoare la patrimoniu: bilanţurile contabile, execuţia
bugetului de stat şi de asigurări sociale, balanţa de plăţi, autorizaţiile de funcţionare,
declaraţiile fiscale, documentele de gestiune şi administrative, cele privind taxa pe
valoarea adăugată, situaţia monetară, registrele agricole, registrele de evidenţă a
populaţiei, evidenţa şomerilor, registrul (repertoarul) agenţilor de turism (realizat de
Oficiul de Autorizare şi Control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism) etc.

Sondajul statistic face parte din metodele de observare special organizate şi

cu caracter parţial. Are ca scop să înlocuiască o observare totală de mare amploare
sau care practic este imposibilă. De exemplu, dacă vrem să studiem, calitatea
produselor, durata medie de funcţionare a bunurilor, să zicem a televizoarelor etc.
nu este raţional să se facă o observare totală. De asemenea, dacă vrem să studiem
calitatea vieţii recurgem la un sondaj pe bază de buget de familie în care sunt
înregistrate veniturile pe surse şi cheltuielile pe destinaţii. În acest caz evidenţiem
pentru fiecare gen de cheltuială, cantităţile în expresie fizică şi preţurile. Pe baza
informaţiilor oferite de ancheta integrată în gospodării putem stabili un indice al
costului vieţii în care avem în vedere mărfurile şi serviciile care intră în consumul
curent al populaţiei.

Ancheta statistică este o metodă de observare parţială cu deosebirea că numai

cu totul întâmplător poate să îndeplinească condiţia de reprezentativitate. Ea se
bazează pe completarea benevolă a chestionarelor, ceea ce înseamnă că pe baza
rezultatelor ei putem aprecia unele tendinţe generale fără să putem face o estimare
riguroasă a parametrilor colectivităţii totale. De exemplu, cererea de bunuri de
consum se poate studia fie prin sondaje statistice reprezentative, deci prin metoda
selectivă, fie prin anchete statistice. În primul caz eşantionul se stabileşte prin
aplicarea unei scheme probabilistice alegând unităţile care vor forma eşantionul
astfel încât să reprezinte toate straturile populaţiei într-o proporţie corespunzătoare.
Putem folosi pentru studiul cererii de mărfuri şi o anchetă statistică efectuată la
pavilioanele de mostre. În acest caz sunt rugaţi vizitatorii să completeze
chestionarele. În cel de-al doilea caz evident că datele sunt numai orientative
deoarece se constată că structura celor care completează chestionarele prezintă
abateri semnificative de la structura populaţiei totale.
 Ancheta statistica se poate organiza şi pentru cunoaşterea părerii
consumatorilor referitor la un anumit produs lansat pe piaţă sau produse expuse în
perimetrul unităţilor comerciale sau al expoziţiilor, părerea cumpărătorilor privind
activitatea unităţilor comerciale (orarul de funcţionare, aprovizionare, locul de
cumpărare, calitatea serviciilor), determinarea motivelor care influenţează cererea
etc. Culegerea datelor se face prin chestionare sau prin autoînregistrare, iar unitatea
de observare este persoana sau cumpărătorul.
Frecvent cele două metode de observare se folosesc în cercetările cu caracter
sociologic şi în sondajele de opinie publică.
În toate ţările cu economie de piaţă există instituţii specializate în sondaje, ca
şi o metodologie extrem de bogată cu privire la organizarea anchetelor statistice,
întocmirea chestionarelor, efectuarea interviurilor, calculul indicatorilor şi estimarea
erorilor. În aceste economii se folosesc frecvent estimările obţinute prin aceste
metode parţiale, nu numai pentru domeniul social, ci şi pentru domeniul economic.

Observarea părţii principale se foloseşte atunci când se studiază o

colectivitate care prezintă variaţii calitative substanţiale de la o grupă la alta, astfel
încât unele grupe au o influenţă hotărâtoare la formarea indicatorilor pe întreaga
colectivitate, iar altele au o influenţă nesemnificativă. În consecinţă în cadrul unei
colectivităţi pot fi preponderente anumite grupe şi în acest caz este suficient să se
supună observării numai partea principală a colectivităţii şi, cu anumite rezerve; să
se caracterizeze întregul ansamblu.
Datele culese prin metoda observării părţii principale nu au caracter reprezen-
tativ, dar pot da o informaţie orientativă asupra tendinţelor ce se manifestă la nivelul
întregului.

Monografia este o observare parţială care se realizează la o unitate complexă

sau pentru o problemă care interesează. De exemplu, se poate întocmi monografia
unui oraş, municipiu, întreprindere.
 Rezultă că o monografie statistică înseamnă o caracterizare completă a
unităţilor complexe studiate. Ea se realizează de către o echipă mixtă de specialişti
care participă la toate trei etapele: observarea datelor, prelucrarea lor, analiza şi
interpretarea rezultatelor. Prin analogie se pot elabora monografii pe probleme.
Astfel, pentru etapa actuală interesează o monografie a productivităţii muncii, o
monografie privind starea fizică a fondurilor fixe, nivelul lor de tehnicitate şi gradul
de competitivitate al produselor, o monografie privind consumurile de materii prime
şi energetice şi procesele de valorificare a acestora şi altele.
Aplicarea concretă a tuturor metodelor de observare statistică implică
folosirea mod corespunzătoare a procedeele de culegere statistică a datelor care
respectă în cea mai mare măsură principiul autenticităţii şi anume: măsurarea directă,
interogarea, autoînregistrarea, prelucrarea din alţi purtători de informaţii.
Fiecare procedeu de observare prezinta si posibilitatea de a inregistra erori,
practic neexistand observari perfecte.
Erorile de observare reprezinta neconcordante intre nivelul inregistrat in
formularele de observare si cel real. Ele pot fi intamplatoare si sistematice.
Erorile de observare intamplatoare sunt abateri de la realitate care intra sub
incidenta numerelor mari si nu influenteaza in mod esential rezultatele medii,
deoarece actiunile lor intr-un sens sunt egal probabile cu actiunile in sens contrar si
se compenseaza reciproc la nivelul colectivitatii. Acestea se datoreaza neatentiei,
intelegerii gresite a sensului intrebarilor, a nerespectarii instructiunilor si executarii
defectuoase a inregistrarilor.
Erorile sistematice sunt abateri voite ce denatureaza realitatea intr-un singur
sens, influentand rezultatele intregii cercetari.Acestea se concretizeaza in exagerari
ale dimensiunilor, proportiilor unui anumit fenomen, fie de catre persoanele
inregistrate, fie de cele care efectueaza inregistrarea.
In vederea depistarii erorilor de observare , datele inregistrate sunt supuse
controlului autenticitatii .
Controlul datelor statistice este o actiune ulterioara inregistrarii si se
efectueaza cu scopul de a asigura volumul complet si calitatea datelor inregistrate.
 Datele statistice obtinute prin inregistrare sunt supuse unui control
cantitativ pentru a constata daca au fost cuprinse toate unitatile colectivitatii
cercetatesi daca la fiecare unitate au fost inscrise date pentru toate caracteristicile
cuprinse in formulare. Prin controlul cantitativ se verifica daca este complet volumul
informatiilor statistice.
Pe langa controlul cantitativ se efectueaza si un control calitativ (logic) ce
consta in verificarea valorilor pentru diferite caracteristici intre care exista anumite
relatii de interdependenta. Prin control logic pot fi depistate eventuale erori
sistematice, daca se compara in timp sau in spatiu, unitati statistice ce au conditii
asemanatoare dar la care apar variatii foarte mari in privinta indicatorilor inregistrati.