Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND SUDAREA MAG CU TRANSFER

PRIN SCURTCIRCUIT ŞI ÎN CURENT PULSAT A STRATULUI DE
RĂDĂCINĂ

TECHNOLOGICAL ASPECTS RELATED TO MAG WELDING

USING THE SHORT CIRCUIT AND PULSED CURRENT
TRANSFER OF THE ROOT LAYER

Ş.l.dr.ing. Mircea BURCĂ - Universitatea POLITEHNICA din Timişoara

Prof. dr. ing. Ioan LUCACIU - Universitatea din Oradea
Prof. dr. ing. Gheorghe GLIŢĂ - Universitatea POLITEHNICA din Timişoara
Dr. ing. Puiu CÂNEPARU - ASR Timişoara
Stud. Cristian BELU - Universitatea POLITEHNICA din Timişoara

Rezumat
Sudarea stratului de rădăcină a îmbinărilor sudate este o problemă relativ dificilă şi de calitatea
căreia depinde rezistenţa sudurii.
În cazul sudării mecanizate obţinerea unei rădăcini de calitate se realizează în general prin
folosirea unor metode de susţinere precum, sudarea pe suport de oţel, pe suport de cupru, pe
suport ceramic, etc.
În cazul sudării manuale acest lucru este posibil prin alegerea corectă a procedurii de sudare
privind tehnica de sudare, forma şi dimensiunile rostului corelate cu alegerea corectă a
parametrilor de sudare şi nu în ultimul rând îndemânarea sudorului.
Cercetările experimentale efectuate în laborator au evidenţiat câteva particularităţi legate de
sudarea stratului de rădăcină la sudarea MAG folosind cele două tehnici de sudare care se
pretează la execuţia acestuia si anume sudarea cu transfer prin scurtcircuit respectiv în curent
pulsat.
Lucrarea prezintă citeva din aspectele tehnologice care deosebesc cele două variante de sudare
în ceea ce priveşte în special alegerea formei şi dimensiunilor rostului respectiv modul operator, în
strânsă corelaţie cu performanţele sursei de sudare.
Informaţiile diseminate se pot constitui într-un ghid util specialiştilor din domeniul sudării, la
elaborarea procedurilor de sudare, dar în egală măsură practicienilor sudori din domeniul sudării
MAG.

Abstract
The welding of the root layer of welded joints is a relatively difficult problem; the weld strength
depends on its quality.
In the case of mechanized welding obtaining a quality root is generally made by using some
supporting methods such as welding on steel support, on copper support, on ceramic support, etc.
In the case of manual welding this is possible by the correct selection of the welding procedure
regarding the welding technique, the shape and sizes of the gap correlated with the correct
selection of the welding parameters and not in the least the welder's skill.
Experimental researches performed in the laboratory evinced several particularities related to the
welding of the root layer when using MAG welding and the two welding techniques adequate for it
namely welding with short-circuit transfer and pulsed current transfer, respectively.
The paper presents several technological aspects that distinguish the two welding versions
especially when considering the selection of shape and gap sizes, the operating mode in close
correlation with the performances of the welding source.
Disseminated information may form a useful guide for specialists in the field of welding when
elaborating welding procedures, but also to welding practitioners’ in the field of MAG welding.

50
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

1. Introducere

Volumul de metal ce poate fi depus prin sudare la o trecere este limitat. In cazul
îmbinărilor sudate cu rost prelucrat în cele mai multe situaţii este necesară realizarea
sudurii din două sau mai multe treceri ale sursei termice de-a lungul rostului, figura 1.

Metalul depus la o singură trecere se numeşte rând. Rândurile depuse la acelaşi nivel
formează un strat. Stratul poate fi format din unul sau mai multe rânduri. Primul rând
(strat) depus se numeşte rădăcina sudurii (îmbinării sudate).

Figura 1. Definirea stratului de rădăcină

De calitatea stratului de rădăcină depind proprietăţile de rezistenţă ale sudurii motiv pentru
care în practică i se acordă o importanţă deosebită la sudare fiind executată, în general,
de cei mai buni sudori. În cazul sudării manuale obţinerea unei rădăcini superioare calitativ
se poate realiza prin mai multe căi sau metode, figura 2, prezentate succint în cele ce
urmează:

Figura 2. Metode de execuţie a rădăcinii

1. Sudarea stratului de rădăcină prin procedeul WIG, fig. 2.a, asigură cea mai bună şi mai
sigură calitate a rădăcinii, dar care este şi cea mai costisitoare (productivitate scăzută, preţ
de cost ridicat). Se recomandă ori de câte ori accesul la sudare este dintr-o singură parte,
iar pretenţiile de calitate şi rezistenţă ale sudurii sunt mari (vezi sudarea ţevilor de
diametre mici).

2. Executarea unei treceri pe partea opusă suprafeţei exterioare a sudurii numită

completare la rădăcină, fig. 2.b, fără îndepărtarea în prealabil a materialului cu eventualele
defecte din această zonă. Se aplică atunci când la execuţia stratului de rădăcină se
constată existenţa unor defecte, cel mai frecvent lipsă de pătrundere. Presupune
posibilitatea accesului la rădăcină respectiv întoarcerea (răsturnarea) piesei sudate. Este o

51
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

operaţie simplă, dar cu incidenţă crescută de rămânere a defectelor în îmbinarea sudată

prin netopirea totală a acestora, dacă amploarea lor este mare sau dacă tehnologia de
sudare este necorespunzătoare.
3. Prelucrarea şi resudarea rădăcinii, fig. 2.c. Metoda constă în execuţia unei treceri pe
partea opusă suprafeţei exterioare a sudurii, după ce în prealabil materialul cu eventualele
defecte, de tipul lipsei de pătrundere, porilor, incluziunilor de zgură sau scurgerilor de
metal, au fost îndepărtate din zona respectivă prin diferite metode ca de exemplu scobirea
arc – aer (crăiţuire), prin polizare sau chiar prin aşchiere (rabotare, strunjire). Presupune şi
în acest caz posibilitatea accesului la rădăcină, respectiv întoarcerea piesei sudate. Se
impune obligatoriu în cazul sudurilor de rezistenţă de mare importanţă executate în clase
de execuţie superioare, respectiv la sudurile la care condiţiile de acceptare a defectelor
corespunde nivelului sever, simbolul B, conform normelor SR EN 25817/93. Această
operaţie elimină sigur probabilitatea rămânerii defectelor în zona rădăcinii sudurii, dar are
dezavantajul că necesită efectuarea unor operaţii suplimentare (polizare) ceea ce duce la
creşterea costurilor de fabricaţie.
4. Folosirea unui suport fuzibil la rădăcină (inserţie). Se recomandă ori de câte ori cerinţele
de calitate şi rezistenţa ale sudurii sunt mari şi nu există posibilitatea accesului la rădăcină
pentru aplicarea metodelor 2 sau 3 de mai sus, ca de exemplu la sudarea ţevilor,
conductelor, grinzilor cheson, recipientelor, buteliilor, etc.. În acest caz suportul de cele
mai multe ori rămâne prins în îmbinarea sudată.

Prin urmare sudarea stratului de rădăcină a îmbinărilor sudate este o problemă relativ
dificilă, de calitatea căreia depinde rezistenţa sudurii.

În cazul sudării mecanizate obţinerea unei rădăcini de calitate se realizează în general prin
folosirea unor metode de susţinere precum, sudarea pe suport de oţel, pe suport de cupru,
pe suport ceramic, etc.

În cazul sudării manuale acest lucru este posibil prin alegerea corectă a procedurii de
sudare privind tehnica de sudare, forma şi dimensiunile rostului corelate cu alegerea
corectă a parametrilor de sudare şi nu în ultimul rând de îndemânarea sudorului.

În cazul sudării MAG asigurarea calităţii stratului de rădăcină presupune luarea în

considerare în plus a următorilor factori: gazul de protecţie şi modul de transfer în strânsă
corelaţie cu modul operator. Influenţa gazului de protecţie a fost dezbătură de către autori
cu altă ocazie, /3/.

În cadrul lucrării se analizează influenţa modului de transfer a picăturii de metal la sudarea

stratului de rădăcină asupra aspectelor tehnologice privind geometria rostului şi a
îmbinării, respectiv particularităţile modului operator.

Informaţiile diseminate se pot constitui într-un ghid util specialiştilor, la elaborarea

procedurilor de sudare, dar în egală măsură practicienilor sudori din domeniul sudării MAG
pentru obţinerea unor suduri de calitate.

2. Alegerea modului de transfer la sudarea rădăcinii

Aşa cum s-a precizat anterior sudarea stratului de rădăcină a unei îmbinări sudate este o
problemă relativ dificilă, motiv pentru care trebuie să i se acorde în practică o atenţie

52
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

mărită. Dificultatea constă în pericolul apariţiei defectelor la sudare, în principal pericolul

lipsei de topire sau lipsei de pătrundere respectiv pericolul scurgerii de metal topit,
supratopirii sau la limită străpungerii rădăcinii şi compromiterea sudurii.

Aceste defecte sunt determinate după caz în funcţie de nivelul energiei liniare introduse în
componente respectiv de alegerea greşită a formei şi dimensiunilor rostului şi chiar a
tehnicii de sudare necorespunzătoare (mod operator deficitar). Prin urmare pentru evitarea
pericolului de străpungere la rădăcină se recomandă utilizarea unei tehnologii de sudare
cu energie liniară mică şi care să permită un bun control asupra conducerii procesului de
sudare. Pe de altă parte obţinerea unei pătrunderi sigure şi fără defecte presupune
alegerea unui rost cu deschidere mare respectiv umăr de rost redus. Practic nu se poate
obţine o rădăcină de calitate fără această corelaţie între parametrii tehnologici de sudare şi
dimensiunile rostului la rădăcină.

O caracteristică importantă în cazul sudării MIG/MAG o constituie modul de transfer a

picăturii de metal topit din vârful sârmei electrod. Acesta este determinat în principal de
valoarea parametrilor tehnologici principali, curentul de sudare - tensiunea arcului,
respectiv de gazul de protecţie utilizat la sudare. În cazul sudării MIG/MAG standard se
disting două moduri principale de transfer şi anume transferul prin scurtcircuit caracterizat
prin curent de sudare mic (energie liniară mică), respectiv transferul prin pulverizare
caracterizat prin curent de sudare ridicat. În cazul surselor moderne cu invertor s-a
dezvoltat un transfer performant şi anume transferul sinergic în curent pulsat caracterizat
prin energie liniară controlată /1/.

Pornind de la condiţia impusă la realizarea rădăcinii rezultă că pentru execuţia acesteia se

recomandă sudarea cu transfer prin scurtcircuit respectiv sudarea în curent pulsat.
Alegerea variantei de sudare depinde în principal de materialul de bază care se sudează,
de echipamentul de sudare avut la dispoziţie, de gazul de protecţie utilizat, de problemele
legate de efectul stropirilor. Sudarea în curent pulsat are marele avantaj al eliminării
stropirilor sau diminuării drastice a acestora în condiţiile unei energii liniare controlate într-
o gamă largă de valori. Sudarea cu transfer prin pulverizare nu este posibilă la sudarea
stratului de rădăcină datorită energiei liniare de valori ridicate utilizate care duce
întotdeauna la pericolul străpungerii rădăcinii. Nu se poate stabili in acest ultim caz o
corelaţie optimă între curentul de sudare şi geometria rostului care sa permită obţinerea
unei rădăcini corespunzătoare, conducând ori la pericolul strapungerii ori la lipsa de
pătrundere la rădăcină.

Cercetările experimentale vor evidenţia particularităţile tehnologice la execuţia stratului de

rădăcină folosind cele două tehnici fezabile de sudare a acestuia, sudarea cu transfer prin
scurtcircuit respectiv sudarea în curent pusat.

3. Alegerea formei şi dimensiunilor rostului

Alegerea formei şi dimensiunilor rostului la sudarea prin topire constituie o etapă de bază
în elaborarea tehnologiei de sudare cu implicaţii majore asupra calităţii îmbinării sudate.
Rosturile folosite la sudare sunt standardizate. În cazul procedeelor de sudare prin topire a
oţelurilor alegerea formei şi dimensiunilor rosturilor se face conform SR EN 29692 – 94.

53
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

Principalele criterii care stau la baza alegerii rosturilor la sudarea prin topire sunt /2/:

procedeul de sudare: SE, SF, MIG/MAG, WIG;

metalul de bază al componentelor: oţel, cupru, aluminiu;

grosimea componentelor: s (mm);

tipul îmbinării: cap la cap, de colţ, prin suprapunere;

accesul la sudare: dintr-o parte sau din ambele părţi;

mărimea tensiunilor şi deformaţiilor impuse la sudare;

poziţia de sudare;

natura solicitării şi temperatura de exploatare;

La alegerea rostului se recomandă luarea în considerare şi a unor recomandări

suplimentare:
- rosturile simetrice produc deformaţii mai mici decât rosturile asimetrice;
- rosturile în U dau deformaţii mai mici decât rosturile în Y, dar sunt mai scumpe;
- rosturile în Y şi U cu secţiune redusă dau deformaţii mai mici decât rosturile în Y şi U
cu secţiune normală;
- rosturile simetrice au secţiunea rostului mai mică decât rosturile asimetrice la aceeaşi
grosime de material conducând la importante economii de manoperă, energie, material
de adaos, dar necesită întoarceri succesive ale componentelor;
- rosturile în X asimetric, sau rosturile combinate X şi U reduc numărul de întoarceri
menţinând tensiunile şi deformaţiile în limite rezonabile;
- cel mai ieftin rost este rostul în I;
- îmbinarea pe suport de oţel se recomandă când există acces numai dintr-o parte şi se
cere o rădăcină de calitate sau când există pericolul scurgerii de metal la rădăcină;
- rosturile cu margini răsfrânte reduc pericolul de străpungere a componentelor la
sudarea tablelor subţiri;

În cazul sudării MIG/MAG pe lângă criteriile şi recomandările enumerate, trebuie luaţi în

considerare, aşa cum s-a arătat mai sus, doi factori suplimentari şi anume gazul de
protecţie /3/, respectiv modul de transfer.

În figura 3 se prezintă forma şi dimensiunile rostului propuse pentru sudarea MIG/MAG

conform /4/, pentru îmbinări cap la cap pătrunse cu grosimea materialului de bază ≤
10mm.

Figura 3. Forma şi dimensiunile rostului

Normativul /4/ prevede in aceste condiţii următoarele recomandări: unghiul rostului α (alfa):
40°≤ α 60°, deschiderea rostului b ≤ 4 mm, respectiv a umărului rostului c ≤ 2 mm.

54
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

Alegerea formei şi dimensiunilor rosturilor au avut în vedere următoarele premise: sudarea

MAG manuală, asigurarea unei rădăcini pătrunse şi sigure, fără defecte, accesul la sudare
unilateral (dintr-o singură parte), fără suport la rădăcină.

4. Cercetări experimentale

Cercetările experimentale efectuate în laborator au evidenţiat câteva particularităţi legate

de sudarea stratului de rădăcină la sudarea MAG folosind cele două tehnici de sudare
care se pretează la execuţia acestuia si anume sudarea cu transfer prin scurtcircuit
respectiv în curent pulsat.

În cele ce urmează sunt prezentate cateva din aspectele tehnologice care deosebesc cele
două variante de sudare, în ceea ce priveşte în special alegerea formei şi dimensiunilor
rostului respectiv modul operator.

4.1. Forma şi dimensiunile rostului

În figura 4 se prezintă forma şi dimensiunile rostului utilizate pentru sudarea stratului de
rădăcină cu transfer prin scurtcircuit, fig.4.a, respectiv sudarea în curent pulsat, fig. 4.b.

Alegerea formei şi dimensiunilor rosturilor au avut în vedere următoarele premise: sudare

manuală MAG, asigurarea unei rădăcini pătrunse şi sigure, fără defecte, accesul la sudare
unilateral (dintr-o singură parte), fără suport la rădăcină.

Se constată diferenţe importante în ceea ce priveşte deschiderea rostului respectiv umărul

rostului. În cazul transferului prin scurtcircuit deschiderea rostului este mare respectiv
umărul rostului se limitează la max. 1mm. În cazul curentului pulsat, surprinzător,
reducerea deschiderii rostului “b” este însoţită de creşterea umărului acestuia, c>1mm (şi
nu reducerea aşa cum ar parea normal). Se precizează că în anumite condiţii date de
sudare întotdeauna creşterea deschiderii rostului este însoţită de creşterea umărului
rostului.

Figura 4. Forma şi dimensiunile rostului: 4.a. transfer prin scurtcircuit; 4.b. în curent pulsat

Rezultă că la sudarea cu cele două tehnici apar unele diferenţieri. Se pune firesc
întrebarea care este motivul care determină luarea acestor măsuri privind necesitatea
modificării dimensiunilor rostului “b” respectiv “c” în cazul celor două variante de sudare a
stratului de rădăcină, pornind de la analiza condiţiilor tehnologice în care se execută
încercările experimentale.

55
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

4.2. Încercări (tehnologii) experimentale

Cercetările experimentale au urmărit punerea în evidenţă a influenţei modului de transfer,
implicit a tehnologiei de sudare la sudarea stratului de rădăcină, în cazul celor două forme
şi dimensiuni de rosturi.

Încercările s-au efectuat în următoarele condiţii:

metalul de bază: S235;

gosimea metalului de bază s: 8 mm;

tipul îmbinării: cap la cap;

poziţia de sudare: orizontală;

marca sârmei electrod: G3Si1 /5/;

diametrul sârmei electrod: 1,2 mm;

gazul de protecţie: Corgon 18 (Linde); M21 /6/;

sensul de sudare: spre stânga;

sursa de sudare: LUC 500 ARISTO (ESAB) – frecvenţa invertorului: 60 kHz;
Parametrii tehnologici sunt prezentaţi în tabelul 1, iar dispunerea trecerilor în figura 5.

Aspectul macroscopic al sudurilor este prezentat în figura 6.

Tabelul 1. Valorile parametrilor tehnologici de sudare

vae
Nr. Stratu Is Ua vs lcl Q Tehnica de sudare
m/mi
crt. l A V cm/min mm l/min
n
1 2,7 108-112 17,0–17,3 12 10-12 10 Transfer prin
1
2 4,5 170-174 17,8-18 18 10-12 10 scurtcircuit
1 4,5 110-116 22,3 22 15-16 15
Transfer sinergic
136 -
2 5,5 23,5 20 15-16 15 în curent pulsat
140
2
Parametrii curentului pulsat:
vas = 4,5m/min: Ip = 480A; tp = 2ms; Up = 34V; Ib = 32A; f = 102Hz.
vas = 5,5m/min: Ip = 480A; tp = 2ms; Up = 36V; Ib = 36A; f = 120Hz.
Obs. In timpul experimentărilor s-a încercat menţinerea cât mai constantă a parametrilor
tehnologici de sudare, în special sudarea stratului de rădăcină cu aceeaşi valoare a
curentului în cele două variante.

Figura 5. Dispunerea trecerilor

56
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

a. b.
Figura 6. Aspectul macroscopic al sudurilor: a. prin scurtcircuit; b. în curent pulsat

Analiza cercetărilor experimentale efectuate conduc la desprinderea unor concluzii

interesante din punct de vedere tehnologic:
Puterea arcului în curent pulsat este mai mare decât puterea arcului prin scurcircuit,
determinată de tensiunea arcului mai mare în cazul curentului pulsat (vezi tabelul
1);
Lungimea arcului de curent pulsat este mai mare decât a arcului prin scurtcircuit la
acelaşi curent mediu de sudare;
Energia liniară introdusă la rădăcină este mai mare la sudarea cu transfer prin
scurtcircuit decât în curent pulsat; aceasta diferenţă este determinată în principal de
viteza de sudare mai mare la sudarea în curent pulsat;
viteza de sudare la rădăcină superioară în curent pulsat este determinată la rândul
ei de modul operator utilizat in cele două cazuri:

sudarea rădăcinii prin transfer cu scurtcircuit necesită utilizarea tehnicii de
sudare prin pendulare pentru topirea muchiilor rostului si evitarea străpungerii
sau scurgerilor de metal la rădăcină, ceea ce conduce implicit la o viteză de
sudare redusă;

sudarea rădăcinii în curent pulsat s-a făcut fără pendulare, rând filiform, pentru
asigurarea unei stabilităţi maxime a arcului electric, evitarea stropirilor, evitarea
sau diminuarea suflajului magnetic, ceea ce evident a permis sudarea cu viteză
mărită;
Calitatea şi pătrunderea la rădăcină sunt corespunzătoare şi sigure în ambele
cazuri cu o supraînălţare apropiată d.p.d.v. dimensional, asigurate prin modul
operator diferit aplicat şi determinat la rândul lui de geometria rostului utilizat in cele
două situaţii;
Varianta de sudare aplicată la sudarea stratului de rădăcină, cu scurtcircuit sau în
curent pulsat, prin energia introdusă la sudare şi prin modul operator utilizat, implică
fără echivoc modificarea geometriei dimensionale a rostului pentru realizarea unui
strat de rădăcină acceptabil calitativ, vezi figurile 4 respectiv 6 . Sudarea stratului de
rădăcină cu transfer prin scurtcircuit folosind rostul recomandat la curent pulsat
duce inevitabil la o sudură cu lipsă de pătrundere, după cum sudarea stratului de
rădăcină în curent pulsat folosind rostul recomandat pentru transfer prin scurtcircuit
duce iarăşi inevitabil la scurgerea metalului topit şi chiar la pericolul străpungerii la
rădăcină cu oprirea procesului de sudare.
Transferul prin scurtcircuit permite un control mai bun la sudarea stratului de
rădăcină decât în curent pulsat, dar însoţit de stropiri inerente. Sudarea în curent
pulsat elimină sau reduce drastic stropirile, dar pericolul suflajului magnetic şi

57
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

implicit instabilitatea arcului este mai mare ca efect a unei lungimi de arc mai mari.
De asemenea sudarea prin scurtcircuit este posibilă atât în dioxid de carbon 100%
cât şi in amestec de gaze, pe când sudarea în curent pulsat este posibilă doar în
amestecuri de gaze bogate în Ar cu mai mult de 80%Ar.
Manifestarea suflajului magnetic în curent pulsat este pronunţată la începutul
sudării si se manifestă prin instabilitate maximă a arcului electric însoţită de stropiri
mari. Fenomenul este şi mai pronunţat dacă contactul de masă nu se amplasează
direct pe piesa de sudat şi aceasta este oxidată. Diminuarea suflajului în acest caz
se face prin aşezarea contactului de masă direct pe piesa de sudat şi plasarea
acestuia în axa rostului pe partea opusă locului de început a sudării. Aceasta
măreşte stabilitatea procesului şi obţinerea unei rădăcini corespunzătoare şi în
zona de început a sudării. Plasarea greşită a contactului de masă în zona de
început a sudării va compromite din start desfăsurarea procesului de sudare,
suflajul magnetic si stropirile fiind maxime. Practic sudarea stratului de rădăcină nu
poate avea loc.
În cazul sudării în curent pulsat desfăşurarea corectă a procesului, respectiv
calitatea sudării stratului de rădăcină sunt influenţate semnificativ de performanţele
sursei de sudare cu invertor, mai precis de frecvenţa microprocesorului, stabilitatea
arcului crescând o dată cu creşterea frecvenţei invertorului, viteza de răspuns mare
în acest caz permiţând tehnica de sudare cu pendularea sârmei electrod şi in cazul
sudării stratului de rădăcină.
Nu în ultimul rând calitatea execuţiei stratului de rădăcină prin una din cele două
variante depinde de calificarea operatorului sudor şi de cunoaşterea performanţelor
celor două moduri de transfer.

5. Concluzii

Sudarea stratului de rădăcină este o problemă relativ dificilă datorită pericolelor de apariţie
a defectelor de tipul lipsei de topire sau de pătrundere, respectiv a pericolului scurgerilor
de metal topit sau a strapungerii.

In cazul sudării MAG, sudarea stratului de rădăcină se poate realiza folosind sudarea cu
transfer prin scurtcircuit sau sudarea în curent pulsat, caracterizate prin energie liniară
scăzută respectiv energie controlată.

Tehnica de sudare MAG utilizată la sudarea stratului de rădăcină influenţează geometria

dimensională a rostului, respectiv modul operator.

Lucrarea prezintă aspectele tehnologice care deosebesc cele două variante de sudare în
ceea ce priveşte în special alegerea formei şi dimensiunilor rostului respectiv modul
operator, în strânsă corelaţie cu performanţele sursei de sudare.

În acest context autorii au prezentat într-o lucrare anterioară /3/ influenţa gazului de
protecţie asupra geometriei rostului şi a sudării stratului de rădăcină, care trebuie luat în
strânsă corelaţie cu influenţa modului de transfer prezentat în prezenta lucrare.

Informaţiile diseminate în cadrul lucrării se pot constitui într-un ghid util specialiştilor din
domeniul sudării, la elaborarea procedurilor de sudare, dar în egală măsură practicienilor
sudori din domeniul sudării MAG.

58
 Conferinţa ASR: Sudura 2011-Tradiţie şi artă în construcţia echipamentelor energetice

Bibliografie
1. Burcă, M., Negoiţescu, St. - Sudarea MIG/MAG, Editura SUDURA, Timişoara, 2004
2. Burcă, M, Ţunea, D. - Tehnologia sudării prin topire-Indrumător de laborator, Lito UTT
Timişoara, 1993
3. Burcă, M. Gliţa, Gh. ş.a. – Influenţa gazului de protecţie asupra geometriei rostului la
sudarea MIG/MAG, Lucrările conferinţei ASR “SUDURA 2000”, pag. 51-56, Arad
3. *** SR EN 29692 / 94 - Sudarea cu arc electric cu electrod învelit, sudarea cu arc
electric în mediu de gaz protector şi sudarea cu gaze prin topire. Pregătirea pieselor de
îmbinat de oţel
4. *** SR EN 439 / 96 – Materiale pentru sudare consumabile, Gaze de protecţie pentru
sudare şi tăiere cu arc electric
5. *** SR EN 440 / 96 - Materiale pentru sudare consumabile, Sârme electrod pentru
sudare în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil a oţelurilor nealiate şi cu granulaţie
fină. Clasificare

59