Tema:  IMAGINEA DE SINE ȘI ÎNCREDEREA ÎN SINE

  

IMAGINEA DE SINE ȘI ÎNCREDEREA ÎN SINE

Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile  noastre caracteristici fizice,

emoţionale, cognitive, sociale și spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru. În
funcţie de percepţia noastră la un moment dat al dezvoltării noastre, de ceea ce ne-am dori să fim sau
ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal și
eul viitor.
Imaginea de sine ne influentează comportamentele, de aceea este important să
ne percem cît mai corect, sa  dezvoltăm convingeri  realiste  despre noi însine. Există persoane care,
deşi au o înfăţişare fizică plăcută, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea înalte sau prea
scunde, insuficient de inteligente etc. Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar
o "hartă" pentru propriul "teritoriu", un barometru al stării noastre de bine. Relaţiile armonioase cu
membrii familiei şi cei din jur, performanţele profesionale, asumarea unor responsabilităti în acord cu
resursele proprii indică o imagine de sine pozitivă, în timp  ce absenţa motivaţiei sau o motivaţie
scăzută, agresivitatea defensivă, comportamentele de evitare, rezistenţele la schimbare sunt principalii
indici pentru o imagine de sine negativă.
Stima de sine reprezintă modul în care ne evaluăm pe noi înşine în raport
cu propriile așteptări şi cu ceilalţi şi este direct proporţională cu conştientizarea valorii noastre.
Fiecare fiinţă umană este unică şi are o valoare care merită să fie respectată. Valoarea  unei  fiinţe
umane  este  dată de suma comportamentelor, acţiunilor și potenţialităţilor sale trecute, prezente și
viitoare. Capacitatea fiinţei umane de a se proiecta în viitor, de a-şi conştientiza, dori şi anticipa
devenirea prin raportarea la experienţele și succesele anterioare şi credinţa despre propria eficacitate
contribuie la întărirea stimei de sine. Am auzit multi părinţi spunând: "Nu faci bine, lasă că fac eu că
ştiu mai bine" sau "Esti prea mic, nu poţi tu să faci asta". Astfel de fraze pot ucide încrederea în sine.
Din dorinţa de a-i feri de suferinţe şi eşecuri în viaţă, mulţi părinţi îşi supraprotejează copiii 
menţinîndu-i dependenţi şi împiedicându-i astfel să-şi dezvolte încrederea în sine. Încrederea în sine
depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în timp ce stima de sine reprezintă
rezultatul unei autoevaluări şi are un rol foarte important în stabilirea identităţii noastre. O stimă
de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă despre propriile noastre comportamente. De
aceea este important să ne respectăm nevoile și limitele pentru ca acţiunile noastre să ne pună în
valoare, să fie viabile în ochii noştri. Încrederea în sine nu este înnăscută şi nu depinde doar de
educaţia pe care am primit-o în copilărie cînd  părinţii noştri ne-
au învaţat să facem împreună cu ei şi ne-au stimulat să ne asumăm responsabilităţi pentru a deveni
autonomi în viaţă. Încrederea în sine este realistă şi predictibilă, deoarece se sprijină pe rezultate
concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să
prezică rezultatele la care se asteaptă în viitor. Deci încrederea în sine nu este oarbă şi prezintă o
anumită doză de incertitudine. Ea se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe
într-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea
treptată a altor experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele,  precum  şi  pentru a 
descoperi alte competenţe de care nu eram conștienţi. Este important ca experiențele noi să fie
abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la experienţe noi pentru care nu reuşim sa găsim o
explicaţie pot avea efecte negative asupra încrederii în sine şi a stimei de sine. Dacă suntem flexibili
și putem recadra acţiunile și experienţele noastre astfel încât să vedem partea bună, pozitivă
a lucrurilor şi să învăţăm ceva din ceea ce ni se întâmplă, reuşim să ne construim încrederea în sine
şi să ne întărim  stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este
important să păstrăm acele convingeri care sunt bune pentru noi şi ne ajută să ne schimbăm cadrele de
referintă. Abordarea unei situaţii dintr-o altă  perspectivă ne permite să ne schimbăm reacţiile, să 
dezvoltăm comportamente noi, mai adecvate situației prezente și să obținem astfel rezultate mai bune
în viață.
FORMAREA IMAGINII DE SINE
Imaginea de sine este expresia concretizată a modului în care se vede o  persoană sau se reprezintă
pe sine. Imaginea de sine se referă la perspectiva individuală asupra propriei personalităţi. Formarea
imaginii de sine constă în primul rînd într-o construcţie subiectivă şi implică trei aspecte:
importanţa părerii celorlalţi în construcţia acesteia;
elementele pe bază cărora se realizează percepţia celorlalţi;
masura în care conduita şi motivaţia influenţează crearea imaginii de sine.
În formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:
eul , în viziunea propriei persoane care își realizează autoportretul din punctul de vedere al
personalităţii în ansamblu. Eul reprezintă imaginea pe care noi o considerăm definitorie
pentru personalitatea noastră. Ca o consecință a construcției propriei imagini de sine se formează şi 
aprecierea asupra acesteia: pozitivă sau negativă.
celălalt, conștientizarea faptului că acesta realizează asupra noastră judecata ce are la bază modul în
care persoana noastră e percepută. Imaginea de sine nu corespunde întotdeauna cu imaginea pe care
cei din jur şi-o formează despre noi.
reflecţia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondenţei sau necorespondenţei
între aceasta şi judecata celuilalt. Această apreciere poate declanşa sentimente pozitive sau negative.
Aprecierea e dependentă  de  tipul  de personalitate si are consecinţe  importante  in privinţa integrării
sociale.
Imaginea de sine se formează pe baza unor anumiţi factori:
raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia și cercul de prieteni apropiaţi sau
grupul de muncă, religios sau grupul organizației politice. Aceste grupuri exercită influențe diferite
asupra imaginii de sine.
 pe baza teoriei cu privire la comparările sociale. Oamenii tind să se compare cu cei asemănători lor
din punct de vedere al imaginii. Oamenii recunosc intutitiv importanţa stimei de sine în ceea ce
priveste eficienţa şi sănătatea lor mintală - de aceea încearcă sa o mențină şi să o ridice. Fiecare
persoană este diferită de ceilalţi şi pricepută la ceva anume. O stimă de sine ridicată nu aduce nici un
complex de inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile
sunt… exact asa cum ar trebui sa fie,  adica OK! În primul rînd, fară să se compare cu ceilalţi, ci doar
cu sine, şi fără să se autosaboteze prin convingeri limitătoare sau să se învinuiască pentru aşteptări
nerealiste sau lipsa de control asupra mediului exterior şi a celorlalţi, persoana cu stima de sine
ridicată consideră că este în general multumit/ă de sine. Da, este exact multumită. Nici prea- prea.
Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia să demonstreze ceva, nu se agită pentru a avea, a face sau a fi mai
mult sau mai bine, pur și simplu se acceptă asa cum este, în întregime.
Respectul de sine, reuşeşte să se păstreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de schimbările
care ar putea să apară. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului în
care sinele nu se autoapreciază, ci se îngrijeşte de necesităţile sinelui.
Stima de sine ridicată este dependentă de respectul de sine, pentru că primul lucru care scade în
intenstitate este stima de sine, care poate să fie dependentă de situașii schimbatoare,  dar respectul
este ceva condiționat de credinţe, iar o  persoana (auto)educată să-şi păstreze respectul de sine în orice
situaţie şi să continue să se îngrijească de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental, psihic) nu va
lăsa stima de sine să scadă atât de puternic  încât să afecteze  funcţionarea sinelui. Respectul poate fi
cerut de la ceilalți, poate fi impus, poate fi apărat, în funcţie de prezența stimei de sine și a unei
educaţii care să asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care ţine mai mult de
comportamentul vizibil în exterior și de anumite decizii în care o persoană trebuie să ţină cont de ea,
mai mult decît stima de sine, care este mai degrabă o stare.
Cunoaşterea de sine merge mână în mână cu încrederea în forţele proprii. Nu poţi avea încredere în
tine dacă nu te cunoşti. Dar ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să fii  sincer cu tine.
Noi, oamenii, avem plăcerea de a minţi şi de a fi minţiţi. De fiecare dată când ieşim din casă, ne
punem o mască. De multe ori m-am întrebat oare cum ar fi lumea, dacă fiecare şi-ar arăta adevărata
faţă. Şi aşa sunt puţini cei care îţi aruncă un zâmbet, fie el sincer sau fals.
Ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să ajungi să-ţi vezi şi să-ţi accepţi şi defectele, nu doar calităţile.
Fiecare dintre noi avem părţi bune şi rele. Trăim cu ele, fie că vrem, fie că nu. Iar părţile rele nu le
putem ascunde sau masca la nesfârşit. Pentru că dacă încercăm să facem asta, la un moment dat, vor
exploda.
Spunea cineva că ne naştem cu două animale în noi: unul bun şi unul rău. Va creşte şi se va dezvolta
animalul care va fi hrănit şi îngrijit mai mult. Însă nu putem să-l hrănim doar pe unul, iar pe celălalt
să-l ignorăm, deoarece se va revolta, va rupe lanţul, va evada şi va turba. Trebuie să hrănim constant
şi animalul rău din noi, însă mai puţin decât pe cel bun, dar astfel încât să nu se observe. Astfel, cu
timpul, el va deveni mai slab şi mai mic, iar cel bun va fi mai puternic şi mai mare.
Numai după ce ajungem să ne cunoaştem vom putea reuşi să credem în noi. Să credem că vom reuşi
orice ne propunem şi că orice se poate realiza. Iar asta se va întâmpla numai după ce ne alungăm
gândurile negative. Pentru că dacă mereu ne gândim că “nu se poate” sau “e prea târziu să…”, cu
siguranţă că aşa va fi.
Întotdeauna când îţi stabileşti o ţintă, priveşte deja dincolo de ea, ca şi cum ai fi depăşit-o. Apoi, cu
încredere în tine, ştiind cât de puternic eşti, vei reuşi să o atingi cu siguranţă.
 Studiile arată că toți oamenii care au reușit să realizeze ceva cu adevărat măreț în viață, au în
comun o încredere în sine foarte puternică, care le-a permis să-și urmarească cu hotarâre visurile și să
facă tot ceea ce era necesar pentru a le duce la îndeplinire.
De fapt, încrederea în sine este un subiect atât de important și despre care ar fi atât de multe de
spus, încât Brian Tracy a creat un program special de 6 ore, “The Science of Self Confidence” (Știința
încrederii în sine) în care abordează doar acest subiect.
Unul din scopurile principale în viață ar trebui să îl reprezinte dezvoltarea încrederii în sine pâna la un
asemenea nivel, încât să devenim convinși că vom putea realiza orice ne propunem.
Degeaba vizualizăm toate lucrurile pe care dorim să le facem, locurile pe care vrem să le vizităm,
mașina pe care vrem să o conducem, dacă nu credem cu adevărat că putem realiza aceste lucruri,
vizualizarea este foarte importantă, însă mai important este modul în care ne simțim, sentimentele pe
care le trăim în momentul vizualizării, ori, dacă nu avem încredere că putem realiza ceea ce ne
propunem, este greu să trăim acele sentimente de bucurie și satisfacție asociate cu obținerea a ceea ce
ne-am propus.
De exemplu, notați pe o foaie de hârtie răspunsul la următoarea întrebare: Care este lucrul la care
ați îndrazni să visați, dacă ați ști că ar fi imposibil să eșuați? Acest exercițiu este recomandat de
Brian Tracy în toate programele sale de dezvoltare personală. De fapt, nu notați doar un singur lucru,
ci notați toate lucrurile pe care ați dori să le faceți, dacă ați ști că veți avea succes și eșecul nu ar
reprezenta o opțiune pentru dumneavoastră.
Lipsa încrederii în sine = eșec
Care sunt motivele pentru care nu aveți încă aceste lucruri la care visați? Ce vă ține în loc? Cu
siguranță unul dintre motivele principale îl reprezintă lipsa încrederii în sine. Probabil v-ați gândit de
mai multe ori la lucrurile pe care ați vrea să le faceți, însă de fiecare dată ați “ajuns la concluzia” că
nu puteți face aceste lucruri deoarece fie nu aveți suficienți bani, fie nu aveți cunoștințele necesare,
sau poate nu aveți relații, nu aveți timp, sau este imposibil de realizat așa ceva în România.
După cum vedeți, toate aceste motive au la bază lipsa încrederii în sine. De fapt, toate aceste
motive au apărut datorită faptului că nu aveți suficientă încredere în dumneavoastră.Thomas Edison
este probabil cel mai mare inventator din istorie, deți nu a avut parte decât de 3 luni de educație
formală. Cu toate acestea deține peste 1000 de patente în Statele Unite și multe altele în Marea
Britanie, Franța și Germania.
Albert Einstein a fost dat afară de la scoală, Michael Jordan a fost exclus din echipa de basket a
liceului, Walt Disney a fost concediat deoarece nu avea imaginație și idei originale, Abraham Lincoln
a eșuat în afaceri de doua ori, și-a pierdut logodnica, a pierdut 8 alegeri și cu toate acestea a devenit
președintele Statelor Unite. Dupa cum puteți observa, toți acești oameni au avut de-a face cu
probleme mult mai dificile decât cele care vă țin pe dumneavoastră în loc, iar unul dintre factorii care
au contribuit la succesul lor îl reprezintă încrederea în sine.

ÎNCREDEREA ÎN SINE. CUM ÎȚI CREȘTI ÎNCREDEREA ÎN SINE

UNA DINTRE CELE MAI FRECVENTE probleme de care se izbește cineva de-a lungul vieții
este încrederea în sine. Mai precis, lipsa încrederii în sine și în propriile acțiuni.
De ce este încrederea în sine o calitate importantă? Care e problema daca nu ai încredere în tine?
Cu ce te afectează? Ei bine, experimente și studii psihologice, precum și realitatea de zi cu zi, ne arată
că:
1. Oamenii care au rezultate au încredere crescută în sine
2. Oamenii care au încredere în sine aduc și rezultate.
Din toate caracteristicile oamenilor care au încredere în sine aceste două puncte apar mereu:
Încredere în sine > Rezultate . Rezultate > Încredere în sine
Cum pot să am încredere în mine? Cum pot să mișc lucrurile?
În cărți, pe internet găsim o mulțime de sfaturi pentru creșterea încrederii în sine, de exerciții, de
vizualizări, să te vezi făcând anumite lucruri în anumite situații, legat de proiecții etc.
Pe cât de simple sunt răspunsurile, pe atât de complicat sunt de pus în aplicare.
Unii oameni cred că încrederea în sine poate fi construită cu gîndire pozitivă sau afirmații  pe care
sa le repeți dimineata, gen:
– Sunt cel mai tare din parcare!
– Am super multa incredere in mine!
– Sunt Superman!
În realitate, încrederea în sine se bazează pe competența, pe creșterea competenței care vine din
faptul ca îți pui niște obiective de atins, îți faci un plan de acțiune cu pași practici și te ții de acel plan
ca să atingi acele obiective. Cu cît ai mai multe rezultate, cu atît încrederea în sine crește.
Așadar, cum îți dezvolți încrederea în tine?
Am două vești pentru tine, una bună și una proastă.
Vestea bună este că poți să îți dezvolți încrederea în tine.
Vestea proastă este ca nu există soluții magice, de transformare peste noapte și trebuie să pui osul
serios la treabă.
I În primul rînd, trebuie sa ne auto-evaluăm.
Dacă încrederea în sine se bazează pe rezultate, primul pas presupune să te uiți la rezultatele pe care
le ai deja și pe care tu le subestimezi. Gîndește-te:
Ce ai tu de oferit?
Ce ai reușit să faci pîna acum?
Care sunt lucrurile de care ești mîndru că le-ai facut?
Care sunt succesele tale pînă acum, indiferent cît de mici?
Care sunt lucrurile la care te pricepi foarte bine?
Care sunt lucrurile la care ceilalti spun ca te pricepi?
Apoi, ia o foaie de hîrtie si notează-ți cele mai mari 10 realizări din viața ta de pînă acum. Fii
mîndru de ce ai realizat, chiar dacă lucrurile sunt banale în comparație cu ale altora.
II Încrederea in sine se obține, mai întîi, prin a începe să facem lucruri mărunte în fiecare zi.
Pune-ți un scop: de exemplu să scrii o carte. Începe prin a scrie în fiecare zi cîte un fragment, sau cîte
2000 de cuvinte din acea carte. Și așa în fiecare zi.
III Nu te opri aici. Accelearează și pune-ți obiective mai mari. Dupa ce ai văzut că te poți ține zilnic
de niște obiective mici, iar acestea îți aduc rezultate, iar rezultatele îți cresc încrederea în tine, pasul
următor este să te provoci pe tine însuți la lucruri mai mari decît pînă acum.
Gandește-te la ceva ce ți-ar îmbunătăți enorm viața daca ai reusi să-l duci pînă la capăt.
Gandește-te chiar la ceva “mai mare decît tine însuți”, la un obiectiv care atins, ar putea influența în
bine viețile a 10, 100, 1000 de oameni.
Împarte acel obiectiv în bucățele mici, zilnice. Apoi repetă procesul. Încrederea în sine se dezvoltă
zilnic pe masura ce ai rezultate. Nu uita asta.
De multe ori folosim expresia „ȋncredere fermă”, deci nu doar să avem ȋncredere ȋn noi, ci aceasta
să fie și fermă. Uneori ȋncrederea fermă ține de inconștient: nu știi în ce te bagi și acesta este motivul
pentru care reușești, pentru că dacă ai fi știut , n-ai fi avut atâta încredere fermă că vei reuși.
 Una din funcțiile creerului nostru este de a anticipa unele lucruri, unele consecințe. Adică, dacă am
fi știut ȋn ce ne bagăm, ni-am fi făcut tot felul de ipoteze, o analiză a plusurilor și minusurilor și atunci
lipsa încrederii că vom reuși ne obligă să stăm pe loc din teama de a eșua: nu am ȋncredere, nu pot să
merg mai departe, nu pot să fac nimic.
Acesta este un alt sfat pentru a crește ȋncrederea ȋn sine, sa-i spunem așa: spiritul de aventuri. Te
apuci să faci un lucru, uneori acesta iese mai bine decit ți-ai fi imaginat și ȋți dă un impuls să mergi
mai departe. Einstein spunea că sunt lucruri imposibil de realizat până când vine cineva care nu știe
acest lucru și le realizează.
Un alt sfat este să nu dramatizăm consecințele. E bine să proiectăm o consecință, dar nu
ȋntotdeauna. Pentru că instinctul nostru de supraviețuire e astfel construit că tinde să ne arate mai
degrabă consecințele negative decȋt pe cele pozitive. . Aș zice așa: așteaptă-te la ce este mai bine, și
pregătește-te pentru ce este mai rău. Ce ȋnseamna asta? În primul rând trebuie să vedem care este cel
mai rău lucru care ni s-ar putea întâmpla într-o anumită situație și să ne gândim dacă suntem gata să-l
acceptăm. De exempu: vrei să investești 1000 euro ȋntr-o afacere. În cel mai rău caz, ești dispus sa
pierzi aceasta sumă? Dacă creerul tău acceptă acest lucru: la urma urmei ce sunt banii? Banii vin și se
duc, atunci el ramȋne liber și se poate focaliza spre „asteaptă-te la ce e mai bine”, spre a rezolva
problemele și a merge mai departe. Daca nu am luat această decizie internă, dacă creerul nostru
rămâne agățat pe ideea că „aoleu, voi pierde 1000 euro!”, nu ne putem focaliza spre ce avem de făcut
și lucrurile se agravează.
Deci, luăm în calcul că lucrurile ar putea să nu mergă, bifăm acest capitol, îl punem deoparte și nu
mai revenim la el. Dacă în mintea ta stăruie ideea „dacă pied, dacă pierd...”, evident că va scădea
încrederea în sine, nici nu poate fi vorba aici de incredere în sine. Însă în momentul în care urmezi o
linie și cauți dovezi, muncești, apar rezultate , te dezvolți, pui pasiune , nu mai vezi banii ca pe un
scop, ci ca pe un rezultat, te focalizezi pe lucrurile importante și încrederea vine mai mult ca un
rezultat , nu ca și o condiție de plecare. Dacă aștepți încrederea fermă la început , nu are cum să vină,
este ca și cum ai vrea să apară ceva din nimic, dintr-un lucru relativ imposibil. Deseori încrederea
este efectul , nu este cauza și practic ne sabotăm singuri.
Pînă la urmă totul depinde de cum ne manageram creerul.
Și nu în ultimul rînd, privește-te în oglindă și zâmbește.Te va ajuta asta? Poate. Dacă nu, cel puțin
o să vezi o persoană faină. Greșesc?

Bibliografie:
Nastas, D. (2003), Stereotipuri, prejudecăți și discriminare,
Neculau, A.(coord), Manual de psihologie socială, Polirom, Iasi
Pieron, H. (2001), Vocabularul psihologiei, Univers Enciclopedic, Bucuresti
Yzerbet V. & Schadron G. (2002), Cunoașterea și judecarea celuilalt, Polirom, Iași, Schiopu, U.
(coord) (1997), Dicționar enciclopedic de psihologie, Babel, Bucuresti