Planul:

1. Consideraţiuni generale referitoare la conceptele educaţie pentru sănătate şi

promovarea sănătăţii.
2. Practica internaţională şi din R. Moldova în domeniul promovării unui mod
sănătos de viaţă.
3. Problemele - cheie referitoare la compartimentul educaţie pentru sănătate şi
modurile de combatere a lor.
4. Concluzii.

1
 1. Consideraţiuni generale referitoare la conceptele educaţie pentru sănătate şi
promovarea sănătăţii.
În ultimii ani se constată o tendinţă stabilă de agravare a stării sănătăţii
populaţiei în R. Moldova. Cauzele acestei agravări sunt clarificate de următoarea
statistică:
 Din anul 1990 până în anul 2000 sporul natural a scăzut de 20 ori;
 Longevitatea vieţii este de ~63 ani, fiind una din cele mai scăzute din
Europa;
 Mortalitatea este cu 50% mai mare decât în ţările dezvoltate din
Europa;
 A crescut invaliditatea copiilor în vârsta de până la 14 ani;
 Incidenţa sifilisului a crescut de 8 ori din 1990 – 2001 ( 105 cazuri la
100000 populaţie);
 Anual se înregistrează până la 50 cazuri de sifilis la copiii de până la
14 ani;
 Agravarea situaţiei epidemiologice în ceea ce priveşte SIDA (în anul
2002 s-au înregistrat 232 cazuri);
Alte cauze ar fi creşterea numărului narcomanilor şi alcoolicilor, poluarea
mediului înconjurător, stress-ul cotidian, nivelul scăzut de cultură al populaţiei în
problemele promovării unui mod sănătos de viaţă, campanii publicitare agresive ce
propulsează pe piaţă producţie alcoolică şi de tutungerie, accesibilitatea producţiei
porno (în vânzare, pe Internet). (Sursă: Raportul lui Varfolomeu Calmâc, vice–
director al CNŞPMP din R. Moldova din 12.03.2002).
Reieşind din această statistică alarmantă şi dramatică, apare necesitatea
intensificării propagării unui mod sănătos de viaţă.
O atenţie deosebită trebuie de atras, în cadrul acestui proces, popularizării
modului sănătos de viaţă în rândurile copiilor şi a tineretului.
Este necesar de a clarifica sensul noţiunilor promovarea sănătăţii (a unui
mod sănătos de viaţă) şi educaţia pentru sănătate .

2
 Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor
posibilitatea de a-şi intensifica controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi prin
aceasta de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate. Prezintă o strategie de mediere între
indivizi şi mediu, combinând alegerea personală cu responsabilitatea socială cu
scopul de a asigura un viitor mai sănătos. Această noţiune include activitatea de
educaţie pentru sănătate, activităţi de promovare a unor schimbări comportamentale
şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative. Schematic, se poate de reprezentat
acest lucru astfel:

Promovarea sănătăţii

Educaţia Protejarea
pentru sănătate sănătăţii
(schimbări
comportamenta
le şi de stil de
viaţă)

Prevenirea
îmbolnăvirilor
(politici şi
măsuri
legislative)

Din această schemă observăm că educaţia pentru sănătate reprezintă o

activitate în cadrul promovării sănătăţii.
În paginile acestui referat voi atrage atenţia anume acestui aspect a
promovării sănătăţii – educaţia pentru sănătate.

3
 2. Practica internaţională şi din R. Moldova în domeniul promovării
unui mod sănătos de viaţă.
Promovarea unui mod sănătos de viaţă a atras atenţia specialiştilor de pe
întreg globul pământesc încă la mijlocul secolului XX.
Au fost propuse mai multe soluţii pentru a populariza promovarea unui mod
sănătos de viaţă în rândurile populaţiei. Una din aceste soluţii a fost crearea în anul
1980 a unei reţele de şcoli de promovare a sănătăţii din Europa (REŞPS).
Scopul activităţii unei şcoli din cadrul REŞPS este de a-i face pe elevi să
poată face faţă împrejurărilor din viaţă şi să activeze pe deplin în societate.
Stimularea modului sănătos de viaţă este efectuat prin intermediul
condiţiilor sănătoase de lucru, prin elaborarea unor programe ce ar permite atingerea
unui potenţial fizic, psihologic şi social maxim. Promovarea sănătăţii este efectuată în
colaborare cu întreaga comunitate, cu autorităţile locale, regionale sau naţionale.
Realizarea programului de promovare a sănătăţii se înfăptuieşte cu ajutorul
unor şir de metode activ – participative:
- discuţii în grupuri mici;
- studiul de caz;
- munca în grup;
- proiecte de acţiune în comunitate.
Promovarea sănătăţii este îndeplinită prin elaborarea şi utilizarea unui plan
de învăţământ inovativ, prin acordarea de timp suficient profesorilor pentru
cuprinderea problemelor de sănătate.
Conţinutul tematic al acestei programe este următorul:
1. Sănătatea mediului social;
2. Educaţia inofensivă şi primul ajutor;
3. Relaţiile, educaţia sexuală şi sarcina neplanificată;
4. HIV / SIDA şi alte BST;
5. Educaţia consumatorului;
6. Sănătatea mintală;

4
 7. Gimnastica şi sănătatea.
Din păcate, în R. Moldova nu este elaborată o strategie bine pusă la punct
de promovare a sănătăţii. Acest lucru ne este dovedit de statistica prezentată mai sus
şi este cauzat de realităţile vieţii din republică: instabilitate economică şi politică,
lipsa finanţării, lipsa de specialişti. Dar nu putem spune, însă, că că la noi lipseşte cu
totul promovarea sănătăţii. Nu. Ea se realizează prin intermediul orelor de diriginţie,
activităţi extraşcolare, în cadrul lecţiilor de biologie, prin promovarea unor campanii
militare contra fumatului organizată de BAT – Moldova. Dar vreau să remarc aici
faptul că această campanie publicitară anti – tabac este, de fapt, o promovare vualată
a producţiei de ţigări a acestei companii (BAT).
Însă este necesar o altă cale de realizare a programului pentru sănătate. Aş
propune următoarele soluţii:
1. Educaţia pentru sănătate să fie întrodus ca obiect de studiu, cu un
conţinut tematic şi obiective bine definite;
2. Acest obiect să fie citit de profesori bine pregătiţi în domeniu;
3. Să se asigure în şcoli condiţiile necesare activităţii normale şi
sănătoase a elevilor (un orar ce ar respecta psiho-igiena şi
ergonomica învăţării, iluminare adecvată, posibilităţi de a practica
sportul etc.).

3.Problemele - cheie referitoare la compartimentul educaţie pentru

sănătate şi modurile de combatere a lor.
Problemele – cheie care se cer a fi discutate în cadrul educaţiei pentru
sănătate sunt următoarele:
 Fumatul;
 Consumul de alcool şi droguri;
 Răspândirea infecţiei HIV/SIDA cu paşi rapizi;
 Indiferenţa tinerilor faţă de propria sănătate, cauzată de prezenţa
prejudecăţilorşi a stereotipurilor;

5
  Igiena personală;
 Alimentaţia nesatisfăcătoare;
 Igiena psiho-fizică.
Principalele obstacole în calea soluţionării acestor probleme – cheie sunt:
- indiferenţa maturilor;
- condiţii sanitare la nivalul mai jos de mediu;
- lipsa abilităţilor de ocrotire a sănătăţii psihofizice;
- indiferenţa tinerilor faţă de propria sănătate.
Depăşirea acestor obstacole ar fi posibilă numai într-o strînsă colaborare
dintre şcoală – instituţii medicale – părinţi – copii. În această colaborare fiecărei părţi
îi revine câte un rol. Instituţiile medicale au rolul de a trasa direcţiile principale în
promovarea unui mod de viaţă sănătos, de a propune soluţii concrete. Şcolii îi revine
rolul de intermediar dintre instituţia medicală şi părinţi, prin elaborarea unor
programe de lucru cu părinţii (la nivel informativ). Aceste programe pot fi realizate
prin diferite forme şi metode:
 discuţii cu participarea părinţilor şi elevilor;
 expunere şi discuţii cu invitarea medicului sau a profesorului de
biologie;
 prelegere, folosind broşuri, pliante, filme etc.;
 demonstrări practice, cu ajutorul unui asistent medical;
 crearea şi comentarea unor situaţii problemă;
 studiul de caz.
În cadrul lucrului cu părinţii, problematica trebuie abordată selectiv, ţinând
cont de mai mulţi factori:
- nivelul general al standardului de cultură generală a populaţiei;
- nevoile specifice de educaţie ale părinţilor cu care lucrează;
- particularităţile mediului educogen (rural/urban, diferenţierile intelectual
– culturale, tradiţia etc.).
Totuşi, unele conţinuturi, prin importanţă şi complexitate, nu pot fi neglijate
în nici o împrejurare. Aceste conţinuturi sunt:
6
 - particularităţile de vârstă în creşterea copilului;
- problemele de educaţie sexuală.
Paralel cu activităţile cu părinţii, şcoala mai desfăşoară şi activităţi cu
elevii, în care pot fi utilizate aceleaşi metode ca şi în cazul părinţilor. Numai că aici
se ţine cont, în primul rând de particularităţile de vârstă a copilului. Părinţii la rândul
lor, trebuie să aplice experienţa acumulată în cadrul activităţilor organizate în şcoală.
În această muncă de depăşire a obstacolelor este necesar de inclus
specialişti din diferite domenii: medici, pedagogi, psihologi etc.

4.Concluzii.
Educaţia pentru sănătate are un rol foarte important în ameliorarea sănătăţii
fizice şi psihice a elevului. Statistica prezentată ne arată la ce poate duce neglijarea
acestui aspect a vieţii omului.
Analiza practicii internaţionale în acest domeniu ne vorbeşte despre faptul
că în lumea civilizată promovarea sănătăţii este în centrul atenţiei preocupărilor
guvernului şi că se întreprind paşi concreţi (ex. crearea REŞPS).
În R. Moldova situaţia la acest capitol este dificilă. Acest lucru este cauzat
de realităţile economice şi politice din republică. Dar aceasta nu trebuie să ne
servească scuză pentru inactivitatea noastră. Este necesar de a elabora un program
pentru sănătate în care ar fi implicaţi mai mulţi factori de decizie: instituţii medicale
specializate, şcoala, părinţii şi copiii. Fiecare parte implicată în acest program îşi are
rolul său. Îndeplinirea conştiincioasă a acestor roluri ar asigura o îmbunătăţire
calitativă considerabilă la capitolul promovarea sănătăţii. Şi trebuie să depunem
eforturi considerabile în realizarea acestui program, dacă dorim ca viitorul – copii
noştri – să se bucure pe deplin de viaţă.