Univeristatea Dunărea de Jos, Galați

Facultatea de Medicină și Farmacie

Specializarea Farmacie

PRESCRIEREA UNEI REȚETE PENTRU UN

SPORTIV DE PERFORMANȚĂ CARE A
SUFERIT O RUPTURĂ DE LIGAMENT
ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

COORDONATOR:
Profesor As. Carmen Gheorghe
STUDENT:
Buricea Mihaela ,anul I

1|Page
 CUPRINS
I. Ligamentul încrucișat anterior. Localizare și anatomie

II. Ruptura de ligament încrucișat anterior. Informații generale

III. Cauze și factori de risc pentru ruptura de ligament

încrucișat anterior

IV. Simptomele rupturii de ligament încrucișat anterior

V. Diagnosticare și examene

VI. Tratamentul rupturii de ligament încrucișat anterior al

genunchiului

VII. Tratamentul conservator

VIII. Tratamentul chirurgical

IX. Recuperarea postoperatorie

2|Page
 I. Ligamentul încrucișat anterior.
Localizare și anatomie
Ligamentul încrucișat anterior are un rol deosebit de important în ceea
ce privește stabilitatea genunchiului. Pentru a-i înțelege rolul trebuie
să îl privim în context.

Articulația genunchiului este una dintre cele mai complexe din corpul
uman și cuprinde trei oase: femurul, tibia și rotula (supranumită și
patelă). Rotula se află în fața articulației și are rol protector, iar cele
trei oase sunt interconectate prin ligamente. Asemănătoare unor benzi
rotunde, aceste ligamente ale genunchiului sunt foarte puternice și
acționează similar unor sfori care țin oasele în contact și stabilizează
genunchiul.

Exista patru ligamente principale în genunchi:

 Ligament colateral medial – Situat în partea laterală internă a

genunchiului, acesta are rolul de a stabiliza articulația în
porțiunea internă medială a genunchiului.
 Ligament colateral lateral – Situat în partea laterală externă a
genunchiului, are rolul de a controla deplasările laterale externe
de la nivelul genunchiului.
 Ligament încrucișat posterior – Este situat în interiorul
articulației, se încrucișează cu cel anterior în forma unui X și
controlează stabilitatea posterioară a genunchiului.
 Ligament încrucișat anterior – Controlează stabilitatea
anterioara a genunchiului. Acest ligament traversează în
diagonală centrul genunchiului, iar rolul său este de a preveni
deplasarea anterioară a tibiei și de a asigura stabilitatea
rotațională. Este format din două fascicule – anteromedial și
posterolateral – fiecare dintre ele cu un rol important în
stabilizarea antero-posterioară și în cea rotațională.

3|Page
 II. Ruptura de ligament încrucișat
anterior. Informații generale

Ruptura de ligament încrucișat anterior este, alături de întinderea de

ligament, una dintre cele mai frecvente leziuni de la nivelul
genunchiului. Poate fi totală sau parțială – atunci când se rupe unul
dintre cele două fascicule (fasciculul anteromedial sau cel
posterolateral).

Majoritatea rupturilor de ligament încrucișat anterior sunt complete și

se asociază cu leziunile altor structuri de la nivelul genunchiului:
menisc, cartilaj articular, alte ligamente.

4|Page
 III.Cauze si factori de risc pentru ruptura
de ligament încrucișat anterior

Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe în mai multe situații:

 Schimbări rapide de direcție

 Opriri și decelerări bruște în timpul alergării
 Aterizarea incorectă din săritură
 Contact/impact direct, precum tackling-ul în fotbalul american
sau în rugby

Unele studii au arătat ca la femeile care practică sportul de

performanță, incidența rupturii de ligament încrucișat anterior este
mai mare decât în cazul sportivilor de performanță de sex masculin.
S-a sugerat că acest lucru se datorează diferențelor de condiție fizică,
de forță musculară, și de control neuromuscular.

Unele cauze ale riscului mai ridicat în rândul femeilor sunt:

 diferentele de conformație a pelvisului și de ax ale membrelor

inferioare
 laxitate ligamentară crescută
 efectul estrogenilor asupra structurilor ligamentare.

Leziunile ligamentului încrucișat anterior sunt frecvente în cazul

sportivilor de performanță sau al persoanelor foarte active, care
practică un sport în mod frecvent. Unii sportivi sunt mai predispuși la
aceste leziuni față de alții. Schiorii, rugbiștii, atleții care practică
diverse tipuri de sărituri sunt, de regulă, mai susceptibili la ruptura de
ligament anterior a genunchiului.

5|Page
 IV. Simptomele rupturii de ligament
încrucișat anterior

Atunci când se produce ruptura de ligament încrucișat anterior,

pacientul simte că genunchiul se deplasează. Totodată, ruptura este
însoțită și de un zgomot specific, ca un pocnet.

După acest moment, cel al traumatismului propriu-zis, apar

următoarele simptome:

 Durere și inflamație. În timpul primelor 24 de ore, genunchiul se

umflă. Inflamația și durerea pot dispărea brusc la un moment dat,
însă asta nu înseamnă că problema a fost rezolvată.
 În momentul în care pacientul reia activitatea sportivă,
genunchiul va fi cel mai probabil instabil și se va resimți
deplasarea lui în timpul activităților.
 Limitarea gradului de mișcare în articulația genunchiului.
 Disconfort în timpul mersului.

Desigur, poate aceste simptome nu sunt alarmante la prima vedere, iar

o asemenea leziune nu este una de natură să îi reducă pacientului
complet capacitatea de mișcare, însă există riscul dezvoltării unor
leziuni ulterioare la nivelul meniscului. Trebuie să menționăm, prin
urmare, că prin rolul pe care îl joacă aceste ligamente încrucișate,
ruptura unuia dintre ele poate duce la incapacitatea de a face mișcări
uzuale și la incapacitatea de a flexa genunchiul.

De cele mai multe ori ruptura de ligament încrucișat anterior se

asociază cu ruptura ligamentului colateral și a unuia dintre meniscuri.
Este demonstrat că orice pacient cu ruptură de ligament încrucișat
anterior și ruptură de menisc netratate face gonartroză în 10 ani.

6|Page
 V. Diagnosticare și examene

Diagnosticul este elaborat de către medicul ortoped în urma

examenelor specifice:

 Consultație – examinare fizică și anamneză

 Radiografie de genunchi (față și profil)
 Examinare imagistică prin rezonanță magnetică (RMN)

VI. Tratamentul rupturii de ligament

încrucișat anterior al genunchiului

Tratamentul pentru ligamente rupte încrucișat anterior variază în

funcție de nevoile pacientului și este individualizat. Un pacient tânăr
are nevoie de operația de reconstrucție a ligamentului. Un tânăr
sportiv de performanță va necesita intervenție chirurgicală per
primam (intervenție imediată după producerea leziunii). Pacienții mai
puțin activi, de obicei în vârstă, își pot relua stilul de viață fără
operație. Există, așadar, două modalități de a trata ruptura de ligament
anterior al genunchiului: prin tratament conservator și prin tratament
chirurgical.

7|Page
 VII. Tratamentul chirurgical

Acest ligament este singurul care nu se vindecă prin imobilizare, astfel

încât operația pentru ruptura de ligamente încrucișate este, uneori,
imperativă, iar pentru a reda stabilitatea genunchiului este nevoie de
reconstrucția acestuia. Chirurgul ortoped va înlocui ligamentul rupt cu
o grefă de țesut, o matrice care va fi populată cu celule și se va
transforma într-un nou ligament. Grefa poate fi obținută din mai multe
surse:

 Autogrefe – Sunt recoltate direct de la pacient. Se pot folosi

tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis, tendonul
mușchiului cvadriceps sau tendonul patelar.
 Ligament artificial de tip LARS (Ligament Advanced
Reinforcement System)
 Alogrefă – Transplant de la pacienți în moarte clinică

Operația de de ligamentoplastie se desfășoară pe cale artroscopică,

prin incizii mici. Acest tip de operație este mult mai puțin invaziv
decât operația deschisă. Printre beneficii se numără: durere diminuată,
spitalizare mai scurtă, timp mai rapid de recuperare.

Intervenția începe prin recoltarea grefei. Apoi se fac două incizii mici
de o parte și de alta a tendonului rotulian, prin care se introduce
camera de luat vederi (artroscopul) împreună cu celelalte instrumente
necesare pentru operație. Se execută niște tuneluri în tibie și în femur,
iar prin aceste tuneluri se trece grefa și se fixează la nivel femural și
tibial printr-un sistem special conceput în acest sens.

Ligamentul încrucișat anterior este alcătuit din doua fascicule.

Intervenția poate implica reconstrucția unui singur fascicul („single
bundle”) sau a ambelor fascicule („double bundle”).

În ultimii ani reconstrucția “single bundle anatomic” a inclus și

elemente din celelalte tehnici, prin crearea unui grefon cu o grosime
similară cu cea a ligamentului original, plasat la nivelul femurului în
poziție anatomică.
8|Page
 VIII.Tratamentul conservator
(nechirurgical)

Un ligament încrucișat anterior rupt complet nu se va vindeca fără

operație, însă acest lucru nu înseamnă că operația este obligatorie.
Tratamentul conservator este unul potrivit pentru pacienții în vârstă
sau sedentari.

Dacă celelalte structuri ale genunchiului sunt intacte, medicul poate

recomanda variante terapeutice simple, nechirurgicale, printre care se
numără:

 Purtarea unei orteze – Medicul poate recomanda purtarea unei

orteze care să stabilizeze genunchiul. Într-o primă fază, pentru
protecția genunchiului se poate recomanda sprijinul podal parțial
pe piciorul afectat, prin folosirea unei cârje.
 Kinetoterapie – Pe măsură ce inflamația cedează, pacientul
începe un program de recuperare care constă în exerciții fizice
specifice destinate tonifierii musculaturii.
 Fizioterapie – Există mai multe tipuri de fizioterapie benefice
pentru pacienții care au ruptură de ligament: terapia cu
ultrasunete, electroterapie, magnetoterapie ,etc.

9|Page
 IX. Recuperarea postoperatorie

Pacientul este externat a 2-a zi și își poate relua activitatea sportivă

după aproximativ cinci luni, în funcție de gradul de recuperare. La
externare, pacientul va putea merge fără mari probleme și fără un
disconfort ridicat (se va ajuta și de cârje în acest sens). De asemenea,
pacientul va trebui să fie capabil să ajungă la 90 grade de flexie în
primele 2 zile de după operație. Medicul va prescrie un tratament
medicamentos menit să prevină infecția și tromboza și să grăbească
vindecarea.

Firele se scot la circa 2 săptămâni de la operație, moment în care

pacienții pot relua munca de birou. Pentru alte activități – muncă de
teren, ridicare de greutăți – se va mai aștepta până la 1,5 sau chiar 4
luni.

Reluarea activității sportive se face la aproximativ 5 luni după

operație. Sportivii de performanță sunt o categorie aparte de pacienți
și, datorită efortului intensiv pe care îl depun în vederea recuperării, se
vor întoarce mai repede la viața sportivă.

Conceptul de întoarcere în siguranță la sport implică efectuarea unor

teste și măsurători. Atunci când membrul pelvin operat prezintă 90%
din capacitatea membrului pelvin sănătos, se poate considera ca
pacientul se întoarce în siguranță la sport. Recuperarea postoperatorie
necesită un comportament precaut, menit să prevină alte leziuni.

Ruptura de ligament încrucișat anterior nu este o leziune foarte gravă.

Ea are, însă, potențialul de a deveni periculoasă dacă este ignorată și
dacă nu este tratată corespunzător. Este extrem de important, deci, ca
la orice traumatism resimțit să consultăm un specialist pentru a trata
afecțiunea în cel mai scurt timp și cu minim de neajunsuri.

10 | P a g e
11 | P a g e