ARBITRAJ COMERCIAL – CURS 19 03 2020

Lector dr. Anca Roxana BULARCA

Ultimul curs: Principiile procesului civil – art.5-23 Cod procedură civilă, aplicabile și
în materia arbitrajului
1. Aplicarea legii de procedură civilă
Principiul activității legii procesual civile: art.15 alin.2 Constituția României - Legea
dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile; art.24 Cod procedură civilă - Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică
numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și
art.27 Cod procedură civilă - Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi
termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Observăm că legiuitorul Codului de procedură civilă a schimbat conceptul fostului
cod, în sensul că legea de procedură este de imediată aplicare.
Pentru aprofundare, dacă doriți, a se vedea Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
nr.52/2018 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.27 din Codul de procedură
civilă și Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017.
În ceea ce privește mijloacele de probă art.26 Cod procedură civilă stabilește: Legea
care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor
preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după
caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii. Administrarea
probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
Atât dispozițiile care consfințesc principiile procesului civil, cât și cele privitoare la
aplicabilitatea legii procesual civile, precum și alte prevederi din Codul de procedură
civilă, sunt aplicabile și în materie de arbitraj, având în vedere prevederile art.2 Cod
procedură civilă intitulat aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă,
potrivit cărora: Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în
materie civilă. De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în
măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
Așa cum v-am mai spus, procedura arbitrajului este o procedură specială de judecată
privată, fiind reglementată de Codul de procedură civilă – art.541 și urm.
2. Definiția arbitrajului
Arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat – art.541 alin.1 Cod
procedură civilă.
De aici tragem concluzia că legiuitorul permite, pentru anumite domenii, ca
eventualele litigii să nu fie soluționate de instanțele de judecată, așa cum acestea sunt
stabilite de Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ci de către jurisdicții
private, acestea având un caracter alternativ.
Aceste jurisdicții alternative pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul
comun, cu condiția ca acestea să nu fie contrare ordinii publice și dispozițiilor
imperative ale legii – art.541 alin.2 Cod procedură civilă.
3. Obiectul arbitrajului
De principiu toate litigiile dintre participanții la circuitul civil sunt arbitrabile, existând
în prezent un curent tot mai pronunțat pentru extinderea domeniului arbitrajului. Acest
curent este mai accentuat în practică la sistemele de drept unde există posibilitatea unei
judecăți în echitate și unde precedentul judiciar constituie izvor de drept (common law,
dar nu numai).
În sistemul nostru de drept izvoarele dreptului civil sunt: legea, uzanțele și principiile
generale ale dreptului – art.1 alin.1 Cod civil, judecătorul având posibilitatea să judece
în echitate acolo unde legea prevede aceasta, ori acolo unde lipsește o dispoziție legală,
o uzanță, ori principii de drept aplicabile – art.5 alin.3 Cod procedură civilă.
Precedentul judiciar nu este izvor de drept în sistemul nostru de drept, fiind interzis
judecătorului să se întemeieze pe acesta, potrivit art.5 alin.4 Cod procedură civilă.
Potrivit legislației noastre sunt excluse de la arbitraj litigiile care privesc starea civilă,
capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie, precum și cele
care au ca obiect drepturi de care părțile nu pot să dispună – art.542 alin.1 Cod
procedură civilă.
În doctrină se ridică problema dacă litigii pentru care legiuitorul a stabilit proceduri
speciale, cum ar spre exemplu anularea hotărârilor adunărilor asociaților/acționarilor
(art.132 din Legea nr.31/1990 privind societățile), ar putea face obiectul arbitrajului,
dacă prin actul constitutiv s-a stipulat o clauză în sensul că se poate apela la jurisdicția
privată alternativă.
Din punctul meu de vedere, dar și a unor reputați profesori și practicieni în materie de
arbitraj (vezi prof.habil.dr.av.arbitru Crenguța Leaua), astfel de litigii ar putea fi
arbitrabile, față de prevederile art.542 alin.1 Cod procedură civilă.
Statul și autoritățile publice pot fi subiect de drept privat (a se vedea art.223-224 Cod
civil) și au facultatea de a încheia convenții arbitrale numai dacă sunt autorizate de
lege sau prin convenții internaționale la care România este parte – art.542 alin.2 Cod
procedură civilă.
În raporturile de drept privat statul și alte autorități publice pot încheia acte juridice cu
participanții la circuitul civil, acestea fiind guvernate de regula egalității parților. Însă,
pentru partea contractantă – Statul sau autoriatea publică – dreptul de a-și exprima
voința pentru apelarea la o jurisdicție privată alternativă este condiționat de existența
unui act normativ prealabil.
Referitor la dreptul Statului, în sens larg, de a putea acționa, cel puțin în raporturile de
drept privat, în mod liber, similar cocontractanților săi, există o serie de opinii și
propuneri de lege ferenda. Spre expl. se propune acordarea legislativă a dreptului
Statului de a negocia modificări de contracte, cum ar fi spre expl. cazul impreviziunii
(art.1271 Cod civil), ș.a. În alte țări există posibilitatea ca Statul să poată negocia
individual cu contribuabilul și asupra plății de impozite și taxe, acesta fiind un
domeniu acoperit de dreptul fiscal, care face parte din dreptul public.
Persoanele juridice de drept public (art.189 și art.191 Cod civil) care au în obiectul lor
de activitate activități economice au facultatea de a încheia convenții arbitrale, în
afară de cazul în care legea ori actul de înființare sau de organizare prevede altfel –
art.542 alin.3 Cod procedură civilă.
4. Convenția arbitrală
Din chiar titlul acestei instituții rezultă că convenția arbitrală este un contract, așa cum
este definit de art.1166 Cod civil.
În esență, convenția arbitrală reprezintă acordul părților având ca obiect soluționarea
unui eventual litigiu de către o jurisdicție privată alternativă.
4.1 Condiții de valabilitate pentru convenția arbitrală: forma scrisă este cerută ad
validitatem, iar lipsa formei scrise conduce la nulitatea absolută a acesteia, potrivit
art.548 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.1242 alin.1 Cod civil.
În cazul în care eventualul litigiu se referă la un bun imobil convenția arbitrală va
trebui să fie încheiată în formă autentică la un notar public, sub sancțiunea nulității
absolute, conform art.548 alin.2 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.1244 Cod civil.
4.2. Formele convenției arbitrale: clauza compromisorie și compromisul – art.549 Cod
procedură civilă
Clauza compromisorie
Aceasta presupune existența unui contract (orice contract) prin care părțile
contractante își asumă drepturi și obligații, iar în conținutul acestuia se stipulează că
eventualele litigii vor fi de competența unei jurisdicții alternative private. În consecință
clauza compromisorie este anterioară litigiului.
Clauza compromisorie este o convenție distinctă și are ca obiect jurisdicția pentru un
eventual litigiu. Obiectul acestei convenții este diferit de obiectul contractului care
cuprinde clauza compromisorie.
Se impune aici să repetăm prevederile art.1225 Cod civil – obiectul contractului și ale
art.1226 Cod civil – obiectul obligației.
Clauza compromisorie reprezintă o clauză neuzuală din perspectiva art.1203 Cod civil,
care trebuie să fie asumată expres și în scris, distinct de celelalte clauze stipulate în
contractul care o conține.
Condiții de valabilitate pentru clauza compromisorie: forma scrisă și cuprinsul care
trebuie să indice modalitatea de desemnare a arbitrilor ori indicarea arbitrajului
instituționalizat, sub sancțiunea nulității absolute.
Art.550 alin.1 Cod procedură civilă prevede: Prin clauza compromisorie părţile
convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură
cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea
nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat este
suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care
organizează arbitrajul.
În ceea ce privește valabilitatea clauzei compromisorii art.550 alin.2 Cod procedură
civilă dă eficiență în mod expres principiului nulității parțiale statornicit de art.1255
Cod civil, dispunând că validitatea clauzei compromisorii este independentă de
valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.
Reguli de interpretare a clauzei compromisorii
Fiind în prezența unui contract, clauzei compromisorii îi vor fi aplicabile regulile de
interpretare a contractelor prevăzute de art.1266 – 1269 Cod civil.
În plus, art.550 alin.3 Cod procedură civilă stabilește că în caz de îndoială, clauza
compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor neînțelegerilor care
derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă.
De aici tragem concluzia că părțile nu vor trebui să stipuleze în contract o enumerare a
eventualelor litigii care pot deriva din acesta.
În practică o clauză compromisorie ar putea fi adoptată cam așa: părțile sunt de acord
ca eventualele litigii care ar putea lua naștere din prezentul contract să fie soluționate
de instanța de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie sau părțile convin
ca eventualele litigii derivate din contract să fie soluționate de 3 arbitri dintre cadrele
didactice de la Facultatea de drept, fiecare parte contractantă desemnând câte un
arbitru, iar suprarbitrul urmând a fi desemnat de cei doi arbitri aleși de părți.

În cursul următor continuam cu compromisul! Succes!