Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

SEMINARUL 1

Structuri fundamentale cu AO ideale

Metode de analiză a circuitelor cu AO

1. Amplificatorul operaţional ideal (AOI)

I+
V+
+ Valoarea tensiunii de ieşire este:
Ud u0
- u0 = A(V+ - V- ),
V- I-
unde A este amplificarea în buclă deschisă.

Pentru cazul ideal, impunem următoarele condiţii:

• A = ∞;
• Zint = ∞, Zies = 0;
• I+ = I- = 0.

Fizic, tensiunea de ieşire este limitată la tensiunea de alimentare. Impedanţele de

intrare pe modul diferenţial sau pe modul comun sunt foarte mari. Curenţii de polarizare I+, I-,
în realitate sunt foarte mici, neglijabili.
În buclă de reacţie negativă avem V+ = V-, deci se va obţine o nedeterminare pentru
tensiunea de ieşire: u0 = ∞ ⋅ 0. În acest caz, pentru a afla u0, rezolvăm circuitul exterior.

2. Repetorul cu AOI

a) c) R

- u0
ui - u0
+ ui
+

b) d)
R2

- u0
ui R - u0
+ ui R1
+

1
Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

a) intrarea + : intrarea neinversoare, semnalul vine cu acelaşi semn;

intrarea - : intrarea inversoare, semnalul vine amplificat şi cu semn schimbat.
Deoarece avem buclă de reacţie negativă, obţinem V+ = V-. Dar V+ = ui şi V- = u0, de
unde rezultă u0 = ui.

b) Cum amplificatorul este ideal => I+ = 0 => tensiunea pe R este uR=RI+ = 0 => ui= RI+
+ V+ = 0 + V+ = V+. Dar V- = u0 şi V- = V+ de unde rezultă u0 =ui.

c) Rezistenţa R se află în buclă de reacţie negativă şi analog, avemV- = V+ = ui, I- = 0 =>

V- = u0, de unde rezultă u0 = ui.

d) Rezistenţa R2 se află în buclă de reacţie negativă şi analog, avem V- = V+, I+ = I- = 0

=> R1I+ = R2I- = 0 => u0 = ui.

În practică putem proceda la simplificarea schemei, utilizând următoarele reguli ce

reies din observaţiile anterioare:

• dacă o rezistenţă este înseriată cu intrarea unui AO ideal, atunci ea se poate

scurtcircuita (se poate înlocui cu un fir);
• dacă o rezistenţă se află între ieşirea unui AO şi masă atunci se poate elimina,
deoarece tensiunea de la ieşirea unei structuri cu AO nu depinde de sarcină, ci se
modifică doar curentul prin acesta;
• dacă o rezistenţă se găseste între două ieşiri de AO atunci ea se poate elimina;
• dacă o rezistenţă se găseşte între două potenţiale fixe (de exemplu două puncte de
masă), ea se poate elimina (o ştergem din schemă).

R1

-
R2 u0
ui +
RS

2
Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

3. Inversorul
R2 I2
Formula:
u1 R1
- R2
I1 u0 u0 = − ui (1.3.1)
R1
+
R3 R3 este înseriată cu intrarea V+, deci se
poate scurtcircuita;
R2 se află în bucla de reacţie negativă;
Vom avea V- = V+ = 0, deci nodul de pe
borna inversoare este un punct virtual de masă. I - = I + = 0.
Scriind o ecuaţie Kirchhoff I în acest nod, avem:

I1 + I2 = 0 =>

ui − 0 uo − 0 R
+ = 0 => u 0 = − 2 u i
R1 R2 R1

Metoda potenţialelor la noduri

V1

R1 R2 V2
n
1 n
V
V0 V0 ∑ =∑ k
k =1 Rk k =1 Rk

Rn
(Potenţialul din nodul 0) x (suma tuturor admitanţelor din
Vn nodul 0) = (suma curenţilor de scurtcircuit din nodul 0)

Deci putem rezolva circuitul scriind metoda potenţialelor în nodul de la borna “-“:

 1 1  ui u0 R
0 +  = + ⇒ u0 = − 2 ui
 R1 R2  R1 R2 R1

Temă:
Să se demonstreze formula amplificatorului inversor ideal folosind cunoştinţele de
tehnica reacţiei învăţate.

Indicaţie:
Aa
u 0 = Au ⋅ u i , unde Au = lim
A→ ∞ 1 − Aβ

3
Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

4. Neinversorul

Formula:
ui +
R3 u0
-
 R 
u 0 = 1 + 2  u i
 R1 
R1 R2

R3 se poate scurcircuita;
R2 se află în buclă de reacţie negativă; V- = V+ = ui;

a) I- = 0 => IR2 = IR1 = I şi deci R1 şi R2 formează un divizor de tensiune=>

R1  R 
U R1 = u 0 = V− = u i => u 0 = 1 + 2 u i
R1 + R2  R1 
b) Aplicăm metoda potenţialelor la noduri în borna “-”:

 1 1  0 u0  R2 
ui  +  = + => u 0 =  1 + u i
R R2  R1 R2  R1 
 1   

5. Amplificator inversor - neinversor

R2

u1 R1
- u0 R2 R
u2 R3 u 0(u1 , u 2 ) = (1 + ) u 2 - 2 u1
+ R1 R1

a) Metoda superpoziţiei:
u 0(u1 , u 2 ) = u 0(u1 )|u2 = 0 + u 0(u 2 )|u1 = 0

Dacă u2 = 0 avem o structură inversoare şi deci:

R2
u 0(u1 )|(u2 = 0 ) = - u1
R1

Dacă u1 = 0 avem o structură neinversoare şi deci:

R2
u 0(u 2 )|(u1 = 0 ) = (1 + ) u2
R1
Rezultă:
R2 R
u 0(u1 , u 2 ) = (1 + ) u 2 - 2 u1
R1 R1

4
Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

b) Metoda potenţialelor la noduri în borna “-”: V+ = V- = u2 =>

 1 1  u1 u 0  R  R
u 2  +  = + => u 0 = 1 + 2 u 2 − 2 u1
 R1 R 2  R1 R 2  R1  R1

NOTĂ: Metoda potenţialelor la noduri nu se scrie pe ieşirea unui AO.

6. Circuitul de scădere

R2

u1 R1
- u0
u2 R3  R  R4 R
+ u 0 = 1 + 2  u 2 − 2 u1
 R1  R3 + R4 R1
R4

R2 se află în bucla de reacţie negativă;

I+ = 0 deci R3 şi R4 formează un divizor de tensiune, de unde rezultă:
R4
V+ = u2
R3 + R4

Se obţine deci un amplificator inversor – neinversor:

R2
 R  R
u 0 = 1 + 2 V + − 2 u1
u1 R1  R1  R1
- Înlocuind rezultă:
u0
V+ +  R  R4 R
u 0 = 1 + 2  u 2 − 2 u1
 R1  R3 + R4 R1

Pentru R4 / R3 = R2 / R1 = k obţinem u0 = k(u2 – u1), iar pentru R4 = R3 şi R2 = R1 (caz

particular k = 1), obţinem u0 = u2 – u1, caz folosit în cele mai multe situaţii.

6. Echivalarea Thévenin
R1
Exemplul 1: U1
R2 A Re
A
U2 Ù Ue
Ue = (VA)gol
Rn Re = (RA )circ. pasivizat
Un

5
Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

Pentru n = 2, putem scrie:

a) superpoziţie:
V A = V A (u1 , u 2 ) = V A (u1 ) |u 2 =0 +V A (u 2 ) |u1=0
R2 R1
VA = u1 + u2
R1 + R 2 R1 + R2

b) potenţiale la noduri:
 1 1  u1 u2
V A
 +  = +
R
 1 R 2  R 1 R2
În general, avem:
 1 V
V A ∑ =∑ K ,
 Rk RK
 R = R || R || ... || R
 e 1 2 n

VK
∑R VK
VA = K
= Re ∑
1 RK
∑R
K

Un alt exemplu de echivalare Thévenin este următorul:

Exemplul 2:
Ig
Re = Ri || RE Ri
a) superpoziţie: A
ui R
V A = V A (u i ) | E = 0 +V A ( E ) | ui = 0 +V A ( I g ) | ui = 0
Ig = 0 Ig = 0 E =0
E
RE Ri
VA = ui + E + R E || Ri I g
R E + Ri R E + Ri

b) potenţiale la noduri:
 1 1  u E
V A  +  = I g + i +
 R E Ri  Ri R E

6
Circuite Integrate Liniare – Seminarul 1 Eugenie Posdărăscu

7. Sumatorul inversor

R1 R0
u1 MPN ( − ) :
R2 n n
- 1 u u
u2 u0 0∑ = 0 +∑ k
+ 0 RK R0 1 Rk
Rn n
uk
un R u 0 = − R0 ∑
1 Rk

8. Sumatorul neinversor

R1
u1
R2
u2 +
u0
-
Rn
un
Rb
Ra

Echivalăm Thévenin:
uK
∑ RK
ue =
1
∑ Rk

Re
ue + u0  R 
u 0 = 1 + b u e
-  Ra 
Rb

Ra