Partea Electrica A Centralelor L Lab DS

Digitally signed by
Library TUM
Reason: I attest to
the accuracy and
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

integrity of this
document
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR
Lucrări de laborator
Chişinău
2015
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ

CATEDRA ELECTROENERGETICĂ
Chişinău
Editura „Tehnica-UTM”
2015
CZU 621.31(076.5)
D 58
Indicaţiile de laborator la disciplina Partea electrică a

centralelor destinate studenţilor specialităţilor 523.1
Electroenergetica şi 521.8 Termotehnică şi management în
energetică (secţia zi şi cu frecvenţă redusă) sunt elaborate în
conformitate cu planul de studii şi programa analitică la disciplina
respectivă.
Indicaţiile de laborator includ 7 lucrări în cadrul cărora se
studiază echipamentul electric expus în laborator: separatoare,
întreruptoare, siguranţe fuzibile, transformatoare de măsură,
instalaţii de distribuţie etc. Fiecare lucrare inserează consideraţii
teoretice, soluţii constructive, domenii de utilizare şi întrebări de
control pentru autoevaluare.
Autor: lector superior, Ina Dobrea
Coordonator de ediţie: prof. univ., dr. Ion Stratan

Recenzent: prof. univ., dr. Ion Stratan
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Dobrea, Ina.
Partea electrică a centralelor. Lucrări de laborator/ Ina
Dobrea; coord.: Ion Stratan; Univ. Tehn a Moldovei. Fac.
Energetică şi Inginerie Electrică, Catedra Electroenergetică.
Chişinău: Tehnica-UTM, 2015. – 112 p.
50 ex.
ISBN 978-9975-45-401-8.
621.31(076.5)
D 58
ISBN 978-9975-45-401- 8.
© UTM, 2015
REGULI GENERALE DE LUCRU ȘI NORME DE TEHNICA
SECURITĂȚII ÎN LABORATOR
Pentru evitarea pericolelor și prevenirea accidentării trebuie cu-

noscute și respectate întocmai regulile de lucru și NORMELE de teh-
nică a securității, specifice laboratorului de echipamente
electrice cum ar fi:
1. Accesul și desfășurarea activității în laborator se face numai
sub supravegherea profesorului.
2. Cadrul didactic asigură instructajul studenților privind secu-
ritatea efectuării lucrărilor în laborator. Fiecare student confirmă
prin semnătură în registrul colectiv de instructaj că a luat
cunoștință de instrucțiunile și normele de protecție a muncii.
3. Aparatele electrice vor fi dispuse pe masa de lucru în
ordine, astfel încât să fie posibilă examinarea construcției și citirea
datelor nominale de pe plăcuța afișată.
4. Este interzisă punerea sub tensiune a instalației fără ca
aceasta să fi fost verificată și aprobată de cadrul didactic.
5. Punerea sub tensiune a instalației se face numai cu permisi-
unea și în prezența cadrului didactic.
6. Se interzice efectuarea oricăror modificări (conexiuni, am-
plasare de aparate etc.) sau remedieri cu instalația sub tensiune.
7. În timpul lucrului nu este permisă atingerea bornelor și a ce-
lorlalte părți aflate sub tensiune în montaj. Manevrarea aparatelor se
va face dintr-o poziție comodă, fără a ține în mână alte obiecte (in-
strumente de scris, șurubelniță etc.).
8. Este interzisă modificarea montajelor și instalațiilor
aflate sub tensiune.
9. La observarea unei funcționări incorecte sau la apariția ori-
cărui defect electric sau de altă natură, instalația va fi scoasă de sub
tensiune și va fi anunțat cadrul didactic.
10. Se interzice deplasarea nemotivată a studenților prin
laborator.
11. Studenții sunt obligați să lase locul de muncă curat și toate
3
aparatele, dispozitivele etc. în ordine.
4
Lucrarea de laborator nr. 1
ÎNTRERUPTOARE CU ULEI PUȚIN ȘI CU VID
Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de

funcționare și domeniului de utilizare a întreruptoarelor cu ulei puțin
și cu vid.
Program de lucru
1. Studierea principiului de funcționare și construcției întrerupto-
rului cu ulei puțin de tipul ВМП-10.
2. Studierea principiului de funcționare și construcției întrerupto-
rului cu vid de tipul BB/TEL-10.
3. Studierea construcției camerelor de stingere.
4. Studierea parametrilor, condițiilor de alegere și domeniului de
utilizare a întreruptoarelor cu ulei puțin și cu vid.
5. Alcătuirea referatului.
Considerații teoretice
Destinația și clasificarea întreruptoarelor
Întreruptorul este un aparat destinat pentru comutația (închiderea
și deschiderea) circuitelor electrice primare în orice regim de funcți-
onare: mers în gol, sarcină, suprasarcină și scurtcircuit.
La operațiile de comutație efectuate de întreruptoare în circuitele
parcurse de curenți apare inevitabil arcul electric dintre contactele
lui. Comparativ cu procesul conectării, procesul deconectării solicită
mai mult contactele întreruptorului, deoarece prin intermediul
arcului electric se menține curentul în circuit, deși mecanic, calea de
curent este întreruptă. Pentru stingerea definitivă a arcului, respectiv
între- ruperea curentului alternativ trebuie asigurată o rigiditate
dielectrică suficientă a spațiului dintre contacte pentru a împiedica
reaprinderea arcului după trecerea curentului prin zero. Această
rigiditate dielec- trică se realizează pe două căi:
- răcirea intensă a arcului prin crearea unui suflaj violent de gaze
într-un spațiu restrâns – camere de stingere;
- îndepărtarea cu viteză mare a contactelor – cu dispozitive de
ac- ționare.
Necesitatea de declanșare rapidă a curenților de scurtcircuit, mo-
dul de stingere a arcului electric determină în cea mai mare măsură
construcția și dimensiunile (gabaritele) întreruptorului.
Notarea grafică și simbolică a întreruptoarelor de medie și înaltă
tensiune sunt prezentate în anexa 1.
Clasificarea întreruptoarelor:
 după mediul de stingere:
- întreruptoare cu ulei (mult și puțin);
- întreruptoare cu aer comprimat (pneumatice);
- întreruptoare cu hexafluorură de sulf (SF6);
- întreruptoare cu vid;
- întreruptoare cu mediu de stingere solid gazogenerator (plexi-
glas, viniplast etc.);
 după mediul de instalare:
- întreruptoare pentru instalații interioare;
- întreruptoare pentru instalații exterioare.
 după nivelul izolației (pentru instalații exterioare):
- întreruptoare cu izolație normală;
- întreruptoare cu izolație întărită (pentru regiuni cu poluare in-
tensă);
 după modul de racordare la circuitul primar:
- întreruptoare cu racordare fixă (bulonare);
- întreruptoare debroșabile, racordarea se face prin contacte de
tip cuțit sau tulipă, iar întreruptorul împreună cu mecanismul său de
ac- ționare este montat pe un cărucior, care permite extragerea din
circuit;
 după dispozitivul de acționare:
- după modul de acționare pe cele trei faze: cu acționare tripolară
și cu acționare monopolară;
- după locul de montare a dispozitivului de acționare: cu dispozi-
tiv separat și cu dispozitiv montat pe întreruptor (înglobat, mono-
bloc);
 după numărul camerelor de stingere de pe fiecare fază:
- cu cameră de stingere unică;
- cu camere de stingere multiple.
Conform ГОСТ 687-78E, întreruptoarele se caracterizează prin
următorii parametri de bază:
1. Tensiunea nominală Unom – tensiunea de linie trifazată a
rețelei în care trebuie să funcționeze întreruptorul.
2. Curentul nominal Inom – cel mai mare curent standardizat, în
valori efective, pe care îl poate suporta întreruptorul o perioadă infi-
nită de timp fără ca temperatura părților conductoare să o depășească
pe cea admisibilă.
3. Curentul de rupere Irup - cel mai mare curent de scurtcircuit
(valoarea efectivă) pe care îl poate întrerupe în mod sigur la
tensiunea maximală de serviciu, în condiții standardizate ale
tensiunii de resta- bilire dintre contacte și ciclul de operații
prestabilit. Curentul de rupere este determinat de componenta
periodică a curentului de scurtcircuit în momentul separării
contactelor.
4. Valoarea procentuală admisibilă a curentului aperiodic din
curentul de rupere (n, %):
n  ia,nom 2 n
100 , de ia,nom    .
unde 100
Irup
2  Irup
n se determină pentru momentul separării contactelor s :
s  tppr min  tpr,i ,
unde t ppr este durata minimală de funcționare a protecției prin re-
min
lee, t ppr min  0,01 s ;

tpr,î – timpul propriu de deschidere a întreruptorului, dat în cata-
log.
5. Curentul de stabilitate dinamică ild (curent limită dinamic) –
valoarea maximală instantanee a curentului de scurtcircuit pe care îl
suportă întreruptorul fără deteriorări mecanice.
6. Curentul și timpul de stabilitate termică (IT, tT) – valoarea
ma- ximală a curentului de scurtcircuit pe care îl suportă
întreruptorul fără deteriorări termice timp de tT.
7. Timpul propriu de deschidere a întreruptorului tpr,î –
intervalul de timp din momentul recepționării semnalului de
declanșare până la
începerea separării contactelor întreruptorului.
8. Timpul total de deschidere a întreruptorului ttd,î – intervalul de
timp din momentul recepționării semnalului de declanșare până
la stingerea completă a arcului electric pe toate fazele
întreruptorului.
Alegerea întreruptoarelor
La alegerea întreruptoarelor se ține cont de comparația parametri-
lor aparatului luați din catalog sau din cartea tehnică cu cei calculați
în punctul de instalare. Este comod a realiza acest lucru sub formă
de tabel (tab. 1.1).
Tabelul 1.1 - Condiții de alegere a întreruptoarelor

Parametrul din catalog Parametrul calculat
1 Tensiune, kV Unom ≥ Unom rețea
2 Curent, A Inom ≥ Imax
Capacitate de rupere, kA
3
2  I 1  /100 ≥ 2  I p,  ia,
rup n s s
4 Stabilitate electrodinamică, kA ild ≥ iș

5
2
Stabilitate termică, kA ·s
2
I t ≥ Bsc= I 2 (T  t )
T T P ,0 a dec
Vom explica aceste condiții:

curentul maximal Imax este valoarea maximă posibilă a curentului
care va parcurge întreruptorul în regim de lungă durată;
I p,s - valoarea eficace a componentei periodice a curentului total
de scurtcircuit la momentul separării contactelor întreruptorului s;
ia,s - valoarea instantanee a componentei aperiodice a curentului
de scurtcircuit la momentul separării contactelor întreruptorului s;
iş - curentul de șoc (cea mai mare valoare a curentului total de
scurtcircuit care apare la momentul t = 0,01 s);
Bsc – impulsul termic al curentului de scurtcircuit care se deter-
mină din expresia:
Bsc  2
t  Ta  ,
p, de
I o c
unde Ip.o este curentul supratranzitoriu de scurtcircuit;
Ta – constanta de timp a amortizării componentei aperiodice a
curentului de scurtcircuit (tabelul 3.7, 3.8), [3];
tdec – timpul de declanșare a scurtcircuitului. Se calculează după
expresia:
tdec  t ppr  t pr,i ;
tppr – timpul maximal de funcționare a protecției prin relee, in-
clusiv timpul reanclanșării automate, tppr =0,1 s.
Pentru liniile 6-10 kV racordate la barele stațiilor de transformare
tdec=0,2÷0,3 s [3, § 3.9].
Întreruptoare cu ulei mult

Întreruptoarele cu ulei mult sunt primele pe scara evoluției. În
prezent aproape că s-a renunțat la aceste construcții. Se construiesc
fără cameră de stingere (la tensiuni până la 35 kV, puteri de
rupere 100 MVA) sau cu camere de stingere la tensiuni și puteri de
rupere mari. Uleiul mineral îndeplinește atât rolul de mediu de
stingere a arcului electric de comutație, cât și pe cel de mediu de
izolație dintre piesele metalice aflate la tensiuni diferite.
Avantajele întreruptoarelor cu ulei mult:
 construcție simplă;
 puteri de rupere mari;
 posibilitatea instalării în exterior;
 posibilitatea încorporării transformatoarelor de curent în izola-
toarele de trecere.
Dezavantajele întreruptoarelor cu ulei mult:
 pericol ridicat de explozii și incendii;
 cantitățile mari de ulei determină gabarite și greutate mari;
 revizia și controlul dificil din cauza dificultăților de golire a
cuvei de cantitatea mare de ulei;
 imposibilitatea utilizării în instalațiile de tip interior;
 nu sunt bune pentru reanclanșarea automată rapidă (RAR).
Actualmente se află în exploatare întreruptoare cu ulei mult de ti-
pul У-110, МКП-110, У-35, МКП-35, C-35. Aceste întreruptoare
au
fost produse în Rusia, la întreprinderea „Уралэлектротяжмаш”.
Semnificația literelor este dată în anexa 2.
Întreruptoare cu ulei puțin

Întreruptoarele cu ulei puțin se construiesc atât ca aparate de ex-
terior la tensiuni 35, 110 și 220 kV, cât și ca aparate de interior,
pentru tensiuni de 6-10 kV. Volumul mic de ulei servește numai ca
mediu de stingere a arcului electric. Izolația părților sub tensiune la
între- ruptoarele de exterior se realizează din porțelan, iar la cele ce
func- ționează în interior din rășini sintetice.
Soluțiile constructive depind de tensiunea și curentul nominal, cât
și de modul de instalare. Principiul de funcționare este același pentru
toate tipurile: stingerea arcului electric are loc în camerele de
stingere cu suflaj longitudinal, transversal sau combinat, bazându-se
pe principiul expandării asociat cu jetul de lichid.
Schemele constructive ale întreruptoarelor cu ulei puțin sunt re-
prezentate în figura 1.1. În toate tipurile constructive s-a notat: 1 -
contactul de stingere mobil; 2 - camera de stingere a arcului electric;
3 - contactul de stingere fix; 4 - contactul de lucru (separator). Con-
form schemei din figura 1.1(a), sunt fabricate întreruptoarele de
tipul ВМГ-10, ВМГ-133 (Rusia) și IUP-M 10 (România).
Conform schemei din figura 1.1(b), sunt fabricate întreruptoarele
de tipul ВМП-10 (Rusia). În cazul unor curenți nominali mari, în
partea din exterior a fiecărui pol se montează un separator 4,
paralel cu contactele de stingere (fig. 1.1, c), numite contacte de
lucru. Acționa- rea acestor contacte se face cu un defazaj față de
contactele de stingere. La declanșare se deschid mai întâi
contactele de lucru 4 (separatorul), fără arc electric, apoi contactele
de stingere 1 și 3. La an- clanșare se închid mai întâi contactele de
stingere 1 și 3, apoi cele de lucru 4, care preiau astfel o parte din
curentul total.
Pentru comutația generatoarelor sunt utilizate întreruptoarele
conform schemei din figura 1.1 (d), tipul MГГ-10, MГУ-20
(Rusia). Fi- ecare pol este dotat cu două camere de stingere
conectate în serie și amplasate în cuve metalice separate. Deci,
fiecare pol are 2 perechi
de contacte de stingere și 2 perechi de contacte de lucru. Contactele
de lucru 4, aflate în aer, condiționează realizarea întreruptoarelor
pentru curenți nominali până la 12 000 A.
Special pentru celulele prefabricate au fost construite întrerup-
toare debroșabile, conform schemei din figura 1.1 (e), de tipul ВК-
10 (Rusia) și IO (România).
a) b) c)
d) e) f)
Figura 1.1 - Scheme constructive ale întreruptoarelor cu ulei puțin
La tensiuni nominale ≥ 35 kV, partea activă este montată în izola-

toare de porțelan pline cu ulei (fig. 1.1, f). Din acest tip de întrerup-
toare fac parte ВМУЭ-35, ВМТ-110, ВМТ-220.
Vom examina construcția și funcționarea întreruptorului mai frec-
vent utilizat și expus în laborator de tipul ВМП-10 (fig. 1.2). Cei trei
poli 1 ai întreruptorului trifazat sunt fixați prin intermediul a șase
izolatoare-suport 2 din porțelan pe un cadru metalic 3. În cadrul 3
este montat arborele principal 5, asupra căruia acționează
resorturile de declanșare 8 și dispozitivul de acționare, care nu este
reprezentat în figura 1.2. De asemenea, pe cadrul 3 este montat
amortizorul de ulei 6 și bulonul 7 de legare la pământ.
Mișcarea arborelui principal 5 se transmite mecanismelor polilor 1
prin intermediul tijelor izolante 4. Dispozitivul de acționare anclan-
șează întreruptorul și îl reține în această poziție cu ajutorul unui cli-
1
23
1
9 8
4
5
6
7
6 53
Figura 1.2 – Întreruptor de tip ВМП-10
chet al mecanismului de declanșare liberă. În timpul anclanșării în-

treruptorului, dispozitivul de acționare întoarce arborele principal 5
în sensul direct al acelor de ceasornic, acesta tensionând resorturile
de declanșare 8 și rotind brațul exterior al elementului de acționare 9
prin intermediul tijei 4.
Dacă întreruptorul primește comanda operatorului sau a protecției
prin relee la declanșare, clinchetul mecanismului de declanșare
liberă
se eliberează și întreruptorul se va deschide îndată sub influența re-
sorturilor de declanșare, care asigură viteza necesară contactului
mobil. Resorturile 8 rotesc arborele principal 5 în sens opus al
acelor de ceasornic, acesta rotind în jos brațul 9 prin intermediul
tijei 4. Con- tactul mobil iese din priza contactului fix.
În figura 1.3 este reprezentată secțiunea longitudinală prin pol în
pozițiile „deschis” (a), „închis” (b) și procesul de declanșare (c) (a
stingerii arcului electric).
Polul întreruptorului (fig. 1.3, a) este construit dintr-un cilindru
izolant 5 din țesătură de sticlă impregnată cu rășină epoxidică pentru
a conferi o rigiditate dielectrică ridicată și o rezistență
mecanică mare, capetele căruia sunt armate cu bride metalice. Pe
brida superi- oară este fixat un corp din aliaj de aluminiu. În
interiorul acestui corp sunt montate: borna de sus 6 racordată la
două bare de ghidare 11, bara contactului mobil 12 având contact
direct cu barele de ghidare 11 prin contactul cu role 7 și cu
elementul de acționare 10; separatorul de ulei 8; capacul 9.
Elementul de acționare 10 transmite comanda de la arborele
principal la bara contactului mobil, transformând mișca- rea de
rotație în mișcare liniară a contactului mobil 12. Brida inferi- oară
este închisă cu un capac ce formează borna de jos 1. Pe acest capac
este montat contactul fix în formă de priză 2 și bulonul de golire
17.
În partea de jos a cilindrului 5 se află camera de stingere a
arcului electric 4, care este asamblată din discuri izolante cu găuri
fasonate. La asamblarea camerei de stingere, din aceste discuri se
formează alveolele 16 și trei orificii orizontale 14 care trec în
canalele verticale
15. În acest fel, se formează un labirint din alveole sau buzunare și
canale orizontale ce conțin o anumită cantitate de ulei. Contactele
cu- plate și camera de stingere a arcului se află în uleiul de
transformator al cărui nivel este verificat cu indicatorul 13.
Elementul de acționare 10 deplasează contactul mobil 12 care in-
tră în priza contactului fix 2. Astfel, întreruptorul este închis, asigu-
rând circuitul curentului electric pe calea: borna de jos 1 – contactul
fix 2 – bara contactului mobil 12 – contactul cu role 7 – două bare
de ghidaj 11 – borna de sus 6 sau în sens invers.
În timpul separării contactelor, între ele se amorsează arcul electric
care se dezvoltă în masa de ulei ce umple camera de stingere și se
alun- gește. Sub influența temperaturii înalte a arcului electric, uleiul
se va- porizează și se descompune în gaze. Volumul acestor gaze
conține 50% de vapori de ulei, 35% de hidrogen și 15% de
hidrocarburi. Cantitatea uleiului descompus este mică, dar volumul
gazelor este considerabil: la descompunerea unui gram de ulei se
formează 1500 cm3 de gaze la presiunea atmosferică și temperatura
camerei. Aceste gaze sunt infla- mabile, dar arderea lor în ulei este
imposibilă din cauza lipsei oxige- nului. În consecință arcul electric
arde într-un mediu gazos. La început, când contactul mobil încă nu a
deschis canalele orizontale, în cameră crește brusc presiunea și o
parte din ulei se ridică și comprimă aerul din camera elastică 3 (fig.
1.3), formând, așa-numitul, tampon pneu- matic. Îndată ce se
deschide primul canal orizontal, se formează un suflaj transversal al
arcului electric cu un amestec de gaze și vapori de ulei.
Contactul mobil, deplasându-se în sus, deschide al doilea și al
trei- lea canal orizontal. Arcul electric alungit este suflat transversal
și pus în contact cu pereții izolanți ai camerei de stingere, care
contribuie la răcirea și deionizarea lui. Hidrogenul, care are o
conductibilitate ter- mică mare și o viscozitate mică, asigură o răcire
intensă și deci o deio- nizare rapidă. În timpul trecerii curentului prin
zero, presiunea în bula de gaze se micșorează, iar aerul comprimat
din camera elastică se des- tinde și injectează uleiul în zona arcului
electric, contribuind la deionizarea acestuia.
Deci, arcul electric este deionizat, fragmentat și stins. Amestecul
de gaze cu ulei, trecând prin canalele orizontale, se îndreaptă prin
canalele verticale spre partea de sus a polului.
Deschiderea primelor două canale este suficientă pentru a stinge
arcul electric format de un curent de mare intensitate, fiindcă la des-
compunerea uleiului se obține un volum considerabil de gaze, care
asigură un suflaj intens.
La declanșarea curenților de intensitate redusă, în cameră se for-
mează o presiune mică de gaze. Intensitatea suflajului transversal
este
Figura 1.3 – Secţiunea longitudinală prin polul întreruptorului
insuficientă, iar arcul nu se stinge chiar și la deschiderea celor trei

canale orizontale. În acest caz, arcul se întinde în partea de sus a ca-
merei de stingere, unde vine în contact cu uleiul din alveolele 16
(fig. 1.3, b) și îl descompune în gaze. Aceste gaze asigură un suflaj
longitudinal și stingerea arcului în timpul ieșirii contactului mobil
din
cameră. Durata stingeri arcului electric nu depășește 0,025 s.
După stingerea arcului electric, gazele se ridică în partea de sus a
polului și îl părăsesc prin deschizăturile separatorului de ulei 8 (fig.
1.3, a) și capacului de sus. Vaporii de ulei se condensează în partea
de sus a polului, iar uleiul condensat se scurge în camera de stingere
a arcului electric. Când camera se umple cu ulei, întrerupto- rul este
gata să funcționeze din nou. Timpul necesar pentru o nouă
funcționare este 0,5 s.
Vârfurile contactului fix și ale celui mobil sunt fabricate din me-
taloceramică pentru oferirea stabilității termice la acțiunea
arcului electric.
În poziția deschis, contactul mobil se găsește mai sus de nivelul
uleiului, deci, izolația dintre contacte este asigurată și prin aer. Can-
titatea necesară de ulei pentru întreruptorul tip ВМП-10 este de
4,5 ...5,5 kg.
Întreruptoarele tip ВМП sunt fabricate pentru tensiuni nominale
de 10 kV; curenți nominali de 630÷3200 A, curenți de rupere 20 și
31,5 kA.
La întreruptoarele cu ulei puțin trebuie efectuat controlul
periodic al nivelului și calității uleiului, completarea și schimbarea
lui destul de des. Exploatarea neglijentă a întreruptoarelor cu ulei se
află în pericol de explozie și incendiu.
Avantajele întreruptoarelor cu ulei puțin:
 cantitate redusă de ulei;
 acces ușor la contactele de stingere;
 posibilitatea instalării atât în interior, cât și în exterior.
Dezavantajele întreruptoarelor cu ulei puțin:
 pericol de explozii și incendii;
 controlul frecvent al calității și nivelului uleiului;
 imposibilitatea încorporării transformatoarelor de curent;
 puterea de rupere relativ scăzută.
Întreruptoare cu vid
Tensiunile pentru care au fost construite astfel de întreruptoare -
36 kV în anii 1970, apoi de 72 kV în anii 1980, astăzi au ajuns la
unități de stingere de 170 kV. Actualmente, în Japonia, China, Rusia
se efectuează cercetări pentru fabricarea întreruptoarelor cu vid
până la tensiuni de 220 kV.
La întreruptoarele cu vid nu se poate folosi nici unul din procede-
ele mecanice de suflaj sau de răcire ale arcului electric. Singurul
pro- ces fizic prin care se poate restabili rigiditatea dielectrică a
spațiului dintre contacte este difuzia arcului electric însuși. Singura
intervenție posibilă asupra arcului electric este cea a câmpului
magnetic, exis- tând deja diverse variante de impunere a acestuia.
Principiul vidului avansat în camerele de stingere se bazează pe
două idei, și anume: rigiditatea dielectrică sporită la distanțe extrem
de reduse între contacte și dezvoltarea arcului electric în vaporii me-
talici care se degajă din materialul contactelor.
În vid, neexistând materie, la separarea pieselor de contact arcul
electric se formează în plasma de vapori metalici produși de pata ca-
todică. Vaporii metalici se difuzează rapid în vid, datorită presiunii
de 10-4–10-7 Pa. Acești vapori se condensează însă foarte repede pe
suprafețele reci ale camerei de stingere și, deci, vidul se reface. Tre-
buie luate însă măsuri de ecranare a acestor suprafețe, prin folosirea
unui ecran ce înconjoară suprafețele de contact, spre a evita contur-
narea lor. Când vidul se reface, aparatul este din nou în stare de
func- ționare. Deoarece întreruperea nu durează mai mult de o
semiperi- oadă, energia dezvoltată de arcul electric este redusă,
astfel încât efectele termice asupra contactelor, dar și a camerei în
ansamblu, sunt relativ reduse.
La curentul zero, plasma metalică difuzează rapid și dispare, ceea
ce face ca întreruptoarele de acest tip să fie caracterizate de o mare
putere de rupere. În schimb, întreruperea arcului electric tinde să se
producă nu la trecerea naturală a curentului prin zero, ci puțin mai
devreme, producându-se "tăierea" (smulgerea) curentului (current
chopping). Aceasta, la rândul ei, conduce la apariția unor supratensi-
uni de comutație (fig. 1.4), fapt ce necesită luarea unor măsuri de
pro- tecție a consumatorilor. Protecția se poate îmbunătăți, de
exemplu, prin folosirea descărcătoarelor cu ZnO sau a unor
limitatoare de su-
pratensiuni. Intensitatea curentului tăiat (4...5 A) constituie un crite-
riu de calitate al aparatului.
Figura 1.4 - Deconectarea cu tăiere de curent
Din acest motiv, intensitatea curentului tăiat trebuie să aibă valori

cât mai mici care se obțin prin creșterea cantității de vapori metalici
produși la deconectare. Dozarea optimă a vaporilor de metal are în
vedere asigurarea arderii stabile a arcului electric până la valori ale
intensității curentului foarte apropiate de zero și, în același timp, rea-
lizarea unei durate de viață cât mai mari pentru contacte, prin limita-
rea electroeroziunii acestora. Materialele utilizate pentru construcția
contactelor și a electrozilor sunt aliaje sau compoziții sinterizate pe
bază de cupru, căruia i se adaugă anumite cantități de wolfram, mo-
libden sau crom.
În funcție de performanțele ce trebuie asigurate întreruptorului cu
vid, elementele contactului pot fi clasificate în trei categorii:
electrozi plani; electrozi cu câmp magnetic de antrenare
(transversal); electrozi cu câmp magnetic axial.
În laborator este expus întreruptorul cu vid BB/TEL-10
(вакуумный выключатель/Tavrida Electric).
Întreruptoarele de medie tensiune, produse de compania „Tavrida
Electric” Ucraina, beneficiază de cele mai recente soluții tehnice în
domeniul comutației în vid și controlului electronic, având caracte-
ristici care le recomandă atât pentru utilizare în celule noi, cât și
pentru înlocuirea întreruptoarelor existente.
Întreruptorul cu vid este alcătuit din două module de bază:
- modulul de comutație (ISM/TEL – Indoor Switch Module/Ta-
vrida Electric) folosit pentru închiderea și deschiderea circuitelor
primare;
- modulul de comandă (CM/TEL – Control Module) folosit
pentru a comanda (operațiuni de închidere și deschidere) ISM/TEL și
pentru reproducerea interfeței întreruptoarelor convenționale.
La echiparea oricărui tip de celulă se utilizează două module (un
modul de comutație și unul de comandă). Posibilitatea de a combina
aceste două module face posibilă echiparea oricărei celule în funcție
de circuite: primar sau secundar.
Modulele de comutație sunt unități trifazate.
Fiecare pol încorporează o cameră de stingere în vid și un
dispozitiv de acționare electromagnetic (actuator) capsulate în
izolație solidă.
Modulele de comandă sunt unități bazate pe piese electronice cu
microprocesor, având încorporați condensatori de închidere și des-
chidere. Prin descărcarea condensatorilor de închidere, respectiv de
deschidere, pe bobina actuatorului se generează curenți de
sensuri opuse, astfel având loc comutările.
Spre deosebire de majoritatea întreruptoarelor convenționale,
acest proiect brevetat înglobează trei dispozitive de acționare
electromagnetice, câte unul pentru fiecare pol. Acest lucru reduce
numărul părților mobile și permite amplasarea simetrică a acestora
față de axa polului.
Camera de stingere în vid (fig. 1.5) și actuatorul magnetic sunt
amplasate la capetele opuse ale carcasei izolante tip suport.
Armătura mobilă a actuatorului este unită cu contactul mobil prin
intermediul unui izolator tijă aflat în interiorul izolatorului carcasă.
Aceasta permite deplasarea liniară în ambele direcții și elimină
mecanismele bi- elă-manivelă și lagărele. Rezultatul constă în faptul
că ISM/TEL nu necesită mentenanță, având o durată de viață lungă
fără probleme mecanice.
Actuatoarele magnetice sunt situate în interiorul carcasei. O tijă
de sincronizare leagă cei trei poli, îndeplinind trei funcții:
- sincronizează deschiderea polilor;
- acționează contactele auxiliare;
- face legătura cu sistemul de interblocare al celulei.
Actuatorul magnetic este menținut în cele două poziții
extreme fără utilizarea zăvoarelor mecanice.
Cameră de
stingere în vid
Izolator suport
Dispozitiv de acţionare Izolator tijă
magnetic (actuator)
Microcontacte
Armătură fixă superioară
Bobina actuatorului
Armătură mobilă
Cama tijei sincronizare

Magnet circular
Arc de deschidere Arc de presare contact
Tijă de sincronizare
Figura 1.5 – Întreruptor de medie tensiune în vid BB/TEL-10

produs de firma TAVRIDA ELECTRIC
În poziția „DESCHIS”, armătura este menținută de arcul de des-

chidere.
În poziția „INCHIS”, armătura este menținută de fluxul magnetic
produs de un magnet permanent în formă de inel.
Acest actuator are o singură bobină. Pentru a închide sau
deschide este necesară injectarea unui curent în bobina actuatorului,
în sensuri diferite.
Imediat ce contactul întreruptorului în vid se deschide, se
produce un așa-numit „arc în vid” care arde în mare măsură în
plasma prove- nită din evaporarea materialului din care este realizat
contactul. Cu- rentul continuă să ardă în plasmă până la trecerea
curentului prin zero. În acest moment, arcul este stins și pe spațiul
dintre contacte apare o tensiune tranzitorie de revenire. Dacă
suprafața contactelor este supraîncălzită, se produce o cantitate mare
de vapori, ceea ce conduce la deteriorarea vidului, urmată de
străpungere. Pentru a evita acest lucru, este necesar un control
riguros al arcului în vid.
Cea mai eficientă cale de a atinge acest scop este aplicarea unui
câmp magnetic axial produs chiar prin întreruperea curentului.
Câm- pul magnetic axial reduce eroziunea contactului și asigură o
durată de viață lungă și fiabilitate sporită. Această metodă este
aplicată la camerele în vid asimilate și produse de „Tavrida Electric”
pentru modulele ISM/TEL.
Închiderea întreruptorului:
- în poziția „DESCHIS”, contactul în vid este menținut deschis de
forța arcului de deschidere aflat în actuatorul magnetic și care acțio-
nează prin izolatorul tijă;
- pentru a închide contactul întreruptorului în vid, în bobina actu-
atorului se injectează un impuls de curent generat de condensatorul
de închidere aflat în modulul de comandă;
- curentul din bobină produce un flux magnetic în întrefierul
dintre armătura superioară și armătura mobilă a actuatorului;
- curentul crescător din bobină mărește fluxul magnetic, iar atrac-
ția electromagnetică dintre armătura superioară și cea mobilă depă-
șește forța arcului de deschidere;
- armătura, izolatorul tijă și contactul mobil încep să se miște;
- în timp ce armăturile se apropie, întrefierul descrește și în con-
secință crește forța de atracție magnetică. Această forță crescătoare
accelerează armătura, izolatorul tijă și contactul mobil până la viteza
de 1 m/s. Această viteză optimă asigură absența completă a vibrației
contactului și reduce probabilitatea apariției descărcărilor în vid în
perioada dinainte de închiderea contactelor;
- mișcarea accelerată a armăturii reduce curentul din bobină dato-
rită tensiunii autoinduse;
- la închiderea contactului, contactul mobil se oprește, dar armă-
tura își continuă mișcarea încă 2 mm, fiind puternic frânată datorită
comprimării arcului de presare a contactului;
- la capătul cursei, armătura mobilă zăvorăște magnetic armătura
superioară. Tensiunea autoindusă dispare, iar curentul prin bobină
crește din nou, saturând magnetul circular;
- această saturare mărește puterea magnetului permanent, încât
fluxul generat menține armătura mobilă în poziția „ÎNCHIS” și după
întreruperea curentului prin bobină printr-un întrerupător auxiliar.
Acest flux este suficient pentru a menține dispozitivul de comandă
închis chiar și în condiții de vibrații sau impact;
- cursa armăturii comprimă arcul de deschidere, pregătindu-l
pentru următoarea operație de deschidere;
- tija de sincronizare este rotită cu 44o în timpul operației de
închi- dere și asigură indicarea poziției, acționarea contactelor
auxiliare și interblocajul mecanic.
Deschiderea întreruptorului:
- pentru a deschide întreruptorul, prin bobină este trecut un
curent de polaritate opusă, timp de 15-20 milisecunde, generat din
condensatorul de deschidere aflat în modulul de comandă;
- acest curent demagnetizează parțial magnetul circular și reduce
forța magnetică de menținere a armăturii;
- forța arcului de deschidere tensionat și a arcului de presare a
contactului eliberează armătura și o accelerează. După 2 mm de
cursă liberă, aceasta antrenează și izolatorul tijă și contactul mobil;
- forța maximă produsă de armătură în acest moment depășește
2000 N, ceea ce asigură întreruperea ușoară a oricăror micro suduri
pe suprafața contactului care ar fi putut să apară din cauza scurtcir-
cuitului;
- contactul mobil se accelerează rapid, asigurând o mare capaci-
tate de rupere;
- la încheierea cursei, armătura, izolatorul tijă, ansamblul contac-
tului mobil sunt din nou menținute deschise de forța arcului de des-
chidere;
- tija de sincronizare este rotită cu 44 în timpul operațiunii
de deschidere și asigură indicarea poziției, acționarea contactelor
auxiliare și a interblocajului mecanic.
Închiderea se poate face numai prin modulul de comandă.
Dacă alimentarea normală a modulului de comandă cu tensiune
ope- rativă este întreruptă, închiderea se poate face folosind o sursă
portabilă de JT aplicată pe intrarea specială de alimentare în caz de
urgență.
Modulul poate fi deschis manual prin rotirea tijei de sincronizare.
Aceste întreruptoare au câteva avantaje majore: capacitate mare
de rupere, dimensiuni compacte, curenți de tăiere mici (4-5 A).
Acest fapt limitează supratensiunile de comutație la valori
nepericuloase.
Întreruptoarele BB/TEL-10 se caracterizează printr-un număr
mare de manevre: operații de întrerupere la curent nominal - 50000
cicluri închis-deschis și la curent de rupere - 100 cicluri închis-des-
chis. Durata de viață – 25 ani.
De asemenea, în laborator este expus întreruptorul realizat pe
baza camerei de stingere cu vid КДВ-21-1 (Rusia), precum și celula
pre- fabricată cu acest tip de întreruptoare montate în interior. Odată
cu renovarea proceselor tehnologice de producere a aparatelor
electrice, obținerea unor materiale electrotehnice cu proprietăți
avansate, aceste camere de stingere au fost modernizate și
actualmente se produc un șir întreg de întreruptoare cu vid cu
utilizarea camerelor de stingere tip КДВ.
Avantajele întreruptoarelor în vid:
 adaptare ușoară la orice interfață primară, la o gamă largă de
tensiuni auxiliare de comandă, la orice interfață de semnalizare;
 compatibilitate cu sisteme SCADA și consum redus de energie;
 capacitate de reanclanșare rapidă, durată de viață lungă, cu nu-
măr mare de manevre;
 nu necesită mentenanță (deservire tehnică) pe toată durata de
viață;
 dimensiuni compacte și masă redusă;
 funcționează fără zgomot;
 ecologic curate și fără impact asupra mediului ambiant.
Dezavantajele întreruptoarelor în vid:
 se produc la tensiuni de până la 220 kV.
 tăierea curentului și probabilitatea supratensiunilor la întreru-
perea curenților inductivi.
Desfășurarea lucrării
1. Să se studieze construcția întreruptoarelor tip ВМГ-10, ВМП-
10, ВК-10 și BB/TEL-10.
2. Să se examineze construcția polului întreruptorului secționat și
montat pe standul din laborator.
3. Să se examineze construcția camerei de stingere, de asamblat
și dezasamblat camera de stingere a întreruptorului ВМП.
4. Să se examineze construcția întreruptorului BB/TEL-10 expus
în laborator și materialul ilustrativ afișat.
5. Să se măsoare distanța dintre polii întreruptoarelor BB/TEL-
10, ВМП-10, ВК-10.
6. Să se întocmească referatul lucrării care să includă:
denumirea și scopul lucrării, lista tuturor întreruptoarelor expuse în
laborator și descrierea lor succintă, răspunsurile la întrebările de
control.
Întrebări de control
1. Cum este efectuată izolația dintre piesele conductoare ale în-
treruptorului cu ulei puțin: a) dintre pol și pământ; b) dintre polii ve-
cini; c) dintre contactele deschise ale întreruptorului?
2. Cu ce scop se montează în întreruptorul cu ulei puțin contac-
tele de lucru și cele de stingere? În ce succesiune funcționează?
3. Explicați procesul de stingere a arcului electric în timpul de-
clanșării curenților de intensitate mare și mică în întreruptoarele cu
ulei puțin.
4. Pentru ce este utilizat uleiul în întreruptor, care este volumul
lui și cum se determină nivelul?
5. Care este destinația amortizorului cu ulei și camerei elastice?
6. Cum are loc amorsarea și stingerea arcului electric în vid?
7. Din ce materiale se fabrică contactele întreruptorului cu vid?
8. Cum depinde valoarea curentului tăiat de materialul
contactului în întreruptorul cu vid?
9. Cum poate fi protejată instalația electrică de supratensiuni?
10. Ce tip de aparate de medie tensiune cu comutație în vid
fabrică compania „Tavrida Electric” actualmente?
11. Ce tip de întreruptoare cu vid se produc în lume?
12. Definiți capacitatea nominală de rupere a unui întreruptor.
13. Definiți capacitatea de închidere a întreruptorului. Care este
raportul dintre capacitatea de închidere și cea de rupere?
14. Ce rol are dispozitivul de acționare al unui întreruptor de me-
die sau înaltă tensiune?
15. Ce mecanisme de acționare a întreruptoarelor de medie tensi-
une cunoașteți?
16. Să se aleagă și să se verifice întreruptorul Q din circuitul tran-
sformatorului racordat la sistemul electroenergetic de putere infinită.
Datele inițiale sunt prezentate în tabelul 1.2. Inițial este necesar a
calcula curenții de scurtcircuit (Ip.0
s
, iș, ia, și I p, ) în punctul K.
U=const T
Q Um. nom
K
Tabelul 1.2 – Datele inițiale pentru alegerea Q
Unom, Tip transformator Ta, s
V. Usc,% tdec, s
kV (T) și kș
1 6 ТМ-1000/35/6 6,5
2 6 ТМH-4000/35/6 7,5
3 6 ТМHC-6300/10/6 8 pag.
tabelul
211
4 10 ТМH-2500/110/10 10,5 3.8 [3]
[3]
5 10 ТДHС-10000/35/10 14
6 6 ТДHС-16000/35/6 10
Lucrarea de laborator nr.2
SEPARATOARE,
SCURTCIRCUITOARE ȘI
SEPARATOARE DE SECȚIONARE

funcțio- nare, domeniului de utilizare și condițiilor de alegere a
separatoarelor, scurtcircuitoarelor și separatoarelor de secționare.
Program de lucru
1. Studierea construcției separatoarelor, scurtcircuitoarelor și se-
paratoarelor de secționare.
2. Studierea separatoarelor, scurtcircuitoarelor și separatoarelor
de secționare expuse în laborator.
3. Studierea parametrilor și condițiilor de alegere a acestor aparate.
Normele de protecție a muncii prevăd ca lucrările de întreținere și
reparații în instalațiile de medie și înaltă tensiune să se execute numai
după ce circuitul în care se lucrează a fost deconectat și izolat vizibil
de restul instalației. De asemenea, în instalațiile electrice sunt nece-
sare uneori manevre de conectare sau deconectare a unor circuite
fără curent (schimbarea sau separarea barelor, trecerea de la un
sistem de bare colectoare la altul etc.), fiind necesare aparate de
conectare simple, cu construcție robustă, cu manevrare ușoară și
poziție ușor vizi- bilă. Pentru aceste scopuri se folosesc separatoarele.
Separatoare
Separatoarele (разъединители) sunt echipamente de
comutație care au rolul de a realiza, în poziția deschis, o distanță de
izolare vi- zibilă cu scopul asigurării protecției muncii personalului
de exploatare. Ele au și rol operativ, fiind utilizate la stabilirea
configurației schemei instalației de conexiuni.
Nefiind prevăzut cu cameră de stingere, separatorul trebuie deschis
numai în absența curentului prin circuitul căruia îi aparține. Pentru
de- clanșarea curentului este folosit întreruptorul montat în serie cu
separatorul. Întreruptoarele efectuează operațiile de comutație a
curenților de sarcină, suprasarcină și scurtcircuit, iar separatoarele pe
cele de secțio- nare vizibilă a circuitelor. Dacă separatorul este deschis
sub sarcină, în- tre contactele lui va apărea un arc electric, care va
distruge (fuziona) contactele aparatului. Totodată, arcul electric poate
căpăta lungimi care să-i permită extinderea spre fazele vecine sau
spre părțile din instalațiile legate la pământ, provocând scurtcircuite
între faze sau între faze și pă- mânt, urmările cărora pot fi grave atât
pentru operator, cât și pentru in- stalația electrică.
Separatorul poate întrerupe curenți de o intensitate mică, când ar-
cul electric se stinge în aer liber, atingând lungimea critică. Valoarea
curentului care poate declanșa separatorul depinde de tensiune, de
construcția contactelor și de distanța dintre poli. Această valoare este
determinată experimental și inclusă în instrucțiunile de exploatare.
De exemplu, curenții pe care îi poate întrerupe separatorul în condiții
de siguranță sunt:
- din circuitele transformatoarelor de tensiune;
- curenții de magnetizare ai transformatoarelor de putere mică,
de exemplu până la 630 kVA la tensiunea 10 kV;
- punctul neutru al transformatoarelor în gol de putere și bobinelor
de stingere în lipsa punerii accidentale a unei faze la pământ;
- curenții capacitivi ai barelor colectoare, liniilor aeriene și în ca-
blu în gol;
- curentul de sarcină de o valoare de până la 15 A în instalațiile
exterioare cu tensiunea până la 10 kV numai cu aparate tripolare.
Clasificarea separatoarelor se poate face după numeroase criterii
dintre care cele mai semnificative sunt:
 după numărul de poli:
- monopolare;
- bipolare;
- tripolare;
 după modul de deplasare a contactelor mobile:
- separatoare de tip cuțit (cu pârghie), care au un contact fix și un
contact mobil de forma unui cuțit, ce se deplasează într-un plan care
conține și axele izolatoarelor polului respectiv;
- separatoare cu rotație (separatoare rotative) în plan vertical,
care au două contacte mobile ce se rotesc spre a se uni într-un plan
per- pendicular pe axele izolatoarelor suport ale polului (fig. 2.1);
- separatoare basculante, la care contactul mobil se basculează
împreună cu un izolator suport în planul axelor izolatoarelor suport
ale polului (fig. 2.2);
- separatoare de translație (glisante, culisante), la care contactul
mobil execută o mișcare de translație împreună cu izolatorul suport
corespunzător spre contactul fix (fig. 2.3);
- separatoare pantograf, la care contactul mobil, de o construcție
specială, execută o mișcare într-un plan vertical după direcția axei
izolatorului suport, folosind un mecanism paralelogram (fig. 2.4);
 după absența sau prezenta dispozitivului de legare la pământ:
- separatoare cu cuțite de legare la pământ (CLP);
- separatoare fără cuțite de legare la pământ;
 după natura instalației în care se montează:
- separatoare de interior;
- separatoare de exterior.
Figura 2.1 - Variante constructive de separatoare rotative:

a) de interior cu 2 ruperi pe circuit; b) de exterior, cu o rupere pe cir-
cuit, cu două coloane rotative; c) de exterior, cu contacte tip gheară;
d) cu o singură coloană rotativă și o rupere pe circuit;
1 - braț (cuțit) port contact; 2 - contacte fixe; 3 - coloană izolatoare
suport fixă; 4 - coloană izolatoare rotativă; 5 - tijă de comandă
Figura 2.2 - Separator basculant: a) amplasat la sol; b) suspendat;
1 - cadru metalic; 2 - izolatoare suport; 3 - borne de racord; 4 - contact
fix; 5 - contact mobil; 6 - izolator suport basculant;
7 - conexiune flexibilă; 8 - brațe articulate
Figura 2.3 - Separator de translație cu

mișcare orizontală:
1 - izolatoare suport fixe; 2 - izolator su-
port mobil; 3 - borne de racord; 4 -contact
fix; 5 - contact mobil; 6 - bare articulate
metalice; 7 - inele conductoare – asigură o
repartiție uniformă a potențialului în lun-
gul izolatoarelor suport
Figura 2.4 - Separator pantograf:

1 - contact fix de racord; 2 - pantograf;
3 - contacte mobile tip foarfece; 4 - pozi-
ția deschisă a pantografului; 5 - contact
racord; 6 - braț portcontact; 7 - contragre-
utate; 8 - contact fix de punere la pământ;
9 - borne racord; 10 - izolatoare suport;
11 - coloana izolatoare; 12, 13 - arbori ra-
cordați la mecanismul de acționare
Un separator este alcătuit din următoarele elemente principale:

sistemul de contacte, sistemul de izolatoare, dispozitivul de
acționare, dispozitivul de blocare și construcția metalică de
asamblare.
Sistemul de contacte poate fi alcătuit din piese fixe și piese mobile
de contact sau numai piese mobile de contact, constituind calea de
curent a separatorului. Contactele separatoarelor pot fi liniare, plate
cilindrice și de alte forme. Se construiesc din materiale bune condu-
cătoare de electricitate, de regulă din cupru. Pentru a micșora încăl-
zirea contactelor, se realizează presiuni de contact corespunzătoare.
Sistemul de izolatoare este constituit din izolatoarele suport ale
pieselor fixe și mobile de contact, precum și din tija izolantă care
transmite mișcarea de la dispozitivul de acționare la cuțitul mobil.
Dispozitivul de acționare trebuie să asigure deschiderea și închi-
derea completă a separatorului, contactele mobile trebuind să ajungă
la sfârșitul cursei, independent de viteza de acționare. Dispozitivele
de acționare a separatoarelor pot fi: dispozitive manuale, dispozitive
cu resorturi, dispozitive pneumatice, dispozitive de acționare cu mo-
tor electric. La separatoarele grele se utilizează deseori acționarea cu
pârghii cu manetă sau cu roată de mână. Pentru comanda la distanță
a separatoarelor se folosesc acționările electrice sau pneumatice,
care prezintă avantajul unei conectări fără șocuri.
Pentru împiedicarea unor manevre greșite în instalațiile electrice,
separatoarele sunt dotate, în mod obligatoriu, cu dispozitive de blo-
care, care nu permit acționarea separatoarelor în cazul când acestea
sunt parcurse de curent. Dispozitivul de blocare se combină cu dis-
pozitivul de acționare. Există dispozitive de blocare pur mecanice,
asociate cu dispozitive de acționare manuală, și dispozitive de blo-
care electromagnetice, asociate cu dispozitive de acționare la
dis- tanță. De exemplu, blocajele împiedică legarea cuțitelor de
legare la pământ a separatorului atâta timp, cât cuțitele de lucru sunt
închise, și invers: cuțitele de lucru nu pot fi închise atâta timp, cât
cuțitele de legare la pământ sunt active. Există și blocaje la acționarea
separatorului în raport cu acționarea întreruptorului.
Scurtcircuitoare și separatoare de secționare

Scurtcircuitoarele (короткозамыкатели) sunt aparate care
efectu- ează legarea automată a unei rețele electrice la pământ în caz
de avarie, realizând un scurtcircuit artificial (voit) ce determină
deconectarea rețelei prin intermediul întreruptorului din capul
liniei.
Separatoarele de secționare (отделители) sunt aparate cu deco-
nectare automată, comandate de aparate de protecție, destinate
pentru separarea de la rețea a sectoarelor avariate. Secționarea
se face în lipsa curentului, în timpul pauzei fără curent determinată
de funcțio- narea dispozitivului de reanclanșare automată rapidă
(RAR). Con- strucția acestor separatoare este asemănătoare cu a
celor de tip cuțit, cu deosebirea că dispozitivul de acționare trebuie
să permită acționa- rea automată.
Deoarece în rețelele cu neutrul legat direct la pământ (Unom ≥ 110
kV) orice punere la pământ devine un scurtcircuit monofazat,
scurtcircuitoarele utilizate sunt monopolare. În rețelele cu
neutrul izolat (Unom= 6-35 kV) se prevăd scurtcircuitoare bipolare.
În mod clasic, transformatoarele sunt racordate la rețea prin între-
ruptoare care sunt costisitoare. Pentru a reduce costul stațiilor elec-
trice de transformare la tensiunea 35...220 kV, întreruptoarele pot fi
înlocuite cu scurtcircuitoare și separatoare de secționare.
Pentru a exemplifica modul de utilizare a separatoarelor de
secționare și a scurtcircuitoarelor, în figura 2.5 se dă o schemă
electrică de alimentare a liniilor L1 și L2, de la o linie de 110 kV,
prin intermediul transformatoarelor T1 și T2 și a întreruptoarelor Q, Q1
și Q2. Transformatoarele T1 și T2 sunt racordate la rețea nu prin
întreruptoare, ci prin separatoarele de secționare QR1 și QR2. În
cazul în care se produce o avarie, de exemplu, la transformatorul
T1, protecția prin relee comandă declanșa- rea întreruptorului Q1 și
închiderea scurtcircuitorului QN1. În acest fel se produce artificial un
scurtcircuit monofazat, care conduce la declan- șarea întreruptorului
principal (din capul liniei 110 kV) Q. După între- ruperea curentului de
scurtcircuit, în pauza fără curent, elementul defect este separat
automat cu separatorul de secționare QR1, după care sub acțiunea
dispozitivului RAR, întreruptorul Q se reînchide, iar celelalte plecări
sunt alimentate în continuare.
Dezavantajele acestei scheme constau în întreruperea alimentării
cu energia electrică a transformatoarelor nedefectate și producerea
unui scurtcircuit artificial cu solicitări termice și electrodinamice
suplimentare.
110 kV
S
Q
~ QR1 QR2
QN1 QN2
T1 T2
Q1 Q2
L1 L2
Figura 2.5 – Utilizarea scurtcircuitoarelor și separatoarelor de secţionare

în schema circuitelor primare
Soluții constructive ale separatoarelor, scurtcircuitoarelor
și separatoarelor de secționare
Separatoare
După tipul instalației în care se montează, separatoarele pot fi de
interior, respectiv de exterior; ambele variante se construiesc cu nu-
măr variabil de poli: monopolare, tripolare, cu sau fără cuțite de le-
gare la pământ.
În laborator sunt expuse separatoare de interior de tip РВР-
10/600, РВФ-10/1000 și РВЗ-10/1000 fabricate în Rusia. Același
tip de separatoare, fabricate în România, sunt STI -10/600 și STIP-
10/1000. Semnificația literelor tipului de aparat se dă în anexa 2.
Prima cifră indică tensiunea nominală - 10 kV, a doua cifră - cu-
rentul nominal 600 A și 1000 A.
În figura 2.6 este reprezentat separatorul de interior seria PB [3].
În figura 2.7 [3] este reprezentat tot acest separator: vederea dintr-
o parte și vederea de sus. Vom examina construcția lui.
Polii separatorului (fig. 2.7) sunt montați pe un cadru de oțel prin
intermediul izolatoarelor suport 1 și 2. Contactul fix 3 al separatoru-
lui reprezintă o bară din cupru îndoită la 90.
5
4
6
123
8
Figura 2.6 – Separator tripolar de tip cuţit 10 kV (seria PB):
1- pârghie de acţionare; 2 - axul principal; 3 și 7 - izolator suport; 4 - izo-
lator mobil; 5 - contact mobil (cuţit); 6 - contact fix; 8 - cadru metalic
Contactul mobil 4 este realizat din două bare de cupru. Presiunea

de contacte este asigurată de resorturile 5. Fiecare bară laterală a
contactului mobil 4 este parcursă de ½ din curentul total care
exercită forțe de atracție electrodinamice. Aceste forțe pot fi mărite
prin mic- șorarea rezistenței fluxului magnetic care cuprinde barele
contactului mobil 4. Pentru aceasta, din ambele părți ale
contactului mobil se montează suplimentar plăci de oțel 6, care
îndeplinesc rolul unui lacăt (zăvor) magnetic. Sub influența forțelor
electrodinamice, exercitate de ½ curent, plăcile se atrag și
contribuie la mărirea presiunii pe contacte, ceea ce este important
mai ales în regimul de scurtcircuit. To- todată, asupra contactului
mobil acționează o forță electrodinamică care tinde să deschidă
separatorul. Pentru a evita deschiderea nevoită a separatorului se
folosesc dispozitive de blocare mecanice care fi- xează cuțitele
separatorului în stare închisă sau deschisă.
Distanța 7 dintre contactele deschise ale separatorului este
determi- nată de rigiditatea dielectrică a spațiului izolant. Tensiunea
de ținere a rigidității dielectrice a distanței 7 trebuie să fie mai mare
decât tensiunea de ținere a rigidității izolatorului 1 (2).
Această condiție asigură
stră- pungerea izolatorului, dar
nu a
4
deschizăturii dintre contacte în
7 caz de supratensiuni.
Separatoarele din seria
3 РНД(З) se produc pentru tensiu-
nile 10-750 kV în câteva
variante constructive: fără cuțite
de legare
1 2 la pământ, cu un cuțit de legare
la pământ din partea dreaptă sau
partea stângă, cu două cuțite
de legare la pământ. La
deschidere, contactele acestor
separatoare se rotesc în plan
orizontal.
În figura 2.8 este prezentat
separatorul de exterior de tip
РНДЗ-2-110/2000. Pe cadru
metalic 1 sunt montate
izolatoarele suport 2, rotația
cărora este asi- gurată de
5 rulmenți. Sistemul de contacte
este alcătuit din cuțitul mobil 5
cu lamele din cupru 7 la capete
(presiunea pe contacte este
asigurată de resorturi) și cu- țitul
mobil 6 fără lamele, bornele fixe
6 3. Pentru realizarea contactului
dintre borna fixă 3 și cuțitul
mobil 5 servesc foliile elastice
din cupru 4. Cuțitele 5 și 6 se ro-
tesc împreună cu coloanele
izolatoarelor 1 și 2 la 90.
Figura 2.7 – Separator tripolar de
tip cuţit 10 kV
3
7
2
6
4
5
7
1 8
9
34
Figura 2.8 – Separator rotativ РНДЗ-2-110/2000:

1 – cadru; 2 – izolator suport; 3 – bornă fixă; 4 – legătură Figura 2.9 – Scurtcircuitor КЗ-35
elastică; 5 – cuţit de lucru cu lamele ; 6 - cuţit de lucru fără
lamele;
7 – lamele; 8 – cuţite de legare la pământ; 9 – acţionarea
34
Separatoare de secționare
Separatorul de secționare (SS) este separator tripolar de exterior
dotat cu resorturi de declanșare. SS se închide manual, resorturile se
comprima și se mențin comprimate cu un clichet. În pauza fără
curent clinchetul eliberă resorturile și ele deschid separatorul de
secționare. Fiecare pol al separatorului de secționare poate fi dotat
cu unul sau două cuțite de legare la pământ. Cu separatorul de
secționare se pot declanșa aceeași curenți ca și cu separatorul simplu.
Scutrcircuitoare
Scutrcircuitorul (fig. 2.9) este un aparat monopolar compus dintr-
o ramă metalică 1 pe care este fixat izolatorul suport 2. Pe flanșa su-
perioară este montat contactul fix 3 cu borne pentru racordarea con-
ductorului circuitului electric care se află sub tensiune. În interiorul
ramei metalice se află mecanismul de acționare cu resorturi. Cuțitul
4 (contactul mobil) este legat la pământ și sudat de axul rotitor 5 al
dispozitivului de acționare. Legătura elastică 6 asigură trecerea cu-
rentului de la cuțitul 4 la rama metalică 1 legată la pământ. În regim
normal de funcționare, cuțitul 4 se menține în poziția deschis; 7
- tracțiunea mecanismului de acționare 8, legarea la pământ 9.
Tabelul 2.1 – Alegerea separatoarelor, separatoarelor de secționare

și scurtcircuitoarelor
Separator, separator de secționare Scurtcircuitor

Parametru Parametru Parametru Parametru
l din l calculat l din l calculat
catalog catalog
Unom ≥ Unom Unom ≥ Unom
Inom ≥ Imax ild ≥ iș
I t ≥
ild ≥ iș T2 T
Bsc
I2t ≥ Bsc
T T
35
1. Să se examineze construcția separatoarelor tip cuțit și rotativ,

construcția scurtcircuitorului și a separatorului de secționare expuse
în laborator.
2. Să se închidă și se deschidă separatoarele montate în celulele
de tip КСО -272.
3. Să se examineze construcția dispozitivelor de acționare și dis-
pozitivelor de blocare ale separatorului.
4. Să se examineze dispozitivul de acționare a scurtcircuitorului.
5. Să se măsoare distanța dintre contactele separatorului și
cadrul legat la pământ și dintre contactele separatorului în poziția
deschis.
6. Să se aleagă separatorul conectat în serie cu întreruptorul ales
în lucrarea nr.1.
1. Care este destinația separatorului, scurtcircuitorului și separa-

torului de secționare?
2. Clasificați separatoarele după soluția constructivă.
3. Ce rol are cuțitul de punere la pământ al unui separator?
4. Pentru ce servește lăcatul magnetic al separatorului și cum este
realizat?
5. Prin ce diferă separatoarele de exterior de cele de interior?
6. Ce metode de acționare a separatoarelor cunoașteți?
7. Cu ce interblocări sunt prevăzute separatoarele?
8. Ce curenți poate comuta un separator?
9. Care este modul de utilizare a separatoarelor de secționare și
a scurtcircuitoarelor?
10. În câte poluri este instalat scurtcircuitorul și de ce?
11. Prin ce diferă construcția separatorului de secționare de
cel obișnuit?
SIGURANȚE FUZIBILE

funcțio- nare și domeniului de utilizare a siguranțelor fuzibile.
Program de lucru
1. Studierea principiului de funcționare și caracteristicii timp-cu-

rent a siguranței fuzibile.
2. Studierea construcției diferitelor tipuri de siguranțe fuzibile și
stingerii arcului electric în ele.
3. Studierea parametrilor, condițiilor de alegere și a domeniului de
utilizare a diferitelor tipuri de siguranțe fuzibile.
Siguranțele fuzibile se folosesc atât în instalațiile electrice

de joasă tensiune, cât și în cele de medie și înaltă tensiune. Din
punct de vedere constructiv, ele diferă mult în funcție de domeniul
de utilizare, funcția de protecție fiind aceeași.
Siguranțele fuzibile sunt aparate electrice de protecție împotriva
suprasarcinii și scurtcircuitului asigurând întreruperea automată a
circuitului prin topirea unui conductor calibrat (fuzibil), înseriat cu
elementul protejat.
Siguranțele fuzibile se caracterizează printr-o construcție
foarte simplă și robustă, care au încorporat ca element de protecție
un fir rotund sau o bandă conductoare, montate în serie cu obiectul
protejat. În cazul unui scurtcircuit și a suprasarcinii, metalul din
care este con- fecționat fuzibilul, având cea mai redusă stabilitate
termică din întreg circuitul, se topește și întrerupe circuitul,
realizând protecția acestuia. Prin natura sa, funcționarea siguranței
fuzibile este ireversibilă, asigurând numai deconectarea
(întreruperea) circuitului; restabilirea
circuitului se realizează numai după înlocuirea siguranței fuzibile to-
pite cu una nouă.
Pentru conectarea și deconectarea circuitului electric în regim
normal în serie cu siguranțe se montează alte aparate, de exemplu,
separatoare, întreruptoare de sarcină etc.
Elementele constructive principale ale siguranțelor fuzibile sunt:
- elementul (firul) fuzibil, partea conductoare care se topește la
funcționarea siguranței. Fuzibilele siguranțelor se execută din Cu, Al,
Ag, Zn, Pb etc. Cuprul si argintul au conductibilitate electrică mare,
ceea ce conduce la secțiuni mici pentru fuzibilele executate din
aceste metale;
- soclul, partea conductoare care servește la montarea
patronului siguranței în circuit, prevăzută cu borne de racordare la
circuitul exterior;
- patronul (elementul de înlocuire) conține elementul fuzibil și se
înlocuiește după funcționarea siguranței;
- corpul (tubul) siguranței în care se află patronul și umplutura;
se utilizează porțelanul, fibra gazogenă, fibra din sticlă etc.;
- umplutura – nisip de cuarț ( SiO2), în unele cazuri (pentru
sigu- ranțe cu U1 kV) poate fi folosită creta (CaCO3), ghipsul
(CaSO4) sau acidul boric;
- dispozitivul indicator destinat să indice că elementul fuzibil al
siguranței s-a topit.
Mărimile caracteristice ale siguranțelor fuzibile sunt:
- curentul nominal al soclului (siguranței fuzibile);
- curentul nominal al elementului I nom f ;
fuzibil
- tensiunea nominală;
- curentul de rupere (capacitatea de I - valoarea ma-
rupere) rup
ximă a curentului de scurtcircuit, pe care îl poate întrerupe siguranța,

în condiții de încercare precizate de norme, aceasta rămânând fără
deteriorări;
- caracteristica de protecție (timp-curent) - variația timpului de
topire a elementului fuzibil în funcție de curent (fig. 3.1).
t I f, este curentul minimal de to-
min
pire. Timpul de topire depinde nu

numai de valoarea curentului, dar
și de starea fizică a fuzibilului.
Din această cauză, pe
caracteristica timp-curent se
I
reprezintă linia medie a zonei de
dispersie. Timpul de topire mai
0 depinde și de metalul din care este
If,min
fabricat fuzibilul și de modul de
Figura 3.1 - Caracteristica stingere a arcului electric.
de
protecţie a siguranţei fuzibile
Principiul de funcționare a siguranțelor fuzibile
Siguranța fuzibilă are două regimuri de funcționare: regimul stați-

onar, când curentul care o străbate este mai mic decât curentul
minim de topire ( I < I f ,min ) și regimul tranzitoriu, condiționat de
curenții de scurtcircuit sau de suprasarcină, curenți ce depășesc
curentul minim de topire ( I > I f ,min ).
La funcționarea oricărei siguranțe au loc succesiv următoarele
procese:
- încălzirea elementului fuzibil până la temperatura de topire a
metalului sub acțiunea curentului de suprasarcină sau de
scurtcircuit;
- topirea și evaporarea elementului fuzibil;
- străpungerea mediului și amorsarea arcului electric;
- stingerea arcului, ruperea curentului și restabilirea tensiunii.
Funcționarea siguranței fuzibile la deconectarea circuitului poate
fi convențional divizată în trei etape succesive (fig. 3.2). În prima
pe- rioadă t1 curentul de scurtcircuit încălzește fuzibilul până la
temperatura de topire. În a două perioadă t2 căldura degajată de
curentul electric se consumă la topirea și evaporarea fuzibilului.
La trecerea din stare lichidă în stare de vapori, conductanța devine
practic nulă și curentul scade brusc, aceasta ducând la
supratensiuni apreciabile, care
de regulă cresc până la o valoare la care apare străpungerea mediului
siguranței plin cu metal sub formă de vapori.
După străpungerea mediu-
i lui se stabilește un arc a cărui
durată de ardere și caracter al
i
stingerii depind de construcția
ş dispozitivului de stingere al
arcului cu care este
prevăzută si- guranța. Începe a
i treia perioadă de stingere a
arcului electric t3. În acest
timp are loc ionizarea termică,
iar rezistența arcului
t crește mai încet, deci, rezultă
0 t1 t2 t o descreștere mai lentă a
curen-
3
tului electric până la zero.
u Res- pectiv, supratensiunea
Umax este mai redusă în această
perioadă. La sfârșitul
perioadei t3 curentul este
întrerupt definitiv și tensiunea
u în circuit revine la tensiunea
în regim normal de funcți-
onare.
0 În timpul topirii fuzibilului
siguranței de medie tensiune
t supratensiunea poate să depă-
Figura 3.2 - Variaţia curentului
șească de 4,5 ori tensiunea no-
şi tensiunii la deconectareaminală, ceea ce este periculos
scurtcircuituli cu siguranţapentru izolația instalației elec-
fuzibilă trice. Valoarea supratensiunii
depinde de lungimea acesteia.
Cu cât lungimea este mai mare, cu atât supratensiunea care ia
naștere este mai înaltă. Pentru reducerea supratensiunii la
scurtcircuit, se în- cearcă reducerea lungimi fuzibilului. La
siguranțele umplute cu nisip, unde nu se poate mări distanța dintre
electrozi, se folosesc fuzibile în trepte (etajate). Fuzibilul este
construit din sârme de diferite secțiuni.
În cazul unui astfel de fuzibil, topirea și evaporarea se produc întâi
pe porțiunea de secțiune minimă. După ce este străpunsă această sec-
țiune, urmează cea cu secțiune mai mare, arcul se stabilindu-se pe
toată lungimea. În acest mod crește durata t2, adică se reduce viteza
de micșorare a curentului și rezultă reducerea supratensiunii până la
2,5 Un.
Pe de altă parte, arderea arcului electric în siguranța fuzibilă tre-
buie să dureze cât mai puțin. Deși în siguranțe are loc reducerea arti-
ficială a vitezei de stingere a arcului electric, fuzibilul întrerupe
circuitul foarte repede. Procesul de topire și evaporare a fuzibilului
are caracter exploziv și întreruperea curenților de scurtcircuit poate fi
mai mică de 0,01 s. Adică, curentul alternativ de scurtcircuit va fi
între- rupt mai repede decât va atinge valoarea sa de șoc (fig. 3.4). În
acest caz se spune că siguranța fuzibilă are efect limitator de curent.
Acți- unea limitatoare a siguranței fuzibile reduce valoarea
curentului în- trerupt și durata acestuia prin circuit, diminuând astfel
solicitările termice și electrodinamice din instalația electrică.
La suprasarcini mici și de lungă durată elementele fuzibile execu-
tate din material cu punct de topire ridicat (cupru sau argint cu tem-
peratura de 1080º și respectiv 960º C) solicită intens termic
siguranța. Reducerea acestei solicitări s-a reușit pe baza fenomenului
denumit efect metalurgic. Este cunoscut faptul că anumite aliaje
eutectice de staniu și plumb, ușor fuzibile, dacă vin în contact în
stare topită cu unele metale greu fuzibile (cupru, alamă, argint), pot
să le dizolve. Pentru declanșarea acestui fenomen într-o siguranță
este nevoie ca pe elementul fuzibil, executat dintr-un metal cu punct
de fuziune ridicat, să se prindă prin lipire o mică picătură
(bobiță) dintr-un metal cu punct de fuziune scăzut (staniu,
eutecticul plumb-cadmiu etc.).
În momentul în care elementul fuzibil, sub acțiunea supracurentu-
lui, atinge temperatura de topire a picăturilor, acestea se topesc și di-
zolvă metalul elementului fuzibil în punctul de lipire la temperaturi
inferioare temperaturii de topire a elementului. Procesul de difuzare
a metalului picăturii se intensifică odată cu creșterea încălzirii, pro-
ducându-se o evoluție în avalanșă. Arcul de întrerupere ia
naștere
chiar în zona picăturii, unde masa topită conține un aliaj cu mare re-
zistivitate, deci, unde încălzirea este mai puternică. Acest arc
topește și restul lungimii elementului fuzibil. Siguranțele cu efect
metalurgic au caracteristica de topire inertă (cu întârziere).
Folosirea siguranțelor fuzibile ca elemente de protecție are urmă-
toarele avantaje: sunt cele mai ieftine aparate de protecție; nu
necesită întreținere; nu prezintă pericol de explozie sau incendiu;
sunt cea mai rapidă protecție și deci au cel mai pronunțat efect de
limitare a curentului de scurtcircuit.
Dezavantajele siguranțelor fuzibile: caracteristica de protecție este
influențată de temperatura mediului ambiant; deconectarea se poate
face doar pe o fază, după arderea fuzibilului este necesară
schimbarea lui, nu pot fi comandate la distanță. Rezultă că folosirea
siguranțelor fuzibile pentru protecția instalațiilor electrice are în
primul rând o justificare economică.
Soluții constructive ale siguranțelor fuzibile
Siguranțele fuzibile de medie și înaltă tensiune se clasifică după

mai multe criterii astfel:
 după felul montajului:
- de interior;
- de exterior;
 după tensiunea nominală:
- 6; 10; 35; 110 kV;
 după destinație (felul circuitului):
- pentru circuite principale;
- pentru circuite de măsură (transformatoare de măsură);
 după numărul de perechi de poli:
- monopolare;
- bipolare;
- tripolare.
La etapa actuală, în instalațiile de joasă tensiune se utilizează pe
larg siguranțe fuzibile umplute cu nisip cuarțos de tipul ПН-2. Aces-
tea diferă de cele de medie tensiune prin lungimea fuzibilului (care
este mult mai mică decât la cele de medie tensiune) și elementul fu-
zibil realizat din benzi de cupru etajate cu bile din cositor.
Construcția siguranței fuzibile ПН-2 este reprezentată în figura 3.3.
2
7
8
3
1
6
Figura 3.3 - Siguranţă fuzibilă de tip ПН-2:

1 – corp din porţelan sau steatit; 2 – bandă din cupru; 3 – nisip de cuarţ;
4 – cuţit de contact; 5 – capac frontal; 6 – garnitură din azbest;
7 - bilă din cositor; 8 – secţiune îngustată
În instalațiile de medie tensiune se utilizează siguranțele fuzibile

cu nisip cuarțos de tip ПК: ПКТ pentru protecția transformatoarelor
de putere, liniilor aeriene și în cablu, condensatoarelor, motoarelor
electrice și de tip ПКН - pentru protecția transformatoarelor de ten-
siune fără indicator de funcționare, precum și cele cu tub gazogen de
tip ПВТ (în locul siguranțelor învechite moral de tip ПСН). Desci-
frarea tipului siguranțelor este dată în anexa 3.
Siguranțele de tip ПК (fig. 3.4, a) au caracteristică limitatoare se
montează pe izolatoare suport. Tubul (patronul) este fixat de
sistemul de contacte.
Siguranțele ПК (fig. 3.4, b) și c) sunt construite din unul sau mai
multe fire fuzibile 5 din cupru argintat, introduse într-un tub
cilindric
3 din material izolant (porțelan, sticlă, rășini), în care se află și mate-
rialul de umplutură 4.
În funcție de valoarea curentului nominal, firele fuzibile pot fi
spiralate uniform pe un suport de ceramică (fig. 3.4, b) pentru
curenți până la 7,5 A sau pot fi realizate sub forma unor spirale
dispuse direct în nisipul de cuarț (fig. 3.4, c) pentru curenți mai mari
de 10 A.
2
Tubul siguranţei (patronul) 3
4
5
6
Sistemul de contacte
Izolatoare suport
7 7
a) b) c)
Figura 3.4 - Siguranţe fuzibile de tipul ПК:
1 - capac frontal; 2 - capac din alamă; 3 - tub din porţelan sau
sticlă; 4 - umplutură (nisip de cuarţ); 5 - element fuzibil;
6 - bile din plumb; 7 - armatură de semnalizare
Pe firele fuzibile sunt depuse prin sudare bile din staniu 6.Tubul
izolant este închis la capete cu ajutorul unor capace de alamă 2 și
capace frontale 1. Siguranțele fuzibile cu umplutură de nisip de cuarț
sunt capsulate și funcționează fără zgomot. Pentru a depista ușor si-
guranțele arse, construcția lor cuprinde un dispozitiv indicator 7 pre-
văzut cu resort și un fir fuzibil suplimentar, la a cărui topire (după
topirea fuzibilului principal) armătura de semnalizare este aruncată
în exterior. Deoarece topirea fuzibilului este cu atât mai rapidă cu
cât acesta are o secțiune mai mică, pentru curenți nominali mari se
utili- zează mai multe fire fuzibile conectate în paralel.
Siguranțele fuzibile realizate la diferite tensiuni nominale diferă
constructiv prin lungimea patronului, la diferite valori ale curentului
nominal – prin diametrul patronului. Pentru tensiunea nominală 6
kV și curentul nominal de la 75 A (fig. 3.5, a), tensiunea nominală
10 kV și curentul nominal de la 50 A – patronul este dublu.
Siguranțele cu tensiunea nominală 6 kV și curentul nominal de la
200 A, tensiunea nominală 10 kV și curentul nominal de la 150 A –
cu 4 patroane pe fiecare fază (fig. 3.5, b).
Pentru protecția transformatoarelor de tensiune se utilizează sigu-
ranță cu fuzibilul realizat din nicrom sau constantan de tip
ПКH. Această soluție este justificată prin intensitatea neglijabilă a
curentului de funcționare a transformatorului de tensiune.
a) b)
Figura 3.5 - Siguranţe fuzibile de tipul ПКT
În instalațiile exterioare 35, 110 kV se utilizează siguranțe

fuzibile cu expulzie (împușcătoare), la care stingerea arcului electric
se reali- zează cu ajutorul unui suflaj longitudinal într-un tub
generator de gaze. În figura 3.6, a) este reprezentată o secțiune prin
patronul unei si- guranțe de tipul ПBT-35. Patronul se compune din
anvelopa 1, exe- cutată din material gazogen (viniplast), în canalul
căreia se găsește legătura flexibilă 2 legată cu un capăt de
percutorul 4, iar cu celălalt capăt la fuzibilul 3. La arderea
fuzibilului 3, cuțitul trage legătura flexibilă în interiorul tubului și
arcul este întins de-a lungul suprafeței
interioare a acestuia. Sub influența temperaturii înalte a arcului elec-
tric, tubul generează gaze, presiunea crește până la 10-12 MPa, ceea
ce determină aruncarea legăturii flexibile din tub și a gazelor fierbinți
urmată de un zgomot (împușcătură) puternic.
În figura 3.6, b) este prezentată vederea laterală a siguranței. Pa-
tronul 5 este fixat pe izolatorul 6. Pe un alt izolator 7 se găsește cu-
țitul 8 prevăzut cu un resort care tinde să-l arunce în jos (în poziția
8). Acest cuțit este cuplat cu percutorul 4 al legăturii flexibile 2 a
patronului.
Figura 3.6 - Siguranţa fuzibilă de tipul ПBT-35:

a) secţiune prin patronul siguranţei; b) vedere laterală
Alegerea siguranțelor fuzibile cu tensiunea nominală  1 kV se
face pe baza următoarelor condiții:

Unom f ≥ Ureț
Inom ≥ Imax
Irup ≥ Ip.0
Curentul nominal al siguranței fuzibile se alege din condițiile pro-

tecției și selectivității. De exemplu, pentru protecția
transformatoarelor de putere 6 (10) kV din posturile de transformare
6(10)/0,4 kV, curentul nominal al elementului fuzibil se
determină din condiția:
Inom f  2 I nomtr . Respectarea acestei condiții asigură nefuncționarea
siguranței la suprasarcina admisibilă a transformatorului, la șocuri de
curent de magnetizare la conectarea transformatorului la rețea și se-
lectivitatea protecției pe partea de tensiune inferioară.
1. Să se studieze principiul de funcționare și caracteristica timp-

curent a siguranței fuzibile.
2. Să se studieze construcția siguranțelor fuzibile prezentate
pe standul din laborator.
3. Să se studieze oscilograma variației curentului și a tensiunii în
timpul declanșării curentului de scurtcircuit de către siguranța fuzi-
bilă.
4. Să se studieze procesul de stingere a arcului electric în
siguran- țele fuzibile la declanșarea curentului de scurtcircuit și a
celui de su- prasarcină.
5. Să se însușească parametrii siguranțelor fuzibile și condițiile de
alegere.
6. Să se compună referatul lucrării în care se include: scopul lu-
crării, caracteristica de protecție timp-curent, oscilograma curentului
și tensiunii în timpul funcționării siguranței fuzibile, schițe ale sigu-
ranțelor fuzibile și răspunsuri la întrebările de control.
1. Definiți siguranța fuzibilă. Numiți elementele constructive ale

siguranței fuzibile.
2. Din ce materiale se realizează fuzibilele siguranțelor de joasă
și medie tensiune?
3. Ce tipuri de siguranțe de medie tensiune cunoașteți?
4. Ce principii de stingere a arcului electric se folosesc la
siguran- țele fuzibile?
5. În ce constă efectul limitator al siguranței fuzibile?
6. De ce apar supratensiuni în timpul funcționării siguranței?
7. Cum se micșorează valoarea supratensiunii de comutație în si-
guranțele fuzibile?
8. Ce înseamnă efect metalurgic?
9. De ce în același tub sunt montate mai multe elemente fuzibile
unite în paralel?
10. Cum se determină în exploatare topirea elementului fuzibil?
11. Enumerați condițiile de alegere a siguranțelor fuzibile.
12. Care sunt avantajele și dezavantajele folosirii siguranțelor fu-
zibile?
SEPARATOARE DE SARCINĂ
Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de funcționare și

domeniului de utilizare a separatoarelor de sarcină.
Program de lucru
1. Studierea construcției separatorului de sarcină.
2. Studierea funcționării dispozitivului de stingere a arcului
electric.
3. Studierea parametrilor, condițiilor de alegere și domeniului de
utilizare a separatoarelor de sarcină.
4. Compunerea referatului.
Costul întreruptoarelor cu sistem de acționare este destul de ridi-
cat. Luând în considerație și transformatoarele de curent
necesare pentru comanda și protecția întreruptoarelor, costul
instalației de dis- tribuție este foarte mare.
Dacă curentul de lungă durată este redus (400…630 A la
tensiunea 10 kV), în loc de întreruptoare cu protecția respectivă este
rațional a utiliza separatoare de sarcină cu siguranțe fuzibile.
Separatoarele de sarcină sunt aparate de comutație tripolare desti-
nate a conecta și a deconecta circuitele aflate sub tensiune și
parcurse de curentul de sarcină. În poziția deschis, separatorul de
sarcină asi- gură distanța minimă de izolație dintre contactul fix
și cel mobil. Deci, separatoarele de sarcină formează o categorie
intermediară în- tre întreruptoare și separatoare.
Separatoarele de sarcină se utilizează în următoarele cazuri:
- în rețelele electrice 6-10 kV pentru conectarea și deconectarea
liniilor, transformatoarelor în regim normal de funcționare;
- pentru conectarea și deconectarea bateriilor de condensatoare
cu puterea până la 400 kvar;
- conectarea și deconectarea în gol a liniilor și cablurilor.
Pentru protecția instalației în caz de suprasarcină și scurtcircuit în
serie cu separatorul de sarcină, se montează siguranțe fuzibile de
tipul ПК sau ПКТ.
Clasificarea separatoarelor de sarcină:
 după modul de stingere a arcului electric:
- gazogeneratoare;
- autopneumatice;
- electromagnetice;
- cu hexafluorură de sulf (SF6);
- cu vid;
 după prezența siguranțelor fuzibile:
- fără siguranțe fuzibile;
- cu siguranțe fuzibile montate pe același cadru metalic;
 după numărul cuțitelor de legare la pământ:
- fără cuțite de legare la pământ;
- cu un cuțit de legare la pământ;
- cu 2 cuțite de legare la pământ;
 după modul de acționare:
- manuale;
- cu resort;
- pneumatice;
- electromagnetice.
Soluții constructive ale separatoarelor de sarcină

Vom examina construcția separatorului de sarcină de tipul ВН-
16, expus în laborator. Se fabrică pentru tensiunile 6 și 10 kV,
curenți nominali de 200 și 400 A.
Pe un cadru de oțel 12 (fig. 4.1, a) sunt montate trei izolatoare
suport 10 pe partea de sus și trei – pe partea de jos. Pe izolatoarele
de sus 10 sunt montate contactele de lucru fixe 2 și dispozitivul de
stingere a arcului electric 3. În interiorul camerei de stingere 3 sunt
montate contactele fixe de stingere a arcului electric 8 (fig, 4.1, b)
legate cu contactele 2. Contactele mobile 4 și 5 sunt montate pe
izolatoare. Pe cadrul 12 se află axul principal 13 și resorturile de
declanșare 1. Axul 1, rotindu-se, pune în mișcare contactele mobile
4.
În timpul conectării, primele se închid contactele de stingere a
arcului electric 8 și 4, apoi cele de lucru 2 și 5.
La deconectare, primele se separă contactele de lucru, apoi cele
de stingere a arcului electric aflate în interiorul camerei de stingere
3 (fig. 4.1, b). Între aceste contacte (8 și 4) se amorsează arcul
electric. Camera de stingere 3 este îndeplinită din două capace de
masă plas- tică îmbinate cu șuruburi 7. În interiorul camerei sunt
plasate plăcu- țele gazogene din sticlă organică (plexiglas), numite
cuzineți 9 și 9. Cuzineții formează un spațiu îngust în care se
deplasează contactul de stingere mobil 4. Sub acțiunea temperaturii
înalte a arcului electric, cuzineții generează gaze care umplu
camera de stingere, iar presiunea crește. Ieșirea gazelor în
exteriorul camerei este posibilă doar prin spațiul dintre cuzineți și
contactul mobil 4. Astfel, se creează su- flajul longitudinal intens al
arcului electric și, prin urmare, stins la ieșirea contactului mobil din
3 1210 2 3410
13
2
4 5
1 1
6
6
5
12
Baza izolatorului suport 11

camera de stingere.
b)
Nu mai puţin de 130 mm

8
c) d)
Figura 4.1 – Separator de sarcină:

a) de tipul ВН-16; b) de tipul ВНП-17; с) camera de
stingere în secţiune; d) contactul de stingere fix
Gradul de uzare a cuzineților depinde de valoarea curentului
între- rupt și numărul comutațiilor. Dacă cuzineții sunt uzați,
presiunea gazelor va fi insuficientă pentru stingerea arcului
electric și acesta va ieși din cameră, alungindu-se după contactul
mobil 4. Sub acțiunea forțelor electrodinamice, arcul electric se va
extinde și va determina un scurtcircuit trifazat, având urmări grave
atât pentru aparatul electric, cât și pentru personalul de deservire.
Pentru a evita acest pericol, numărul declanșărilor este limitat, iar
după aceasta cuzineții trebuie înlocuiți cu altele noi.
Se admite a fi întrerupt fără schimbarea cuzineților: de 300 ori
curentul de 50 A; 200 ori curentul de 100 A; 75 ori curentul de
200 A și de 3 ori curentul de 400 A.
Separatoarele de sarcină de tipul ВН se montează în celulele pre-
fabricate deschise (tip KCO-366, KCO-386), în posturile de
transformare prefabricate 6(10)/0,4 kV cu puterea
transformatoarelor 400- 2500 kVA.
Separatoarele de sarcină de tipul ВНП-17 (fig. 4.1, b) sunt dotate
cu siguranțe fuzibile 11 de tipul ПК, pentru protecția contra suprasar-
cinilor și scurtcircuitelor, montate pe același cadru metalic 12.
Separatorul de sarcină de tipul ВН-16 a fost modernizat și actual-
mente se fabrică o gamă largă de separatoare de sarcină de tipul
ВН-10, ВН-11 (ВНА, ВНР, ВНМ). Curentul nominal este de 400 și
630 A. Ele pot fi dotate cu cuțite de legare la pământ (unul sau
două), sistem de blocare dintre contacte și cuțite de legare la pământ,
sistem de acționare manual (sau cu resort) care este dotat cu
mecanism de declanșare liberă și electromagnet de declanșare. În
acest mod, ope- rația de conectare se face doar manual, iar operația
de deconectare se face manual sau la distanță. De asemenea,
separatoarele de sarcină cu siguranțe fuzibile sunt înzestrate cu
dispozitiv de acționare în caz de ardere a siguranței fuzibile într-o
singura fază.
În figura 4.2 sunt prezentate câteva tipuri de separatoare de
sarcină gazogene (produse în Rusia).
ВНР-10/630-10з У3 ВНAП-10/630-20-Iз У3
ВНРп-10/630-10зп У3
Figura 4.2 – Separatoare de sarcină gazogene
În figura 4.3 sunt prezentate separatoare de sarcină în vid.

Aseme- nea separatoare de sarcină se fabrică pentru curenții
nominali până la 630 A și tensiunea nominală 10, 20 kV. Anduranța
constituie 5000- 10000 de manevre la curentul nominal. Pot fi
montate în celule prefabricate deschise (tip KCO), precum și în
celule închise (tip КРУ). Avantajele separatoarelor în vid sunt:
siguranță înaltă în funcționare, lipsa emanărilor de gaze în exterior și
izolarea suplimentară a camerelor de stingere a arcului electric.
a) b)
c) d)
Figura 4.3 – Separatoare de sarcină în vid:
a) ВНВР-10-630 (Rusia); b) ВНВР-10/630-20У2 «БРИЗ» (Rusia);
c) FZN21 -12*/Т630-20, HINT Group (China);
d) VFKN12A-12-R, compania VACEM (China)
În tabelul 4.1 sunt prezentate condițiile de alegere a separatorului

de sarcină.
Tabelul 4.1 - Condițiile de alegere a separatorului de sarcină
Parametru
Parametrul calculat
l din
catalog
Unom ≥ Urețea
Inom ≥ Imax
ild ≥ iș
Irup ≥ Imax Pentru separatoare de sarcină
Irup ≥ Ip.0 Pentru separatoare de sarcină cu SF
Iconectare ≥ Imax
2
I t ≥ Bsc Pentru separatoare de sarcină cu SF nu se verifică
TT
1. Să se studieze destinația și construcția separatorului de sarcină
de tipul VN-16.
2. Să se examineze construcția camerei de stingere a arcului
electric al separatorului de sarcină VN-16.
3. Să se studieze stingerea arcului electric în camera examinată.
4. Să se însușească parametrii și condițiile de alegere a separato-
rului de sarcină.
5. Să se alcătuiască referatul care să includă: scopul lucrării,
schița întreruptorului și răspunsurile la întrebările de control.
1. Pentru ce sunt destinate separatoarele de sarcină? Unde se
folosesc ele?
2. Câte perechi de contacte are separatorul de sarcină există și în
ce succesiune funcționează ele?
3. Explicați construcția camerei de stingere a arcului electric
al separatorului de sarcină.
4. Cum se stinge arcul electric în camera de stingere?
5. Din ce materiale se fabricată cuzineții din camera de stingere?
6. De ce distanța dintre cuzineți și contactul mobil al separatoru-
lui de sarcină se modifică în perioada exploatării?
7. Ce asigură viteza necesară a separării contactelor?
8. Care sunt parametrii separatorului de sarcină?
9. Enumerați condițiile de alegere a separatorului de sarcină.
TRANSFORMATOARE DE CURENT
Scopul lucrării: studierea principiului de funcționare, construcției

și domeniului de utilizare a transformatoarelor de curent.
Program de lucru
1. Studierea principiului de funcționare și a diagramei fazoriale a
transformatorului de curent.
2. Familiarizarea cu construcția diferitelor tipuri de
transformatoare de curent.
3. Studierea parametrilor, condițiilor de alegere și a domeniului de
utilizare a transformatoarelor de curent.
4. Perfectarea referatului.
Destinația și funcționarea transformatorului de curent (TC)
Transformatoarele de curent sunt folosite în cazul când curenții
nu pot fi măsurați direct. La secundarul transformatoarelor de curent
se conectează aparatele de măsură (ampermetre, wattmetre,
contoare etc.) și protecția prin relee.
Sunt un tip special de transformatoare care transformă curentul
primar într-un curent secundar mai mic (valori standardizate 1 sau
5 A) și concomitent separă galvanic circuitele secundare de
tensiunea înaltă a circuitelor primare pentru protecția circuitelor
secundare și a aparatelor montate în aceste circuite, precum și pentru
securitatea personalului de exploatare.
TC permit instalarea aparatelor de măsură și releelor la o distanță
considerabilă de punctul de măsură.
Transformatorul de curent cuprinde (fig. 5.1) o înfășurare
primară 1 având numărul de spire w1 conectată în serie cu circuitul
primar, una (sau mai multe) înfășurare secundară 2, având numărul
de spire w2, miez magnetic 3.
Înfășurarea primară a TC se leagă în serie în circuitul curentului
care se măsoară I1, iar înfășurarea secundară se leagă în serie cu în-
fășurările de curent ale aparatelor de măsură sau ale releelor (în fi-
gura 5.1 – ampermetru, contor de energie activă). Impedanța circui-
tului secundar al TC este neînsemnată și în mod normal acesta func-
ționează în condiții asemănătoare cu cele de scurtcircuit, ceea ce re-
prezintă particularitatea esențială care îl deosebește de transformato-
rul de putere și de transformatorul de tensiune.
1 3 2
ABC
PA PI
I1 Л1 И1
I2
w1 w2
Л2
И2
Figura 5.1 – Schema conectării transformatorului de curent
Curentul primar al transformatorului de curent este determinat

exclusiv de sarcina circuitului la care este legat TC.
Dacă curentul primar variază în anumite limite, curentul
secundar variază aproximativ proporțional cu cel primar. Variația
impedanței circuitului secundar în anumite limite aproape că nu
influențează intensitatea curentului secundar.
Parametrii TC conform GOST 7746-2001:
a) tensiunea nominală a TC U nom (exclusiv TC de tip încorporat);
b) curentul primar I1nom ;
nominal
c) curentul secundar I2nom ;
nominal
d) raportul de transformare nominal n : n I1nom
 ;
I I
I
2 nom
e)sarcina secundară nominală S2nom la factorul de putere

cos2  0,8 sau cos2  1 (se admite notarea sarcinii secundare z2nom
).
Pentru un TC ideal, având curentul de magnetizare I 0=0 raportul
curenților din înfășurări este invers proporțional raportului numărului
de spire ale acestor înfășurări:
I1 w2 și I  I n .
 1 2 I
I 2 w1
În TC real, din cauza imperfecțiunilor constructive și pierderilor
în miez și înfășurări, apar erori care reduc precizia măsurărilor.
TC introduce în măsurări două tipuri de erori: eroarea de curent
(I) și eroarea de unghi (I).
Eroarea de curent I este diferența dintre curentul măsurat
( I2 nI ) și cel real ( I1 ):
I  I2 I2 nI  I1
nI  I1 sa I%  I
100 .
u
1
Eroarea de unghi I este unghiul de defazaj dintre vectorul curen-

tului primar I1 și vectorul curentului secundar I2 . Este considerată
pozitivă când vectorul curentului secundar este în avans față de vec-
torul curentului primar.
Schema echivalentă a TC și diagrama fazorială sunt prezentate în
figura 5.2.
Erorile de curent I și de unghi I pot fi determinate din
diagrama fazorială (fig. 5.2, a):
- eroarea de curent în unități absolute:
'
I  I2  I1  OA  OC  AB  AC sin(  )  sin(  ) ;
I0
- eroarea de curent în procente (raportată la valoarea I1 ):
I  n  I1 I I
I  2 I 100  1 100  0 sin(  )100 ;
%
I1 I1 I1
- eroarea de unghi pentru unghiurile mici:
I
  tg  sin   BC  0  cos(  ) .
I I I OC I1
Eroarea de unghi afectează aparatele de măsură de tip
wattmetric, eroarea de curent micșorează precizia tuturor aparatelor
de măsură fără excepție.
Ambele erori ale TC depind de rezistența magnetică a miezului
(I0, ), de valoarea curentului primar (I1), de sarcina circuitului se-
cundar și de raportul dintre valorile active și inductive ale TC (
B  C
-Iꞌ2 I1
Eꞌ2  Ф0

I0

O
x1 r1 xꞌ2 rꞌ2
I1 Iꞌ 2
r0
I0
PA
x0 Z20
Iꞌ2
a) b)
Figura 5.2 - a) diagrama fazorială a TC; b) schema echivalentă a TC
Erorile TC, în mare măsură, sunt determinate de construcția lui:

dimensiunile geometrice și forma miezului feromagnetic; numărul
de spire și secțiunea conductoarelor înfășurărilor. Dar cel mai
important factor ce influențează erorile TC este materialul din care
se fabrică miezul magnetic. Materialele magnetice au proprietate
ca la curenți
primari mici (1% - 5% din valoarea curentului primar nominal) ero-
rile fiind maximale.
Pentru realizarea miezului magnetic, în mod clasic, se utilizează
oțelul electrotehnic de calitate înaltă (laminat la rece) sau permaloi
(aliaj fier-nichel). Actualmente, miezurile TC pentru evidența
comer- cială se fabrică din aliaje nanocristalice (amorfe) cu
permitivitate magnetică mare.
Sarcina TC este determinată de S 2 sau impedanța z2 la un
puterea S
curent I , deci z  2 . Conectarea suplimentară a aparatelor de mă-
2 2
I 22
sură, adică creșterea sarcinii secundare, va conduce la mărirea erori-
lor și reducerea preciziei de măsurare.
Reieșind din cele expuse mai sus, TC se fabrică pentru funcționare
în clasele de precizie: 0,1;0,2; 0,2S; 0,5; 0,5S; 1; 3; 5; 10.
Clasa de precizie a TC indică eroarea de curent, exprimată în %,
pentru un curent primar aflat în limitele (5-120)% din valoarea
I1nom pentru clasele de precizie 0,1; 0,2; 0,5;1 și (1-120)% din I1nom
pentru clasele de precizie 0,2S; 0,5S, având sarcina secundară (25-
100)% din S2 nom. Pentru clasele de precizie 3; 5; 10 - curentul
primar =(50- 120)% din I1nom și sarcina secundară (50-100)% din
S2 nom.
Clasele de precizie 0,1; 0,2 și 0,2S se utilizează pentru măsurări
de precizie și alimentarea contoarelor de interconexiune cu alte țări,
clasa 0,5 și 0,5S – pentru evidența comercială a energiei electrice,
clasa 1 – pentru evidența tehnică, clasele 3,5 și 10 – pentru protecția
prin relee.
Pentru ca un TC să funcționeze în clasa de precizie necesară, pu-
terea secundară sau impedanța secundară nu trebuie să depășească
valorile nominale pentru clasa de precizie dată.
Deoarece reactanța circuitului secundar este foarte mică, aceasta
poate fi neglijată x20. Atunci sarcina secundară a TC poate fi
deter- minată în Ω:
unde
z rap este suma rezistențelor aparatelor de măsură conectate la

secundarul TC;
rcab - rezistența cablului care alimentează aparatele de măsură de
la secundarul TC;
rc - rezistența contactelor circuitului secundar (pentru 2-3 aparate
rc = 0,05 Ω, pentru un număr mai mare de aparate rc = 0,1 Ω).
Condiția de funcționare a TC în clasa de precizie dată:
r2nom  r2  rap  rcab  sa S2nom  S2 .
rc u
Același TC poate funcționa în diferite clase de precizie.
Când TC funcționează în sarcină, I2 ≠ 0, solenația de magnetizare a
miezului are expresia:
I  w  I  w  I  w .
0 1 1 1 2 2
În regimul normal de funcționare, solenația rezultantă  alcă-
0
I w1
tuiește 0,5% din solenația înfășurării primare I  w .
1 1
Dacă în timpul funcționării vom întrerupe circuitul secundar al TC
(regim de mers în gol), atunci Z2=∞, I2=0 și I2   0 . Solenația
w2
rezultantă devine egală cu solenația înfășurării primare:
I  w  I  w .
0 1 1 1
Așadar, rezultă că toată energia absorbită de TC din circuitul pri-

mar se transformă în căldură (pierderi) în miezul feromagnetic al
TC. Are loc saturația miezului, inducția magnetică crescând brusc
până la 1,4-1,8 T, ceea ce produce supraîncălzirea miezului și
modificarea proprietăților sale magnetice, distrugerea izolației
secundare, precum și apariția în secundar a unei supratensiuni
periculoase până la 10 kV, ce prezintă pericol pentru siguranța
personalului de exploatare și izo- lația circuitelor secundare.
Mersul în gol al TC este un regim de avarie, iar regimul
normal de funcționare este cel de scurtcircuit.
Dacă apare necesitatea de a schimba un aparat de măsură din se-
cundarul TC, în primul rând se vor scurtcircuita bornele secundare
ale TC și după aceasta se va demonta aparatul de măsură. La
sfârșitul lucrărilor se înlătură șuntul.
În exploatare, o bornă secundară a TC trebuie legată la pământ
pentru evitarea consecințelor străpungerii izolației dintre primar și
secundar.
Soluții constructive pentru transformatoarele de curent
TC se fabrică într-un număr mare de variante și pentru toate nive-
lurile de tensiune: joasă, medie, înaltă și foarte înaltă.
Constructiv TC pot fi:
- aparate monofazate de sine stătătoare care se instalează
conform schemei principale de conexiuni ale instalațiilor de
distribuție;
- aparate încorporate, miezul cărora se îmbracă din interior pe
tre- cerile izolante ale transformatoarelor de putere sau a
întreruptoarelor cu ulei mult;
- ca element obligator în construcția celulelor prefabricate.
TC pot fi clasificate după următoarele criterii:
 după natura instalației în care se montează:
- TC de interior;
- TC de exterior;
 după curentul secundar nominal:
- 1A sau 5A;
 după felul izolației de bază:
- rășină;
- porțelan și ulei;
- porțelan și SF6;
 după modul de montaj:
- de trecere (corpul TC poate îndeplini rolul de izolator de trecere);
- de suport (corpul TC poate îndeplini rolul de izolator suport);
 după numărul înfășurărilor secundare:
- o înfășurare secundară, 2, 3 și mai multe;
 după numărul spirelor înfășurării primare:
- cu o spiră (monospirale);
- cu mai multe spire.
În laborator sunt expuse câteva tipuri de TC pe larg utilizate în
instalațiile electrice din țară.
În figura 5.3 este prezentat TC de tipul ТПЛ-10 prevăzut pentru
funcționare în rețelele 10 kV. Acesta este construit din două
miezuri magnetice 1 de formă dreptunghiulară care servesc drept
suport al TC. Pe fiecare miez este amplasată câte o înfășurare
secundară multispirală
2. Înfășurarea primară 3 este comună, realizată din câteva spire de o
secțiune considerabilă. Înfășurările sunt izolate între ele și de miez
prin straturi turnate din rășină epoxidică 4. Bornele primare 5 și cele
secundare 6 la fel sunt încorporate în izolația turnată. Se
menționează că miezurile magnetice pot fi fabricate pentru aceeași
clasă de precizie (secțiunile transversale sunt egale) sau pentru
diferite clase de precizie.
Figura 5.3 – TC cu izolaţie turnată tip ТПЛ-10
Dacă curentul nominal primar al TC depășește valoarea de 500

A, este destul ca înfășurarea primară să conțină o singură spiră
(ТПОЛ– 10).
În cazul TC cu I1nom ≥ 2000 A, rolul înfășurării primare îl îndepli-
nește bara rigidă care trece prin interiorul miezului magnetic.
Aseme- nea TC sunt de tipul TШЛ-10, TШB-10 (Unom=10-20 kV).
În figura 5.4 este prezentat TC monospiral tipul ТПОЛ–10.
TC tip ТПOЛ-10 are două miezuri magnetice 1 și două înfășurări
secundare 2. Înfășurarea primară alcătuită din bara rigidă 3,
miezurile magnetice și înfășurările secundare sunt turnate în rășină
epoxidică 4 care are rolul de izolator și totodată protejează TC de
influența umi- dității și deteriorări mecanice.
Pentru protecția liniilor în cablu 6-10 kV împotriva defectelor
monofazate se utilizează TC de succesiune homopolară de tipul
ТЗЛK, ТЗЛМ, ТЗЛР care se montează lângă cutia terminală în
capul liniei. Acest tip de TC poate fi văzut în celula prefabricată
K-XXVII din
laborator, precum și pe standuri. Montarea TC de succesiune homo-
polară pe cablu și vederea exterioară a acestora este prezentată în fi-
gura 5.5.
110
12
6 4 5
Ø160
412
Figura 5.4 – TC monospiral cu izolaţie turnată tipil ТПOЛ-10
a) b) c)
Figura 5.5 – Schema montării TC de succesiune homopolară pe cablu:
a) 1 – izolator de trecere; 2 – cutia terminală; 3 – TC de succesiune
ho- mopolară; 4 – conductor de legare la pământ; 5 – cablu;
b) TC de tipul ТЗЛР; c) TC de tipul ТЗЛК
În instalațiile electrice cu tensiunea U ≥ 35 kV se folosesc TC în

ulei pentru montaj în exterior de tipul ТФН-35, ТФЗМ-110 etc.,
realizate cu înfășurările în opt.
În figura 5.6 este dată o secțiune printr-un TC tip ТФН-35 (acest
TC în stare demontată este expus în laborator). TC ТФН se
compune
din miezul magnetic 3, înfășurarea primară 1, înfășurările secundare
4, izolatorul de porțelan 6 și bornele primare 2. Înfășurările și mie-
zurile magnetice au izolație din preșpan 5 (hârtie electroizolantă). TC
este umplut cu ulei 7 și închis ermetic. Înfășurarea primară 1, împre-
ună cu miezurile și înfășurările secundare 4, au forma cifrei opt.
Forma inelară a înfășurării primare asigură o mare stabilitate elec-
trodinamică acestui tip de TC.
Figura 5.6 – TC cu izolaţie în ulei tip ТФН-35
TC în ulei se fabrică cu două, trei și patru miezuri magnetice și,

bineînțeles, cu același număr de înfășurări secundare. O înfășurare
este folosită pentru conexiunea aparatelor de măsură, iar altele –
pentru conexiunea releelor de protecție. Dacă rămân înfășurări
nefolo- site, ele se scurtcircuitează obligatoriu și se leagă la pământ.
TC de tip încorporat sunt destinate pentru montare în izolatorii
de trecere ale întreruptoarelor și transformatoarelor de putere sau pe
tre- ceri izolante prin pereți. În figura 5.7 este dată schema instalării
TB-
110 pe izolatorul de trecere a unui întreruptor de tipul У-110. Avan-
tajul utilizării acestor TC constă în faptul că nu este necesar a monta
un TC în teren, ceea ce prezintă economie și gabarite reduse ale in-
stalației electrice.
Figura 5.7 – Schema instalării TB-110 pe izolatorul de trecere a

întreruptorului:
1 – întreruptor; 2 – izolator de tensiune înaltă; 3 – TT încorporate
pentru protecţie; 4 - TT încorporat pentru măsurări
Alegerea TC
În tabelul 5.1 sunt enumerate condițiile de alegere și verificare a

TC. Alegerea TC presupune considerarea și a altor caracteristici,
cum ar fi condițiile climatice, modul de montaj electric, clasa de
precizie necesară, schema de conexiune a înfășurărilor secundare,
secțiunea circuitului secundar etc.
Tabelul 5.1 - Condiții de alegere a TC

1 Tensiune, kV Unom ≥ Urețea
2 Curentul primar, A I1nom ≥ Imax
3 Curentul nominal secundar – 5 sau 1 A
Sarcina secundară în clasa de precizie
4 necesară r2nom ≥ r2  rap  rcab  rc
sau S2nom ≥ S2
Stabilitatea electrodinamică, kA ild ≥ iș
5
sau k  2  I
ld ≥ iș 1nom
Stabilitatea termică, kA2s

2
I t ≥ Bsc= I 2 (T  t )
T T p,0 a dec
6
≥ Bsc= I (Ta  tdec )
2 2
sau (k  I ) t
T 1nom T p,0
Remarcă: kld - multiplu stabilității electrodinamice;

kT - multiplu stabilității termice.
1. Să se examineze construcția transformatoarelor de curent
aflate pe stand: tipul ТПЛ-10, ТПОЛ-10, ТШЛ-10, ТШВ-10, ТФН-
35.
2. Să se familiarizeze cu transformatoarele de curent montate în
celulele prefabricate. Să se convingă că înfășurările secundare sunt
legate la pământ.
3. Să se prezinte schema de conexiune a aparatelor de măsură
conectate la TC montat în celula prefabricată.
4. Să se măsoare lungimea și secțiunea transversală a firelor de
conectare a aparatelor de măsură la transformatoarele de curent
montate în celula prefabricată.
5. Să se aleagă transformatorul de curent montat în serie cu în-
treruptorul ales în lucrarea nr.1.
6. Să se verifice clasa de precizie în care funcționează TC ales.
7. Să se întocmească referatul lucrării care să includă: scopul
lu- crării, schița transformatoarelor de curent, schema echivalentă și
diagrama fazorială a TC, schema de conexiune a TC în celula 10
kV,
alegerea acestui transformator și răspunsurile la întrebările de con-
trol.
1. Care este destinația TC?

2. Explicați principiul de funcționare a TC.
3. Care sunt regimurile de funcționare ale unui TC?
4. De ce nu se admite întreruperea circuitului secundar al TC?
5. De ce aparatele de măsură nu pot fi conectate în paralel la se-
cundarul TC?
6. Ce erori introduce în măsurări TC? Cum pot fi reduse erorile?
7. Ce se numește clasă de precizie a unui TC? Care parametri de-
termină clasa de precizie?
8. Ce tipuri de TC sunt expuse în laborator?
9. Ce informație se indică pe plăcuța montată pe TC?
10. Cum se determină rezistența secundară a TC?
TRANSFORMATOARE DE TENSIUNE
Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de funcționare

și a domeniului de folosire a transformatoarelor de tensiune.
Program de lucru
1. Studierea principiului de funcționare și a construcției transfor-
matorului de tensiune (TT).
2. Studierea construcției TT expuse în laborator.
3. Studierea schemelor de conexiuni electrice ale transformatoa-
relor de tensiune.
Destinația și funcționarea transformatorului de tensiune (TT)

Transformatoarele de tensiune sunt destinate reducerii tensiunii
din circuitele primare de la valori mari la valori standardizate 100 V
sau 100 / 3 V, precum și separării circuitelor secundare de tensiunea
înaltă a circuitului primar, ceea ce asigură deservirea și protecția lor
și protecția personalului operativ.
Transformatorul de tensiune cuprinde (fig. 6.1) un miez feromag-
netic 2 pe care sunt plasate două categorii de înfășurări: o înfășurare
primară 1, având numărul de spire w1 conectată în paralel la
circuitul primar și una 3 (sau două) secundară, având numărul de
spire w2 la care se conectează aparatele de măsură sau protecția.
Pentru siguranța deservirii TT o bornă a circuitului secundar se leagă
la pământ.
Deoarece impedanța aparatelor de măsurare din secundarul
TT este mare, regimul normal de funcționare a TT este regimul de
mers în gol.
A
B U1
C F
X F
A 1
w1 w2 2
3
PVPW
PI
ax
F
U2
Figura 6.1 – Schema conectării transformatorului de tensiune
Conform GOST 1983-2001 TT se caracterizează prin următorii

parametri.
Tensiunea nominală primară U1nom a TT este tensiunea aplicată la
bornele de fază ale înfășurării primare (sau tensiunea nominală a re-
țelei electrice în care este prevăzut să funcționeze). TT sunt fabricate
pentru toată scara tensiunilor nominale ale rețelelor electrice.
Tensiunea nominală secundară U2nom a TT este tensiunea care se
stabilește la bornele înfășurării (înfășurărilor) secundare când la bor-
nele înfășurării primare se aplică tensiunea nominală primară.
Tensiu- nea secundară nominală la fel este standardizată și egală cu
U2nom =
100 V sau100 / 3 V pentru înfășurarea secundară principală, dar
pen-
tru cea auxiliară U3nom =100/3 V sau 100 V. Valoarea U3nom =100/3 V
este folosită în cazul rețelelor cu neutrul izolat sau legat la pământ
prin
bobina de stingere (bobina lui Peterson), iar U3nom =100 V – în cazul
rețelelor cu neutrul legat direct la pământ.
Raportul de transformare nominal nU
este raportul dintre tensiu-
nea primară nominală și tensiunea secundară nominală:
U1nom
nU  .
U 2 nom
În TT real, din cauza imperfecțiunilor constructive și pierderilor
în miez și înfășurări, apar erori care reduc precizia măsurărilor. TT
introduce în măsurări două tipuri de erori: eroarea de tensiune (U)
și eroarea de unghi (U).
Eroarea de tensiune U provine din raportul de transformare real
care nu este egal cu raportul de transformare nominal:
U%  U2  nU U1 100 .
U
1
Eroarea de unghi U este unghiul de defazaj dintre vectorul tensi-

'
unii primare U 1și vectorul tensiunii secundare U , sensul
2
acestora
fiind ales astfel, încât să fie nul pentru un transformator ideal.
Eroarea de unghi se consideră pozitivă când vectorul tensiunii
secundare este în avans față de vectorul tensiunii primare (fig. 6.2).
Eroarea de unghi
U se indică în minute sau grade.
Ambele erori pot fi determinate din diagrama fazorială a TT
(fig. 6.2): eroarea de tensiune absolută U  AF , eroarea de unghi
U   EOA:
- eroarea de tensiune în procente (raportată la valoareaU1 ):
OA  EO
U%  U2  KU U1 100  FA
U
EO 100 EO 100 ;

1
- eroarea de unghi pentru unghiuri mici exprimate în radiani:

EF
U  sin U  .
EO
Clasa de precizie este valoarea maximă admisă a erorii de
tensiune exprimată în procente. Erorile sunt determinate pentru
frecvența in- dustrială 50 Hz, U1  (0,8 1,2) U1nom și S2  (0,25
1,0)  S2nom .
x1 r1 xꞌ2 rꞌ2
I1 I0 Iꞌ2
U1 r0 x0 Uꞌ2
a)
E F
U1 Iꞌ2·(x1+xꞌ2)
D
Iꞌ2·(r1+rꞌ2)
C
I0·x1
A B
I0·r1
U'2
U
I1
 Iꞌ2
I0
O Ф

b)
Figura 6.2 - a) schema echivalentă a TT; b) diagrama fazorială a TT
TT sunt repartizate în patru clase de precizie (tab. 6.1). Utilizarea
TT cu clasa de precizie respectivă se face reieșind din aceleași con-
diții ca și pentru TC (vezi lucrarea nr.5).
Tabelul 6.1 – Erorile TT

Clasa Eroarea maximă admisă
de de tensiune (U), % de unghi (U), min
precizie
0,2 ± 0,2 ± 10
0,5 ± 0,3 ± 20
1 ± 1,0 ± 40
3 ± 3,0 nu se reglementează
Clasa de precizie depinde semnificativ de puterea secundară a

TT, la creșterea căreia aceasta se micșorează.
Triunghiul CDE (fig. 6.2) reprezintă căderea de tensiune în înfă-
șurarea secundară a TT condiționată de curentul în circuitul secundar
I'2. Dacă se va reduce puterea secundară, implicit curentul secundar
I'2 , se va micșora și eroarea de tensiune |FA| și cea de unghi  EOF.
Din aceasta rezultă că același TT poate funcționa în diferite clase de
precizie, în funcție de valoarea sarcinii secundare. De aceea, pe plă-
cuța indicatoare a TT (sau în pașaportul tehnic) se indică puterea se-
cundară nominală în VA pentru fiecare clasă de precizie.
Triunghiul ABC reprezintă căderea de tensiune în înfășurarea pri-
mară, determinată de curentul de mers în gol I 0. În regimul de mers
în gol a TT I'2=0, deci pe diagrama fazorială va lipsi triunghiul
CDE, iar sfârșitul vectorului tensiunii primare U1 va fi în punctul C.
Pentru reducerea erorilor TT și creșterea preciziei măsurărilor
trebuie mic- șorat curentul de magnetizare și impedanțele
înfășurărilor, ceea ce se obține prin utilizarea materialelor
electrotehnice performante. În exploatare precizia măsurărilor
poate fi mărită numai prin reducea pu- terii secundare, care se
obține prin micșorarea aparatelor de măsură conectate la secundarul
TT.
Puterea secundară nominală S2nom este puterea aparentă, expri-
mată în VA, absorbită de sarcina secundară nominală în regim
nominal de funcționare, pentru un factor de putere cos =0,8
inductiv. Pu- terea secundară nominală se stabilește numai pentru
înfășurarea se- cundară principală (de măsură).
În realitate, puterea secundară diferă de valoarea nominală (deoa-
rece Z2≠Z2n) care se determină prin relația:
2
U
S 2  1nom sa S2  U2nom  I2    P2   Q 2 ,
2 2
z2
u
unde  P2  S2  cos - puterea activă totală a circuitului secundar;
 Q2 2S2  sin
2
 - puterea reactivă totală a circuitului secundar;
z  r  x - impedanța circuitului secundar;
2 2 2
r2  z2  cos  - rezistența activă a circuitului secundar;

x2  z2  sin  - reactanța circuitului secundar.
Odată cu creșterea numărului de aparate de măsură conectate în
secundarul TT, impedanța se micșorează și puterea TT crește.
Scheme de conexiuni ale transformatoarelor de tensiune
În instalațiile electrice se utilizează o varietate largă de scheme

de conexiuni ale TT. La alegerea TT și schemei de conexiuni
trebuie să se țină cont de următoarele:
- aparatele de măsură și cele de protecție se recomandă să fie co-
nectate la diferite TT;
- în instalațiile electrice cu tensiunea  35 kV TT se conectează
prin intermediul separatoarelor sau siguranțelor fuzibile care prote-
jează rețeaua primară la un eventual defect în TT;
- în instalațiile electrice cu tensiunea ≥ 110 kV, conectarea TT
la rețeaua primară se face fără elemente de protecție (siguranțe
fuzibile);
- circuitele secundare ale TT, nelegate la pământ, se protejează
contra scurtcircuitelor sau suprasarcinii cu siguranțe fuzibile sau în-
treruptoare automate de joasă tensiune;
- pentru securitatea personalului de deservire, o bornă a
înfășură- rii secundare se leagă obligatoriu la pământ;
- pentru evitarea supratensiunilor în circuitele secundare, în
toate schemele de conexiuni neutrul înfășurărilor secundare trebuie
legat direct la pământ. Nu se admite montarea siguranțelor și
întreruptoa- relor automate în conductoarele de legare la pământ.
În figura 6.3 sunt reprezentate schemele de conexiune ale TT și
reprezentarea lor în schemele monofilare. Aceste scheme sunt deter-
minate de tipul TT: monofazate sau trifazate.
Cea mai simplă schemă privind conectarea unui TT monofazat
este prezentată în figura 6.3 (a). Schema se folosește în cazul în
care pentru măsurare, protecție și automatizare este necesară numai o
sin- gură tensiune între faze (TT de tipul НОЛ, НОМ).
Schema prezentată în figura 6.3 (b) prevede conectarea a două
TT monofazate în triunghi incomplet (sau în „V”) și permite accesul
la toate tensiunile de fază și de linie. Această schemă este mai ieftină
decât cea cu trei TT monofazate și este recomandată pentru conecta-
rea aparatelor de măsură și protecție în rețelele cu neutrul izolat
(2хНОЛ, 2хНОМ). Totodată, nu se recomandă conectarea
aparatelor de măsură între fazele A și C.
Schema de conexiuni cu utilizarea a trei TT monofazate după
schema stea-stea cu neutrul legat la pământ atât la înfășurarea pri-
mară, cât și la cea secundară este prezentată în figura 6.3 (c).
Schema permite accesul la toate tensiunile de fază și de linie.
Înfășurarea se- cundară principală, conectată în stea, servește pentru
alimentarea aparatelor de măsură. Înfășurarea secundară auxiliară
(desenată cu linie întreruptă) se conectează după schema „triunghi
deschis” și permite măsurarea tensiunii de secvență homopolară și,
respectiv, conectarea protecțiilor contra punerilor la pământ
(pentru controlul izola- ției). În acest caz pot fi utilizate trei unități
de TT de tipul 3хЗНОЛ, 3хЗНОМ. Dacă TT are doar o singură
înfășurare secundară, iar conectarea în „triunghi deschis” lipsește
(3хНОЛ, 3хНОМ).
Aceleași posibilități oferă și TT trifazate, schemele de conexiuni
fiind prezentate în figura 6.4.
ABC F
S F
PV
x
A B C
A a
SF A F S
F a)
F X
A
X TV
F
X PI
a F
A B C
S
PV
x F
a b)
PV
TV
x F
SF F c)
A a
PVPV
F X x F S
A a
F
PV TV
F X xF
A a
PVPVPV
X x
aд
xд
Figura 6.3 - Scheme de conexiuni ale TT monofazate

TT trifazat, conexiune stea-stea cu nul, cu trei coloane este pre-
zentat în figura 6.4 (a). Schema dată permite măsurarea doar a
tensiunilor de linie și nu a celor în raport cu pământul, deoarece
neutrul înfășrării primare este izolat (borna neutrului înfășrării
primare nu este scoasă pe capacul TT și nu se leagă la pământ). TT
de tip НТМК sunt transformatoare trifazate cu trei coloane la care
în serie cu înfă- șrările primare se conectează înfășrările de
compensare pentru reducerea erorii de unghi.
TT trifazat, conexiune stea-stea cu nul, cu cinci coloane este pre-
zentat în figura 6.4 (b). Schema permite accesul la toate tensiunile
de fază și de linie (ca și cea din figura 6.3, c). Înfășurarea primară și
cea secundară principală se leagă în stea cu neutrul legat la pământ,
înfă- șurarea secundară auxiliară – în „triunghi deschis” (НТМИ).
În figura 6.4 (c) este prezentată schema de conexiuni a TT antire-
zonant de tip НАМИ, care asigură măsurarea tensiunilor de fază și
de linie (la bornele a, b, c, N) și a tensiunii de secvență homopolară
(la bornele ad, xd). Acest tip de TT are proprietăți antirezonante,
ceea ce oferă transformatorului stabilitate suplimentară în regimul
punerii simple la pământ prin arc electric intermitent și nu necesită
măsuri suplimentare de protecție.
Soluții constructive pentru transformatoarele de tensiune

TT pot fi clasificate după următoarele criterii:
 după tipul instalației în care se montează:
- TT de interior;
- TT de exterior.
 după principiul constructiv::
- transformatoare inductive;
- transformatoare capacitive;
 după numărul de faze:
- monofazate (se fabrică pentru toate tensiunile existente);
- trifazate (se fabrică pentru tensiunile  18 kV);
 după numărul înfășurărilor:
- cu 2 înfășurări (una primară și una secundară);
- cu 3 înfășurări (una primară, una secundară principală și una
secundară auxiliară);
 după felul izolației de bază:
- rășină;
- porțelan și ulei;
- porțelan și SF6.
ABC
SF A a F a)
S
F B b F F
F C c F
TV
ABC
SF A a F
F B b F S b)
F C c F F
aд TV
xд
ABC X N
SF A a F
F F c)
B b
F C c F
aд
xд
Figura 6.4 - Scheme de conexiuni ale TT trifazate

Evoluția în timp a construcției TT a depins și depinde în continu-
are de evoluția materialelor utilizate la realizarea izolațiilor, de evo-
luția tehnologiilor de fabricare a aparatelor electrice.
Indiferent de tipul constructiv al TT, acesta conține părți active,
izolație și părți metalice (cuvă, soclu). Părțile active cuprind circuitul
magnetic, înfășurarea primară și înfășurarea secundară.
Circuitele magnetice sunt confecționate din tablă silicioasă lami-
nată la rece. Se disting două părți principale, și anume: coloana pe
care se montează bobinajul transformatoarelor; jugul prin care se în-
chide fluxul magnetic.
Înfășurările TT sunt de tip cilindric, concentrice și plasate pe co-
loana circuitului magnetic. Se execută din conductoare de cupru ro-
tunde sau dreptunghiulare.
La TT de medie tensiune, pentru montaj în interior, se utilizează
izolațiile turnate termorigide dintre care s-a impus rășina epoxidică.
La TT de înaltă tensiune de exterior s-a impus soluția cu izolație
hârtie-ulei și cu izolator de porțelan.
În laborator sunt expuse câteva tipuri de TT pe larg utilizate în
instalațiile electrice din țară.
TT cu izolație turnată de tipul НОЛ și ЗНОЛ sunt arătate în figura
6.5 și 6.6. Primul are o singură înfășurare secundară ax, iar al doilea
– două înfășurări secundare ax și aд xд. La al doilea TT (ЗНОЛ), o
bornă primară se leagă la pământ, de aceea ЗНОЛ are doar o singură
bornă primară (vezi schemele de conexiuni din figura 6.3).
În figura 6.7 sunt reprezentate TT în ulei. Transformatoarele mo-
nofazate în ulei (fig 6.7, a) și b) se fabrică cu aceleași scheme ca și
cele turnate. Schema TT trifazat de tip НТМИ este analogică cu cea
din figura 6.4, b).
La TT inductive de înaltă tensiune (U1nom ≥ 110 kV), la care
izolația internă este dificil de realizat, se folosește soluția constructivă
a transformatorului în cascadă (transformator cu mai multe circuite
magnetice). Aceasta permite a obține gabarite și preț mai redus al
TT.
În TT tip cascadă, înfășurarea primară ÎT se divizează în două
părți care se amplasează pe diferite coloane ale unui sau mai multor
miezuri feromagnetice, ceea ce permite obținerea unei izolații mai
puțin complexe.
Figura 6.5 - TT monofazat de tipul НОЛ-10
Figura 6.6 - TT monofazat de tipul ЗНОЛ-10

1
0
aд a
xд b
0 c
a) b) с)
Figura 6.7 - TT în ulei:
a) monofazat de tipul НОM-35; b) monofazat de tipul ЗНОM-35;
c) trifazat de tipul НТМИ -10
De exemplu, în TT de tipul НКФ-110 înfășurarea primară este di-

vizată în două părți (trepte), fiecare din ele fiind dispusă pe
coloanele opuse ale miezului cu două coloane (fig. 6.8). Miezul
magnetic este unit cu mijlocul înfășurării ÎT și se flă în raport cu
pământul la poten- țialul Uf/2. În acest mod, înfășurarea ÎT se izolată
de miez doar la tensiunea Uf/2, ceea ce reduce considerabil
dimensiunile și masa TT.
Înfășurările secundare JT (principală și auxiliară) sunt dispuse pe
coloana inferioară a miezului. Pentru distribuirea uniformă a sarcinii
între cele două trepte ale înfășurării primare servește înfășurarea de
nivelare N, ceea ce exclude influența sarcinii secundare asupra pre-
ciziei de funcționare a TT. Un asemenea bloc, compus din miez și
înfășurări, este introdus într-o cămașă din porțelan și umplut cu ulei. TT
cu tensiunea 220 kV se compun din două blocuri, amplasate unul
peste altul, adică au două miezuri și patru trepte în cascadă ale
înfășurării primare cu izolația realizată la Uf/4. TT de tip НКФ-330
și НКФ-500 au trei și respectiv patru blocuri, adică, șase și respectiv
opt trepte în cascadă ÎT.
Cu cât mai multe trepte în cascadă are TT, cu atât mai mari sunt
rezistențele și reactanțele înfășurărilor, deci, cresc și erorile TT. De
aceea, TT de tipul НКФ-330 și НКФ-500 se fabrică doar pentru
clasele de precizie 1 și 3.
BC-110 kV
A
ÎT
U N
f
2 MF
Uf
2 JT
Х
ад хд а х
a) b) c)
Figura 6.8 - TT НКФ-110 cu izolaţia în cascadă:
a) schema TT: ÎT – înfăşurarea de înaltă tensiune; JT – înfăşurările de
joasă tensiune; MF – miezul feromagnetic; N – înfăşurările de
nivelare;
b) vedere generală: 1 – borna primară, 2 – compensatorul şi
indicatorul de ulei; 3 – capacul (cămaşa) din porţelan; 4 – baza din
oţel; 5 – cutia
bornelor secundare; c) НКФ – 110
La tensiuni foarte înalte, construcția TT devine complicată, de

aceea în instalațiile U1nom ≥500 kV în loc de TT inductive se
utilizează TT capacitive de tipul НДЕ (Rusia), TECU (România)
(anexa 1).
Alegerea transformatoarelor de tensiune

În tabelul 6.2 sunt prezentate condițiile de alegere și verificare a
TT. Alegerea TT presupune considerarea și a altor caracteristici,
cum ar fi condițiile climatice, modul de montaj electric, clasa de
precizie necesară, schema de conexiune a înfășurărilor primare etc.
Tabelul 6.2 - Condiții de alegere a TT

1 Tensiune, kV U1nom ≥ Urețea
Sarcina secundară în clasa de precizie nece-
2
sară S2nom ≥ S2
În tabel S2n este puterea secundară nominală pentru clasa de precizie

cerută, dată în catalog. În cazul TT monofazate conectate în stea tre-
buie însumate puterile celor trei faze; S2 – puterea totală consumată
de aparatele de măsură și relee racordate la înfășurările secundare
ale TT, măsurată în V·A:
 Q2  S ap cos ap2  Sap sinap2 ,
S2  P2 apap
unde Sap și cosap sunt sarcina și factorul de putere al aparatelor de
măsură și releelor racordate în circuitul secundar al TT. Ambele va-
lori sunt prezentate în catalog (tab.4.7) [3].
Dacă sarcina secundară nominală în clasa de precizie necesară
este depășită, atunci trebuie ales alt TT cu o putere secundară
nominală mai mare sau trebuie prevăzut încă un TT la care se vor
conecta o parte din aparatele de măsură.
Conform NAIE, TT nu se verifică la stabilitate electrodinamică și
termică (p.1.4.3) [1].
1. Să se studieze principiul de funcționare și construcția transfor-
matorului de tensiune.
2. Să se însușească schema echivalentă, diagrama fazorială și pa-
rametrii transformatorului de tensiune.
3. Să se analizeze erorile transformatorului de tensiune și căile
de reducere a lor.
4. Să se familiarizeze cu construcția transformatoarelor de tensi-
une expuse în laborator.
5. Să se compună referatul în care se include: scopul lucrării,
schema echivalentă și diagrama fazorială a TT, schițe ale transforma-
toarelor de tensiune, înscrierile de pe plăcuța indicatoare a fiecărui
TT din laborator, schemele de conexiune ale TT și răspunsurile la
întrebările de control.
1. Care este destinația TT?

2. Cum se clasifică TT în funcție de izolația de bază utilizată?
3. Câte înfășurări are un TT? Care este destinația lor?
4. Ce înseamnă eroare de tensiune și eroare de unghi a unui TT?
5. Construiți diagrama fazorială a TT la mers în gol și indicați
erorile TT.
6. Ce se numește clasă de precizie a unui TT?
7. De se înfășurările secundare ale TT trebuie obligatoriu să fie
legate la pământ?
8. De ce nu se recomandă conectarea contoarelor de energie
electrică la secundarul TT trifazate?
9. Cum are loc măsurarea tensiunii de succesiune homopolară
cu un TT?
10. Cum se protejează TT de scurtcircuitele interioare și exteri-
oare?
INSTALAȚIA DE DISTRIBUȚIE 10 kV
Scopul lucrării: studierea construcției instalației de distribuție 10

kV (ID-10 kV) și a celulelor prefabricate de medie tensiune.
Program de lucru
1. Studierea construcției instalației de distribuție 10 kV modelate
în laborator.
2. Studierea construcției celulelor prefabricate de medie tensiune.
Instalația de distribuție (ID) sau stația electrică de conexiuni (în

literatura română lipsește termenul de ID, fiind utilizat cel de stație
de conexiuni) este o stație electrică care primește și distribuie energia
electrică la aceeași tensiune și frecvență. ID prezintă un singur nivel de
tensiune, respectiv conține o singură instalație electrică de cone-
xiuni, precum și instalații anexe și construcții. Ea nu conține transfor-
matoare sau autotransformatoare.
Din punct de vedere constructiv, ID este constituită dintr-un an-
samblu de echipamente (întreruptoare, separatoare, transformatoare
de măsură etc.) legate funcțional între ele, amplasate pe un teritoriu
comun, având drept scop primirea și distribuirea energiei electrice la
același nivel de tensiune.
ID pot avea mai multe tipuri de soluții constructive:
 instalații electrice exterioare, folosite în special pentru tensi-
uni ridicate ( Unom ≥ 35 kV);
 instalații electrice interioare, construite pentru tensiuni până
la 35 kV;
 instalații electrice izolante cu gaze de rigiditate
dielectrică sporită (în special hexafluorura de sulf – SF6 ), utilizate
în prezent tot mai des datorită performanțelor lor privind volumul
mic ocupat și
protecția sporită împotriva agenților mediului.
Principalele elemente care condiționează soluția constructivă a ID
sunt: schema monofilară (care indică numărul de circuite, tipul
schemei de conexiuni etc.) și secțiunile prin celule (care indică
tipul interior/exterior al instalației, modul de dispunere și modul de
realizare a legăturilor etc.).
Din punct de vedere electric, ID reprezintă un nod electric (NE),
unde se întâlnesc părțile constitutive ale rețelei electrice de transport
care “aduc” energia electrică de la surse cu cele care “transmit”
energia electrică spre consumator (fig. 7.1).
Spre consumatori Spre consumatori
NE ID (conform schemei de
conexiuni)
De la sursă De la sursă
Figura 7.1 – Semnificația ID (instalației de conexiuni)
Nodul electric propriu-zis poate fi realizat sub următoarele două

forme:
 Nod electric realizat sub formă de sisteme de bare colec-
toare (BC). BC reprezintă nodul de conexiuni extins în spațiu și rea-
lizat pentru toate cele trei faze cu conductoare rigide sau flexibile.
Schemele de conexiuni pot fi cu unul sau mai multe sisteme de bare
colectoare. Secție de bare – o parte din sistemul de BC care poate
funcționa separat de cealaltă parte a BC, având legătură
electrică printr-o cuplă longitudinală (de secționare). În ID de medie
tensiune (6-20 kV) barele colectoare se realizează din conductoare
de tipul barelor rigide.
 Nod electric realizat sub forma unui ansamblu de între-
ruptoare și separatoare. În acest caz, schemele de conexiuni nu au
bare colectoare.
În lucrarea de față se va studia ID-10 kV cu un singur sistem de
BC și construcția acesteia.
Cerințele privind realizarea instalațiilor electrice (inclusiv ID)
sunt reglementate de NAIE [1] în punctele 1.1.19 – 1.1.39 și
compartimentul 4.2 și alte acte normative.
Pentru marcarea numerică și prin culoare a conductoarelor
izolate și neizolate se vor utiliza culori , în conformitate cu NAIE
[1].
La curentul alternativ trifazat barele se vopsesc în următoarele
culori: faza A – galben, faza B – verde, faza C – roșu.
Vopsirea se face pe toată lungimea barelor, dacă concomitent se
urmărește intensificarea procesului de răcire sau protecție anticoro-
zivă.
BC rigide se prevăd cu racorduri elastice pentru legăturile la bor-
nele aparatelor electrice și cu piese de dilatare pe traseu.
Îmbinarea barelor se face numai prin sudură sau prin
suprapunere și strângere cu șuruburi.
BC se prevăd cu cuțite de legare la pământ pe fiecare sistem și
secție de BC.
Temperatura maximală a BC în regimul de lungă durată nu va
de- păși 70°C.
Racordarea circuitelor primare la sistemul de BC are loc prin in-
termediul celulelor prefabricate.
Celulele prefabricate de medie tensiune sunt cabine (dulapuri)
metalice închise, interiorul cărora este echipat cu aparate electrice
de comutație, protecție, măsură și semnalizare, aparținând unui
singur circuit.
Avantajele ID realizate cu celule prefabricate au permis elimina-
rea completă a ID-6(10) kV de tip vechi, care se montau la fața locu-
lui din echipamentele respective. Celulele prefabricate se fabrică la
întreprinderile specializate pe baza unor tehnologii bine dezvoltate,
ceea ce a determinat reducerea bruscă a cheltuielilor pentru lucrările
de montaj și numărului de personal angajat în aceste lucrări; reduce-
rea termenului de construcție și punerii în exploatare a obiectivelor;
creșterea calității și fiabilității ID.
Deci, ID se compune din celule separate, având aparatele
electrice necesare montate în interior. Numărul celulelor și schema
lor depind de schema electrică monofilară, conform căreia se
realiziează ID.
Celulele prefabricate se clasifică astfel:
după tipul constructiv:
 celule de interior – ca mediu izolant se folosește aerul, se insta-
lează în interiorul unei clădiri și pot fi împărțite în două mari catego-
rii:
- de tip deschis – celule în care sunt montate aparatele și căile
de curent, astfel încât să se poată face controlul vizual în
timpul funcționării elementelor componente. Ele sunt
protejate împotriva atingerilor accidentale ale părților
aflate sub tensiune. Barele colectoare sunt amplasate în
partea superioară a celulei și sunt separate de interiorul
acesteia printr-o copertină metalică. De exemplu, celule de
tipul KCO – fabricate în Rusia, celule de tipul CDIP –
fabricate în România.
- de tip închis – celule în care nici o parte a instalației
sub tensiune nu poate fi atinsă. De exemplu, celule КРУ de
tipul K, KM, KЭ – fabricate în Rusia, celule de tipul CII –
fabricate în România.
 de exterior – se realizează pentru funcționarea în mediul
exterior. De exemplu, celule de tipul KPУH – fabricate în Rusia.
după modul de montare a aparatelor electrice (întreruptor):
 cu montare fixă;
 cu montare debroșabilă (pe cărucior);
după destinația circuitului în schema de conexiuni:
 celulă de linie – prin care se racordează linia electrică la BC;
 celulă de generator – prin care se racordează generatorul la BC;
 celulă de (auto)transformator – prin care se racordează
(auto)transformatorul la BC;
 celulă de măsură – prin care se racordează transformatorul de
tensiune la BC;
 celulă de descărcător (limitator de supratensiuni) – prin care se
racordează descărcătorul (limitatorul de supratensiuni) la BC;
 celulă de cuplă longitudinală (de secționare);
 celulă de cuplă transversală etc.;
după modul de racordare a circuitului la celulă:
 cu racord în cablu;
 cu racord aerian;
după numărul de BC:
 cu un sistem de BC (nesecționat sau secționat);
 cu sistem dublu de BC.
Celule prefabricate de tip deschis

În laboratorul 2-114 este modelată o secvență din ID-10 kV con-
form schemei monofilare din figura 7.2. Schema de conexiuni elec-
trice – un sistem de bare colectoare secționat.
ID-10 kV este dispusă în lungul peretelui din stânga sălii. Este
realizată cu 5 celule prefabricate staționare de interior KCO-272.
Celulele KCO-272 (anul proiectării 1972) sunt destinate pentru
funcționare în instalațiile electrice de curent alternativ trifazat
cu frecvența 50 Hz, tensiunea nominală 6-10 kV, neutru izolat sau
tratat prin bobina de stingere. Celulele cu întreruptoare cu ulei puțin
se fa- brică la curenți nominali 630 și 1000 A și separatoare de
sarcină cu Inom=400 A în baza a 25 scheme de conexiuni primare.
Dulapul metalic are dimensiuni 1000x1200x1600 mm (barele
colectoare se află la înălțimea de 2870 mm). Toate aparatele
electrice sunt montate fixat, accesul fiind posibil doar din partea
frontală a celulei.
În figura 7.3 este reprezentată celula de linie (nr.2 din schema
monofilară figura 7.2) care poate fi dotată cu întreruptor cu ulei
puțin de tipul ВМГ-10; ВМПП-10; ВМПЭ-10.
Dulapul celulei KCO-272 este divizat în trei compartimente
prin intermediul tablelor de oțel cu grosimea de 2-3 mm. În
compartimentul de sus, în exteriorul celulei (fig. 7.3) sunt montate
barele colectoare BC 13 din aluminiu, rigide, de profil
dreptunghiular, amplasate pe lat pe izolatoare-suport 12. Tot acolo
este montat și separatorul de bare QS(B) 1 cu cuțite de legare la
pământ QSG(B) 2. Acționările QS(B) 3 și QSG(B) 4 sunt montate
pe ușa din față. În compartimentul
de mijloc se află întreruptorul cu ulei puțin 9, dispozitivul de acțio-
nare 10 care este dispus pe ușa din față. Acționarea întreruptorului cu
ulei poate fi cu resort de tipul ПП-67, ППО-10 sau electromagnetică
de tipul ПЭ-11. La trecerea din compartimentul de mijloc la cel de
jos este montat transformatorul de curent 11(ТПЛ-10 sau ТПОЛ-10).
În compartimentul de jos este montat separatorul de linie QS(L) 5
cu cuțite de legare la pământ QSG(L) 6, acționările cărora, 7 și
respectiv 8, sunt montate pe ușa din față. Dacă plecarea este
realizată în cablu, după QS(L) se montează cutiile terminale ale
acestor cabluri. Ușa din față asigură accesul la întreruptor și
separatorul de linie, montate fix pe peretele din spate al dulapului.
Ușa este dublă: cea exterioară fabricată din tablă (pe care se
montează acționările, releele, aparatele de măsură etc.), cea
interioară – din plasă metalică care permite vi- zualizarea
întreruptorului în lucru, fiind blocată atâta timp, cât echipamentul
se află sub tensiune.
În celule se prevăd blocaje mecanice împotriva acțiunilor greșite
ale personalului de deservire cum ar fi:
- blocaj între întreruptor și separatorul de bare (de linie), ceea ce
exclude posibilitatea deschiderii separatorului când este închis între-
ruptorul;
- blocaj între separator și cuțitele lui de legare la pământ, ceea ce
exclude posibilitatea legării la pămînt atâta timp, cât cuțitele princi-
pale sunt închise, și invers - cât timp cuțitele lui de legare la
pământ sunt închise nu se admite conectarea contactelor principale
ale separatorului;
- blocaj între separator și ușa din plasă, ceea ce exclude posibilita-
tea deschiderii ușii din plasă (acces în interiorul dulapului) atâta
timp, cât separatoarele sunt închise.
BC-10 kV I secţie II secţie
QSG QS(B) QS(B) QS(B) QS(B)
QSG(B) QSG(B) QSG(B) QSG(B)
Q F QB (CL)
FV
TA TA
TV
91
QS(L)
QSG(L)
1 2 3 4 5
Celula Celula de cuplă longitudinală
CLP Celula de linie Celula de măsură (de secționare)
Figura 7.2 - Schema electrică monofilară a ID-10 kV
91
13
1
12 14
3 7
8 2
4
1
9
10
5
11
6
Figura 7.3 – Celula prefabricată (de linie) KCO-272;
1 – separator de bare QS(B); 2 – cuțitele de legare la pământ ale separato-

rului de bare QSG(B); 3 – acționarea separatorului de bare;
4 - acționarea cuțitelor de legare la pământ ale separatorului de bare;
5 - separator de linie QS(L); 6 – cuțitele de legare la pământ ale separato-
rului de linie QSG(L); 7 – acționarea separatorului de linie;
8 - acționarea cuțitelor de legare la pământ ale separatorului de linie;
9 – întreruptor cu ulei puțin; 10 – acționarea întreruptorului;
11 – transformator de curent TA; 12 – izolatoare suport;
13 – bare colectoare; 14 – plasă metalică (cornișă)
92
Dulapul celulei, ușile, părțile metalice ale aparatelor montate în
celulă, accesibile pentru atingere accidentală în procesul
funcționării, se unesc obligatoriu la conturul de legare la pământ.
Celulele staționare prefabricate de interior tip deschis, de regulă,
se utilizează la stațiile electrice cu scheme de conexiuni ale circuite-
lor primare simple, cu număr redus de racorduri (stații urbane, între-
prinderi industriale, rețele de tracțiune etc.). Construcția celulelor de
tip deschis (KCO) asigură o vizualizare suficientă și sigură, precum
și accesul la aparatele electrice fără scoaterea BC de sub tensiune.
Structura compartimentală a dulapului face posibilă localizarea ava-
riilor în limitele celulei. În timpul lucrărilor de reparații într-o celulă,
celelalte celule funcționează normal. Celulele KCO au o construcție
simplă, adâncime a dulapului mai mică, cost redus în raport cu celu-
lele de tip închis.
Actualmente se fabrică o gamă largă de celule de tip deschis,
cele vechi fiind modernizate. De exemplu, celulele KCO-266,
KCO-272, KCO-285 sunt înlocuite cu celule de tipul КСО-292,
КСО-298M, КСО-203, KCO-366, KCO-393 în care întreruptoarele
cu ulei puțin se înlocuiesc cu întreruptoare în vid ВБСК, ВВТЭ-М,
BB/TEL, ВВУ-СЭЩ, „Evolis” (Schneider Electric) etc.
Transformatoarele de tensiune НТМИ, НТМК se înlocuiesc cu
НAМИ, НAМИT, ЗНОЛП etc. Descărcătoarele РВРД, РВО cu
limitatoare neliniare de supratensiuni ОПН-РТ/TEL, ОПН-П etc.
Protecția cu relee electromecanice – cu protecția digitală.
Totodată, în ultimii ani a apărut o serie nouă de celule de tip des-
chis KCO cu întreruptor debroșabil (pe cărucior) – KCO-211, KCO-
207 cu întreruptoare în vid „SIEMENS SION”, ВВ/ТЕL etc.
Celule prefabricate de tip închis

Particularitatea de bază a acestor celule constă în montarea între-
ruptorului pe un cărucior debroșabil, contactele debroșabile având
rolul separatoarelor de bare și de linie. Aceste celule pot fi deservite
atât dintr-o parte, cât și din două părți.
În laborator sunt expuse două celule prefabricate de tip închis K-
XXVI și KM-1.
Vom examina construcția celulei K-XXVI (fig. 7.4). Celula este
compusă dintr-o serie de compartimente realizate prin
despărțituri metalice și având fiecare un rol funcțional determinat:
I – compartimentul barelor colectoare, realizate din aluminiu, ri-
gide, de profil dreptunghiular 1. Trecerea din compartimentul I spre
compartimentul II se face cu ajutorul izolatorului de trecere 2;
II – compartimentul contactelor debroșabile de bare 3 (care înde-
plinesc funcția separatorului de bare). Contactele broșă constau dintr-
un contact fix și unul mobil amplasat în partea superioară a polului
întreruptorului cu ulei puțin ВМП-10;
III – compartimentul întreruptorului. Întreruptorul 4 și sistemul
de acționare 5 sunt montate pe căruciorul 6;
IV – compartimentul transformatorului de curent. Plecarea de la
contactele inferioare debroșabile de linie 7 (care îndeplinesc funcția
separatorului de linie) este racordată la transformatorul de curent 8,
cutiile terminale ale liniilor în cablu 9 și transformatoarele de curent
de succesiune homopolară 10. Tot aici se află separatorul staționar
de legare la pământ 11;
V – compartimentul circuitelor secundare este prevăzut pentru
aparate de joasă tensiune, aparate de măsură și protecția prin relee
12. Circuitele secundare, care fac legătura dintre partea fixă (celulă)
și cărucior sunt de tipul priză-fișă cu mai multe contacte și
conductoare de control plasate într-un furtun metalic flexibil 13.
Pentru a asigura securitatea personalului în timpul operațiilor de
mentenanță, toate părțile circuitului principal la care se impune acce-
sul, sunt legate la pământ cu separatoare de legare la pământ, înainte
de a fi accesate. Carcasa celulei este legată la bara principală de le-
gare la pământ. Toate părțile metalice care nu aparțin circuitului prin-
cipal sau auxiliar sunt conectate la bara principală de legare la pă-
mânt.
Pentru prevenirea acționării incorecte sunt asigurate interblocaje
între diferitele părți ale echipamentului primar, precum și între echi-
pamentul primar și diferitele părți ale celulei: uși, separatorul stațio-
nar de legare la pământ, broșă etc.
BC-10 kV
TA
12
1
TA
2
Celula de linie 3V
13
II
6
1450
5
IV 4
III
9108 11 71706
Figura 7.4 – Celula prefabricată (de linie) K-XXVI
Sunt posibile trei poziții ale căruciorului cu întreruptor și anume:

1 – de lucru (broșat). Căruciorul se află în interiorul celulei, circu-
itele primare și secundare sunt închise și asigură funcționarea nor-
mală a celulei;
2 – de test (debroșat). Căruciorul se află în limitele celulei (poate
fi parțial extras), circuitele primare sunt deconectate, cele secundare
conectate sau deconectate. În această poziție, întreruptorul poate fi
testat la conectare și deconectare. În momentul debroșării
întrerupto- rului contactele fixe și mobile sunt despărțite de un ecran
de protecție pliant (obturatoare metalice legate la pământ) care
asigură separarea vizibilă a contactelor principale;
3 – extras (de reparații). Căruciorul se află în exteriorul celulei
(complet extras), circuitele primare și secundare sunt deschise.
Avantajele principale ale celulelor de tip închis: dimensiuni com-
pacte, grad înalt de securitate electrică, reducerea la minim a mane-
vrelor greșite ale personalului de exploatare, localizarea incendiilor
în limitele unui compartiment, siguranță înaltă în funcționare, posibi-
litatea extragerii căruciorului cu întreruptor defectat și înlocuirea lui
cu alt cărucior, restabilind alimentarea pe linie.
Dezavantaje: echipamentul nu poate fi vizualizat în procesul de
lucru, costul este mai mare.
Ca și celulele KCO, celulele KPУ sunt modernizate, aparatele în-
vechite fiind înlocuite cu unele performante: КРУ-СЭЩ-70, K-59,
K-104, K-405 (Rusia), ZK8-Plus cu întreruptoare în vid, tip VD4 de
fabricație ABB, tip Sion 3AE13 de fabricație Siemens sau întrerup-
toare similare (România).
Modernizarea (retrofitul) instalațiilor de medie tensiune este
princi- pala cale prin care se pot obține indicatori de eficiență
superiori în exploatarea instalațiilor electrice, prin reducerea
substanțială a duratei în- treruperilor și a timpilor destinați lucrărilor
de întreținere.
Realizarea unor lucrări de retrofit prin înlocuirea întreruptoarelor
clasice cu echipamente performante, cum sunt întreruptoarele în vid
sau SF6 și a releelor electromecanice cu relee de protecție digitale,
este o soluție aplicată pe scară largă în urma căreia pot fi obținute
avantaje semnificative, cum ar fi:
- realizarea unor parametri funcționali comparabili cu ai celor mai
moderne celule existente pe piață;
- reducerea timpului de realizare a lucrărilor comparativ cu vari-
anta de înlocuire a celulei în ansamblu;
- reducerea semnificativă a costurilor (cu aproximativ 50%).
Celule prefabricate de exterior
Celulele metalice sunt fabricate pentru a funcționa la tensiunile
de 10 și 20 kV, singure sau asamblate în grup, în mediu exterior, în
con- diții de climat temperat și fără depuneri excesive de praf,
gaze, vapori, substanțe bune conducătoare de electricitate sau
active din punct de vedere chimic, neexpuse pericolului de incendiu
și de explozie și se folosesc la posturi de transformare sau pentru
secționarea liniilor electrice aeriene. Au borne de intrare-ieșire
aeriene.
Figura 7.5 – Celula prefabricată de exterior tip КРУН К-59
Figura 7.6 – Celula prefabricată de exterior tip КРН-VI-10

1. Să se studieze ID-10 kV modelată în laborator, schema de

conexiuni electrice.
2. Să se studieze construcția celulelor prefabricate din laborator
– tip КРУ și tip КCO.
3. Să se măsoare secțiunea barelor din celule și distanța dintre
faze.
4. Să se alcătuiască referatul lucrării în care se va include:
denumirea și scopul lucrării, schema monofilară a ID-10 kV cu
indicarea tipurilor aparatelor montate și răspunsurile la întrebările de
control.
1. Ce se numește instalație de distribuție? Care sunt elementele

de bază în construcția unei ID?
2. Ce se numește celulă prefabricată? Ce tipuri de celule cunoaș-
teți?
3. Prin ce diferă celula de tip deschis de cea de tip închis?
4. Ce tipuri de blocaje se prevăd în celulele prefabricate?
5. Prin ce diferă celulele prefabricate de interior și de exterior?
BIBLIOGRAFIE
1. Правила устройства электроустановок. 7-е изд. – М.: Изд-во

НЦ ЭНАС, 2004.
2. Правила технической эксплуатации электрических станций и
сетей. – М:, Энергоатомиздат, 1990.
3. Рожкова Л.Д., Козулин В.С. Электрооборудование станций и
подстанций. – М:, Энергоатомиздат, 1987, 648 с.
4. Hеклепаев Б.Н., Крючков И.П. Электрическая часть электростан-
ций и подстанций. Справочные материалы для курсового и
дипломного проектрирования. – М:, Энергия, 1989, 608 с.
5. Hortopan G. Aparate electrice de comutație. Vol.1 și vol.2. – Bucu-
rești: Editura Tehnică, 1993, 1996, 420 p., 444 p.
6. Gheorghiu Ioan, Popa Sorin Eugen, Puiu-Berizințu Mihai. Echipa-
mente electrice pentru centrale și posturi de transformare. Chișinău:
Editura Tehnica-Info, 2003, 373 p.
7. Baraboi I., Leonte P., Adam M. Solicitările echipamentelor
electrice. Iași; Editura BIT, 1977, 250 p.
8. Iordache, Mihaela, Hurdubețiu, S., Comănescu, Gh. Elemente mo-
derne în realizarea stațiilor electrice. București: Editura AGIR, 2000.
ANEXE
Anexa 1
Reprezentările grafice convenționale ale elementelor

circuitelor primare în schemele electrice
Cod lite-
Denumire Simbol grafic ral
Transformator de tensiune TV
Două transformatoare de tensiune mo-

nofazate, conectate după schema tri- TV
unghi incomplet
Transformator de tensiune trifazat cu
trei înfășurări (sau trei transforma- TV
toare de tensiune monofazate)
Transformator de curent TA
Întreruptor de medie și înaltă tensiune Q
Separator QS
Separator (cuțite) de legare la pământ QSG
Separator de secționare QR
Scurtcircuitor QN
Continuarea anexei 1
Cod lite-
Denumire Simbol grafic ral
Separator de sarcină ( întreruptor de sar-

QW
cină)
Siguranță fuzibilă F
Descărcător FV
Limitator de supratensiuni
Întreruptor neautomat (cu pârghie) S
Bare colectoare A
Secții de bare colectoare B
A1
Cupla transversală QA
A2
Cupla longitudinală B1 B2 QB
(întreruptor de secționare)
AO
Întreruptor de ocolire (de transfer) QO

A1
A2
D
e
scifrarea tipurilor de aparate electrice Anexa 2
Semnificația
Tip
În limba originală În limba română
1 2 3
Întreruptoare cu ulei mult
У-110, 220 Серия „Урал” Întreruptor seria „Ural”
МКП-35, Масляный камерный Întreruptor cu ulei, tip cuvă, pen-
110 подстанционный tru stații de transformare
C-35 „Серия” „Seria”
Întreruptoare cu ulei puțin
Трехполюсный малообъем-
Întreruptor tripolar cu ulei pu-
ВММ-10 ный масляный выключа-
țin
тель
В - выключатель Întreruptor
ВМГ-10 М - масляный Cu ulei
Г - горшковый Tip „oală”
ВПМ-10
П - подвесной Tip suspendat
ВМП-10
М - масляный Cu ulei puțin
В - Выключатель
Întreruptor
К - колонковый
ВКЭ-10 Tip coloană
Э - электромагнитный при-
Acționare electromagnetică
вод
М - маломасляный Întreruptor cu ulei puțin
МГГ-10 Г - горшковый Tip „oală”
Г - генераторный Pentru circuitul generatorului
М - маломасляный Întreruptor cu ulei puțin
МГУ-20 Г - генераторный Pentru circuitul generatorului
У - усиленный întărit
Выключатель маломасля- Întreruptor
ВМУЭ-35 ный уральский c электро- Cu ulei puțin „din Ural”
магнитны приводом Acționare electromagnetică
Întreruptor
ВМТ-110, Выключатель маломасля-
Cu ulei puțin
220 ный трехполюсный
Tripolar
1 2 3
Întreruptor cu ulei puțin orto-
IO-10…400
jector
IUP-10, 20 Întreruptor cu ulei puțin
Cu vid
Вакуумный выключатель, Întreruptor cu vid
ВВ/TEL-10 производитель Таврида producător Tavrida Electric
Электрик (TEL - marcă înregistrată)
К - камера Cameră
КДВ Д - дугогасительная De stingere a arcului electric
В - вакуумная În vid
Б - вакуумный Cu vid
С - специальное назначе- Cu destinație specială
ВБСК-10
ние
К - конструктивное испол- Soluția constructivă
нение
В - вакуумный Cu vid
Т - трехполюсный Tripolar
ВВТЭ-M
Э - электромагнитный при- Acționare electromagnetică
вод
М - модернизированный Modernizat
В - вакуумный Cu vid
У - унифицированный Unificat
ВВУ-СЭЩ
СЭЩ - товарный знак (Са- Marcă înregistrată
марский завод «Электро-
щит»)
Separatoare, separatoare de secționare și scurtcircuitoare

Р - разъединитель Separator
Л - линейный Cu mișcare
РЛНД Н - наружной установки liniară Tip
РЛНДЗ Д - двухколонковый exterior
З - наличие ножей заземле- Cu două coloane (izolatoare)
ния Prezența cuțitelor de legare la
pământ
1 2 3
Р - разъединитель; Separator
РВ
В - внутренней установки; De interior
РВО
О - однополюсный Monopolar
РВЗ
З - наличие ножей заземле- Prezența cuțitelor de legare la
ния pământ
Р - разъединитель; Separator
В - внутренней уста- De interior
новки;
РВФ РВФЗ Ф - фигурный (с проход- Fasonat (cu izolatoare de tre-
ными изоляторами); cere)
ния pământ
S - Separator
T - tripolar
STI
I - de interior
STIP
P - cu cuțite de legare la pă-
mânt
Р - разъединитель Separator
Н - наружной установки De exterior
РНД, РНДЗ Д - двухколонковый Cu două coloane (izolatoare)
ния pământ
S - Separator
M - monopolar
SMEP E - de exterior
P - cu cuțite de legare la pă-
mânt
О - отделитель Separator de secționare
Д - двухколонковый Cu două coloane (izolatoare)
ОД, ОДЗ
ния pământ
КЗ Короткозамыкатель Scurtcircuitor
K - Короткозамыкатель Scurtcircuitor
КРН Р - рубящего типа Tip cuțit
Н - наружной установки De exterior
Dispozitive de acționare
Привод пружинный (пру- Acționare cu resort
ПП-67 жинно-грузовой косвен- (Pentru întreruptoare de tip
ного действия) ВМГ-10, ВПМ-10, ВМП-10)
1 2 3
ППО-10 П - привод; Acționare cu resort
П - пружинный; (pentru întreruptoare de tipul
О - отдельный ВПМ-10)
П - привод; Acționare electromagnetică
Э - электромагнитный; (pentru întreruptoare de
ПЭ-11 11 - конструктивное ис- tipul ВМГ-10, ВМП-10)
полнение
Acționare
П - привод; cu pârghie (manuală)
ПР-10 Р - рычажный (ручной) (Pentru separatoare de sar-
cină sau separatoare de
tipul РВ, РВЗ, РВФ, РВФЗ-
10)
Descărcătoare și limitatoare de supratensiuni
Р - разрядник Descărcător
В - вентильный Cu rezistență variabilă
РВРД
РД - с растягивающейся ду- Cu alungirea arcului electric
гой
Р – разрядник Descărcător
РВО В – вентильный Cu rezistență variabilă
О – облегченный De construcție ușoară
РВП
П – подстанционный Pentru stații de transformare
РВС C – станционный Pentru centrale
РВМ М - с магнитным гашением Stingerea arcului electric
дуги Cu suflaj magnetic
О - ограничитель Limitator
ОПН П - перенапряжения De supratensiune
ОПН-п Н - нелинейный Nelinear
п - с полимерной изоля- Cu izolație polimerică
цией
Siguranțe fuzibile
П – предохранитель плав- Siguranță fuzibilă
ПН-2 кий
(Un 1kV) Н - наполненный (или не- Umplutură cu nisip de cuarț
разборный) серии 2 (sau nedemontabilă) seria 2
Н - насыпной Umplutură din nisip de
НПН П – плавкий предохрани- cuarț Siguranță fuzibilă
(Un 1kV) тель
Н - неразборный Nedemontabilă
1 2 3
ПР-2 П – предохранитель плавкий Siguranță fuzibilă
(Un 1kV) P - разборный серии 2 Demontabilă seria 2
П – предохранитель Siguranță fuzibilă Umplutură
К - с кварцевым наполните- din nisip de cuarț
ПКН лем
Н - для защиты трансфор- Pentru protecția transformatoa-
маторов напряжения relor de tensiune
П – предохранитель Siguranță fuzibilă Umplutură
К - с кварцевым наполните- din nisip de cuarț
ПКТ лем
Т - для защиты силовых Pentru protecția transformatoa-
трансформаторов relor de putere
П - предохранитель Siguranță fuzibilă
В - выхлопной Cu expulzie (împușcătoare)
ПВТ
Т - для защиты силовых Pentru protecția transformatoa-
трансформаторов relor de putere
Separatoare de sarcină
В - выключатель Separator
ВН
Н - нагрузки De sarcină
ВНП
П - с пружинным приводом Sistem de acționare cu resort
ВНПп
п - со встроенными предо- Cu siguranțe fuzibile încorpo-
хранителями rate
В - выключатель Separator
Н - нагрузки De sarcină
А - автогазовый Gazogen
Р - тип привода ручной Acționare manuală
ВНА M - модернизированный Modernizat
ВНP наличие и расположение prezența și dispunerea cuțite-
ВНM заземляющих ножей: lor de legare la pământ:
(ВНРп- без символа-без заземляю- fără simbol - fără cuțite de le-
10/400-10зп) щих ножей gare la pământ
з - заземляющие ножи з - cuțite de legare la pământ
снизу montate în partea de jos
2з - заземляющие ножи с 2з - cuțite de legare la pământ
двух сторон montate din ambele părți
В - Выключатель Separator
ВВНP
Н - Нагрузки De sarcină
ВНВP
В - Вакуумный Cu vid
Р - Разъединяющий Cu funcția de separare
1 2 3
Transformatoare de curent (TC)
Т - трансформатор тока TC
ТПЛ П - проходной De tip trecere
Л- с литой изоляцией Cu izolație turnată
П - проходной De tip trecere
ТПОЛ
О - одновитковый Monospiral
Л- с литой изоляцией Izolație turnată
ТШЛ Ш - шинный Înfășurarea primară din bară
Л - с литой изоляцией Izolație turnată
ТШВ Ш - шинный Înfășurarea primară din bară
В - с воздушной изоляцией Izolație în aer
ТФН Ф - фарфоровая изоляция Izolație din porțelan
Н - наружная установка Pentru exterior
Ф - фарфоровая покрышка Cu capac din porțelan Înfășurarea
ТФЗМ З - вторичная обмотка зве- secundară în opt
ньевого типа
М – маслонаполненный Umplut cu ulei
Т - трансформатор тока TC (de succesiune
З - защита от замыканий на homopolară) Pentru protecția
ТЗЛМ
землю contra punerilor la pământ
Л - литая изоляция Izolație turnată
М – модернизированный Modernizat
Т - трансформатор тока TC (de succesiune
З - для защиты от замыка- homopolară) Pentru protecția
ТЗЛК ний на землю contra punerilor la pământ
К - для кабельных линий Pentru cabluri
Т - трансформатор тока TC (de succesiune homopolară)
З - для защиты от замыка- Pentru protecția contra puneri-
ТЗРЛ
ний на землю lor la pământ
Р - разъемный Demontabil
1 2 3
C - transformator de curent
I - pentru montaj în interior
CIRT
R - cu izolație în rășină
T - tip trecere
C - transformator de curent
I - pentru montaj în interior
CIRS
R - cu izolație în rășină
S - tip suport
Transformatoare de tensiune (TT)
З - заземляемый Cu legare la pământ
Н - трансформатор напряже- Transformator de tensiune
ния
НОМ
О - однофазный Monofazat
ЗНОМ
М - охлаждение масляное с Cu răcire în ulei și circulația
естественной циркуляцией naturală a aerului și uleiului
воздуха и масла
НОЛ
ния
ЗНОЛ
О - однофазный Monofazat
Л - с литой изоляцией Cu izolație turnată
ния
Т - трехфазный (пяти- Trifazat (cu cinci coloane)
стержневой)
М - с естественным масля- Răcire naturală în ulei
НТМИ
ным охлаждением
И - для измерительных це- Pentru circuite de măsură (cu
пей (с дополнительной об- Înfășurare suplimentară pentru
моткой для контроля изо- controlul izolației)
ляции)
ния
НКФ
К - каскадный De tip cascadă
Ф - фарфоровая покрышка Capac din porțelan
1 2 3
ния
А - антирезонансный Cu protecția antirezonanță
НАМИ М - охлаждение - естествен- Cu răcire în ulei și circulația
НAМИТ ная циркуляция воздуха и Naturală a aerului și uleiului
масла
И - для контроля изоляции Pentru controlul izolației
Т - трехфазный trifazat
ния
Т - трехфазный трехстерж- Trifazat cu trei coloane
невой
НТМК М - с естественным масля- Răcire naturală în ulei
ным охлаждением
К - с компенсирующей об- Cu înfășurare de compensare
моткой для уменьшения уг- Pentru micșorarea erorii de
ловой погрешности unghi
ния
ЗНОЛП О - однофазный Monofazat
П - со встроенным предо- Siguranțe fuzibile încorporate
хранительным устройством
НДЕ ния
ДЕ - делитель емкостный Divizor capacitiv
T - transformator de tensiune
monofazat
TECU E - de exterior
C - capacitiv
U - în ulei
Instalații de distribuție (ID), celule prefabricate
К - камера; Celulă
С - сборная; Prefabricată
KCO
О - одностороннего обслу- Cu deservire dintr-o parte
живания;
1 2 3
К - комплектное Instalație de distribuție prefa-
KPУ Р - распределительное bricată pentru montaj în exte-
KPУH У - устройство rior
Н - наружной установки
C - celulă prefabricată
CII I - de interior
I - închisă
C - celulă electrică
D - deschisă
CDIP I - de interior
P - pentru posturi de transfor-
mare
КМ - комплектное малога- Celulă prefabricată de gabarite
баритное распределитель- reduse
КМ-1Ф ное устройство
1Ф - модификация КРУ с Celulă modificată cu izolație
фарфоровой изоляцией din porțelan
Серия шкафов КРУ: К-

К 104М; К-105; К-XXVI; К- Seria celulelor КРУ
XXVII
CUPRINS
REGULI GENERALE DE LUCRU ŞI NORME DE TEHNICĂ A

SECURITĂŢII ÎN LABORATOR
..................................................................................................................
3
ÎNTRERUPTOARE CU ULEI PUŢIN ŞI CU VID.....................................4

SEPARATOARE, SCURTCIRCUITOARE ŞI SEPARATOARE DE
SECŢIONARE
................................................................................................................
25
SIGURANŢE FUZIBILE...................................................................................37

SEPARATOARE DE SARCINĂ.................................................................................49

TRANSFORMATOARE DE CURENT..............................................................56

TRANSFORMATOARE DE TENSIUNE...........................................................69

INSTALAŢIA DE DISTRIBUŢIE 10 kV.............................................................85
BIBLIOGRAFIE................................................................................................99
ANEXE................................................................................................100
Anexa 1................................................................................................100
Anexa 2................................................................................................102
Autor: Ina Dobrea
Redactor Eugenia Balan

Bun de tipar 04.12.15 Formatul 60x 84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 7,0 Comanda nr.117
MD-2004, UTM, Chişinău, bd.Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168
Editura „Tehnica-UTM”
MD-2068, Chişinău, str.Studenţilor, 9/9

Partea Electrica A Centralelor L Lab DS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea Electrica A Centralelor L Lab DS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Digitally signed by

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR

FACULTATEA ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ

PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR

Indicaţiile de laborator la disciplina Partea electrică a

Autor: lector superior, Ina Dobrea

Coordonator de ediţie: prof. univ., dr. Ion Stratan

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Pentru evitarea pericolelor și prevenirea accidentării trebuie cu-

ÎNTRERUPTOARE CU ULEI PUȚIN ȘI CU VID

Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de

lee, t ppr min  0,01 s ;

Tabelul 1.1 - Condiții de alegere a întreruptoarelor

4 Stabilitate electrodinamică, kA ild ≥ iș

Vom explica aceste condiții:

Întreruptoare cu ulei mult

Întreruptoare cu ulei puțin

La tensiuni nominale ≥ 35 kV, partea activă este montată în izola-

Figura 1.2 – Întreruptor de tip ВМП-10

chet al mecanismului de declanșare liberă. În timpul anclanșării în-

insuficientă, iar arcul nu se stinge chiar și la deschiderea celor trei

Figura 1.4 - Deconectarea cu tăiere de curent

Din acest motiv, intensitatea curentului tăiat trebuie să aibă valori

Cama tijei sincronizare

Figura 1.5 – Întreruptor de medie tensiune în vid BB/TEL-10

În poziția „DESCHIS”, armătura este menținută de arcul de des-

Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de

Figura 2.1 - Variante constructive de separatoare rotative:

Figura 2.3 - Separator de translație cu

Figura 2.4 - Separator pantograf:

Un separator este alcătuit din următoarele elemente principale:

Scurtcircuitoare și separatoare de secționare

Figura 2.5 – Utilizarea scurtcircuitoarelor și separatoarelor de secţionare

Contactul mobil 4 este realizat din două bare de cupru. Presiunea

Figura 2.8 – Separator rotativ РНДЗ-2-110/2000:

Tabelul 2.1 – Alegerea separatoarelor, separatoarelor de secționare

Separator, separator de secționare Scurtcircuitor

1. Să se examineze construcția separatoarelor tip cuțit și rotativ,

1. Care este destinația separatorului, scurtcircuitorului și separa-

Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de

1. Studierea principiului de funcționare și caracteristicii timp-cu-

Siguranțele fuzibile se folosesc atât în instalațiile electrice

ximă a curentului de scurtcircuit, pe care îl poate întrerupe siguranța,

pire. Timpul de topire depinde nu

Principiul de funcționare a siguranțelor fuzibile

Siguranța fuzibilă are două regimuri de funcționare: regimul stați-

Soluții constructive ale siguranțelor fuzibile

Siguranțele fuzibile de medie și înaltă tensiune se clasifică după

Figura 3.3 - Siguranţă fuzibilă de tip ПН-2:

În instalațiile de medie tensiune se utilizează siguranțele fuzibile

În instalațiile exterioare 35, 110 kV se utilizează siguranțe

Figura 3.6 - Siguranţa fuzibilă de tipul ПBT-35:

Parametrul din catalog Parametrul calculat

Curentul nominal al siguranței fuzibile se alege din condițiile pro-

1. Să se studieze principiul de funcționare și caracteristica timp-

1. Definiți siguranța fuzibilă. Numiți elementele constructive ale

Scopul lucrării: studierea construcției, principiului de funcționare și

Soluții constructive ale separatoarelor de sarcină

Baza izolatorului suport 11

Nu mai puţin de 130 mm

Figura 4.1 – Separator de sarcină:

Figura 4.2 – Separatoare de sarcină gazogene