Sunteți pe pagina 1din 2

Eseu de tema si viziune

O scrisorea pierduta

ION LUCA CARAGIALE este un scriitor reprezentativ al epocii marilor clasici,precursor al teatrului
modern ce realizeaza prin opera sa dramatica o sinteza intre realism critic si clasicism.

OPERA este o comedie de moravuri in care sunt satilizate aspecte ale societatii contemporane ce
exprima vocatia de scriitor realist a lui Caragiale prin preocuparea pentru domeniul social.

REALISMUL ste un curent literar caracterizat de intenţia de a reflecta veridic şi fidel realitatea in
intreaga ei complexitate.

O trasatura o constituie clasele tipologice, precum tipul: incornoratului(Zaharia


Trahanache), amorezului (Stefan Tipatescu), cochetei si adulterei: Zoe Trahanache,
functionar (Pristanda)

O alta trasatura o contituie interesul pentru sfera economica si sociala, , o lume meschină
in care lupta politică se dă cu mijloace murdare.

COMEDIA este o specie a genului dramatic , care provoaca rasul prin surprinderea moravurilor, a
unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu finalul fericir al conflictului cu rol moralizator.

O trăsătura o constituie categoria estetica valorificata de comic, avand contrastul dintre


aparenta si esenta, fiind prezente diferite tipuri de comic: de caracter ( tipur umane:
aduleria Zoe, incornoratul Tranache, junele prim Tipatescuu), de nume, de intentie, de
limbaj-ticuri verbale (Cetateanul turmentat:,,Eu pentru cine votez'',Trahanache:”ai putina
rabdare’’')- greseli de exprimare(,,bampir'', ,,renumeratie”)

O alta trăsătura o prezintă finalul fericit reprezentat de interferența intereselor, Cațavencu


ajungând sa conducă manifestarea noului ales având promisiunea directa a Zoei “Asta nu e cea
din urma camera”

Din punct de vedere COMPOZIȚIONAL , acțiunea comedie este structurată în patru acte cu număr
diferit de scene.Formula dramatică se bazează pe structuri tradiționale, succesiune cronologică,
tehnica bulgărului de zăpadă (acumularea conflictelor secundare care le amplifică pe cel principal) si
pe structuri moderne-o situație intrigă ce s-a consumat înainte de ridicarea cortinei, reconstituită
prin replicile personajului, apoi instalarea ex abrupto care se rezolva temporar,in final.

TITLUL reprezintă un element anticipator care desemnează instrumentul șantajului politic și intriga
textului. O scrisoare este un suprapersonaj prin prezența articolului nehotărât “o”

TEMA o constituie tema luptei sociale și este concretizată de motivul alegerilor sau al șantajului. O
altă temă importantă este degradarea vieții sociale prin care sunt dezvăluite moravurile vremii lucru
evidențiat de motivul adulterului, de relația extraconjugală între Zoe și Trahanache

Un element relevant pentru tema îl constituie indicii spațiali si temporali. Locul acțiunii
precizat în didascalii” capitala unui județ de munte”, primele acte au ca decor anticamera
casei prefectului, actul III sala mare a Primăriei, iar ultimul, grădina lui Zoe, însă cadrul este
lărgit prin evocarea de către personaje a altor spații: locuința lui Cațavencu, redacția
“Răcnetul Carpaților”, locurile unde au fost puse steagurile. “În zilele noastre” are caracter
de generalitate a timpului.
Un alt element relevant pentru tema îl constituie conflictul pentru că evidențiază aspectele
relevante ale jocului de interese ce îmbracă imaginea unui joc politic.

Comedia pune în centru un conflict dramatic puternic, care se afla între Tipătescu, Zoe și
Cațavencu. La baza conflictului, se află motivul scrisorii de amor, care are în operă un destin
ciclic, repetitiv. Miza conflictului este una politică- funcția de deputat. În rezolvarea
conflictului, doua personaje au un rol important. Cetățeanul turmentat este nu doar cel de la
care pornește conflictul, ci și acela care il rezolvă în final,prin înapoierea scrisorii
destinatarului inițial. Un alt personaj care rezolvă conflictul, din exterior de această dată,
este candidatul de la centru, Agamemnon Dandanache. Apariția lui neașteptate sugerează
ideea manipulării alegerilor de către o autoritate centrală ale cărei ordain sunt executate de
strictețe, prin jocurile politice de culise.

O primă secvenţă ilustrativă pentru tema operei este cea din debutul piesei, în care Ghiţă Pristanda,
poliţistul oraşului, se află în odaia lui Ştefan Tipătescu pentru a-i oferi obişnuitul raport cu privire la
evenimentele zilei anterioare. Relaţia conducere-administraţie locală este surprinsă în acţiunile ei
tipice şi presupune serviciile din partea poliţiei şi interesul reciproc al părţilor. Prefectul închide ochii
la “ciupelile” poliţistului prost plătit în schimbul serviciilor personale acordate. Numărătoarea
steagurilor este o ilustrare a proverbului amintit de Tipătescu- “dacă nu curge, pică”. Spionarea
rivalului politic al lui Tipătescu de poliţist în afara orelor de serviciu face parte din “datorie”. De
asemenea, scena anunţă declanşarea intrigii prin semnalarea prezenţei unui document aflat în
posesia lui Caţavencu ce ar putea înclina balanţa în favoarea lui la alegeri. Mesajul transmite
rezultatul alegerilor ce depinde de luptele in culise între oponenţi şi mai puţin de opinia
electoratului.

O alta scenă reprezentativă o constituie scena discursurilor candidaților, ce evidențiază comicul de


limbaj, ilustrat atât în discursul lui Farfuridi că și discursului lui Nae Cațavencu.
discursul lui Farfuridi reliefează platitudinea gândirii, incultura un limbaj confuz, iar stilul infatuat
devine caricatural atât prin ticurile verbale, cat și prin contradictii:” din două una, da-ti mi voie : ori
să se revizuiască, primesc dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, dar atunci să se
schimbe pe ici pe colo și anume în punctele esențiale!”
Discursul lui Nae Cațavencu ilustrează personajul semidoct, dar infatuat, plin importanță, atitudine
evidențiată și de comentariile pe care le face în timpul discursului lui Farfuridi. Atunci când ia
cuvântul adunarea electorală care procede alegerile, Cațavencu își construiește cu ipocrizie o
imagine de patriot îngrijorat de soarta țării, rostind afirmațiile cu emoție teatrală.
incultura reiese atât din afirmațiile: “ industria română e admirabila, e sublimă putem zice, dar
lipsește cu desăvârșire“,, precum și din confuzii semantice, acesta numindu-i “capitaliști” pe
locuitorii capitalei iar el considerând-se liber optimist, flexibil concepții.
În concluzie prin reprezentarea Unor astfel de tipuri umane, prin modul în care acestea sunt
zugrăvite, piesa lui Caragiale se înscrie în categoria comedie de moravuri, având valoare de etalon.

S-ar putea să vă placă și