Brosura Dezvoltarea Emoţională

DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ
ȘI SOCIALĂ A ELEVILOR
Material suport
pentru cadre didactice și părinți
Ştef, 2017
AUTORI:
Bărbieru Elena
Cenușă Mihaela
Crăciun Marilena
Dumitru Irina
Farcaș Genoveva Aurelia
Morărașu Cristina
Sandu Corina
Tanasă Teodora
Vatamanu Ştiuj Loredana
Vlasie Elena Manuela
Acest material a fost publicat în cadrul proiectului Erasmus +

Alfabetizarea emoțională – instrument pentru consilierea profesorilor și
părinților. ID 2016-1-RO01-KA104-024042
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția

oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
2
CUPRINS
Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale p. 5
Micul prinț, călător prin Emotikonia. p.23

Program de consiliere pentru copii de vârstă școlară
mică
Planeta regulilor p.26
Planeta comunicării (vorbelor frumoase) p.32
Planeta emoțiilor inteligente p.38
Planeta gândurilor liniștite p.41
Planeta prieteniei. Strategii de prevenire și rezolvare a p.49

conflictelor
Galaxia Emotikonia. Evaluarea programului p.60
Program de consiliere – Dezvoltarea abilităților p.63

emoționale pentru elevii din ciclul gimnazial
Să recunoaștem emoțiile p.66
De unde vin emoțiile? p. 71
Cum exprimăm și gestionăm propriile emoții? p.76
Eu și tu. Să exersăm empatia! p.83
3
CUPRINS
Program de consiliere – p.88
Dezvoltarea abilităților emoționale pentru elevii din ciclul
liceal
Eu și emoțiile mele p.90
Emoții puternice p.99
M-au făcut să mă simt p.107
Gândesc! Simt! Acționez! p.112
Prezentarea de sine p.117
Conștiința în plan social – empatia, gratificația și sprijinul p.121
Dezvoltarea emoțională și socială a elevilor – p.126

material suport pentru părinți
Ecologia emoțională – o cale spre relații mai bune părinți- p.126
copii
Implicarea părinților în dezvoltarea inteligenței emoționale a p.133

copiilor
4
Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale
Tabloul problemelor de comportament ale copiilor este

eterogen, formele de manifestare variind între extreme care pot
include: ignorare, certuri, sfidare, refuz, crize de furie, agresivitate
verbală (înjurăturile, ameninţările, ironia), agresivitatea fizică (lovirea
altor copii sau adulţi). Adesea, aceste comportamente generează
reacţii de îngrijorare din partea părinţilor sau cadrelor didactice care
interacţionează cu copiii şi determină căutarea unor strategii de
intervenţie optimă.
Deoarece familia şi şcoala sunt mediile principale de

dezvoltare ale copiilor şi adolescenţilor, acestea sunt şi mediile în care
putem preveni, interveni şi modifica problemele de comportament.
Părinţii şi cadrele didactice deţin informaţii relevante şi, adesea, uşor
diferite cu privire la comportamentul-problemă.
Observarea comportamentului copilului, realizată de părinţi,

oferă o perspectivă pe termen lung şi în contexte multiple, fapt care
contribuie la înţelegerea funcţională a acestuia. Cadrele didactice,
chiar dacă au o perspectivă pe termen scurt, specifică mediului şcolar,
au avantajul de a putea vedea concomitent un număr mare de copii cu
vârste asemănătoare, ceea ce le permite conturarea unei idei clare cu
privire la dezvoltarea normală a unui copil sau cu privire la problemele
obişnuite şi la soluţiile aplicabile. Pe de altă parte, cadrul didactic
poate observa, cu mai multă uşurinţă decât părintele, deficitele
înregistrate în dezvoltarea comportamentelor sociale ale copilului,
oferind informaţii relevante în acest sens.
5
Schimbarea percepţiei adulţilor asupra problemelor de
comportament ale copiilor presupune familiarizarea acestora cu
principalele abordări teoretice şi practice în legătură cu
comportamentul copiilor şi modul în care acesta poate fi schimbat.
În evaluarea unui comportament ca fiind „problematic” se

recomandă raportarea la vârsta şi genul copilului: de exemplu, la
vârsta preşcolară şi şcolară frecvenţa comportamentelor agresive este
cea mai ridicată (băieţii preferă agresivitatea fizică, directă, fetele pe
cea indirectă, verbală); în adolescenţă şi la adultul tânăr se manifestă
forme mai grave, din cauza dezvoltării forţei fizice.
De multe ori, astfel de comportamente sunt rezultatul

dezvoltării unor sentimente de furie şi frustrare, care apar adesea pe
fondul unor abilităţi de exprimare a emoţiilor şi de reglare emoţională
insuficient dezvoltate.
De-a lungul timpului, copiii sunt supuşi unor influenţe

educative (familie, şcoală etc.) care îi ajută să dobândească un control
mai bun asupra propriilor emoţii şi lărgesc aria abilităţilor,
competenţelor, oferind o gamă mai variată de reacţii comportamentale
alternative.
Studiile din literatura de specialitate arată că:
· în cazul majorităţii copiilor, după vârsta de 5 ani,

comportamentele agresive şi de sfidare tind să scadă ca intensitate sau
frecvenţă;
6
· copiii care nu au manifestat agresivitate şi/sau sfidare la
vârsta preşcolară pot să dezvolte astfel de comportamente mai ales în
perioada preadolescenţei (12-14 ani);
· la vârsta şcolară mare cauzele manifestărilor agresive şi de

sfidare se modifică, comparativ cu vârsta preşcolară, din cauza
modificărilor hormonale, dar şi a modului în care ei interpretează
situaţiile sociale (cred că ceilalţi au ceva împotriva lor, iar situaţiile
neutre sunt percepute ca o provocare); de exemplu, reacţiile agresive
pot deveni mult mai frecvente şi intense, transformându-se în hărţuire
şi intimidare.
Clasificarea problemelor comportamentale se realizează în

funcţie de frecvenţa, durata și intensitatea acestora. În general, un
comportament devine problematic atunci când:
· continuă după o anumită vârstă, când ne aşteptăm de la

copil să reacţioneze în alt mod;
· se manifestă similar în diferite medii (acasă, la şcoală) şi

constant pe parcursul unui interval de timp mai mare de 6 luni, fără
modificări în intensitate sau frecvenţă;
· interferează sever cu adaptarea socială şi şcolară a

copilului.
Problemele severe de comportament sunt incluse în categoria

tulburărilor de conduită/comportamentelor disruptive, din care fac
parte: opoziţionismul provocator, tulburarea de conduită.
7
Opoziţionismul provocator este un tip de comportament
negativist, ostil, care durează cel puţin 6 luni, în timpul cărora sunt
prezente cel puţin 4 din următoarele aspecte: copilul adesea îşi pierde
cumpătul, se ceartă cu adulţii, sfidează sau refuză să se conformeze
cererilor sau regulilor adulţilor, agresează pe alţii, îi blamează pentru
propriile sale erori, este susceptibil sau uşor de agasat de către alţii,
este ranchiunos şi vindicativ. Perturbarea în comportament cauzează o
deteriorare semnificativă în funcţionarea socială şi şcolară.
Tulburarea de conduită este un comportament repetitiv de

încălcare a drepturilor celorlalţi, precum şi a regulilor şi a normelor
sociale. Exemple: comportament agresiv faţă de oameni şi animale,
distrugere de bunuri, înşelăciune, furt. Pentru a putea vorbi despre o
tulburare de conduită, trebuie să se manifeste cel puţin 3
comportamente de acest tip cel puţin 3 luni.
În cazul copiilor cu probleme severe de comportament este

recomandată realizarea unei evaluări şi a unei intervenţii de către un
specialist (psiholog, psihiatru). În astfel de situaţii, rolul cadrelor
didactice este unul suportiv, evitând etichetarea copiilor şi tentaţia de a
considera copilul ca fiind problema, atunci când, de fapt, problematic
este comportamentul său. Intervenţia în mediul şcolar ar trebui să
vizeze mai ales prevenţia unor manifestări disruptive ale copiilor, iar
atunci când acestea apar, cadrele didactice ar trebui să colaboreze cu
părinţii şi specialiştii în domeniul sănătăţii mintale pentru o intervenţie
cât mai rapidă.
În mediul şcolar surse ale comportamentelor problematice pot

fi următoarele: practicile de disciplinare ambigui, măsurile de
8
sancţionare inconsecvent aplicate, atitudinile punitive ale profesorilor,
lipsa cooperării între profesori în aplicarea măsurilor disciplinare,
insatisfacţia şi dezinteresul în îndeplinirea activităţilor didactice,
programe încărcate, numărul mare de elevi într-o clasă, participarea
scăzută a familiei la activităţile şcolii, organizarea improprie a
mediului şcolar, a claselor, din punct de vedere spaţial, ergonomic,
climatul emoţional tensionat etc.
Aceste probleme de comportament împiedică desfăşurarea

optimă a activităţilor şi relaţiilor în cadrul familiei/grupului şcolar.
Aşadar, comportamentele problematice reprezintă o formă inadecvată
de a stabili relaţii cu cei din jur, ele semnalând părinţilor şi cadrelor
didactice existenţa unui deficit în ceea ce priveşte competenţele
socio-emoţionale ale copilului.
Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale ale copiilor

este importantă pentru că ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu
ceilalţi, la integrarea în diverse grupuri.
Utilizând observarea şi modelarea comportamentelor,

exersarea, întărirea pozitivă, dar şi metode interactive de activitate care
facilitează comunicarea şi lucrul în grup, cadrele didactice pot concepe
programe pentru dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale, luând în
considerare specificul vârstei copilului, competenţele de care deja
dispun, precum şi particularităţile, nevoile lor de dezvoltare.
Premisa de la care plecăm este aceea că în spatele unui

comportament disruptiv stă o nevoie nesatisfăcută. Abraham Maslow,
psiholog american, a elaborat un model al motivaţiei umane cunoscut
sub denumirea de „piramida trebuinţelor”.
9
Conform acestuia, nevoile care stau la baza comportamentului
uman sunt interdependente şi dispuse pe mai multe paliere ierarhizate.
Pe prima treaptă a ierarhiei se află trebuinţele biologice sau fiziologice
(aer, hrană, apă, odihnă, sex). Odată ce nevoile biologice sunt
satisfăcute, oamenii devin preocupaţi de siguranţa lor fizică şi psihică,
adică de trebuinţele de securitate. Nesatisfacerea lor creează
nesiguranţă şi anxietate. Trebuinţele de afiliere cuprind nevoia de
prietenie şi afecţiune, de apartenenţă sau asociere la un grup, de
solidaritate, socializare, în general, de satisfacere a interacţiunii
sociale.
Trebuinţele de stimă şi statut se referă la nevoia individului

de a se simţi valoros, competent şi respectat, de a obţine o poziţie
socială cât mai înaltă în grup sau societate. Acestea implică, pe de o
parte autorespectul, încrederea în sine, sentimentul de adecvare
socială, iar pe de altă parte respectul, atenţia, stima din partea
celorlalţi. Împlinirea lor ne face să ne simţim încrezători, puternici şi
valoroşi sau inadecvaţi, inferiori, neajutoraţi, în cazul neîmplinirii.
În dezvoltarea ulterioară a teoriei sale, Maslow a adăugat încă

două nevoi, cea de cunoaştere, care se referă la nevoia de a şti, de a
înţelege, de a explora şi nevoile estetice, exprimate prin nevoia de
ordine, simetrie, frumos.
Trecerea de la o trebuinţă la alta se produce treptat, ceea ce

permite manifestarea simultană a mai multor trebuinţe, în proporţii
diferite. Acest fapt conferă unicitate şi o dinamică specifică motivaţiei
fiecărui individ.
10
Luând în considerare aceste informaţii, părinţii şi cadrele
didactice ar trebui să conştientizeze faptul că nu pot fi activate
trebuinţele de ordin superior ale copiilor, precum trebuinţa de
cunoaştere, de performanţă, dacă nu au fost satisfăcute trebuinţele de
bază (fiziologice, de securitate, de afiliere). Pentru a putea învăţa bine,
elevii ar trebui, mai întâi, să se simtă fizic confortabil (bine alimentaţi
şi odihniţi), să se simtă în siguranţă, relaxaţi, îndrăgiţi, apreciaţi şi să
aibă o stimă de sine ridicată. Elevii vor da un randament mai mare
într-un mediu relaxat şi sigur, decât într-unul tensionat şi ameninţător.
Teoreticienii învățării sociale a agresivități (G. Homans, A.

Bandura, J. Rotter) susțin că un comportament agresiv se învață direct
(prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente) sau prin
observarea și imitarea unor modele de conduită ale altora, mai ales
ale adulților. Copiii pedepsiţi pentru comportamentul lor agresiv devin
la rândul lor agresivi. Studiile arată că acei copii care au fost grav
pedepsiţi în familie au tendinţa de a se comporta mult mai agresiv în
afara ei, în comparaţie cu cei care au fost pedepsiţi mai puţin sever în
familie. Având în vedere aceste consecinţe, este extrem de importantă
conştientizarea părinţilor în vederea oferirii unor modele sociale
adecvate.
Disciplinarea este una dintre sarcinile dificile ale părinţilor,

iar tipul de disciplinare utilizat de părinţi este un aspect particular al
exercitării stilului educativ parental. Aceasta implică acţiuni educative
care conduc la dezvoltarea autocontrolul şi la supunerea la regulile de
convieţuire socială.
11
Atitudinile şi comportamentele părinţilor legate de
disciplinare sunt descrise prin categorii care se înscriu între doi poli
extremi: autoritarism şi permisivitate. Pentru a fi benefice dezvoltării,
interacțiunile copil-părinte trebuie să se înscrie într-o zonă a
echilibrului dintre autoritate şi permisivitate. Un mediu familial
echilibrat şi afectuos asigură funcţia de securizare afectivă creând
copilului sentimentul că este apărat, acceptat, iubit, respectat, că îi sunt
înţelese şi respectate dorinţele, i se acordă încredere şi o anumită
libertate în acţiune, fapt prin care se asigură socializarea şi
individualizarea, ca elemente de bază ale dezvoltării, pe care se vor
construi mai departe mecanismele cognitive de autocontrol și reglare
comportamentală. Fiind trataţi cu atenţie şi afecţiune, copiii îşi
dezvoltă echilibrul emoţional, capacitatea decizională, autonomia
personală şi o stimă de sine ridicată. Regulile clar exprimate şi
argumentate de părinţi sprijină dezvoltarea autocontrolului.
Prima etapă în abordarea unor probleme de comportare ale

copiilor este definirea lor specifică. De exemplu, în loc de a spune „A.
mă sfidează”, descriem comportamentele neadecvate: „A. face remarci
ironice atunci când vorbesc cu el” sau „pleacă din cameră în timp ce-i
vorbesc”.
Pentru a decoperi sensul, motivaţia unui comportament,

acesta trebuie raportat la contextul în care apare:
- când/unde/cu cine apare comportamentul?
- când/unde/cu cine nu apare comportamentul?
- ce se întâmplă imediat după apariţia lui?
12
Antecedentele indică circumstanţele contextuale în care
apariţia comportamentului a fost întărită, adică urmată de consecinţe
imediate pozitive. De aceea, prezenţa antecedentelor creşte
probabilitatea reapariţiei comportamentului (pentru că sunt anticipate
consecinţele pozitive). Ca urmare, o metodă de reducere sau eliminare
a unui comportament inadecvat, precum şi de prevenire a apariţiei lui,
este modificarea antecedentelor. Aceastã metodă de management
comportamental se numeşte controlul mediului.
Este ştiut faptul că prin comportamentul său, copilul

urmăreşte fie obţinerea unor beneficii (atenţie, laudă, admiraţia celor
de aceeaşi vârstă, accesul la o activitate preferată, putere, control,
răzbunare etc.), fie evitarea unor consecinţe neplăcute (critică,
sancţiune, ruşine etc.).
Aşadar, pentru a reduce sau elimina un comportament

inadecvat al copilului este necesar să apară un alt comportament,
adecvat, care îndeplineşte aceeaşi funcţie. Rolul adulţilor trebuie să fie
unul de dirijare a comportamentului copilului, prin disciplinare
pozitivă (susţinere, consolidare a comportamentelor dorite existente şi
de eliminare a celor problematice).
O altă metodă pe care părinţii o pot aplica atunci când copilul

“nu vrea” să facă ceea ce se aşteaptă de la el este cea a consecinţelor
logice şi naturale.
Consecinţele naturale sunt cele care apar neplanificat, fără ca

adultul să fi intervenit în vreun fel (de exemplu, atunci când copilul
refuză să mănânce, consecinţa este faptul că îi va fi foame; copilul
refuză să ia umbrela – consecinţa: se va uda).
13
Consecinţele logice sunt cele alese de părinţi şi prezentate ca
alternative (va primi mâncare doar după ce se spală pe mâini).
Pentru a avea efect, trebuie să existe o relaţie logică,

observabilă între comportamentul inadecvat şi consecinţe. De
exemplu, părintele ceartă copilul pentru că a spart un pahar (cearta =
consecinţa). Cearta nu are nici o legătură cu comportamentul inadecvat
al copilului, de aceea nu reprezintă o consecinţă logică. Consecinţa
logică apare atunci când părintele îl pune să strângă cioburile de jos.
Consecinţa naturală ar fi faptul că nu mai poate bea apă cu acel pahar
(are efect, mai ales dacă era paharul preferat).
Recomandări în aplicarea consecinţelor:
 Stabiliţi a cui este problema, pe cine afectează consecinţele;
 Explicaţi-i copilului de ce trebuie să adopte un anumit

comportament şi care sunt consecinţele lui pozitive şi negative;
 Arătaţi-i cum să adopte acel comportament (de exemplu, îl

ajut să facă curat în cameră, verbalizez etapele pe care le
parcurgem sau îi arăt cum procedez, iar el mă priveşte =
modelare); dacă este un comportament prea dificil pentru vârsta
lui, descompun comportamentul în paşi mai mici (“aşezi fiecare
lucru la locul lui, ştergi praful, dai cu aspiratorul, aeriseşti”)
 Încurajaţi copilul când adoptă acel comportament („Bravo,

ai aşezat fiecare lucru la locul lui şi ai şters praful de pe birou.”
 Exprimaţi verbal relaţia dintre comportament şi consecinţa

logică sau naturală („Vei primi de mâncare doar după ce te vei
14
spăla pe mâini.”)
 Acordaţi copilului timp suficient, acceptaţi greşelile ca fiind

experienţe de învăţare.
Disciplinarea înseamnă focalizarea pe aspectele pozitive ale

unui comportament. Aşadar, părinţii şi cadrele didactice trebuie să
recunoască şi să recompenseze consecvent orice comportament pozitiv
al copilului şi să păstreze un echilibru între menţionarea
comportamentelor inadecvate şi a celor adecvate.
Pedeapsa nu este o metodă de disciplinare, ci doar o formă

abuzivă de a stopa un comportament inadecvat, pentru a redobândi
controlul; pentru că a fost umilit, copilul se va “răzbuna” amplificând
opoziţia, distanţându-se, blocând comunicarea; în plus, va învăţa să se
apere mai degrabă decât să coopereze în această relaţie subminată de
frică şi neîncredere. Pentru că nu poate “întoarce” agresivitatea
părintelui, o exteriorizează asupra colegilor prin lovituri sau înjurături
sau prin crize de furie. Cu timpul, un copil bătut fie se retrage într-o
atitudine dominată de frică şi resentimente (pasiv-agresiv: minte,
spune “da”, dar “uită” să-şi facă tema), fie se manifestă din ce în ce
mai violent, dezvoltând un tipar agresiv de comportament, foarte
dificil de stins, mai ales atunci când nu i s-a arătat compasiune, iertare,
empatie, înţelegere.
Orice comportament inadecvat poate fi eliminat în măsura în

care le oferim copiilor alternative dezirabile de comportament şi
oportunităţi de învăţare (“Fii tu schimbarea pe care o doreşti în lume!”
Gandhi).
15
De-a lungul timpului cercetătorii au observat că principalul
predictor care asigură adaptarea la viaţa adultă nu sunt notele şcolare
sau un potenţial cognitiv ridicat, ci abilitatea copiilor de a stabili relaţii
sociale funcţionale cu cei din jur – ceea ce numim competenţe sociale.
Concret, competenţele sociale includ două categorii distincte

de abilităţi:
1. Abilităţi interpersonale
a) Relaţionare socială (de exemplu, copilul interacţionează cu

ceilalţi, oferă şi cere ajutor, îşi aşteaptă rândul, utilizează
formule de adresare politicoase);
b) Rezolvare de probleme sociale (de exemplu, rezolvă

conflictele prin strategii adecvate vârstei).
2. Abilităţi intra-personale (respectă regulile, tolerează

situaţiile care provoacă frustrare).
Copiii ale căror competenţe sociale sunt insuficient dezvoltate

au dificultăţi în formarea şi menţinerea relaţiilor sociale. În general, ei
se comportă agresiv – fizic sau verbal şi au dificultăţi în a se integra
într-un grup de persoane noi etc. Din cauza acestui comportament, ei
sunt marginalizaţi şi respinşi de către colegii lor, ceea ce contribuie la
izolarea lor de grup. În acest mod, se diminuează oportunităţile lor de
a învăţa să interacţioneze cu alţi copii, generând agravarea
(cronicizarea) problemelor de relaţionare. În schimb, acei copii care au
dezvoltate abilităţile sociale se vor adapta mai bine la mediul şcolar şi
vor avea rezultate mai bune.
16
Părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii care sunt
comportamentele care definesc o relaţie de prietenie şi să le ofere cât
mai multe oportunităţi de exersare a abilităţilor sociale: să iasă cu
prietenii, să-şi facă noi prieteni, să-i viziteze, să elaboreze proiecte
împreună etc. Prietenii sunt resurse emoţionale pentru petrecerea
într-un mod plăcut a timpului liber. În aceste momente de relaxare se
descarcă în organism substanţe chimice, numite „endorfine”, care
întăresc sistemul imunitar. De asemenea, prietenii reprezintă o resursă
faţă de efectele negative a unor evenimente precum conflicte în
familie, divorţ, probleme şcolare.
La baza competenţelor sociale bine dezvoltate stă o

dezvoltare emoţională optimă (recunoașterea, acceptarea și
autoreglarea emoțională). Pentru a favoriza o bună adaptare socială,
copiii trebuie să recunoască ceea ce simt pentru a putea vorbi despre
emoţiile pe care le au şi, nu în ultimul rând, să înveţe să identifice
emoţia unei persoane din expresia ei exterioară, pentru a putea, în felul
acesta, să răspundă corespunzător. Emoţiile ne oferă indicii despre noi
înşine şi despre ceilalţi. Ele nu sunt „bune” sau „rele”, ci doar modul
în care le exprimăm poate fi adecvat sau inadecvat, rănind alţi oameni.
Emoţiile sunt dinamice, ele orientează persoana spre acţiune.
Conceptul de competenţă emoțională (abilitatea de a

identifica, recunoaște și gestiona stările emoționale proprii sau pe ale
celorlalți) este folosit în literatura de specialitate ca sinonim pentru
„inteligenţa emoţională”. Cercetările privind inteligenţa emoţională
sunt relativ recente, Howard Gardner (1983) fiind printre primii care
identifică mai multe tipuri de inteligenţă: logico–matematică,
17
lingvistică, vizual-spaţială, muzicală, intrapersonală, interpersonală,
naturalistă, corporală, existenţială. Autorul menţionează că, deşi aceste
inteligenţe nu sunt neapărat dependente una de alta, rareori ele sunt
folosite independent. Orice persoană normală are un anumit coeficient
din fiecare dintre aceste inteligenţe, în schimb modalităţile în care
acestea se combină sunt diferite de la o persoană la alta.
Inteligenţa emoţională, studiată de Daniel Goleman (2001),

include în structura sa cinci dimensiuni grupate în două categorii de
competenţe:
1. Competenţe personale:
a. conştiinţa personală – cunoaşterea propriilor stări interne,

preferinţe, dorinţe etc.;
b. autocontrolul – stăpânirea emoţiilor, impulsurilor;
c. automotivarea – dirijarea sau facilitatea atingerii scopurilor.
2. Competenţe sociale:
a. empatia – conştientizarea sentimentelor celorlalţi;
b. aptitudinile sociale – capacitatea de a stabili relaţii adecvate

cu ceilalţi.
Toate aceste abilităţi sunt necesare adultului care doreşte să

modifice comportamentul copilului. În plus, modul în care adulţii
reuşesc să exprime şi să-şi regleze emoţiile reprezintă un model pentru
copil. Reglarea emoţională este abilitatea de a iniţia, menţine şi
modula apariţia, intensitatea trăirilor şi a proceselor fiziologice care
însoţesc emoţiile. Studiile arată că reglarea emoţională este adesea
18
deficitară în cazul copiilor cu probleme comportamentale. Copiii cu
competenţe emoţionale scăzute pot manifesta crize de furie
necontrolată, opoziţionism provocator, agresivitate, anxietate, depresie
comportamente disruptive, antisociale, atitudini negative faţă de
şcoală, lipsa încrederii în sine, absenteism, abandon şcolar.
Capacitatea de reglare emoţională este condiţionată de

temperament, care conferă predispoziţia spre un anumit mod de
reacţie. Deşi temperamentul nu poate fi schimbat semnificativ în timp,
manifestările comportamentale individuale pot fi în mare măsură
modificate. De exemplu, un copil cu reactivitate extrem de ridicată,
predispus către reacţii comportamentale agresive, îşi va putea schimba
comportamentul, dacă reuşeşte să-şi însuşească comportamente
alternative, compensatorii, oferite de familie sau mediul educaţional.
Copilul “inteligent” din punct de vedere emoţional este

conştient de emoţiile sale şi vorbeşte liber despre ele, recunoaşte
emoţiile celor din jurul său, comunică uşor despre ceea ce îl
interesează, ştie să spună NU fără să-i rănească pe ceilalţi, are un bun
management al emoţiilor negative, are comportamente rezonabile
chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum şi-ar dori şi nu
abandonează o activitate, nici atunci când aceasta devine dificilă, este
sigur pe el în majoritatea situaţiilor, iar atunci când simte că nu se
descurcă, cere ajutorul; se adaptează rapid la situaţii/persoane noi; nu
îi este teamă să pună întrebări sau să-şi afirme preferinţele.
Ce pot face părinţii şi cadrele didactice pentru a dezvolta

competenţele emoţionale ale copiilor?
19
 Permiteţi copiilor să experimenteze emoţii, evitând să le
minimalizaţi – de exemplu, dacă un copil se simte trist, nu-i spuneţi să
se înveselească, dacă e furios, nu-i spuneţi că lucrurile nu sunt aşa de
grave precum par, iar dacă exprimă frica, nu-i spuneţi să nu-i mai fie
frică; ajutaţi-l să-şi exprime emoţiile negative în moduri acceptabile
din punct de vedere social şi evaluaţi situaţia dintr-o altă perspectivă,
mai realistă; de exemplu, într-o competiţie sportivă, copilul poate fi
învăţat să redefinească situaţia supărătoare de a se afla “pe locul doi”,
spunându-şi, de exemplu, că deşi s-a clasat pe locul doi, a fost primul
dintre copiii de aceeaşi vârstă cu el care au participat la concurs.
Această strategie cognitivă presupune scoaterea în evidenţă a altor
aspecte decât cele care declanşează emoţii negative.
 În faza în care copiii învaţă despre emoţii şi încă nu le ştiu

denumirea, folosiţi reflectarea sentimentelor, adică în loc să întrebaţi
copilul cum se simte, încercaţi să identificaţi emoţia copilului şi apoi
să o numiţi.
 Exprimarea unei game variate de emoţii din partea părinţilor

este relaţionată cu răspunsul empatic, dar şi cu autoreglarea
emoţională a copiilor. Expresivitatea parentală pozitivă dezvoltă
sentimentele de securitate ale copiilor, de control şi încredere în
mediu, ceea ce minimizează preocuparea sau îngrijorarea copiilor şi
creşte probabilitatea ca aceştia să ia în considerare şi să răspundă la
emoţiile celorlalţi.
 Încurajaţi copiii să utilizeze cuvinte şi expresii care

denumesc stări emoţionale. Când observaţi că un copil trăieşte o
20
emoţie puternică întrebaţi copilul cum se simte. Copiii vor învăţa astfel
că este normal să experimenteze diverse emoţii şi să vorbească despre
ele. Uneori însă, cuvintele ce denumesc emoţii pun probleme copiilor,
deoarece ele se referă la stări interne, neobservabile. Pentru a uşura
înţelegerea lor, adulţii trebuie să se axeze pe expresiile faciale, tonul
verbal şi comportamentele asociate anumitor emoţii (ex. plânsul).
Astfel, copiii vor identifica un reper extern cum ar fi „lacrimile”,
atunci când vorbesc despre eticheta verbală “trist”.
 Utilizaţi mesajele la persoana întâi pentru exprimarea

propriilor emoţii. Exemplu: în loc de „Tu m-ai supărat” puteţi spune
„M-am supărat când m-ai ignorat.
 Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă că toate emoţiile sunt

acceptabile şi valide (de exemplu: „e normal să fii trist când cineva te
loveşte”). Validând emoţiile copiilor creşte încrederea acestora în a se
exprima în acelaşi mod în situaţii similare.
Capacitatea copiilor de a-şi conştientiza trăirile emoţionale,

de a le gestiona în mod adecvat sau de a stabili relaţii armonioase cu
ceilalţi sunt cel puţin la fel de importante ca şi abilităţile intelectuale.
Bibliografie generală
Botiş, A., Axente, A., (2009), Disciplinarea pozitivă sau cum să

disciplinezi fără să răneşti, Cluj-Napoca, Editura ASCR;
Botiş, A. Mihalca, L., (2007), Despre dezvoltarea abilităţilor

emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieti, cu vârsta pâna în 7 ani
21
- Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar, Buzău:
Alpha MDN;
Elias, J., Tobias, S.E., Friedlander, B.S., (2003), Stimularea

inteligenţei emoţionale a adolescenţilor, Bucureşti, Editura Curtea
Veche;
Gardner H., (1983), Frames of Mind: The Theory of Multiple

Intelligences, New York: Basic Books;
Goleman D., (2001), Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche;
Lévy-Leboyer, Claude, (2001), La motivation dans l’ enterprise,

Editions d’ Organization, Paris, p.40, apud. Zlate, Mielu, (2007)
Tratat de psihologie organizaţional-managerială, vol. II, Iaşi, Editura
Polirom;
Neculau, A. şi colab., (1996), Psihologia socială – aspecte

contemporane, Iaşi, Editura Polirom;
Petrovai, D., Botiş A., Tudose, D., Constandache, S., (2008),

Preadolescenţa şi Adolescenţa. Ghid pentru părinţi/ Organizaţia
Salvaţi Copiii România - Bucureşti: Speed Promotion;
Roco, M., (2005), Studii recente privind trăsăturile inteligenţei

emoţionale şi modalităţile de evaluare. În: „Revista de Psihologie“, nr.
1-2;
Ştefan, C. A., Cosma, A., Botiş, A., Benga, O. (coord), Băban, A.

(coord.), Opre, A. (coord.), (2015), Strategii de prevenţie a
problemelor de comportament, Cluj-Napoca: Editura ASCR.
22
Micul prinț, călător prin Emotikonia
Program de consiliere pentru copii de vârstă școlară mică
Motivaţie:
Școala pregătește copiii pentru un viitor greu de anticipat în

condițiile în care societatea este în continuă schimbare. Zilnic apar
descoperiri noi, profesii noi, asfel încât ar fi de dorit ca tinerii să-și
dezvolte competențe general valabile care să-i ajute să se adapteze la
schimbare.
Programul de faţă îşi doreşte să ilustreze o posibilă modalitate

de dezvoltare şi exersare a abilităţilor emoţionale ale elevilor, să
redefinească ceea ce înseamnă să fii „deştept”, arătând că a fi deştept
nu înseamnă neapărat să ai un coeficient de inteligenţă mare, ci să te
poţi descurca în viaţă cu ajutorul altor abilităţi precum empatia,
controlul sentimentelor, capacitatea de a relaţiona, responsabilitatea
socială, deschiderea spre experienţe noi și sensibilitate la probleme.
Fiind un program pentru copii de vârstă școlară mică,

activitățile de consiliere au fost concepute creativ, sub forma unei
călătorii într-o galaxie imaginară- Emotikonia. Alături de Micul Prinț,
elevii vor vizita Planeta Comunicării, Planeta Emoțiilor, Planeta
gândurilor liniștite, Planeta Prieteniei și fiecare vizită va reprezenta un
pretext de exersare și dezvoltare a abilităților socio-emoționale prin
metode creative.
Scopul programului: valor izar ea per sonală pr in dezvoltar ea

abilităților socio-emoționale
23
Metode de realizare: conver sația eur istică, exer cițiul, explicația,
problematizarea, demonstrația, brainstorming, prezentare PPT, discuţii
şi analiza, jocul de rol; dezbaterea în grupuri şi sesiuni de raportare,
explicația, jocul didactic, problematizarea, explicația, studiul de caz.
Durata: Pr ogr amul este conceput pentr u un număr de 6 ședințe.

Unele teme (comunicare, inteligență emoțională, conflict), în funcție
de nevoile grupului, pot fi dezvoltate pe parcursul a 2 ore.
Materiale utilizate: flipchar t, mar ker e, foi A4, car ioci, cr eioane
colorate, lipici, hârtie colorată autocolantă, foarfece, fișe de lucru, fișe
de evaluare, jetoane cu imagini, desene-puzzle, videoproiector, laptop.
Desfãşurarea programului pe şedinţe:

Nr. Tema Modalităţi de realizare Modalităţi de Observaţii
crt. activităţii de
consiliere evaluare
Planeta Frontal/pe grupe se vor aprecieri verbale

regulilor stabili reguli în
1. poster care să
dezvoltarea personală și
de grup pentru crearea ilustreze
unui mediu școlar Planeta Regulilor
suportiv și prietenos
2. Planeta Frontal/pe grupe vor topul grupelor
comunicării descoperi importanţa
(vorbelor comunicării, vor exersa poster care să ilustreze
frumoase) abilități de comunicare; Planeta Comunicării
stiluri de comunicare
3. Planeta Frontal/pe grupe vor topul celor mai
emoțiilor pozitiva emoțiile, vor
inteligente exersa tehnici de empatici
management al poster care să ilustreze
emoțiilor: identificare,
recunoaștere, gestionare, Planeta emoțiilor.
având drept scop
dezvoltarea inteligenței
emoționale
24
Nr. Tema Modalităţi de realizare Modalităţi Observaţii
crt. activităţii de de evaluare
consiliere
4. Planeta Tehnici de modificare a Cutia cu

gândurilor comportamentelor nedorite. Prin întrebări
liniștite tehnici cognitiv-comportamentale
poster pentru
elevii vor gestiona gândurile,
Planeta
emoţiile şi comportamentul pentru a
gândurilor
schimba situaţia şi condiţiile
liniștite.
5. Planeta Frontal/pe grupe vor găsi soluţii de Topul elevilor

prieteniei rezolvare a conflictelor
creativi
Strategii de
Poster
prevenire și
rezolvare a Planeta
conflictelor Prieteniei
6. Galaxia Frontal/pe grupe vor sintetiza temele Poster

Emotikonia. discutate pe parcursul programului de
galaxia
Evaluarea consiliere
Emotikonia
programului
Jurnalul
Micului
Prinț
Evaluarea programului:
Jurnalul Micului Prinț
Fişă de observare a comportamentului elevilor – constatarea

manifestărilor comportamentelor ameliorate, a celor persistente;
Fişe de evaluare a nivelului de satisfacţie a elevilor în legătură cu

participarea la program.
25
Şedinţa 1
Data:
Tipul activităţii: consilier e colectivă
Grup ţintă: elevi, învățământ pr imar
Tema: Emotikonia. Planeta r egulilor .
Scop: cr ear ea unui mediu școlar supor tiv și pr ietenos
Obiective: La finalul activităţii elevii vor fi capabili:
O 1: să-și imagineze galaxia Emotikonia
O 2: să înțeleagă necesitatea unor reguli în dezvoltarea personală

și de grup
O 3: să formuleze idei originale fără teama de a fi criticat
O 4: să prezinte ideile personale în fața grupului
O 5: să cunoască regulile grupului
Strategii:
 Metode şi procedee: conversația, exercițiul, explicația,

problematizarea, demonstrația
 Mijloace: foi de flipchart, markere, foarfece, hârtie colorată

autocolantă
 Forme de organizare a activităţii: frontal, pe grupe
Metode de evaluare a activităţii: apr ecier i ver bale
Resurse:
26
Ø bibliografice:
Stoica, Ana, Caluschi, Mariana, (1989), Ghid practic de evaluare a

creativităţii, Iași;
Caluschi, Mariana, (2001), Grupul mic şi creativitatea, Iaşi, Editura

Cantes;
Caluschi, Mariana (2001), Grupul creativ de formare: experimente

programe, proiecte, Iaşi, Ed.Cantes;
Ø spaţiale: sala de clasă
Ø temporale: 1 oră
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
1. Moment organizatoric
Se pregătesc materialele necesare. Mesele vor fi așezate astfel încât să

faciliteze lucrul pe grupe.
2. Captarea şi orientarea atenţiei
Se propune elevilor un exercițiu creativ de asemănări:
Găsiți cât mai multe asemănări între șoarece și avion (pentru acest tip
de exerciţiu se aleg întotdeauna 2 cuvinte îndepărtate ca sens, care
aparent nu ar avea nimic în comun). Elevii sunt ajutați și încurajați să
identifice cât mai multe asemănări: amândoi au coadă, pot avea
aceeași culoare, pot fi în îngrijirea omului, pot scoate sunete etc.
Se fac aprecieri privind răspunsurile găsite și sunt anunțați că vor

descoperi pe parcursul activității câteva secrete care le vor dezvolta
gândirea de tip creativ.
27
3. Anunţarea temei activităţii şi a obiectivelor
Se prezintă programul MICUL PRINȚ CĂ LĂ TOR PRIN

EMOTIKONIA, program care se va desfășura pe parcursul a 6 ședințe
și care urmărește dezvoltarea abilităților sociale și emoționale, precum
și capacitatea de rezolvare a problemelor și de a preveni conflictele
prin exerciții și tehnici creative.
4. Desfăşurarea activităţii
Pe parcursul tuturor activităților, elevii vor fi ajutați să descopere mici

secrete de către un personaj din poveste, Micul Prinț. Li se pezintă
elevilor imaginea cu personajul și li se amintește că el locuia singur pe
o planetă, dar într-o zi, pornește într-o călătorie prin Univers, ocazie cu
care cunoaște foarte multe lucruri, printre care și cum să-și facă
prieteni. Acum, Micul Prinț îi invită și pe ei într-o călătorie prin
Emotikonia.
În continuare, elevii sunt antrenați în descoperirea Emotikoniei prin

întrebări de tipul: Ce credeți că este Emotikonia? (sunt lăsați să-și
exprime părerile fără a cenzura nici un răspuns, dar sunt orientați spre
a descoperi că e vorba de o galaxie). Cum credeți că ar putea arăta? Ce
planete ar putea avea? De cine ar fi locuită? Li se explică elevilor că în
această galaxie sunt planete pe care Micul Prinț ne invită să le vizităm
și astfel vom învăța să trăim armonios cu noi și cu ceilalți.
Exercițiu de asocieri: Ce înseamnă să trăim armonios cu noi și cu

ceilalți? Ce abilități ar trebui să aibă o persoană care trăiește în
armonie cu el și cu ceilalți? (se notează pe flipchart variantele de
răspuns. Aceste răspunsuri vor fi utile la lucrul pe grupe, de aceea e
28
bine să fie reformulate și notate clar, explicit. De exemplu, să știe să
comunice eficient, să-și exprime emoțiile în mod pozitiv, să fie
prietenos și înțelegător, să găsească soluții bune la problemele cu care
se confruntă, să evite certurile, conflictele etc)
Elevii se împart pe grupe. Fiecare grupă primește câte o foaie mare de

flipchart, markere, hârtie creponată sau hîrtie glasse autocolantă,
foarfece. Sarcina de lucru va fi următoarea: Imaginați-vă galaxia
Emotikonia și încercați să o creați pe foaie: planete, forme, culoare.
Dați un nume fiecărei planete, ținînd cont că fiecare planetă ne învață
cum să trăim armonios cu noi și cu ceilalți. Pentru a găsi numele
planetelor folosiți ideile notate pe flipchart.
Se stabilesc regulile de lucru în grup: să coopereze, să țină cont de

părerile fiecărui membru, să aleagă un lider care va prezenta și
rezultatul grupului, să se încadreze în timp.
După expirarea timpului de lucru fiecare grupă va prezenta galaxia pe

care și-a imaginat-o conform sugestiilor. Se discută fiecare lucrare.
Pornind de la lucrările realizate de echipe se va contura Emotikonia,

având drep planete: planeta regulilor, planeta comunicării, planeta
emoțiilor, planeta gândurilor liniștite, planeta prieteniei.
Micul Prinț îi va invita pe copii să meargă împreună pe planeta

regulilor.
Li se prezintă regulile care vor fi respectate la fiecare activitate

(regulile sunt preluate din brainstorming şi sunt specifice grupului
creativ):
29
1. Dă frâu liber imaginației - lasă mintea să zburde, chiar dacă ideile
care vin sunt (sau par a fi) absurde; orice idee trebuie exprimată și
luată în considerare
2. Emiteți un număr cât mai mare de idei. Este o regulă care susține
principiul conform căruia cantitatea generează calitatea.
3. Nu critica ideile celorlalți - pentru a nu apărea sentimente de

intimidare, teama de a greși, descurajare sau alte moduri de blocare a
creativității, orice judecată critică este exclusă de la început, incluzând
aici comentariile, evaluările, aprecierile, criticile sau chiar râsul vizavi
de ideea respectivă.
4. Preluați ideile celorlalți și îmbunătățiți-le Acesta este un exercițiu

aproape necesar, cu atât mai mult încurajat, pentru a concretiza ideile
expuse şi pentru a le transforma în soluții palpabile și aplicabile.
5. Evaluare/Asigurarea feedback-ului
Se reia exercițiul creativ de stabilire a asemănărilor, de data aceasta

ținându-se cont de cele 4 reguli. Se fac aprecieri privind fluența
(numărul de asemănări găsite) și originalitatea ideilor, comparativ cu
exercițiul de la începutul activității. (Găsiți cât mai multe asemănări
între măr și scobitoare).
Pe grupe se realizează un poster care să ilustreze Planeta Regulilor.
Se fac aprecieri verbale asupra implicării copiilor în activitate și se

anunță călătoria următoare pe planeta comunicării.
30
Anexă: Planșă Micul Prinț
31
Ședința 2
Data:
Tema: Emotikonia. Planeta comunicăr ii (vor belor fr umoase)
Scop: Dezvoltar ea abilități de comunicare
O1: să sesizeze importanţa comunicării în realizarea unei

activităţi în grup;
O2: să aplice deprinderile de comunicare cu colegii;
O3: să ofere exemple de răspunsuri asertive, pasive şi agresive

în diferite situaţii;
O4: să se implice în activitate r espectând r egulile stabilite;
Strategii:
 Metode şi procedee: brainstorming, prezentare, exerciţii, discuţii

şi analiză, jocul de rol, dezbaterea în grupuri şi sesiuni de raportare;
 Mijloace: video-proiector, laptop, coli mari de hârtie, markere,

flipchart;
 Forme de organizare a activităţii: frontal, pe grupe.
Metode de evaluare a activităţii: apr ecier i ver bale, topul gr upelor,

poster Planeta Comunicării.
32
Resurse:
Ø bibliografice:
Adriana Băban, (2001), Consiliere educaţională, Ghid metodologic

pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca ;
Universitatea de Vest din Timişoara, R evista de psihologie apli-

cată, Revista Centrului de Studii şi cercetări psihologice-anul 2, nr. 1,
2000.
Se pregătesc materialele necesare. Mesele vor fi așezate în semicerc,

astfel încât să faciliteze comunicarea în cadrul grupului. Se
reamintește activitatea precedentă, se prezintă posterul Emotikoniei și
se reamintesc regulile descoperite de Micul Prinț pe Planeta Regulilor.
Se propune elevilor un exercițiu creativ de tipul: denumiri metaforice.

Găsiți alte denumiri pentru pădure. Li se explică elevilor că denumirea
metaforică reprezintă o expresie frumoasă care poate ține locul
cuvântului dat. (ex: țara copacilor, casa verde a viețuitoarelor,
plămânul verde etc).
33
Se afișează posterul cu Emotikonia și imaginea Micului Prinț. Micul

Prinț îi invită pe copii la o plimbare pe Planeta Comunicării.
Se reamintesc regulile de pe planeta regulilor apoi se lucrează un

exercițiu în care li se spune elevilor să respecte regulile menționate.
Exercițiu de asociere: Spuneți cât mai multe cuvinte car e au

legătură cu cuvântul comunicare: cuvânt, mesaj, vorbe, gesturi,
informație etc. Toate răspunsurile se notează pe flipchart. Se încearcă
o definire a conceptului pornind de la cuvintele identificate.
Exercițiu de comunicare: Rețeta culinar ă
Se aleg 5 voluntari cărora li se spune că vor contribui la transmiterea

unui mesaj. Patru dintre ei vor părăsi sala și vor reveni pe rând. Cel
care rămâne primește un mesaj sub forma unei rețete culinare. Acesta
va trebui să asculte cu atenție reţeta și să o transmită colegului care va
intra în sală. La rândul său, acesta ascultă și transmite următorului
coleg rețeta. Se continuă până primește mesajul și ultimul voluntar. Se
compară mesajul inițial și mesajul transmis de ultimul voluntar și se
discută cu elevii cauzele care ar fi putut determina modificări ale
informației.
Se prezintă slide-uri cu următorul conținut referitor la comunicare și

tipuri de comportamente:
Comunicarea asertivă. Comportament asertiv, pasiv, agresiv
34
Asertivitatea este...
abilitatea de a ne exprima emoţiile, opiniile şi convingerile fară a

afecta şi ataca drepturile celorlalţi;
o abilitate pe care o poţi învăţa;
o modalitate de a comunica şi de a te comporta cu ceillalţi care te va

ajuta să ai mai multă încredere în tine.
Pasivitatea este...
un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane

care încearcă să evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată
lumea să fie mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau
dorinţele sale personale;
manifestare a unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva

anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi personale sau în
apărarea unor opinii.
Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care...
îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt,
încalci regulile impuse de autorităţi (părinţi, profesori, poliţie),
eşti insensibil la sentimentele celorlalţi,
nu-ţi respecţi colegii,
consideri că tu ai întotdeauna dreptate,
rezolvi problemele prin violenţă,
consideri că cei din jurul tău (părinţi, colegi, profesori) sunt adesea
nedrepţi cu tine,
35
eşti sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare,
consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale altora,
eşti ostil şi furios.
Pasiv Asertiv Agresiv

Problema este Problema este Problema este atacată
evitată discutată
Drepturile tale sunt Drepturile tale sunt Drepturile tale sunt
ignorate susţinute susţinute fără a ţine
cont de drepturile
celorlalţi
Îi laşi pe ceilalţi să Îţi alegi tu activitatea Îţi alegi activitatea ta
aleagă în locul tău şi pe a celorlalţi
Neîncredere Au încredere în ei Ostili, blamează,
acuză
Vezi drepturile Recunoşti şi drepturile Drepturile tale sunt
celorlalţi ca fiind tale şi ale celorlalţi mai importante decât
mai importante ale celorlalţi
Exerciţiu de comunicare:
Se dau exemple de mesaje și elevii sunt invitați să formuleze diverse

tipuri de mesaje (asertiv, pasiv sau agresiv) pentru fiecare situație
prezentată:
§ Aţi stabilit să mergeţi cu colegii la un film la o anumită oră şi zi, dar

ei au modificat între timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la
data stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba. Ce faci?
36
§ Colegii au scris pe banca ta cu vopsea care nu se poate şterge: « Eşti
un tocilar ».
§ Sunteţi profesori în locul meu. Cum aţi întâmpina elevii care

întârzie mereu la ore?
Joc de rol: se aleg 5 voluntar i car e vor cr ea scenar iul ur mător :
Un prieten apropiat îţi înşală încrederea spunând lucruri neadevărate

despre tine într-un cerc de prieteni (se aleg roluri: prietenul infidel,
grupul de 3 prieteni, prietenul despre care se vorbeşte). Se analizează
reacția prietenului trădat. Se simulează reacții conform celor 3 tipuri
de comportamente.
Exerciţiu de comunicare:
Se formează 5 grupe de elevi. Fiecare grupă primeşte o coală mare

albă de hârtie, un marker și o fișă cu o situație. Li se cere elevilor să
noteze răspunsurile pasive, agresive şi asertive la aceste situații.
Grupul 1: Pr ietenul tău întârzie întotdeauna. Mereu te face să

aştepţi. Începi să devii furios...
Grupul 2: Stai de câteva ore la coadă pentru un bilet la concert.

Cineva se bagă în faţă....
Grupul 3: Te plimbi pe holul şcolii. Când treci pe lângă un grup de

elevi, unul dintre ei face un comentariu nepoliticos la adresa ta.
Grupul 4. Un coleg împrumută de la tine o carte şi nu ţi-o dă înapoi.
Grupul 5: Pr ofesor ul obser vă că lângă banca ta sunt bucăţi de

hârtie mototolite şi îţi cere să le ridici şi să le duci la coş.
37
5. Evaluare/Asigurare feedback
Se realizează un top al grupelor în funcție de formularea răspunsurilor,

respectarea tipului de mesaj: asertiv, pasiv, agresiv, originalitatea
prezentării.
Pe grupe se realizează un poster care să ilustreze Planeta Comunicării.
Observație: Planeta comunicării poate include și activități pentru

dezvoltarea abilităților de ascultare activă sau alte teme de comunicare
care să răspundă nevoilor grupului.
Ședința 3
Data:
Tema: Emotikonia. Planeta emoțiilor
Scop: Exer sar ea capacităţii de a r ăspunde cu emoţii şi

comportamente adecvate la situaţii variate de viaţă;
Dezvoltarea abilității de a fi conştient, de a înţelege şi a aprecia

sentimentele celorlalţi;
O 1: să recunoască și să identifice emoțiile proprii și pe ale celorlalți;
O 2: să asocieze emoțiile cu diferite contexte;
38
O 3: să identifice cauzele emoțiilor;
O 4: să identifice consecințele emoțiilor într-o situație;
O 5: să demonstreze empatie în relațiile cu ceilalți;
Strategii:
§ Metode şi procedee: conversația euristică, jocul de rol, explicația,

exercițiul;
§ Mijloace: jetoane cu imagini, povestire, foi, pixuri;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal, pe grupe.
Metode de evaluare a activităţii: apr ecier i ver bale, topul elevilor

empatici, poster Planeta Emoțiilor
Resurse:
Ø bibliografice:
Ana Stoica, Mariana Caluschi, (1989), Ghid practic de evaluare a

creativităţii, Iași
Mariana, Caluschi, (2001), Grupul mic şi creativitatea, Iaşi, Editura

Cantes;
Mariana, Caluschi, (2001), Grupul creativ de formare: experimente

programe, proiecte, Iaşi, Editura Cantes;
Ø spaţiale: sala de clasă.
Ø temporale: 2 ore
39
- al unui copil optimist,
- al unui copil fericit,
- al unui om mândru de sine.
Este important să se păstreze ordinea în care îi sunt prezentate

emoţiile: mai întâi cele negative şi apoi cele pozitive. Dacă copilul
experimentează emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De
asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să
rămână cu o stare de spirit bună.
Completează fraza: activitate individuală
a) Mi-a fost frică atunci când …………………………………
b) Mi-a fost milă când ……….…………………………………
c) Am fost furios când .…………………………………………
d) Am fost fericit când …………………………………………
e) Am fost trist atunci când….…………………………………
Exercițiu de identificare: Imaginați-vă că sunteți o piatră. Încercați să

vizualizați forma, mărimea, locul unde se află. Scrieți pe o foaie tot
ceea ce gândiți și simțiţi, ca și cum ați fi o piatră. Descrierea trebuie
făcută la persoana I. (Exercițiile de identificare încep de la identificări
cu obiecte concrete și se pot continua, în alte activități, cu identificări
cale unor noțiuni abstracte: timpul, gândul etc.). Exercițiul se
realizează în scris. Elevii care doresc prezintă ceea ce au scris.
Exercițiu de empatie cu model evocat
40
Li se citește copiilor o întâmplare în care sunt implicate personaje
umane care trec printr-o situație cu trăiri emoționale intense. Se între-
rupe lectura în punctul culminant al povestirii. Elevii sunt rugați să se
identifice cu personajul principal (să empatizeze cu el) și să noteze ce
simte, ce gândește și ce va face personajul, ca și cum ei ar fi acel per-
sonaj. Se prezintă apoi răspunsurile copiilor. Se continuă povestirea și
se stabilește cine a empatizat cel mai bine cu personajul.
Exercițiu de empatie cu model prezentat
Elevii sunt rugați să se gândească la o întâmplare din viața lor. Se

alege un voluntar care să povestească întâmplarea în fața clasei, între-
rupând povestirea la momentul culminant. Se continuă exercițiul ca în
exemplul empatiei cu model evocat doar că răspunsurile vor fi com-
parate cu continuarea pe care a notat-o colegul lor povestitor.
Se realizează topul celor mai empatici elevi, ca urmare a exercițiilor de

empatie. Pe grupe vor realiza un poster care să ilustreze Planeta
emoțiilor.
Ședința 4
Data:
Tema: Emotikonia. Planeta gândur ilor liniștite
41
DESFÃŞURAREA ACTIVITÃŢII

astfel încât să faciliteze comunicarea în cadrul grupului.
Le sunt arătate elevilor imagini, iar ei vor recunoaște emoțiile și vor

identifica posibile motive pentru care apar aceste emoții. Fiecare va
imagina scurte povestiri pentru fiecare emoție.
Se prezintă imaginea Micului Prinț și se anunță călătoria pe Planeta

Emoțiilor. În urma acestei călătorii, elevii vor reuși să înțeleagă și să
aprecieze sentimentele celorlalţi, să stabilească şi să menţină relaţii
pozitive cu ceilalți.
EMOȚIE = reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care

oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare.
Exerciții de identificare a emoțiilor (întrebare-răspuns)
Cum se simte mama când nu-i iese prăjitura? – furioasă, nemulțumită,

dezamăgită;
Ce simte un copil când are o probă de evaluare? - frică, neliniște,

nerăbdare;
Cum te simți când mergi la bunici? - bucuros, nerăbdător, curios;
42
Cum se simte un copil când își pierde cățelul? - trist.
Se propune elevilor exercițiul: Cum merge un om fericit?
Se alege un voluntar. Mai întâi i se spune să se plimbe prin sală cum

face el de obicei. Apoi i se spune să schimbe felul de a merge și să se
plimbe ca un om foarte grăbit. I se spune să fie atent cât de ușor sau de
greu îi vine să meargă când simulează că are o anumită stare de spirit.
Va fi lăsat să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care i se
spune să schimbe tipul de mers și de data asta să meargă ca un om
foarte nervos. Va fi lăsat să se plimbe ca un om foarte nervos încă un
minut. I se propune să schimbe mersul și să se plimbe ca un copil
plictisit. Apoi va schimba mersul și se va plimba ca un om foarte
supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, va fi invitat
să se plimbe ca un om temător. După un minut, va schimba cu mersul
unui copil încrezător.
Se discută cum s-a simțit în fiecare situație, cum i-a fost cel mai ușor
să meargă, ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.
Se alege un alt voluntar și, rând pe rând, se experimentează timp de

câte un minut mersul.
- unui om nesigur,
- al unui copil supărat,
- al unui copil temător,
- al unui copil curios,
- al unui copil vesel,
43
Scop: dezvoltar ea abilității de a-ţi ajusta gândurile, emoţiile şi
comportamentul pentru a schimba situaţia şi condiţiile.
O1: să identifice emoţiile trăite de alte persoane în situații date;
O2: să observe că oamenii pot reacţiona diferit la acelaşi

eveniment ;
O3: să stabilească legătura între eveniment, gând şi emoţie;
O4: să lucreze eficient în echipă
Strategii:
§ Metode şi procedee: conversația, observația, problematizarea;
§ Mijloace: cartonașe, foi albe, markere, flipchart, pixuri, bilețele cu

numere pentru momentul de evaluare a activității;
§ Forme de organizare a activităţii: individual, frontal, pe grupe
Metode de evaluare a activităţii: apr ecier i ver bale, fișe de

evaluare, poster Planeta gândurilor liniștite.
Resurse:
Ø bibliografice:
Adriana Băban, (2001), Consiliere educaţională, Ghid metodologic

pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca;
Nadia Băieşu, (2001), Consiliere în şcoală, Ghid pentru profesorii

consilieri şi diriginţi, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphis;
44
G. Lemeni, M. Miclea, (2004), Consiliere şi orientare - ghid de
educaţie pentru carieră, Cluj-Napoca, Editura ASCR;
Ann Vernon, (2004), Consiliere în şcoală. Dezvoltarea inteligenţei
emoţionale prin Educaţie Raţional-Emotivă şi Comportamentală”
clasele I-IV, Cluj-Napoca, Editura ASCR.
Ø temporale: 2 ore

Se reamintește tema anterioară și se vizualizează posterele realizate de

ei pentru Planeta Emoțiilor. Se propune elevilor un exercițiu creativ de
tipul: De unde vin emoțiile? (pentru răspunsuri cât mai creative se
repetă regulile).
Micul Prinț își continuă călătoria pe Planeta gândurilor liniștite. În

urma călătoriei vor învăța că modul în care gândesc despre o situație le
influențează emoțiile și comportamentele.
,,Eu mă simt aşa, tu te simţi altfel”
45
Fiecare elev va primi un card alb. Elevii se vor gândi la o situaţie,
eveniment care le-a provocat emoţii în ultima săptămână, cum ar fi:
,,am luat o nota mare la test, am greşit un exerciţiu la lucrare sau am
mers la dentist etc”. Vor scrie pe cartonaş situaţia, iar pe partea
cealaltă a cartonaşului vor scrie emoţia pe care au simţit-o (bucurie,
frică, mulţumire, etc.). Un elev voluntar va aduna toate jetoanele.
Un alt voluntar va extrage un card şi va citi cu voce tare evenimentul.

Fiecare elev va spune ce emoţie ar simţi într-o astfel de situaţie, apoi
se va citi ce emoţie a simţit elevul care a scris situaţia pe card.
Discuţii:
Toată lumea s-a simţit la fel în această situaţie? Dacă nu s-a simţit
toată lumea la fel, de ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru?
Vă este dificil, uneori, să vă daţi seama ce emoţii aveţi?
Când se întâmplă acest lucru, ce indicii vă pot ajuta?
În viaţă toată lumea are aceleaşi emoţii? De ce credeţi că se întâmplă

acest lucru?
Cum credeţi că trebuie să reacţionaţi faţă de cineva care nu se simte la

fel ca voi într-o anumită situaţie?
Se constată că alții pot reacţiona altfel decât noi într-o anumită situaţie,
deoarece au o experienţă şi interpretări diferite ale evenimentelor.
E bine să respectăm aceste reacţii diferite la evenimente similare, ca o

dovadă de acceptare a celuilalt.
,,ABC”
46
Se plasează într-un colț al sălii un + iar în colțul opus un -. Li se
prezintă elevilor câte o afirmație, iar ei se vor plasa la + sau – în
funcție de acordul sau dezacordul privind situația dată. Afirmațiile vor
fi de tipul:
Părinții tăi vor pleca diseară la o petrecere, iar tu vei rămâne cu bunicii
sau cu un alt membru al familiei.
Ai aflat că de săptămâna viitoare va veni un alt învățător la clasă.
Este mai potrivit să-ți ascunzi emoțiile față de ceilalți.
Mâine vei da un test la matematică.
Te înțelegi bine cu fratele/sora ta.
Părinții tăi petrec foarte mult timp cu tine.
După fiecare afirmație, se discută ce au gândit despre situația dată.
În final, se constată că aceeași situație determină gânduri diferite.
Exercițiul ”Gând-emoție-comportament”
Se notează pe flipchart următoarea situație:
Prietenul tău cel mai bun nu vine la tine, atunci când îl vezi mergând
pe stradă.
Elevii sunt rugați să spună ce ar gândi dacă s-ar confrunta cu o astfel

de situație. Se notează gândurile pe flipchart. Se analizează fiecare tip
de răspuns și se clasifică în ”Gânduri fierbinți” (de tipul: cred că s-a
făcut că nu mă vede, mă ignoră intenționat, are ceva cu mine etc) și
”Gânduri liniștite” (de tipul: cred că nu m-a văzut, este preocupat de
ceva etc). Se stabilește cum ne simțim în funcție de gândul pe care îl
47
avem. Se notează în dreptul fiecărui gând emoția potrivită. Se continuă
cu felul în care vom acționa conform gândului și emoției stabilite. Se
constată că gândurile fierbinți creează emoții negative și determină
comportamente nepotrivite, iar gândurile liniștite generează emoții și
comportamente pozitive.
Gandurile pe care le avem în legatură cu aceste evenimente ne

determina anumite emoţii. Pentru a nu ne lăsa copleşiţi de emoţii
neplăcute, problematice, putem să ne modificăm emoţiile prin
modificarea gândurilor pe care le avem despre anumite situaţii.
Uneori, nu ne vom schimba de la a ne simţi rău la a ne simţi bine sau
de la a fi trişti la a fi veseli, dar putem sa ne simţim mai puţin rău sau
mai puţin trişti în legătură cu o situaţie.
Pe tablă se află întrebări numerotate. Un voluntar va trece pe la fiecare

cu o cutie în care sunt bileţele numerotate. Fiecare elev va răspunde în
scris la întrebarea care are acelaşi număr cu cel de pe bileţel. Va scrie
răspunsul pe bileţel. După ce a răspuns la întrebare va trebui să
deseneze sau să scrie pe spatele bileţelului starea sufletească pe care o
simte la sfărşitul orei.
1. Scrie ce ţi-a plăcut cel mai mult în această activitate.
2. Ce ai ştiut înainte de această oră de consiliere despre emoţii

și comportament ?
3. Ce ai aflat nou în această activitate ?
48
4. Ce poţi folosi în viaţa de zi cu zi din ceea ce ai învăţat
astăzi?
5. Ce ai să povestești părinților despre această activitate?
Se realizează pe grupe posterul pentru Planeta gândurilor liniștite.
Ședința 5
Data:
Tema: Emotikonia. Planeta pr ieteniei
Scop: dezvoltar ea abilității de a fi conştient de pr obleme şi de a

găsi potenţiale soluţii;
O1: să identifice asemănări și deosebiri între ei și alte personae
O2: să sintetizeze o idee sub forma unui titlu
O3: să enumere tipuri de conflicte.
O4: să numească cauze de manifestare a conflictelor
O5: să identifice soluţii de rezolvare a conflictelor
O6: să analizeze situaţii conflictuale
O7: să afle modalități de ”îmblânzire” a unor persoane

conflictuale.
49
Strategii:
§ Metode şi procedee: conver sația, exer cițiul, jocul didactic,

problematizarea, explicația, studiul de caz.
§ Mijloace: fișe cu imagini tip puzzle, fișe cu sar cinile de lucr u

pe grupe, foi albe, markere, creioane colorate, carioci.
§ Forme de organizare a activităţii: fr ontal, pe gr upe.
Metode de evaluare a activităţii: apr ecier i ver bale, poster Planeta

Prieteniei.
Resurse:
Ø bibliografice:
Adriana Baban, (2001), Consiliere educaţională, Ghid metodologic

pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca;
Ana Stoica, Mariana Caluschi, (1989), Ghid practic de evaluare a


Cantes;

programe, proiecte , Iaşi, Editura Cantes.
50
1 Moment organizatoric

2 Captarea şi orientarea atenţiei
Asemănări şi deosebiri - joc didactic de intercunoaştere: elevii,

grupaţi doi câte doi, vor trebui să stabilească: două lucruri care le plac
amândurora, două lucruri care nu le plac şi un lucru care îl diferenţiază
pe fiecare de celălalt; se constată asemănări şi deosebiri.
Explicaţie: diferenţele între oameni, de cele mai multe ori lucruri

neînsemnate, sunt surse generatoare de conflicte, dar diversitatea
psihologică trebuie respectată şi gasite soluţii de rezolvare, de
înţelegere şi toleranţă.
3 Anunţarea temei activităţii şi a obiectivelor
Se anunță călătoria pe Planeta prieteniei. La sfârșitul activității se va

descoperi secretul ”îmblânzirii” celorlalți.
4 Desfăşurarea activităţii
Exercițiu - joc: Puzzle. Refaceţi imaginea şi scr ieţi un titlu potrivit.

(Anexa 1)
Elevii impărţiţi în 4 grupuri refac imaginea şi scriu un titlu potrivit pe

care il explică. Se analizează imaginile și titlurile. Se stabilește
noțiunea de conflict: Ce credeţi că înseamnă “conflict”?
51
definiţie: ter menul “conflict” provine din verbul latinesc
confligo,ere = a se lupta, a se bate între ei, având sensurile de
ciocnire, şoc, dar şi ceartă, luptă împotriva cuiva.
Multe dicţionare definesc conflictul prin termeni similari violenţei, ca

disensiune, dispută, ceartă, scandal, luptă, război.
Conflictele pot implica persoane, grupuri/instituţii/organizaţii, ţări,

dar şi valori, ideologii.
În viaţa noastră ce fel de conflicte există? (în familie, la şcoală); (între

colegi, între prof-elev, părinţi-copii, etc).
În mod obişnuit, conflictul este asociat cu violenţa. Este important să

nu reducem conflictul la ceartă sau luptă. Accepţiunea modernă asupra
noţiunii de conflict include şi simplele diferenţe între persoane/
grupuri, diferenţe a caror manifestare este nonviolentă, cooperantă,
pasnică şi constructivă. Conflictul are şi o latură pozitivă, constructivă,
creatoare, de găsire a soluţiilor.
Tipuri de conflicte Azi, pe gr upur i, ne vom ocupa de câteva tipur i

de conflicte; vom căuta cauzele apariţiei lor şi vom găsi soluţii, căi de
rezolvare a lor; fiecare grup va căuta cauze şi soluţii de rezolvare
pentru situaţia primită.
Elevii primesc următoarele situaţii conflictuale: (Anexa 2)
- conflictul profesor-elev (2 situaţii)
- conflictul elev-elev (2 situaţii)
- conflictul profesor-parinte (1 situaţie)
52
Se împart elevii în cinci grupuri care vor rezolva situaţiile
problemă. La sfârşit, fiecare grup prezintă soluțiile găsite. Se notează
pe foi de flipchart cauzele apariţiei conflictelor prof-elev etc. şi
soluţiile de rezolvare a acestora (sinteza grupurilor).
Exercițiu creativ
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista conflicte? (se reamintesc regulile

grupului)
Sau ”Cum poate fi îmblânzită o persoană violentă?”
În continuare se prezintă o poveste terapeutică pentru a ilustra o

modalitate de ”îmblânzire”
Povestea ”Iepurașul Țup-Țup” (Anexa 3)
5 Evaluare/Asigurare feedback
Exercițiu creativ de generare a soluțiilor: Ce trebuie să facă cineva

pentru a avea prieteni? (Se cer cât mai multe variante de răspuns în 5
minute) - se realizează top 5 elevi creativi și cu cea mai bună fluență
(cel mai mare număr de răspunsuri găsite în timpul stabilit).
Se realizează pe grupe posterul:Planeta Prieteniei
53
Anexa 1 (fiecare imagine va fi tăiată în 6 sau 9 părți)
54
Anexa 2
55
Studii de caz (pentru cele 5 grupe de elevi):
Conflict profesor – elev
La ora de sport, la clasa a IV-a, profesorul predă regulile jocului de

handbal. După explicarea regulilor, profesorul iniţiază un joc de
handbal pentru a aplica regulile expuse anterior. Doi elevi fac o
greșeală care, conform regulilor, trebuie sancţionată prin eliminarea
timp de 2 minute din joc. Elevii refuză să pună în aplicare sancţiunea,
ba mai mult, îl ameninţă pe profesor că îl reclamă la director, iar în
pauză merg la director și îl reclamă pe profesorul de sport.
Cauze:
Soluţii posibile:
Conflict profesor – elev

La ora de matematică, la clasa a III-a, doamna învăţătoare a adus
lucrările. Unul dintre elevi, nemulţumit de calificativ, mototolește
lucrarea și o aruncă la coș.
Cauze:
Soluţii posibile:
Conflict profesor – părinte

La ședinţa cu părinţii elevilor din clasa a IV-a, învăţătorul explică
părinţilor calificativele obţinute de elevi la matematică. Un părinte
revoltat reproșează calificativul mic pe care l-a luat fiica sa,
argumentând: ” Copilul meu a scris 3 pagini și a luat numai S! Alții au
scris mai puţin și au luat calificativ mai mare.”
56
Cauze:
Soluţii posibile:
Conflict elev – elev
În timpul orei de religie două eleve de la clasa a III-a s-au luat la

bătaie, din cauza unui penar.
Cauze:
Soluţii posibile:
Conflict elev – elev
La clasa a IV-a apar mereu conflicte fizice și verbale între un elev și

majoritatea colegilor săi.
Cauze:
Soluţii posibile:
Anexa 3
Țup-Țup
(poveste terapeutică)
Vreau să-ţi spun o poveste despre un iepuraş. Mă asculţi?
Trăia odată, într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului, o

familie de iepuraşi. Tatăl, Iepurilă, umbla toată ziua prin pădure după
treburile lui. Mama, Iepurica, stătea acasă şi avea grijă de cei trei
iepuraşi pe care îi aveau. Erau tare drăgălaşi cei trei copii
numai că, unul dintre ei, mezinul, un iepuraş cu blana pufoasă, cu
nişte ochişori tot timpul iscoditori, cu urechiuşele mereu ciulite pentru
57
a auzi cel mai mic zgomot, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o
clipă. Alerga, sărea, zburda tot timpul. Îi necăjea pe fraţii lui,
se lega de toate animăluţele din poiană. Din această cauză,
Țup–Țup, că aşa îl chema, era tare singuratic, nimeni nu voia să se
joace cu el, să-i fie prieten. (Tu ce părere ai despre acest lucru? Cum
crezi că se simţea Țup Țup?)
Când îl vedea pe Spiriduş, un pui de cerb cu blana pătată şi

cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă, puiul
de raton, blând şi mereu vesel, jucându-se împreună, le striga din fugă
”Salut”, sărea la ei, îi ciupea, le punea piedică şi apoi se distra de
năzdrăvănia lui. Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că
toate fugeau numai când îl vedeau apărând pe Țup – Țup. (De ce crezi
că nimeni nu voia să se joace cu Țup Țup?)
Țup-Țup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau

să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte.
Aşa că, de la un timp încoace se tot gândea ce să facă, cum să facă să
nu-l mai ocolească ceilalţi. (Tu ce ai face în locul lui Ț up-Țup?)
Într-o zi, în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să

se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă,
cum să facă, îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa, o
broscuţă verde şi mereu umedă. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş
(ştii doar cât de mari sunt buzele broscuţelor) şi îi spuse veselă
”Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins, Țup – Țup îi zâmbi
şi el şi îi răspunse ”Salut! Și mie îmi pare bine că te văd!”, apoi avură
o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în
care locuia Săltăreaţa. D u p ă c e p l e c ă b r o s c u ţ a , Ț u p – Ţ u p
58
rămase iar pe gânduri. ( L a c e c r e z i c ă s e g â n d e a
iepuraşul?)
Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul, un pui de castor şi văzându-l

pe Țup-Țup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din
apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. ”Sigur, cum să
nu te ajut?” răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa
până la stăvilarul castorului. După ce Mălăieţul îi mulţumi, se
despărţiră şi Țup-Țup se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat
pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. (De ce crezi că i-a visat?)
În ziua următoare, Țup-Țup, ţopăind prin luminiş, se apropie de

Scofăilă, ratonul, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise:
”Salut! Mă bucur să te văd astăzi!” Scofăilă se uită la el, parcă
surprins, dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face, apoi avură o
convorbire plăcută despre vara asta călduroasă.
(De ce crezi că a fost surprins Scofăilă? )
Mai târziu, în aceeaşi zi, se apropie de casa Spiriduşului, puiul de

cerb, şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede
pentru cină. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că
au plecat împreună într-acolo. Au luat cina împreună şi, pentru că ziua
era pe sfârşite, s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndreptat spre casele
lor. Pe drum, Țup-Țup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi.
(Ce crezi? De ce i-a plăcut lui Țup-Țup ziua de astăzi?)
La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. A fost
invitat şi Țup-Țup. Au venit şi Scofăilă, ratonul şi castorul, Mălăieţul
şi Săltăreaţa, broscuţa şi mulţi alţii. S-au jucat şi au petrecut împreună
59
până seara târziu. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii.
Lui Țup-Țup îi venea din când în când să împingă, să
ciupească, să şicaneze pe unul sau pe altul, dar mereu se oprea şi
se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. De atunci Țup-Țup şi-a făcut
mulţi prieteni. Nu mai este singur şi nici trist. Se străduieşte să s e
p o a r t e f r u m o s c a s ă f i e a c c e p t a t d e c e i l a l ţ i . ( C e c re z i ,
e u ş o r p e n t r u Ț u p - Ț u p s ă s e s t ă p â n e a s c ă ? D e c e face
totuşi acest lucru?)
Ședința 6
Data:
Tema: Emotikonia.
Scop: dezvoltar ea abilității de a stabili şi a menţine r elaţii

interpersonale reciproc pozitive;
O 1: să coopereze cu colegii în realizarea sarcinilor de lucru;
O 2: să sintetizeze temele discutate pe parcursul programului de

consiliere;
O 3: să dea dovadă de originalitate în abordarea și prezentarea

sarcinilor de lucru;
O 4: să fie prietenoși și să ducă la bun sfârșit sarcina de lucru fără

neînțelegeri sau conflicte în grupul de lucru.
60
Strategii:
§ Metode şi procedee: conversația, explicația, problematizarea, lucru

în echipă;
§ Mijloace: foi albe, markere, carioci, creioane colorate, lipici,

pixuri;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal, pe grupe.
Metode de evaluare a activităţii: apr ecier i ver bale, poster , jur nal.
Resurse:
Ø bibliografice:
Ana Stoica, Mariana Caluschi, (1989) Ghid practic de evaluare a


Cantes;

programe, proiecte, Iaşi, Editura Cantes.
1 Moment organizatoric- Se pregătesc materialele necesare. Mesele

vor fi așezate în astfel încât să faciliteze lucrul pe grupe.
Se propune elevilor un exercițiu creativ de tipul:

61
Ce s-ar întâmpla dacă... Micul Prinț nu ne-ar fi invitat la o călătorie
prin Emotikonia?
Micul Prinț ne invită să împărtășim impresii din călătorie.
Elevii vor fi împărțiți în 4 grupe și vor avea de realizat următoarele

sarcini de lucru:
Grupa 1 și 2: Cu ajutorul posterelor realizate pentru fiecare planetă

realizați un poster prin care să prezentați galaxia Emotikonia colegilor
de la alte clase/părinților.
Grupa 3 și 4: Ajutați-l pe Micul Prinț să scrie un scurt jurnal de

călătorie. Atașați la jurnal materiale realizate în timpul activităților.
Fiecare grupă va găsi o modalitate creativă de prezentare a produselor

activității.
Analiza produselor activității.
La sfârșitul activității, elevii vor primi un ecuson cu Micul Prinț pentru

a-și activa mereu abilitățile dezvoltate pe parcursul programului.
62
PROGRAM DE CONSILIERE
Dezvoltarea abilităților emoționale

pentru elevii din ciclul gimnazial
Motivaţie:
Perioada pubertății este o perioadă de mari transformări și

deosebit de importantă pentru întregul traseu al vieții. În mod obișnuit,
este o perioadă de creștere a forței fizice, intelectuale și morale, a
optimismului și apetitului de viaţă, o perioadă de maturizare sexuală și
morală, de creștere a angajamentului vital şi de dezvoltare a
responsabilității.
În privința caracteristicilor socio-morale, acum regulile
grupului devin sursa generală a regulilor de comportament.
Dezvoltarea unui cod comportamental specific poate fi văzută ca o
tentativă de câștigare a independenței, obligatorie statutului (ulterior)
de adult și care merită încurajată. Este recomandat ca puberul să-și
asume responsabilitatea propriilor sale comportamente. Venind în
întâmpinarea cautărilor lui, educatorul îi oferă modele posibile de
rezolvare a situațiilor și problemelor de viață, atitudini posibile, lăsând
elevul să o aleagă pe cea care-l avantajează din punctul de vedere al
intereselor si aspirațiilor sale. Îi oferim, în felul acesta, posibilitatea ca
el să-și poată construi, în viitor, propriul destin.
În această perioadă crește coeficientul nonconformării
tânărului în raport cu cerințele și așteptările adultului. Simultan, crește
conformismul la normele grupului (ale generației), de la îmbrăcăminte
și până la limbaj și gesturi.
63
Spre sfârșitul perioadei, din punct de vedere afectiv,
adolescenții pot trăi o etapă foarte tulbure. Fie că este vorba despre
stări depresive sau de confuzie și anxietate, este clar că nu avem de-a
face cu o perioada a păcii și a calmului. Are loc un fenomen de
bulversare psihică.
Impulsivitatea şi teribilismul, necenzurate suficient de
autoinhibițiile impuse de normele sociale, pot sta la originea
fenomenelor de vandalism, agresivitate fizică şi sonoră, cu care școala
şi adulții încep să se confrunte tot mai des. Activitățile centrate pe
interesele reale ale vârstei, inițiate de educatori (prin consultarea
elevilor) pentru valorificarea timpului școlar şi a celui liber al elevilor,
valorizarea actelor și ideilor interesante, ridicarea stimei de sine,
participarea la clarificarea imaginii de sine pot constitui tot atâția
factori de prevenire a comportamentelor neadecvate. Cheia reușitei
unui astfel de demers este evitarea formalismului şi a poziției
autoritariste, autenticitatea, deschiderea, disponibilitatea, dialogul,
precum și tactul psihopedagogic, atitudini apreciate și acceptate de
elevi.
Scopul programului:
Ø dezvoltarea abilităţilor de management al emoțiilor;
Obiective:
Ø dezvoltarea capacității de a recunoaște și a interpreta emoțiile
proprii și ale celorlalți;
Ø conștientizarea relației eveniment - gând - emoție - comportament;
Ø dezvoltarea abilităților de exprimare emoțională;
Ø dezvoltarea abilităților de gestionare a situațiilor cu încărcătură
emoțională;
64
Ø dezvoltarea abilităților de relaționare interpresonală.
Metode de realizare: icebr eak, explicaţia, conver saţia, br ainstor m-
ing, problematizarea, lucru cu fişe, lucru în perechi, jocul de rol.
Durata: 4 activități
Materiale utilizate: fișe de lucr u, car tonașe cu imagini, car ioci,

flipchart, ghem de ață, eșarfă, pixuri.
Desfăşurarea programului pe şedinţe:
Nr. Tema activităţii Modalităţi de Modalităţi de Observaţii

de consiliere realizare evaluare
crt.
1. Să ne Frontal, în Feedback-ul
recunoaștem perechi elevilor
emoțiile
2. De unde vine Frontal, în Feedback-ul

emoția? perechi, pe grupe elevilor
3. Cum exprimăm Frontal, în Feedback-ul
și gestionăm perechi , pe grupe elevilor
propriile emoții?
4. Eu și Tu. Să Frontal, pe grupe Chestionar de

exersăm empatia feedback
Evaluarea programului: Obser vația sistematică, r apor tăr ile

făcute de elevi, aplicare chestionar de feedback, aprecieri făcute de
profesor.
65
Şedinţa 1
Data:
Grup ţintă: elevii claselor V-VIII
Tema: Să recunoaștem emoțiile
Scop: dezvoltar ea abilităţilor de r ecunoașter e şi inter pr etar e a

emoțiilor;
Obiective. La finalul activităţii elevii vor fi capabili:
Ø Să identifice diferite tipuri de emoții;
Ø Să eticheteze corect emoțiile;
Ø Să identifice emoţiile în funcţie de indicii non-verbali;
Ø Să identifice contextele în care se manifestă anumite emoţii şi posi-

bilele cauze ale acestora;
Ø Să exprime prin desen sau joc de rol emoţiile.
Strategii:
§ Metode şi procedee: exerciţiu de energizare, explicaţia, con-

versaţia, brainstorming, problematizarea, lucru cu fişele;
§ Mijloace: coli de flipchart, carioci, markere, fişe de lucru, pixuri,

imagini cu persoane care exprimă diferite trăiri emoţionale (bucurie,
furie, tristeţe, teamă, surprindere, dezgust), eşarfă, fişe de lucru;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal, în perechi,
66
Metode de evaluare a activităţii: obser vația sistematică și
feedback-ul elevilor, oferit la finalul activității, prin bifarea emoțiilor
pozitive pe roata emoțiilor.
Resurse:
Ø bibliografice:
- Băban, A., (2001), Consiliere educaţională, Ghid metodologic

pentru orele de dirigenţie si consiliere, Cluj- Napoca;
- Trip, M. (coor d.), (2007), Educație rațional-emotivă și com-

portamentală - formarea deprinderilor de gândire rațională la
copii și adolescenți, Editura Universității din Oradea.
Ø temporale: 50 de minute
- se asigură climatul necesar desfășurării în bune condiții a activității;
- se stabilesc regulile de grup care urmează să fie respectate pe parcur-

sul programului de consiliere;
- se prezintă tema programului, obiectivele urmărite și necesitatea

dezvoltării competențelor emoționale la adolescență.
Pentru detensionare şi crearea unui climat afectiv favorabil se va utili-

za un exerciţiu de autocunoaştere şi icebreaker, „Nu vreau să mă laud,
67
dar...”. Fiecare dintre elevi îşi va spune numele, urmat de expresia de
mai sus. Va încerca să spună despre propria persoană un lucru re-
prezentativ, cu care se poate mândri.
Discuţii:
- Ce ai simțit când ai început jocul? Vouă cum vi s-a părut că s-a

simțit colegul vostru? Ce au în comun toate răspunsurile voastre? Ce
ați aflat cu acest exerciţiu?
Anunţăm elevilor titlul şi obiectivele activităţii (Să recunoaştem

emoţiile). Vom descoperi emoţiile noastre și care este importanța cu-
noașterii acestora, cum pot ele facilita sau crea bariere în relațiile cu
ceilalți oameni.
a. În ultimele zile am simțit.....
Elevilor li se prezintă un tabel cu emoțiile de bază și trebuie să iden-

tifice emoția care cred că li se potrivește pentru a descrie starea lor de
spirit din ultimele zile. Ei sunt încurajați să completeze numele unei
alte emoții, dacă aceasta nu se regăsește în tabel.
Discuții: Ce observaţi? Cum exprimați de obicei ceea ce simțiți? Este

greu să descrii ceea ce simți într-un cuvânt? E important să conștien-
tizăm ceea ce simțim? De ce?
b. Cum arată emoțiile?
68
Decupaţi din reviste sau xeroxaţi imagini cu persoane care exprimă
una dintre emoţiile descrise. Fiecare elev alege pe rând o imagine,
după ce în prealabil a fost legat la ochi cu o eşarfă. Elevii trebuie să
identifice emoţia persoanei din imagine "Cum crezi că se simte?".
Discuții: Tu când te-ai simţit la fel ca ea/el?, Ce crezi că s-a
întâmplat?, De ce e bucuros/furios/trist/îi este teamă/este surprins?
Prin această activitate elevii învaţă să identifice corect emoţiile şi
etichetele verbale corespunzătoare.
c. Ce-ar fi dacă... Identifică emoția.
Fiecare persoană scrie o propoziţie/frază începând cu "Ce-ar fi dacă...?
Cum m-aș simți? Încercaţi să fiţi creativi! ex: Ce-ar fi dacă de Craciun
nu ai primi nici un cadou?". Apoi fiecare dă la dreapta hârtia sa şi o
primeşte pe cea din stânga, răspunzând de data aceasta la întrebarea
primită notând cum anume crede ca s-ar simți, denumind emoția.
"Notează apoi o întrebare pentru cel din dreapta ta, acesta va răspunde
și va nota apoi o întrebare pentru cel din dreapta sa ș.a.m.d. După
câteva schimburi se pot citi răspunsurile notate.
Discuții: Ce ați observat? Toți oamenii simt la fel? Tu ce alt răspuns
ai fi dat? Cum v-ați simțit? Este important să înțelegem ce simțim?
Este important să arătăm ce simțim? De ce? Care sunt avantajele
recunoașterii propriilor trăiri?
Observații: Se poate utiliza fișa de lucru Identifică emoția pentru a
genera cât mai multe răspunsuri posibile.
Ce ai aflat nou despre tine ? Dar despre colegii tăi? Daca ar fi să
desenezi emoția ta , cum ar arăta aceasta?
69
Anexa 1: Tabelul emoţiilor
Emoţii fundamentale Emoţii opuse

Bucurie Tristeţe
Încredere Neîncredere
Frică Curaj
Încântare Dezamăgire
Dezgust Plăcere
Mânie Calm
Admirație Dispreț
Dragoste Ură
Satisfacție Insatisfacție
Entuziasm Plictiseală
Nemulțumire Mulțumire
Fericire Nefericire
Anexa 2: Identifică emoţia
Cum te-ai simţi dacă :
1) De Crăciun nu ai primi nici un cadou?
2) Ai luat o notă bună la test la matematică?
3) Ai avea un secret şi nu ai putea să îl spui?
70
4) Mama ta ar vorbi la telefon şi tu ai vrea să îi spui ceva?
5) Ai auzi zgomote ciudate la miezul nopţii?
6) Prietenul tău s-ar muta în alt oraş?
7) Ţi s-ar împlini un vis?
8) Ai fi pedepsit să nu ieși din camera ta?
9) Cineva ti-ar spune că ești prost?
10) Ai fost ales cel mai bun din clasă?
Şedinţa 2
Data:
Tema: De unde vin emoțiile?
Scop:
Ø Dezvoltarea capacității de a recunoaște și a interpreta emoțiile
proprii și ale celorlalți
71
Ø Conștientizarea relației eveniment - gând - emoție -
comportament
Ø să identifice emoțiile asociate diverselor contexte situaționale
Ø să identifice convingerile/gândurile iraţionale din spatele
comportamentelor și emoțiilor;
Ø să găsească modalităţi alternative de interpretare a situaţiilor;
Ø să conștientizeze propriile trăiri din perspectiva situațiilor de
viață întâlnite
Ø să dezvolte abilităţi mai eficiente de rezolvare a problemelor;
Strategii:
§ Metode şi procedee: exerciţiu de energizare, explicaţia,
conversaţia, brainstorming, problematizarea, lucru cu fişele,
lucru pe grupe;
§ Mijloace: coli de flipchart, carioci, markere, fişe de lucru,
pixuri, flipchart, Ceasul emoţiilor;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal, lucru pe grupe;
Metode de evaluare a activităţii: obser vația sistematică și
feedback-ul elevilor oferit la finalul activității prin bifarea unei
temperaturi cât mai înalte pe termometrul activității.
Resurse:
Ø bibliografice:
Vernon, A., (2006), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie
Raţional-Emotivă şi Comportamentală, clasele V-VIII, Cluj Napoca,
Editura ASCR;
Ø temporale: 50 minute
72
- se asigură climatul necesar desfășurării în bune condiții a
activității;
Ceasul emoţiilor: Elevii învâr t limba ceasului, r ecunosc
emoţia la care s-a oprit şi apoi completează propoziția. De exemplu,
"M-am simțit furios pentru că......” sau "Sunt vesel pentru că.....”. Se
scoate în evidență legătura gând-emoţie.
Elevii sunt anunţaţi despre titlul şi obiectivele activităţii: De
unde vin emoțiile? în care vor descoperi cum emoţiile noastre sunt
declanșate de gândurile și convingerile pe care le avem, vor găsi
modalități alternative de interpretare a situațiilor și vor vedea în ce
măsură aceste emoții pot fi odată înțelese, schimbate sau nu.
a. Emoții și comportamente
Fiecare elev completează fișa de lucru în care va identifica
pentru fiecare emoție fundamentală o întâmplare sau o situație
declanșatoare. Ulterior, cât mai mulți elevi vor prezenta exemple
găsite de ei.
Discuții: Ce observați? Ce părere aveți despre faptul că situații
asemănătoare declanșează la colegi diferiți trăiri diferite? De ce oare
se întâmplă asta? Simțim la fel? De unde vin emoțiile? Ce le
declanșează? Putem să le schimbăm?
b. De unde vin emoțiile?
73
Elevii sunt grupați în grupe de câte 6 și împreună vor da
exemple de 3 evenimente pozitive și 3 evenimente negative. Pentru
fiecare situație sunt rugați să identifice gândurile, emoțiile și
comportamentele asociate, răspunzând la întrebările: Ce am gândit,
Ce am simțit?, Ce am făcut?
Se concluzionează așadar că ceea ce simțim și facem are legătură cu
ceea ce ni se întâmplă și cu felul în care gândim despre această
situație, că felul în care gândim face ca un eveniment să fie perceput
ca fiind pozitiv sau negativ.
Discuții: Sunt situații identice care determină trăiri diferite la
aceeași persoană în momente diferite? Sau în același moment poate
determina trăiri diferite la persoane diferite? Puteți da un exemplu?
Cum te-ai simțit atunci cand ai primit nota 7? Dar tu? De ce credeţi că
în aceeași situație unii au emoții puternice, alți nu? Credeți că puteți
schimba emoțiile? Cum?
Se concluzionează asupra faptului că putem schimba felul în
care ne simțim schimbând perspectiva, modul de a gândi.
c. Gânduri alternative
Pentru a ilustra felul în care putem controla ceea ce simțim prin
schimbarea perspectivei, elevii sunt rugați să găsească gânduri
alternative pentru exemplele descrise la exercițiul anterior.
Discuții: Ce observați? Dacă schimbați gândurile, ce se
întâmplă cu emoțiile? Întreaga situație mai seamănă cu cea inițială?
Cum apreciați intensitatea celor simțite? Se schimbă?
5. Evaluare feedback
Cum puteți aplica cele învățate?
Completează propoziția "Acum mă simt.......
74
Anexa 1
Completeaza propoziția " Mă simt/ M-am simțit............................

pentru că......................
Anexa nr.2
Notaţi ce situaţii (întâmplări) v-au declanşat următoarele stări

emoţionale:
1…..nemulţumit de mine 2…..trist
3…..nervos 4…...speriat
5…..nesigur de mine 6……furios
Fișa nr 2.
Eveniment Ce am Ce am Ce am Gânduri
gândit simțit făcut alternative
75
Şedinţa 3
Data:
Tipul activităţii: consiliere colectivă
Tema: Cum exprimăm și gestionăm propriile emoții
Scop:
Ø dezvoltarea abilităților de exprimare emoțională;
emoțională;

Ø să conștientizeze importanța cunoașterii și acceptării propriilor
trăiri;
Ø să dezvolte abilități de management emoțional prin acceptarea
propriilor trăiri, fie pozitive, fie negative;
Ø să dezvolte abilități de exprimare emoțională cu ajutorul
limbajului verbal și non-verbal;
Ø să identifice exprimări „sănătoase” de cele mai puţin
„sănătoase” ale emoţiilor;
Ø să își asume responsabilitatea pentru modul în care se simt.
Strategii:
conversaţia, joc de rol, problematizarea;
pixuri, flipchart, carduri cu emoţii;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal.
76
Metode de evaluare a activităţii: obser var ea sistematică și
feedback-ul elevilor oferit la finalul activității prin desenarea unor
emoții pozitive.
Resurse:
Ø bibliografice:
Vernon, A., (2006), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie
Raţional-Emotivă şi Comportamentală, clasele V-VIII, Cluj Napoca,
Editura ASCR;
1.Moment organizatoric
- se asigură climatul necesar desfășurării în bune condiții a
activității;
2. Captarea şi orientarea atenţiei –
Nume şi calitate: Fiecar e par ticipant este invitat să-şi spună
numele şi un cuvânt/animal/culoare/caracteristică etc. care îl descrie şi
care are aceeaşi iniţială cu cea a numelui său, apoi fiecare participant
repetă numele şi/sau cuvântul descriptiv al tuturor participanţilor.
Elevii sunt anunţaţi despre titlul și obiectivele lecției Cum
exprimăm și gestionăm propriile emoții în care vor reflecta asupra
propriilor trări, vor exersa exprimarea emoțională cu ajutorul
limbajului verbal și nonverbal, vor identifica exprimări sănătoase și
77
exprimări nesănătoase ale emoțiilor pentru gestionarea cât mai
eficientă a situațiilor cu încărcătură emoțională.
a. Mituri despre emoții
Sala este împărțită în două și trasată o linie pe mijloc.
Profesorul citește o serie de mituri despre emoții și cere fiecărui elev
să se poziționeze de partea Așa, Nu așa, Așa și așa. Fiecare afirmație
este folosită ca mijloc de reflecție asupra propriului mod de exprimare
emoțională.
Discuții: Cine este responsabil pentru felul în care ne simțim? Ce
părere aveți despre furie? Este bine să simțim într-un anumit fel? Cum
putem controla, arăta ceea ce simțim? Cui ar trebui să îi arătăm?
Se concluzionează asupra faptului că atât trăirile negative cât și cele
pozitive fac parte din viață și că ar trebui să învățăm să le recunoaștem
și să le exprimăm verbal și non verbal.
b. Cutii fermecate cu emoții ;
Într-o cutie sunt introduse cartoane cu denumiri de emoții.
Pentru a exersa exprimarea emoțională, elevul este rugat să prezinte
această emoție mimând sau folosind limbajul, fără ca acel cuvânt care
o denumește să poată fi pronunțat: poate folosi o poveste, o descriere,
etc. Așadar, cum exprimăm emoțiile? Cu ajutorul limbajului verbal și
nonverbal?
c. Să vorbim despre emoții negative și furie
Uneori, facem anumite lucruri pe care le regretăm mai târziu.
De exemplu, spunem unele cuvinte care îi rănesc pe ceilalți, luăm
decizii pripite, la impuls, acuzăm pe cineva pe nedrept, facem ceva ce
știm că este interzis, etc.
78
Poți să dai și tu un exemplu din experiența personală, când ai
făcut ceva ce mai târziu ai regretat?
Se analizează o astfel de experiență de exprimare emoțională
deficitară pornind de la întrebările: Când se întâmplă acest lucru? Cine
este în preajma ta în acele momente? Ce anume te supără atunci?
Se cere elevilor să identifice o persoană pe care o apreciază
foarte mult, un model personal care poate fi cineva pe care poate nu
l-au întâlnit niciodată în realitate.
Rând pe rând, sunt încurajați să îşi imagineze cum ar reacţiona
respectivele persoane dacă ar fi în locul lor în acea situație.
Discuții: De ce crezi tu că el/ea s-ar comporta aşa? Cum de
reuşeşte să se poarte aşa? Crezi că felul în care s-ar purta ar rezolva
problema? Ce sfat crezi că ţi-ar da?
Se identifică cât mai multe sfaturi, modalități de a se comporta
în această situație care sunt notate pe flipchart.
d. Cum ne exprimăm emoțiile? Exprimări sănătoase și
exprimări nesănătoase
Se subliniază faptul că exprimarea emoționala este deosebit de
importantă pentru individ și ceilalți. Ne dăm seama de acest lucru
având în vedere consecințele asupra noastră și asupra celorlalți.
În grup elevii vor completa fișa de lucru încercând să găsească
modalități acceptabile de exprimare a emoțiilor analizând și
consecințele posibile. Pot completa cu orice stare doresc.
Pe un post-it elevii vor desena emoția pe care o simt la
încheierea activității și o vor lipi pe coala de flipchart.
79
Anexa 1. Mituri despre emoții
1. Există un mod corect de a te simți în orice situație.
Greșit! Nu există un mod corect sau greșit de a simți. Cu toții
venim din diferite medii și am trecut prin experiențe diferite care ne-au
făcut să percepem lucrurile într-un mod unic. Doi oameni pot
experimenta aceeași situație cu referințe complet diferite, și pot ajunge
la răspunsuri și reacții opuse. Felul în care reacționăm la ceea ce
simțim contează.
2. Să lași să transpară ceea ce simți este o slăbiciune
Putem desigur purta această armură emoțională uneori, dar
atunci când nu ne deschidem niciodată și nu ne conectăm intim cu
alții, relațiile pot avea de suferit.
3. Sentimentele negative sunt rele și distructive
Te-ai simțit vreodată vinovat din cauza a ceea ce simți?
Cunoști acele situații în care te-ai simțit furios, trist, gelos, începând să
fii critic cu tine însuți pentru aceste emoții? Poate că spui «N-ar trebui
să mă simt rău, ar trebui să fiu fericit! De ce nu pot să rezolv asta?
Sentimentele precum furia sau tristețea sunt parte din procesul de
supraviețuire și ar fi bine să reușești să-ți dai seama când sunt
distructive sau constructive.
4. Să fii emoțional înseamnă să nu te poți controla
Să fii conștient de emoțiile tale nu echivalează neapărat cu
pierderea controlului. Putem fi în control și învăța cum să folosim
rațiunea și logica o dată cu emoțiile și sentimentele. Să învățăm să
experimentăm emoțiile într-o manieră obiectivă ne oferă o cale de a
gândi înainte să acționăm, conștientizând în același timp ceea ce
80
simțim.
5. Unele emoții pot surveni fără niciun motiv
De regulă, emoțiile pornesc de la un element declanșator.
Izvorăsc de undeva și au o pornire foarte rapidă. Cel mai probabil
sursa o constituie credințele sau modul în care identificăm o anumită
situație. Când nu conștientizăm ceea ce declanșează emoțiile și felul în
care percepem emoțiile prin care trecem, poate părea că vin din neant.
Când învățăm să fim conștienți de declanșatorii din mediul în care
trăim, schimbările corporale prin care trecem și ceea ce gândim, putem
dezvolta inteligența emoțională și începem să ne gândim la
sentimentele noastre în loc să reacționăm sub impulsul lor.
6. Unele emoții sunt prostești sau greșite.
Emoțiile sunt inerente faptului că suntem ființe umane! Nici o
emoție nu este prostească sau greșită. Cum ne simțim este felul în care
ne simțim într-o anumită situație. Poate că nu e mereu rațional dar cu
siguranţă nu este greșit sau prostesc. Să învățăm să validăm ceea ce
simțim este o parte importantă din procesarea efectivă și lucrul cu
emoțiile. Când începem să fim critici cu sentimentele noastre agravăm
situația. Este ok să te simți așa cum te simți.
7. Ar trebui să mă simt și să fiu într-un anumit fel.
Să ne gândim că ar trebui să fim într-un fel și nu suntem este
exact perspectiva care duce la rușine și critica de sine. Cum gândim că
ar trebui să fim se bazează pe compararea sinelui cu ceilalți și toate
așteptările externe care ne-au fost induse de când suntem mici. Deci,
dacă învățăm să ne acceptăm așa cum suntem în prezent vom elibera o
mare cantitate de stres emoțional.
81
8. Ceilalți sunt cei mai buni observatori ai felului în care
mă simt
Dacă există un lucru la care te pricepi mai bine decât oricine
altcineva, acesta este propria persoană. Dacă ne bazăm felul în care ne
simțim pe judecata celoralți, ne va fi foarte greu să atingem acea
conștientizare. Nimeni nu poate ști ce simți cu adevărat, mai bine decât
tine.
9. Emoțiile dureroase ar trebui ignorate și reprimate.
Ai cunoscut vreodată pe cineva care are tendința de a ține
pentru sine ceea ce simte? Ce se întâmplă de obicei pe termen lung?
Explozie! Când nu suntem atenți la ceea ce simțim și încercăm să ne
blocăm sentimentele, acestea se întorc împotriva noastră. Când
emoțiile și sentimentele dureroase vin la suprafață, putem să le
ignorăm ca să evităm un conflict și stresul rezultat, dar paradoxul este
ca până la urmă ne vor împedica în rezolvarea problemelor și în
confruntarea cu ceea ce evităm.
10. Unele emoții pozitive nu sunt sub controlul meu.
Este adevărat, până la un anumit punct. Nu putem fi pozitivi
dacă nu suntem sinceri și dacă nu credem cu toată inima, dar putem
învăța să ne dezvoltăm abilitatea de a avea emoții pozitive sincere.
Totul începând de la practicarea recunoștinței, dezvoltarea creativității,
angajarea în activității inspiraționale ne poate crește optimismul
Anexa 2
Cum ne exprimăm emoțiile? Exprimări sănătoase și exprimări

nesănătoase
82
Emoție Exprimare Consecințe Exprimare alternativă
nesănătoasă sănătoasă
Frică
Furie
Nerăbdare
Bucurie
Tristețe
....
Şedinţa 4
Data:
Tema: Eu și tu. Să exersăm empatia
Scop:
emoțională;
Ø dezvoltarea abilităților de relaționare interpersonală;
Ø să definească conceptul de empatie;
Ø să conștientize importanța recunoașterii propriilor trăiri și a
celorlalți pentru dezvoltarea unor relații pozitive cu colegii;
Ø să identifice emoțiile exprimate de ceilalți;
Ø să își imagineze emoțiile pe care le-ar putea trăi dacă ar fi în
locul celuilalt;
83
Ø să conștientizeze importanța verbalizării pozitive pentru
crearea unui climat emoțional pozitiv și dezvoltarea unor relații
interpersonale pozitive.
Strategii:
§ Metode şi procedee: exer ciţiu de ener gizar e, explicaţia,
§ Mijloace: coli de flipchar t, car ioci, mar ker e, fişe de lucr u,
pixuri, flipchart, carduri cu emoţii un ghem de ață
§ Forme de organizare a activităţii: fr ontal, pe gr upe.
Metode de evaluare a activităţii: obser var ea sistematică a
comportamentului și feedback-ul elevilor, chestionar de feedback
Resurse:
Ø bibliografice:
Băban, A., (2001), Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru
orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj- Napoca;
- se asigură climatul necesar desfășurării în bune condiții a ac-

tivității;
2. Captarea şi orientarea atenţiei.

Ghemul magic- joc de intercunoștere și relaționare pozitivă
Profesorul are ȋn mână un ghem de ață colorată. El va oferi
ghemul unui participant spunându-i de ce l-a ales: „te-am ales pentru
84
că ești un prieten bun, mă ajuți…sau te-am ales pentru că știi jocuri
frumoase…etc”. Cel ales prinde ața și oferă ghemul altui coleg
spunându-i ce calități a remarcat la el, de ce ȋl apreciază. Fiecare
participant va alege cel puțin un coleg până ce ața va forma o rețea
asemănătoare unei pânze de păianjen.
Discuții: Cum v-ați simțit ȋn timpul jocului? Ce ați aflat nou?
Concluzia profesorului poate fi: ȋntr-un colectiv /clasă toți
colegii sunt conectați ca ȋntr-o rețea și este important ca relațiile să fie
bune, adică să existe ȋnțelegere, prietenie, respect, ȋnțelegere.
Elevii sunt anunţaţi cu privire la titlul lecției Eu și Tu. Să exersăm

Empatia în care vor identifica emoțiile celorlalți, vor învăța ce este
empatia şi ce presupune ea, vor conștientiza importanța cunoașterii
propriilor nevoi și ale nevoilor celorlalți pentru dezvoltarea de relații
armonioase interpersonale.
a. Folosind metoda brainstorming se va identifica semnificația
conceptului empatie.
Discuții: Așadar ce este empatia? Ce presupune ea? Cum o
dezvoltăm? Este o abilitate necesară? De ce?
b. Să ghicim emoţiile celorlaţi: atunci când suntem în parc
sau la magazin, pe stradă sau în trafic, putem să ne distrăm ghicind ce
simt oamenii privindu-le mimica feţei, mersul sau gesturile şi postura
corpului, sau ascultând tonul vocii. Putem încerca să răspundem la
întrebări: “cum arată faţa acelui om?” sau “Ascultă-i vocea, cum crezi
85
că se simte?”, sau “uite cum îşi ţine capul aplecat acea femeie şi merge
foarte greu/încet, ce crezi că simte?”
Cred că te simți..."
Bilețele pe care sunt scrise denumirea mai multor emoții/stări
sunt puse în mici boluri.
Elevii vor fi împărțiți în echipe. Fiecare echipă va primi câte
un castronel cu bilețele. Rând pe rând, copiii din toate echipele vor
extrage (la întâmplare) câte un bilețel și vor încerca să redea, folosind
doar gesturile, emoția/starea de pe acesta. Ceilalți vor trebui să
ghicească ce dorește să exprime copilul respectiv, exprimându-și
opinia: "Cred că X este/se simte...".
Jocul nu are ca obiectiv numai recunoașterea corectă a unei
anumite emoții/ sentiment, ci mai ales decodarea limbajului nonverbal
și realizarea primilor pași în solidarizarea cu ceea ce simt ceilalți.
c. Planeta personală
Fiecare elev va fi îndemnat să încerce să-şi imagineze şi să
descrie o „planetă personală” , respectiv o lume nouă, realizată după
propriile preferinţe, căreia să-i dea un nume, să o populeze şi să o
construiască astfel încât aceasta să reprezinte idealul său. De exemplu
trebuie, să descrie mai în amănunt viaţa de familie pe planeta X, cum
sunt copiii, cum sunt relaţiile între oameni, între profesori şi elevi
etc. ce fel de trăiri au diverse personaje, cum sunt oamenii pe planeta
personală: fericiți, entuziaști, plictisiți,etc
„Planetele” fiecăruia vor fi apoi prezentate grupului de elevi.
Discuții: Cum se simt oamenii de pe planeta colegului vostru?
Oare de ce? Ce am putea schimba? Ce sfat le-am putea da ca să fie mai
fericiți? Oare le lipsește ceva? Oare ce dorințe au? Cum ai vrea tu să se
86
poarte colegii cu tine? Dar profesorii, Dar familia? Ce crezi ca au ei
nevoie? Ce ești tu pregătit să oferi?
d. Jocul complimentelor
Elevii se așează în cerc, fiecare elev trebuie să spună 2-3
cuvinte frumoase celui de lângă el, privindu-l în ochi. Cel
complimentat trebuie să își manifeste recunoștința și să facă același
lucru următorului participant.
Discuții: Cum vi s-a părut exercițiul? Cum vă simțiți? De ce
este important să îi apreciem pe ceilalți?
La finalul activității se vor face aprecieri asupra modului în
care au lucrat elevii, asupra felului în care s-au simțit. Nu în ultimul
rând elevii vor completa un chestionar de feedback. Selectiv, elevii pot
prezenta și oral răspunsurile.
Anexa 1
A. M-a surprins să aflu B. Mi s-a confirmat:

despre mine:
B. Mi s-a clarificat: D. Întrebări care au apărut:
87
PROGRAM DE CONSILIERE
Dezvoltarea abilităților emoționale pentru elevii din ciclul liceal
Motivaţie:
Adolescența, considerată de mulți ca fiind cea mai frumoasă

perioadă a vieții, „vârsta marilor elanuri”, aduce cu sine un amalgam
de emoții, pozitive, dar mai ales negative. Repertoriul emoțional al
adolescentului cunoaște o diversificare și nuanțare, de la „fiorul primei
iubiri”, entuziasm, fericire, pasiuni și sentimente superioare, la teamă,
anxietate, tristețe, insatisfacție, frustrare, nesiguranță, furie, ură etc.
Ambele tipuri de emoții, pozitive și negative, susțin adolescentul în
cucerirea identității personale. Din cauza intensității crescute a
emoțiilor la vârsta adolescentină, ele scapă adesea de sub control,
generând dificultăți la școală, în relația cu părinții, cu prietenii, cu sine.
Adolescenții nu posedă competențele necesare pentru a le controla,
sunt incapabili să înțeleagă și să exprime în totalitate ceea ce simt.
Studiile arată că adolescenții care și-au dezvoltat competențe

emoţionale sunt mai sociabili, mai optimişti, mai empatici, mai
eficienţi, mai responsabili, mai îndrăzneţi, au capacităţi sporite de
adaptare şi de rezolvare a problemelor cu care se confruntă.
Propunem un set de activități pentru dezvoltarea competențelor

emoționale ale adolescentului, vizând aspecte precum conştientizarea
emoţiilor, comunicarea şi exprimarea lor adecvată, recunoașterea
emoţiilor celorlalţi, amânarea impulsurilor pentru un scop mai
îndepărtat, dar mai valoros.
88
Scopul programului: facilitar ea cr eşter ii emoţionale şi sociale a
adolescenților, prin dezvoltarea unor abilităţilor de management
al emoțiilor.
Metode de realizare: icebr eaker , explicaţia, conver saţia,

brainstorming, problematizarea, lucru cu fişele, lucru în perechi.
Durata: 6 activități
Materiale utilizate: fișe de lucru, cartonașe cu imagini, carioci, flip-

chart, ghem de ață, eșarfă, pixuri.
Desfăşurarea programului pe şedinţe:
Nr. Tema Modalităţi de Modalităţi de evaluare

crt. activităţii realizare
de
consiliere
1. Eu și emoțiile mele Frontal, individual, în Observarea, feedback-ul

perechi elevilor
2. Emoţii puternice Frontal, în perechi Observarea, feedback-ul

elevilor
3. M-au făcut să mă simt Frontal Observarea, feedback-ul

elevilor
4. Gândesc! Frontal, Observarea, feedback-ul

Simt! Actţonez! individual, pe elevilor
grupe
5. Prezentarea de sine Frontal, Observarea, feedback-ul

individual, pe elevilor
grupe
6. Conştiinţa în plan Frontal, pe Observarea, feedback-ul

social – empatia, grupe, elevilor
gratificaţia şi sprijinul individual
89
Evaluarea programului:
Analiză comparativă a răspunsurilor date de elevi la chestionarul

din Anexa 1, la începutul și la sfârșitul programului.
Şedinţa 1
Data:
Grup ţintă: elevii claselor IX-XII
Tema: Eu și emoțiile mele
Scop: dezvoltar ea abilităţilor de cunoașter e și expr imar e adecvată

a emoțiilor.
O1: să identifice diferite stări emoționale;
O2: să dea exemple de situații în care au trăit emoții diverse;
O3: să distingă între emoţiile care ajută şi cele care sunt o piedică;
O4: să identifice exprimări „sănătoase” de cele mai puţin „sănătoase”

ale emoţiilor.
Strategii:

conversaţia, brainstorming, problematizarea, lucru cu fişele;
90
pixuri, flipchart, carduri cu emoţii;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal, în perechi.
Metode de evaluare a activităţii: obser vația sistematică a

comportamentului și feedback-ul elevilor oferit la finalul activității
prin bifarea emoțiilor pozitive pe roata emoțiilor.
Resurse:
Ø bibliografice:

pentru orele de dirigenţie si consiliere, Cluj- Napoca;
- Călineci, M. (coor d.), (2006), Consiliere educațională,

București, Editura RAABE.
- se stabilesc regulile de grup care urmează să fie respectate pe

parcursul programului de consiliere;
- se prezintă tema programului, obiectivele urmărite și necesitatea

dezvoltării competențelor emoționale la adolescență.
91
2. Captarea şi orientarea atenţiei – se va realiza cu ajutorul
icebreaking-ului V oluntarul, indiciile și surpriza. Elevii sunt anunțați
că vor face un experiment interesant pentru care este nevoie de un
voluntar. Acesta, urmând indiciile ascunse în sala de clasă (caută sub
al doilea ghiveci de flori de la fereastra din mijloc, verifică buretele,
vezi în bancă la X, verifică sub coșul de gunoi, uită-te sub catalog,
verifică ghiozdanul tău), va descoperi obiectul surpriză (o acadea, o
bomboană, un pix floare). Colegii sunt instruiți să îi observe expresia
feței pe parcursul exercițiului; se pot folosi și remarci precum: este
posibil să se spargă, să explodeze, ai grijă cum îl desfaci, încet, foarte
încet!
§ Discuţii:
- Ce ai simțit când ai început jocul?
- Ce ai simțit când găseai câte un indiciu?
- Ce ai simțit când ai găsit surpriza?
- Vouă cum vi s-a părut că s-a simțit colegul vostru?
- Ce au în comun toate răspunsurile voastre? (emoții prin care a trecut

colegul)
Elevilor li se prezintă titlul şi obiectivele activităţii: Eu şi emoţiile

mele; vom descoperi cum emoţiile noastre devin un ajutor sau o
piedică în viaţa noastră şi cum se manifestă ele în comportament.
92
a. Emoţii – elevii vor completa grila de autoevaluare (Anexa 1)
b. Ajutor sau piedică
Se va discuta conceptul de emoţie care ne ajută, versus emoţie care nu

ne ajută. Emoţiile care ne ajută sunt, de obicei, cele care ne fac
plăcere; ele ne dau energie şi conduc la lucruri pozitive. Emoţiile care
nu ne ajută sunt cele care conduc la relaţii negative cu ceilalţi, la
sentimente negative faţă de noi înşine, la proaste dispoziţii şi, uneori,
la comportamente nepotrivite. În perechi, elevii vor primi un set de
cuvinte care exprimă emoții, pe care le vor aranja pe bancă în două
coloane: Ajută şi Împiedică. Dacă elevii cred că o emoţie nu se
încadrează în nici unul dintre acestea două, vor realiza o a treia
categorie, cu titlul A jută şi Împiedică. Vor fi apoi listate la tablă sau
pe o coală de flipchart, sub titlurile A jută şi Împiedică, toate cuvintele
asupra cărora a existat consens. Cele asupra cărora nu au căzut de
accord vor fi trecute în cea de a treia categorie.
§ Discuţii:
- Care listă are cele mai multe cuvinte? A jută sau Împiedică?
- V-a fost mai greu să categorizaţi unele cuvinte, comparativ cu

altele? De ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru?
- Ce credeţi că diferenţiază emoţiile care ne ajută de cele care nu ne

ajută?
- Ce fel de emoţii ai de obicei? Ce fel de emoţii ţi-ar plăcea să ai?
93
- Îţi place să ai emoţii care nu te ajută? Dacă nu, ce poţi face să nu le
ai?
Se concluzionează că pot evita emoţiile care nu îi ajută sau le pot face

faţă într-o manieră diferită de cea în care tratează emoţiile care îi ajută.
c. Expresii „sănătoase”/„nesănătoase” Se va discuta diferenţa dintre

exprimările „sănătoase” şi cele mai puţin „sănătoase” ale emoţiilor. De
exemplu, dacă o persoană este furioasă, o exprimare mai puţin
„sănătoasă” ar fi să arunce un lucru şi să-l spargă, în timp ce o
exprimare „sănătoasă” ar fi să discute despre problema sa.
Individual, fiecare elev va completa fișa cu exprimări „sănătoase” şi

mai puţin „sănătoase” (Anexa 3), identificând și câteva situații
personale din ultima săptămână. Sunt solicitați câțiva elevi să dea
exemple de exprimări „sănătoase” şi mai puţin „sănătoase” ale
emoţiilor identificate. Toate sugestiile vor fi trecute pe flipchart, sub
titlurile exprimări „sănătoase” şi exprimări mai puţin „sănătoase”.
§ Discuţii:
- A fost mai greu să vă gândiţi la modalităţi de exprimare

“sănătoasă” a emoţiilor decât la modalităţi mai puţin “sănătoase”?
- V-a fost mai greu să găsiţi modalităţi de exprimare pentru unele

emoţii comparativ cu altele?
- Cum îți exprimi de obicei emoțiile: într-un mod „sănătos” sau mai
puțin „sănătos”?
94
- Dacă, de obicei, îți manifești emoțiile mai puţin „sănătos”, ce poți
face să schimbi acest lucru? Ţi-ai schimbat vreodată modul de
exprimare al sentimentelor?
- Vezi vreun avantaj din exprimarea mai puţin „sănătoasă” a

emoţiilor?
- Vezi vreun avantaj în exprimarea „sănătoasă” a emoţiilor? Ce poţi

face pentru a îmbunătăţi acest tip de exprimare?
Pe o coală de flipchart va fi desenată o roată a emoțiilor (mulțumire,

surprindere, teamă, nemulțumire, curiozitate, relaxare, plictiseală,
tristețe, neliniște, bucurie). Fiecare elev va face un X în segmentul
corespunzător emoției pe care o simte ca urmare a activității
desfășurate.
Se concluzionează că activitatea despre emoţii a fost utilă, iar data

viitoare, vom continua această călătorie de cunoaştere a emoţiilor.
95
Anexa 1
Grilă de autoevaluare - Emoții
Numele .............................................
Citește afirmațiile de mai jos și notează cu un X în căsuța care ți se

potrivește. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci doar
răspunsuri care te ajută să îți evaluezi abilitățile tale de cunoaștere și
control a emoțiilor.
Nr. Afirmație Da Așa și Nu Comentarii

așa
1. Folosesc multe cuvinte care

denumesc emoțiile
2. Recunosc diferitele emoții și
sentimente pe care le am
3. Reușesc să îmi controlez emoțiile
4. Fac față furiei și tristeții în mod

constructiv
5. Am sentimente pozitive față de
mine însumi
6. Recunosc cum se simt alte
persoane și țin seama de stările
lor
7. Îmi pot fixa obiective pentru a
mă controla mai bine
8. Reușesc să realizez obiectivele

propuse pentru controlul
emoțiilor mele
96
Anexa 2
Set emoții
Iubit Confuz Groaznic Diferit
Speriat Nervos Sensibil Neajutorat
Îngrijorat Jignit Înspăimântat Mâhnit
Trist Jenat Plin de ură Bucuros
Răbdător Gelos Confortabil Frustrat
Ruşinat Deprimat. Descurajat Curajos
Melancolic Fericit Vinovat Teribil
97
Anexa 3
Exprimări „sănătoase” şi mai puţin „sănătoase” a emoţiilor
Situația Emoția Sănătos Mai puţin

sănătos
Îmi serbez ziua de naștere
Sunt bolnav
Un coleg mă jignește
Sunt lăudat de profesor pentru

nota la un test
Mi s-a furat telefonul
Asist la o ceartă între părinți
Mă uit la o comedie
M-am certat cu prietena/

prietenul cea/cel mai bun(ă)
Sunt anunțat că am câștigat un

premiu
.................................................
.................................................
.................................................
98
Şedinţa 2
Data:
Tema: Emoţii puternice
Scop: dezvoltar ea abilităţilor de conștientizar e și r eglar e

emoțională în diverse situații;
O1: să identifice convingerile/gândurile iraţionale din spatele

comportamentelor;
O2: să găsească modalităţi alternative de interpretare a situaţiilor;
O3: să dezvolte abilităţi mai eficiente de rezolvare a problemelor;
Strategii:
§ Metode şi procedee: exerciţiu de energizare, explicaţia, conversaţia,

brainstorming, problematizarea, lucru cu fişele, lucru în perechi

flipchart
§ Forme de organizare a activităţii: frontal, lucru în perechi.
Metode de evaluare a activităţii: obser vația sistematică a

prin bifarea unei temperaturi cât mai înalte pe termometrul activității.
99
Resurse:
§ bibliografice:
- Călineci, M. (coor d.), (2006), Consiliere educațională,

București, Editura RAABE
- Vernon, A., (2004), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin

Educaţie Raţional-Emotivă şi Comportamentală, cls IX-XII, Cluj
Napoca, Editura ASCR.
§ spaţiale: sala de clasă;
§ temporale: 50 minute;
2. Captarea şi orientarea atenţiei – Se trasează o linie lungă

pe podea și se stabilește la un capăt polul emoţiilor pozitive, iar la
celălalt polul emoţiilor negative. Cinci elevi voluntari, după ce li se
vor citi câteva propoziţii despre posibile situații (Anexa 1), se vor
poziționa lângă unul dintre poli, conform reacțiilor personale
anticipate.
§ Discuții:
- S-au poziţionat toți colegii de-a lungul liniei în acelaşi loc?
100
- Deşi situaţia a fost aceeaşi pentru toţi voluntarii, ei au reacţionat
diferit. Din ce cauză s-a întâmplat așa? (oamenii gândesc diferit, se
raportează diferit la acelaşi eveniment etc.)
- Ce ați gândit în situaţiile prezentate?
- Cum v-au influenţat aceste gânduri emoţiile?
Se scoate în evidență legătura gând – emoţie.
3. Anunţarea temei activităţii şi a obiectivelor Elevii sunt anunţaţi

despre titlul şi obiectivele activităţii: Emoții puternice; vom descoperi
cum emoţiile noastre sunt declanșate de gândurile și convingerile pe
care le avem, vom găsi modalități alternative de interpretare a
situațiilor.
a. Gânduri-emoții-comportamente.
Se va discuta diferenţa dintre convingeri şi emoţii, referitor la un

eveniment.
Se va da un exemplu, aşa cum ar fi cazul în care pierzi la un joc. La

început, se poate să-ţi fie ruşine sau să fii furios pentru că te-ai gândit
că ai fost neîndemânatic sau incompetent sau că cealaltă echipă a
trişat. Dar analizand mai atent îţi dai seama că ai jucat destul de bine,
dar că cealaltă echipă a fost mai puternică. După ce te calmezi şi mai
trece timp, chiar dacă încă te mai simţi prost că ai pierdut, nu mai eşti
la fel de ruşinat sau furios.
Li se explică elevilor legătura dintre gânduri-emoţii-comportamente

folosindu-ne de schema realizată pe coala de flipchart:
101
 Modul în care mă comport depinde de ceea ce gândesc şi simt în
legătură cu acea situaţie;
 Modul în care mă simt are legătură cu modul în care gândesc

asupra a ceea ce mi se întâmplă;
 Interpretarea pe care o dau situaţiei este cea care determină

emoţiile mele şi nu evenimentul în sine;
 Modul de exprimare a emoţiilor pe care le trăiesc are o serie de

consecinţe asupra mea şi asupra celorlalţi.
 Ajungem să avem emoţii negative, deoarece în diferite situaţii

avem gânduri/credinţe iraţionale: exagerări, (auto)acuzări,
comenzi etc.
102
 De exemplu:
Vedere tunel: T rebuie să am/ să obţin ceea ce vreau!

Lucrurile ar trebui să fie cum spun/vreau eu!
Suprageneralizarea/Catastrofarea (a exagera proporţia

lucrurilor, a presupune că se vor întâmpla cele mai rele lucruri): Nu
mai suport! Toate relele numai mie mi se întâmplă!
Autoevaluare globală negativă (a avea o părere negativă

despre propria persoană, a-ţi asuma vina pentru orice). Este numai
vina mea! Niciodată nu mă descurc!
Citirea minţii (a presupune că ştii ce gândeşte o persoană)

Dacă am scăpa de aceste gânduri iraţionale, am gândi altfel şi
comportamentele noastre ar fi diferite. Cum putem scăpa de aceste
gânduri iraţionale? Prin disputarea lor. Exemplu de disputare: Unde
este scris că tu trebuie să obţii întotdeauna ce vrei sau că lucrurile
trebuie să fie cum vrei tu?
b. Schimbăm convingeri, schimbăm emoţii
Se vor distribui foile de lucru “Schimbăm convingeri, schimbăm

emoţii”, pe care le vor completa, discutând în perechi.
Discuţii:
- A fost dificil să identificaţi patternurile de gândire iraţională?
- Ce este nevoie să faceţi pentru a deveni mai raţionali?
103
- Cum credeţi că patternurile de gândire iraţională vă afectează
emoţiile, abilitatea de a rezolva probleme sau de a vă înţelege bine
unii cu alţii?
- Ce aţi schimba la modul vostru de gândire? Cum aţi face asta?
- Ţi-ai schimbat vreodată emoţiile pentru că ţi-ai schimbat

convingerile? Daţi exemple de situaţii.
- Ce ai învăţat despre convingeri şi emoţii?
Se concluzionează că dacă vor învăţa să îşi schimbe convingerile vor

putea să facă faţă mai bine emoţiilor. Dacă se distanţează puţin de
situaţie, adesea vor trăi emoţii mai puţin intense şi vor avea gânduri
mai puţin negative.
Termometrul activităţii – Pe rând fiecare elev va face un semn pe un

termometru desenat pe o coală de flipchart, gradat de la 0 la 100 de
grade care să arate ce părere au avut despre sesiune. Cu cât este mai
ridicată temperatura cu atât este mai pozitivă evaluarea activității.
Anexa 1
Situaţii posibile
§ Prietenul/prietena a spus colegilor de clasă un secret împărtășit

de tine doar lui/ei.
§ Părinții te anunță că vă veți muta în alt oraș.
§ Ai câștigat un Samsung Galaxy S8 la un concurs.
104
§ Ai luat nota 7 în teză.
§ Diriginta te pune în bancă cu un coleg nou venit în clasă.
§ Părinţii te-au pedepsit o săptămână fără Internet.
Anexa 2
Schimbăm convingeri, schimbăm emoţii
1. Sofia era nervoasă pe Geta, deoarece a auzit că aceasta a spus

minciuni despre ea. S-a gândit ca nu vor mai fi prietene niciodată.
Ce stil de gândire iraţională manifestă Sofia?
Cum credeţi că acest stil de gândire îi va afecta modul în care se va

înţelege cu Geta?
Ce şi-ar putea spune pentru a gândi mai raţional?
2. Marian s-a certat cu părinţii lui. Acestia i-au spus că este pedepsit o
lună să stea în casă. A fost aşa de supărat că a lovit cu pumnul în uşă.
I-a spus celui mai bun prieten că nimic nu poate fi mai rău de atât.
Ce stil de gândire iraţională manifestă Marian?
Cum credeţi că acest stil de gândire îi va afecta fericirea?
3. Romeo şi fratele lui Vasi s-au certat pentru noul joc pe calculator,
fiecare dinre ei dorind să fie primul care să se joace. Romeo a fost
foarte furios când tatăl lui a spus că Vasi se poate juca primul. Şi-a
acuzat tatăl că întotdeauna îl favorizează pe fratele său, iar pe el nu îl
lasă niciodată să facă nimic.
105
Ce stil de gândire iraţională manifestă Romeo?
4. Andrei o place pe Magda. I-a spus asta celui mai bun prieten al lui,
iar acesta i-a spus Magdei. Acum Andrei este îngrijorat că toată lumea
de la şcoală va şti despre asta şi că Magda nu va mai vorbi cu el,
deoarece probabil va crede că este un tocilar.
Ce stil de gândire iraţională manifestă Andrei?
5. Amanda a studiat din greu pentru un test, dar a luat 7. I-a spus
prietenei ei că ştie că nu va avea niciodată note bune la materia asta şi
că sigur toţi o consideră cea mai proastă din clasă.
Ce stil de gândire iraţională manifestă Amanda?
6. Robert a luat 5 la testul la matematică. A fost foarte supărat pentru

asta şi i-a spus celui mai bun prieten al său că probabil va rămâne
corigent la materia asta, deoarece este prea prost.
Ce stil de gândire iraţională manifestă Robert?
106
Şedinţa 3
Data:
Tema: M-au făcut să mă simt
Scop: dezvoltar ea abilităţilor de conștientizar e și r eglar e

emoțională
Obiective- La finalul activităţii elevii vor fi capabili:
O1: să identifice stărea emoțională pe care o au;
O2: să identifice emoția asociată unor situații;
O3: să explice de ce ceilalţi nu le controlează emoţiile şi nu îi pot face

să se simtă într-un fel anume;
O4: să își asume responsabilitatea pentru modul în care se simt.
Strategii:


flipchart, carduri cu situații;
§ Forme de organizare a activităţii: frontal.
107
prin desenarea unor emoții pozitive.
Resurse:
Ø bibliografice:

pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj- Napoca;
- Călineci, M. (coor d.), (2006), Consiliere educațională, ,

București, Editura RAABE;
- Vernon, A., (2004), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin

Educaţie Raţional-Emotivă şi Comportamentală, cls IX-XII, Cluj
Napoca, Editura ASCR;
2. Captarea şi orientarea atenţiei – se alege un voluntar care

identifică diferite emoții şi le foloseşte în propoziția “Soarele
strălucește pentru toți cei care sunt ...” (bucuroși, triști, veseli, curioși,
etc); elevii care se regăsesc în situația emoțională respectivă vor trebui
să își schimbe locurile între ei.
108
3. Anunţarea temei activităţii şi a obiectivelor Elevii sunt anunţaţi
că vom continua să fim detectivi în lumea emoțiilor și vom vedea cum
felul în care ne simțim este alegerea noastră.
a. M-au făcut să mă simt—Se solicită un voluntar care să fie

„cineva” şi alţi opt elevi care vor citi situaţiile “M-au făcut să mă
simt” (Anexa 1). De mâinile, picioarele şi degetele voluntarului care
este “cineva” vor fi legate bucăți de sfoară. Primului voluntar care
citeşte i se va cere să apuce un capăt al unei sfori, să citească prima
situaţie, să identifice emoția asociată cu situaţia, iar apoi să tragă de
sfoară. Ceilalţi voluntari vor proceda la fel. După ce se citesc toate
situaţiile, voluntarii se întorc la locurile lor.
Discuţii:
- pentru voluntarul “cineva”:
Cum a fost când ceilalţi îţi spuneau cum să simţi în situaţia respectivă
şi trăgeau sforile în toate părţile?
Ţi s-a părut că te făceau să te simţi într-un fel anume?
Este posibil să te simţi în mai multe feluri în situaţia dată? Cu alte

cuvinte, poţi să alegi modul în care te simţi?
- pentru toți elevii:
Ați spus vreodată că cineva te-a supărat (întristat, enervat)? Ce ai vrut

să spui? Credeți că ceilalţi chiar te pot face să simţi ceva sau crezi că
tu alegi modul în care simţi?
109
La ce o să te gândeşti data viitoare când o să auzi pe cineva spunând:
El/ea mă enervează!?
Se concluzionează că limbajul nostru cotidian este plin de referinţe

care sugerează că ceilalţi ne pot face să ne simţim într-un anume fel.
Modul în care ne simțim este la alegerea noastră.
b. Roz sau negru?
Patru voluntari vor primi fiecare câte un card pe care sunt trecute
diferite situații (Anexa 2). Urmează să își pună, pe rând, ochelarii roz
și negri. Li se explică rolul (dacă porţi ochelarii negri ai o perspectivă
negativă asupra lucrurilor; de exemplu, nu ai chef să mergi la
petrecerea asta; va fi stupid și plictisitor, nimeni nu va vorbi cu tine şi
nu te va băga în seamă; prevezi că te vei simţi cel mai rău posibil; dacă
porţi ochelarii roz, ai o perspectivă pozitivă; de abia aştepti să mergi la
petrecere şi crezi că va fi cea mai tare la care ai fost până acum; nu ştii
ce vei face toată noaptea, dar orice ar fi sigur îţi va plăcea; prevezi că
va fi o ocazie fabuloasă pentru distracţie.
Se discută diferenţa dintre cele două tipuri de lentile. Oamenii care

poartă lentile negre privesc lucrurile într-o manieră negativă, totul este
mohorât şi ei sunt pesimişti. Cei care folosesc lentile roz tind să fie
optimişti în legătură cu orice. Se cer și alte exemple şi se discută
asupra rezultatului.
Pe un post it elevii vor desena emoția pe care o simt la încheierea

activității și o vor lipi pe coala de flipchart.
110
Anexa 1
Situaţiile “M-au făcut să mă simt”
§ Mi-a pus o poreclă.
§ M-a împins de pe balansoar în pauză.
§ Mama a ţipat la mine.
§ Fratele meu m-a necăjit în faţa prietenilor lui.
§ Sora mea nu mă lasă să mă uit la emisiunea mea preferată.
§ Am luat o notă mică.
§ A trebuit să îmi refac tema.
§ Nu am fost invitat(ă) la o petrecere.
Anexa 2
Roz sau negru
Situaţia nr. 1 Pr ietenul tău cel mai bun pleacă în vacanţă şi spune
că veți ține legătura pe Facebook și telefonic. Dar nu te sună și nici nu
te apelează pe Facebook.
Situaţia nr. 2 Eşti selecţionat în echipa de fotbal a şcolii. Pr ima

partidă începe în câteva minute.
111
Situaţia nr. 3 Eşti invitat la o petr ecer e, dar nu vr ei să mer gi,
pentru că nu îţi place colegul care te-a invitat. Mama ta spune însă că
ar trebui să mergi.
Situaţia nr. 4 Voiai o r ochie nouă pentr u balul de Halloween.

Mama ţi-a cumpărat una şi acum trebuie să o porţi, chiar dacă nu-ţi
place şi arăţi ca o tocilară dacă o îmbraci.
Şedinţa 4
Data:
Tema: Gândesc! Simt! Acţionez!
Scop: formarea abilităţilor de conştientizare şi lectură a propriilor stări

emoţionale prin decodificarea relaţiei emoţii – gânduri –
comportamente.
Obiective:
1. să identifice şi să descrie propriile stări emoţionale;
2. să identifice ce comportamente (productive sau distructive) sunt

generate de stările emoţionale pe care le experimentează la un
moment dat;
3. să analizeze propriile stări emoţionale, reflectând la cauzele care

le produc şi la comportamentele şi cogniţiile asociate acestora.
112
Strategia didactică:
a. Metode şi procedee: conversaţia, exerciţiul, explicaţia,

problematizarea, expunerea, exemplificarea, munca independentă,
lucrul pe grupe, aprecierea verbală;
b. Mijloace de învăţământ: fişe de lucru, post-it-uri;
c. Moduri de organizare: frontal/individual;

comportamentelor şi feedback-ul elevilor oferit prin mesajele scrise în
„Copacul gândurilor pozitive”.
Resurse:
§ bibliografice: I. Drugas, (2012), 100 de idei despre şi pentru

adolescenţi, Oradea, Editura Primus.
§ spaţiale: sala de clasă
§ temporale: 50 minute
1. Moment organizatoric- se asigur ă climatul educativ şi afectiv

propice desfăşurării activităţii;
2. Captarea şi orientarea atenţiei– „Pătratele emoţiilor”
Descriere: fiecare elev primeşte o fişă de lucru numită „Pătratele

emoţiilor” (Anexa1). Se solicită elevilor să scrie în fiecare pătrat, ce
anume fac, cum anume se comportă atunci când experimenteză emoţia
numită, apoi să aprecieze care dintre comportamentele descrise sunt
113
productive (pozitive) şi care sunt distructive (negative). În final, li se
cere să aprecieze ce tip de comportament exersează cu precădere.
Vom anunţa elevii că prin activitatea de azi se vor antrena în analiza

propriilor stări emoţionale, a cauzelor care le produc şi a
comportamentelor generate.
4. Desfăşurarea activităţii – „Aceeaşi poveste, dar cu detalii diferite”
Descriere: fiecare elev primeşte o fişă de lucru numită „Aceeaşi

poveste, dar cu detalii diferite” (Anexa 3). Se solicită elevilor să
completeze detaliile care lipsesc din povestire (trăiri, reacţii, gânduri
etc) considerate, din punctul lor de vedere, ca fiind potrivite pentru
conţinutul prezentat. În secvenţa următoare, consilierul citeşte
informaţiile comune din poveste, iar elevii, pe rând, continuă cu
informaţiile notate de fiecare dintre ei. Urmează discuţiile finale unde
vor fi subliniate diferenţele dintre oameni şi diferenţele dintre gânduri,
emoţii şi comportamente.
5. Evaluare/Asigurare feed-back
Se prezintă spre reflecţie următoarea poveste metaforică:
„Într-o după-amiază, o bunică i-a spus nepotului său despre o bătălie

care se dă în toţi oamenii. Aceasta este o bătălie între doi lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant,

gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e
plin de mânie.
114
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos,
încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător.
Nepotul s-a gândit pentru o clipă şi apoi a întrebat-o:
- Şi cine va câştiga această bătălie?
Bătrâna i-a răspuns simplu:
- Cel pe care îl hrăneşti!
Se notează pe câte un post-it gânduri pozitive şi li se cere elevilor să

lipească post it-urile pe „Copacul gândurilor pozitive” (desenat pe
tablă sau o coală de flipchart).
Anexa 1 „Pătratele emoţiilor”
În fiecare pătrat scrie ce faci (cum te comporţi) atunci când simţi

emoţiile enumerate. Include atât comportamentele productive
(pozitive), cât şi pe cele distructive (negative).
Comportamente Comportamente
pozitive negative
FERICIT
SUSPICIOS
TENSIONAT
TRIST
OPTIMIST
115
Anexa 2 „Aceeaşi poveste, dar cu detalii diferite”
Era o seară ploioasă. Acest lucru mă făcea să fiu trist şi lipsit de

dorinţa de a vedea pe cineva, de a face ceva, orice, chiar nimic. Mă
gândeam că poate ar fi mai bine să ..........................................., dar
totuşi eram indecis. Să ............................................... sau m-aş simţi
mai bine dacă ..........................................................................................
Dintr-o dată aud bătăi la uşa camerei mele. Cineva doreşte să

vorbească cu mine, fără a şti că eu .........................................................
Spun „Da?” şi intră pe uşă, mama. „Of!” mă gândeam eu
„Oare ..............................................................................................?
− Doreşti să vii la masă? Am terminat acum de pregătit

mâncarea ta preferată ......................................! Am văzut că eşti
cam ..............................în acestă seară, aşa că am vrut
să ........................................................
„Hmm!”, ziceam eu în sinea mea. „ Ce drăguţ din partea ei! Chiar ador
când face lucruri din acestea, dar ...................................... .
−„Nu am chef acum”, i-am spus eu destul

de ................................................, dar .....................................................
„Iar am făcut-o de oaie!”, gândeam în sinea mea, când mama a ieşit
din cameră destul de ......................................... De ce nu
pot ........................................ poate ar fi ..................................”
Mă uitam afară cum ploua, cum loveau stropii mici geamurile

într-o seară destul de .................. . Şi atunci m-am gândit „Ce ar fi
să .....................................? Cred că dacă ........................ mă voi simţi
poate şi eu ...........................................................................................
116
Fără să mai stau mult pe gânduri, am ieşit din cameră
şi .................................................................
Şedinţa 5
Data:
Tema: Pr ezentar ea de sine
Scop: formarea deprinderilor de afirmare a propriei identităţi prin

realizarea unei prezentări de sine coerente şi a deprinderilor de control
a reacţiilor emoţionale şi comportamentale.
Obiective:
1. să înţeleagă importanţa cunoaşterii propriilor calităţi, ce

fundamentează o imagine de sine pozitivă şi o prezentare de sine
eficientă;
2. să conştientizeze modul în care pot face faţă optim diverselor roluri

sociale pe care le deţin, dacă sunt flexibili în emoţii şi comportamente;
a) Metode şi procedee: desenul, exerciţiul, problematizarea, lucrul pe

grupe;
a) Mijloace de învăţământ: foi de desen, culori, fişe de lucru cu

situaţii şi paşi de rezolvare;
b) Moduri de organizare: frontal, individual, pe grupe.

117
Metode de evaluare a activităţii: feedback-ul primit prin
completarea fişei de lucru „Cum să fac?”
Resurse:
§ bibliografice: A. Vernon, Programul Paşaport pentru succes în

dezvoltarea emoţională, socială, cognitivă şi personală a
adolescenţilor din clasele IX-XII, Cluj Napoca, Editura RTS.

propice desfăşurării activităţii.
2. Captarea şi orientarea atenţiei- „Turnul din hârtie”
Descriere: se împarte grupul în echipe de câte patru până la şase

membri. Se dă fiecărei echipe un număr egal de coli A4 şi o bandă
scotch. Sarcina este ca fiecare echipă să realizeze un turn de hârtie cât
mai înalt, care să reziste „în picioare” cât mai mult timp.
Discuţii:
 Ce s-a întâmplat când au încercat să suprapună, simultan,

colile?
 Ce s-a întâmplat după ce au stabilit să aplice unele reguli?
 Ce reguli au adoptat pentru finalizarea optimă a sarcinii?
118
 Care sunt avantajele aplicării normelor de grup?
Vom anunţa elevii că prin activitatea de azi vor învăţa să manifeste

independenţă în exprimarea gândurilor şi emoţiilor, raportându-se
simultan la acţiunile celorlalţi.
Se împart fişe de lucru, „Comoara cu nestemate”, tuturor

participanţilor. Se explică acestora că, în imagine, este desenat un
cufăr care conţine o comoară de nestemate, care reprezintă tot ceea ce
au ei mai bun. Se solicită participanţilor să asocieze fiecărei pietre
preţioase câte o calitate sau o trăsătură pozitivă, ce poate fi de natură
fizică, cognitivă, afectivă sau socială. După finalizarea sarcinii
individuale, elevii trebuie să prezinte colegilor comoara proprie,
pentru ca toţi să cunoască punctele sale forte.
Discuţii:
- Cum s-au simţit când şi-au identificat calităţile?
- Cum s-au simţit când şi-au prezentat calităţile în faţa celorlalţi?
Vom juca jocul „Adevăr sau provocare”. Elevii se aşează în cerc. Un

voluntar învârte sticla din mijlocul cercului. Elevul din cerc, în dreptul
căruia se opreşte sticla, cu capacul înspre el, va întreba pe colegul care
se află exact în partea opusă, mai exact, în dreptul fundului sticlei:
„Adevăr sau provocare?”. Dacă răspunsul e „Adevăr’ va trebui să-i
adreseze o întrebare, la care acesta să răspundă. Dacă răspunsul este
„Provocare” va primi o sarcina distractivă de efectuat. Scopul jocului
119
este de se relaxa, distra şi de a face faţă cu inventivitate „presiunii”
colegilor, fără să se simtă ”rănit” când primeşte sarcini incomode sau
fără a fi răutăcios când trasează sarcini.
5. Evaluare/Asigurare feedback- pr in fişa de lucr u „Cum să fac?”
Se împar te elevilor fişa de lucr u „Cum să fac?” (Anexa 1). Se

solicită elevilor să citească situaţia prezentată şi să răspundă, în scris,
întrebărilor puse.
Întrebări pentru discuţii:
- Cum v-aţi simţit punându-vă în locul personajului?
- Daţi exemple de situaţii, din viaţa personală, când a fost

necesar să fiţi flexibil. Ce roluri aţi jucat atunci?
Anexa 1 –„Cum să fac?”
Imaginează-ţi că, în vacanţa de vară, alegi să mergi, ca

voluntar, la o fermă unde funcţionează o tabără de preşcolari. Aici sunt
cazaţi 15 copii. Datorită calităţilor tale, ai fost numit supraveghetor
şef. Într-o dimineaţă, când te trezeşti, constaţi că directorul taberei,
consilierul, bucătarul şi grădinarul au gripă şi au fost internaţi în spital.
Timp de câteva ore, până când vor putea fi înlocuiţi, trebuie să le ţii
locul. În acea dimineaţă ei aveau de făcut următoarele treburi, pe care
va trebui să le rezolvi tu:
- Directorul: să pregătească lista cu tot ce trebuie cumpărat,

pentru o săptămână întreagă şi să primească o delegaţie care va
inspecta tabăra, în vederea oferirii de fonduri nerambursabile;
120
- Consilierul: să facă activităţi cu copiii;
- Bucătarul: să pregătească micul dejun şi să facă meniul pentru

ziua următoare;
- Grădinarul: să ude grădina de legume;
- Ce modalităţi de a fi flexibil găseşti, pentru a face treburile celorlalţi,

dar în acelaşi timp copiii să fie în siguranţă?
- Ce probleme ar putea apărea dacă refuzi să fii flexibil?
Şedinţa 6
Data:
Tema: Conştiinţa în plan social – empatia; gratificaţia şi sprijinul
Scop: Dezvoltar ea abilităţilor de cunoaşter e, inter pr etar e,

apreciere şi reactivitate empatică în cadrul interacţiunilor sociale;
formarea deprinderilor de implicare suportivă în relaţiile
interpersonale, prin utilizarea gratificaţiei şi sprijinului ca mijloace de
susţinere altruistă.
Obiective:
1. să conştientizeze importanţa înţelegerii şi aprecierii empatice a

persoanelor cu care interacţionează;
2. să-şi antreneze capacitatea de acceptare a punctelor de vedere

alternative;
121
3. să utilizeze aprecierile pozitive şi atitudinea suportivă în vederea
gratificării şi sprijinirii necondiţionate a celorlalţi;
b) Metode şi procedee: exerciţiul, problematizarea, lucrul pe

grupe, dezbaterea, expunerea, studiul de caz;
c) Mijloace de învăţământ: fişe de lucru cu situaţii, coli flipchart,

markere;
d) Moduri de organizare a activităţii: frontal, pe grupe, individual.
Metode de evaluare a activităţii: pr in jocul „Bate palma”.
Resurse:
§ bibliografice: V. Bogorin şi R. Tudose, (2007), „Jocul de-a

viaţa: exerciţii pentru orele de dirigenţie”, Cluj-Napoca,
Editura Eikon;

propice desfăşurării activităţii;
2.Captarea şi orientarea atenţiei
Elevii sunt împărţiţi în grupuri de câte patru persoane pentru jocul

„Desen la patru mâini”. Se oferă, fiecărui grup, câte o coală mare de
122
hârtie şi câte un marker. Se solicită membrilor echipelor să prindă
simultan (cu mâna cu care scriu) markerul şi apoi să deseneze
împreună pe coala de hârtie un bărbat şi o femeie. Se comunică
elevilor că trebuie să respecte următoarele condiţii: să nu vorbească
între ei, să se încadreze într-un timp limită de cinci minute, iar desenul
să ilustreze stilul propriu al fiecărui participant. La final, se
ierarhizează desenele, în funcţie de corectitudinea realizării lor.
Discuţii:
- Ce emoţii aţi simţit, pe parcursul exerciţiului?
- Ce a trebuit să faceţi pentru a finaliza sarcina, conform

cerinţelor?
Vom anunţa elevii că prin activitatea de azi vor utiliza în situaţii

practice aprecierile pozitive şi atitudinea suportivă în vederea
gratificării celorlalţi.
Se împarte elevilor fişa de lucru „Notificarea/Memo” (Anexa 1). Se

solicită ca fiecare elev să completeze fişa primită, propunând o sarcină
şi desemnând un coleg care să o realizeze în faţa celorlalţi. Fişele,
odată completate, vor fi împăturite, fiind confidenţiale. Se va forma un
cerc din participanţi, iar facilitatorul (consilierul) va sta în mijloc,
având în mână notificările. Se precizează grupului că, atunci când
cineva îşi aude numele, trebuie să facă un pas în faţă şi să execute
sarcina care i se va da. Toate notificările trebuie citite repede, deoarece
123
– şi acest lucru nu-l cunosc elevii – de fapt, fiecare va trebui să execute
chiar sarcina pe care o pregătise pentru altcineva.
Discuţii:
- Ce aţi simţit în momentul în care v-aţi dat seama că va trebui să

executaţi voi înşivă ceea ce aţi pregătit pentru altcineva?
- Cum te-a făcut să te simţi faptul că „te-ai trezit în papucii

altuia”?
- Cum explici următoarea afirmaţie: „Este bine ca, înaite de a te

certa/supăra pe cineva sau a cere cuiva să facă ceva, să priveşti
lucrurile şi din perspectiva acestuia”?
Propunem elevilor jocul „Insula”. Profesorul alege un mic perimetru

(cam de 1 m2) în spaţiul unde are loc întrunirea – şi spune că acea
zonă, bine delimitată, este insula. Elevii sunt rugați să se aranjeze în
jurul insulei în funcție de distanța față de școală. Elevii care locuiesc la
distanță mai mare de școală vor sta cel mai departe de insulă, iar elevii
care locuiesc aproape, chiar lânga ea. La semnalul profesorului, elevii
vor trebui să ajungă toți pe insulă, în timpul cel mai scurt. Insula se
găseşte în mijlocul unui ocean adânc, bântuit de rechini, iar
participanţii, ca membri ai aceluiaşi grup, supravieţuiesc doar
împreună pe mica insulă. Ca atare, aceştia vor fi nevoiţi să se
îngrămădească, înghesuie, caţere sau susţine, aşa cum pot – eforturile
lor fiind o rezultantă a cooperării şi solidarităţii manifestate între ei.
Pentru a fi mai elocvent, iniţial se solicită ca fiecare să se descurce
singur.
124
Discuții:Cum v-aţi simţit atunci când aţi încercat să vă descurcaţi
singuri? Cum v-aţi simţit atunci când aţi fost sprijinit de ceilalţi?
5. Evaluare/Asigurare feed-back- pr in jocul „Bate palma”
Se lipeşte câte o foaie de hârtie pe spatele fiecărui elev. Fiecare

participant, se plimbă prin sală şi scrie, cel puţin, câte un comentariu
pozitiv (compliment) la adresa persoanei pe spatele căreia se găseşte
foaia. La final, fiecare persoană desprinde hârtia de pe spate şi citeşte
ce au spus ceilalţi despre ea. Urmează o discuţie pe baza comentariilor
comune.
 Cum vă simţiţi când sunteţi apreciat?
Anexa 1 „Notificarea/Memo”
De la .......................................................................................
Pentru ......................................................................................
Sarcina ....................................................................................
125
Ecologia emoţionalã – o cale spre relaţii mai bune pãrinţi - copii
Fiecare dintre noi, adult sau copil, femeie sau bãrbat dispune
de un potenţial energetic uriaş oferit de “lumea noastrã afectivã”.
Acesta poate fi motorul acţiunilor noastre pozitive şi creative de
adaptare şi rãspuns la provocãrile care ne înconjoarã sau dimpotriva
poate avea un efect distructiv asupra noastrã şi a celor din preajma
noastrã.
Chiar dacã nu suntem responsabili de emoţiile pe care le avem,

suntem responsabili de comportamentele şi acţiunile derivate din
acestea. Astfel, un pãrinte nu poate fi blamat cã se simte furios atunci
când copilul sãu a fãcut ceva greşit, dar este responsabil pentru
comporamentul agresiv adoptat ca urmare a resimţirii acestor emoþii.
Ecologia emoţionalã este arta de a ne gestiona propriile emoţii

astfel încât energia generatã de acestea sã fie utilizatã într-un mod
constructiv pentru dezvoltarea personalã, pentru îmbunãţãtirea
relaţiilor cu cei din jurul nostru şi pentru a ne construi o viaţã mai bunã
(apud 3).
În cele ce urmeazã sunt prezentate câteva repere pentru pãrinþii

care sunt interesaţi sã aibã o bunã relaţie cu proprii copii şi sã
îmbunãtãţeascã comportamentul acestora.
Comportamentul este orice activitate observabilã a fiinţei

umane iar problemele de comportament, de orice fel, sunt moduri de a
reacþiona care sunt învãţate în timp. Ca adulţi, putem facilita dezvol-
tarea unor comportamente potrivite şi sãnãtoase ale copiilor nu doar
prin acţiuni educative special destinate acestui scop dar şi ca modele
126
pentru copiii noştri. Cheia pentru a evalua adecvat comportamentele
copiilor şi pentru a rãspunde nevoilor lor este a construi relaţii bazate
pe încredere şi încredere în sine care sã permitã acestora sã gãseascã
mediul favorabil pentru explorare şi descoperire. Este important ca
pãrinţii sã se conecteze cu copiii, sã-şi regleze propria starea
emoţionalã şi pe a copiilor, în acelaşi timp.
Pentru a putea modela comportamentul copiilor este esenţial ca

aceştia sã se simtã în siguranţã şi încrezãtori. Sentimentul de siguranţã
apare atunci când sunt stabilite limitele. Astfel,copii au nevoie sã se
simtã liberi şi independenţi dar totdeauna în cadrul unor reguli şi limite
sigure. Dacã nu stabilim nicio limitã pentru comportamentul lor, vom
oferi un model greşit iar copii nu vor putea învãţa ce pot şi ce nu pot
face. În acest fel, vom limita dezvoltarea lor personalã şi creşterea psi-
hologicã. Stabilind reguli şi limite noi creãm mediul sigur necesar
pentru dezvoltarea lor .
Comportamentul nostru nu este rezultatul doar a ceea ce gâ-

ndim ci şi a felului cum ne simţim. Drept urmare, atunci când stabiliţi
şi utilizaţi regulile în educaţie este important sã creaţi o atmosferã ca-
racterizatã de respect şi care sã fie în acelaşi timp sigurã. Pentru
aceasta, regulile pe care le stabiliþi trebuie sã aibã urmatoarele
caracteristici:
· Sunt clare şi specifice (De exemplu: “Atunci când ne facem

temele stãm la masa de lucru şi televizorul este închis”).
· Ne ajutã sã explicãm ce înseamnã regula pentru binele

copilului şi/ sau a grupului. (De exemplu: Dacã respectãm tim-
pul de vorbit, toate opiniile sunt auzite).
127
Sunt adaptate la vârsta şi dezvoltarea copilului (De exemplu: pentru
un copil mic numãrul de reguli va fi mic, douã-trei, şi formulate în cu-
vinte puþine, pe care acesta le înţelege).
· Sunt verificabile, în scopul de a recompensa sau a pedepsi

comportamentul.
Atunci când ne propunem sã schimbãm comportamentele

copiilor noştri este esenţial sã avem grijã cum vorbim şi comunicã şi, în
acelaşi timp, sã nu uitãm cã şi comportamentele nepotrivite sunt
oportunitãţi de a învãţa pentru toţi. Când copiii se comportã “rãu”, de
obicei adulþii au douã tipuri de reacţii: cele care pot facilita sau cele
care pot bloca analizarea acestor abateri şi drept urmare învãţarea
comportamentului potrivit.
Astfel, modul în care comunicãm şi vorbim va avea un impact

direct asupra creãrii atmosferii interpersonale care va facilita sau va
împiedica crearea unui climat adecvat pentru relaţii pozitive. Dacã
intenţionãm sã spunem ceva dar corpul, tonul sau atitudinea spune ceva
diferit, copilul va acorda mai multã atenþie la ceea ce vede decât la ce
se spune.
Printre reacţiile care blocheazã comunicarea şi implicit

schimbarea pot fi amintite:
· Reproşurile şi acuzaþile (Este greşeala ta!)
· Insultele (Habar n-ai!)
· Comenzile (Mergi acolo şi stai jos)
· Criticismul (Nu vorbi aşa cu mine!)
128
· Ameninţãrile (Dacã nu ridici asta, vei avea probleme!)
· Victimizarea (Trebuie sã pãrãsesc acest loc din cauza ta)
· Profeţia dezastrului (Nu vei face asta niciodata)
Ca reacţii care faciliteazã schimbarea, pãrinţii pot sã:
· ia distanţã. Încearcaţi sã vedeţi situaţia dinafarã. Distanţa ne

face mai obiectivi.
· rãmânã calmi. Aşteaptaţi un timp înainte sã daţi un rãspuns
· se concentreze pe aspectele esenţiale
· restabileascã pacea
· anticipeaze conflictul şi sã-şi facã un plan
· dea dovadã de flexibilitate
· utilizeze umorul
Una dintre cele mai bune metode de a-i pregăti pe copii pentru
relaţii pozitive este ca părinţii să se joace cu ei. Astfel putem crea
experinţe pozitive părinte – copil iar în felul acesta copiii învăţa să
petreacă timpul cu persoanele importante din preajma lor şi să
valorizeze importanţa relaţiilor cu cei din jur. Desigur, copiii au nevoie
de structură, de limite şi să suporte consecinţele pentru
comportamentul lor, dar chiar în timp ce vă manifestaţi autoritatea, nu
uitaţi să va distraţi cu copiii dumneavoastră. Implicaţi-vă în jocuri.
Spuneţi glume. Fiţi copilăros. Fiţi interesat de ceea ce le place. Cu cât
se vor bucura mai mult de timpul petrecut cu dumneavoastră şi cu
restul familiei, cu atât vor preţui mai mult relaţiile şi vor dori mai mult
experienţe relaţionale pozitive şi sănătoase în viitor. Motivul este
129
simplu:”cu fiecare experienţă distractivă, plăcută pe care le-o oferi
copiilor tăi în timp ce sunt cu familia, consolidezi pozitiv ceea ce
înseamnă să fii într-o relaţie iubitoare cu ceilalţi” (2: 149).
Iată, în cele ce urmează, relatarea unei profesoare despre cât

de bine reacţionează copiii atunci când intervenţiile
„disciplinatoare”se fac prin joacă:
„Mi-aduc aminte atunci când predam la clasa întâi că era întotdeauna

o luptă să îi fac să se încoloneze pentru a merge undeva. Până când,
într-o după-amiază, le-am zis: „Copii, hai să facem un tren şi să ieşim
în recreaţie. Juan, tu treci în frunte şi eşti locomotiva; Monica, tu treci
la urmă şi eşti vagonul de serviciu; iar voi, ceilalţi, o să fiţi vagoanele
de marfă de la mijloc. Acum, prindeţi-vă fiecare de umerii celui din
faţă şi hai să-i dăm drumul!" în niciun minut, au format o linie
perfectă şi, numai zâmbete cu toţii, au ieşit din clasă, pufăind ca
locomotiva”
(1: 30)
Cercetările arată că atunci când ne schimbăm starea fizică,

prin mişcare sau relaxare, ne putem schimba starea emoţională. Dacă
zâmbim starea noastră psihică devine mai bună, ne simţim fericiţi.
Respiraţiile rapide, superficiale însoţesc anxietatea; iar dacă respirăm
adânc şi lent ne vom simţi, probabil, mai calmi. (Organismul nostru
nu acceptă contradicţiile dintre fizic şi psihic şi încercă mereu să le
armonizeze. Deci, dacă starea psihică este una negativă, putem
încerca să o schimbăm, schimbându-ne starea fizică). Corpul este plin
de informaţii pe care le trimite la creier. O mare parte din emoţia pe
care o simţim începe în corp, „Fluxul de energie şi informaţiile din
130
organism care merg spre trunchiul cerebral, regiunea limbică şi apoi
spre cortex ne schimbă starea fizică, stările emoţionale şi
gândurile” (2:73). Cu alte cuvinte, atunci când copiii au nevoie de
sprijinul părinţilor pentru a se calma sau pentru a-şi controla
comportamentul puteţi să-i puneţi să se mişte, pentru a-şi consuma sau
redirecţiona energia.
Umorul este o altă cale prin care putem determina schimbarea

comportamentul copiilor, fără tensiuni şi beneficiind de cooperarea
lor. Astfel, atunci când intraţi în camera copilului iar aici găsiţi un
dezastru puteţi să va transpuneţi în pielea unui personaj preferat de
acesta şi să-i solicitaţi să facă ordine ca şi cum aţi fi acesta. Veţi fi
surprinşi să vă vedeţi propriul copil mult mai cooperant în această
atmosferă de glumă decât dacă l-aţi ameninţa sau pedepsi. În final, nu
trebuie să uităm că scopul nostru este acela de a determina un
comportament adecvat din partea copiilor iar dacă modul în care o
facem este unul amuzant, e cu atât mai bine.
Dacă ne propunem să dezvoltăm la copiii comportamente

adecvate care să le permită să aibă relaţii pozitive cu cei din jur şi care
să-i ajute să se adapteze social, unul dintre cele mai importante lucruri
pe care le putem face este să-i implicăm în luarea deciziilor. Astfel
vom avea copii responsabili care îşi asuma consecinţele faptelor lor.
Este greu ca părinţi să ne controlom tendinţa de a lua decizii pentru
sau în locul copiilor noştri, dar în vederea antrenării abilităţii de a face
alegeri şi de de a-şi asuma consecinţele acestor alegeri copiii au nevoie
de cât mai multe ocazii în care să ia propriile decizii chiar cu riscul
unor greşeli minore sau a unor alegeri nu prea grozave. „Faptul că ia în
131
considerare mai multe alternative concurente, precum şi rezultatele
acestor alegeri, reprezintă o practică pentru creierul superior al
copilului, întărindu-l şi permiţându-i să funcţioneze mai bine” (2:67).
Putem concluziona că modelarea şi schimbarea

comportamentală a copiilor noştri este un lucru care stă la îndemâna
noastră a adulţilor din preajma lor. Este important să nu uităm că şi
comportamentele bune ca şi cele rele se învaţa şi depinde de noi care
vor fi adoptate de copiii din preajma noastră. Optimismul, echilibrul,
deschiderea spre schimbare, flexibilitatea şi respectul pentru celălalat
sunt câteva dintre atitudinile care nevor spriji în drumul nostru .
Bibliografie
1. Adele Faber Elaine Mazlish Lisa Nyberg Rosalyn Anstine

Templeton Comunicarea eficientă cu copiii Acasă şi la şcoală Ediţia a
IlI-a,
2. Daniel L Siegel , Tina Payne Bryson, Creierul copilului tău.

Douăsprezece strategii revoluţionare de dezvoltare a creierului
copilului tău, Editur a For You, 2014
3. Elisabet Delgado, Emotional Ecology, www.idevelopcourses.com,

Sevilla, 2017
132
Implicarea părinților în dezvoltarea inteligenței emoționale a
copiilor
Ca părinți, adesea ne întrebăm ce-i deosebește pe oamenii cu

aceleași abilități cognitive, aceeași pregătire, aceleași cunoștințe,
abilități, calificări? De ce persoane cu studii înalte (facultate,
masterate, doctorat) nu sunt capabile să aibă succes pe măsura
pregătirii lor academice? De ce unii au mai mult succes decât alții?
În același timp, ne întrebăm ce îi face pe unii oameni cu

coeficient scăzut de inteligență, sau cu pregătire precară, să reușească
în carieră? De ce oameni cu inteligență ridicată au locuri de muncă
slab plătite, stagnează în carieră sau au eșec în viața personală și/sau
profesională?
Nivelul de dezvoltare emoțională ar putea fi răspunsul la

întrebările de mai sus. Inteligența emoțională este abilitatea de a
identifica, intelege si gestiona emoții (stări) si sentimente - atat pe ale
noastre cat si pe ale altora.
În mod tradițional credem că emoțiile ne fac vulnerabili, ne

distrag atenția, ne inhibă și trebuie oprite și controlate. De fapt,
emoțiile ne motivează, ne cresc încrederea și stima de sine și
contribuie la creșterea încrederii în ceilalți.
Concret, inteligența emoțională presupune:
O mai bună înțelegere a propriilor emoții;
O mai bună gestionare a propriilor emoții;
133
O mai bună înțelegere a celor din jur;
O îmbunatațire a relațiilor cu cei din jur.
Părinții pot contribui la dezvoltarea emoțională a copiilor lor

prin tehnici simple, cunoscute și accesibile, care nu necesită timp
mult și nici pregătire sau materiale complexe, ci doar prezența
părintelui în activitatea de joacă a copilului:
1 minut de emoții/gânduri pozitive pe zi: păr intele și copilul pot

stabili un moment de relaxare, 1-2 minute zilnic, timp special de
împărtășit o emoție sau un gând pozitiv de pe parcursul zilei;
30 minute pe zi în aer liber – la locul de joacă, sau pur și simplu o

plimbare în parc sau prin cartiere mai puțin cunoscute; explorarea
locurilor necunoscute va încuraja curiozitatea copilului și îl va ajuta
să devină mai îndrăzneț și mai sigur pe el;
Observă emoțiile negative (pune-le pe hârtie): zilnic sau săptămânal

(sau de fiecare dată când copilul experimentează trăiri emoționale
puternice) părintele încurajează copilul să deseneze sau să scrie cum
s-a simțit și ce a gândit; apoi, părintele stimulează copilul să se
gândească cum ar fi putut reacționa, ce ar fi putut gândi altfel ca să
schimbe ce s-a întâmplat și cum va folosi această experiență pe
viitor;
Învață să râzi de comportamentul tău – e important să ajutăm

copilul să-și dezvolte simțul umorului, să râdem cu el și nu de el.
Dacă copilul a experimentat ceva negativ, frică sau furie, cu ajutorul
glumelor îl ajutăm să treacă mai ușor peste eveniment (exemplu: uau,
julitura asta seamănă cu o omletă; când ai fugit așa tare am crezut
134
că e un leopard în spatele tău etc.)
Nu lua personal ce ți se întâmplă (toți tr ecem prin momente grele);

prin discuție părintele sprijină copilul să înțeleagă că tuturor ni se
întâmplă uneori lucruri neplăcute. Părintele poate folosi experiența
proprie: și eu când eram mic mă temeam de furtună, dar uite cum
procedam ca să trec peste asta etc.
Respiră și zâmbește! – dacă părintele are și o oglindă la îndemână

poate ajuta copilul să se privească în timp ce respiră adânc și
zîmbește; aceasta este o tehnică simplă și eficientă dacă este exersată
de mai multe ori;
Spune când e cazul Îmi pare rău, ai dreptate, îmi cer scuze!
Mulțumesc! – e important ca adulții din preajma copilului să
respecte aceste norme, să dea dreptate copilului atunci când a
procedat corect și să-i mulțumească pentru ajutor;
Mănâncă sănătos – fructe și legume! – un comportament alimentar

sănătos va dezvolta starea de bine a organismului, care la rândul ei va
influența gânduri, emoții și comportamente pozitive;
Fă complimente – nu aștepta ceva în schimb! – pentru a încuraja

relațiile interpersonale pozitive dintre copii părintele poate exersa cu
copilul un joc de identificare a trăsăturilor pozitive ale partenerilor de
joacă (Ce poți să-mi spui despre Paula? – are o rochiță frumoasă,
zâmbește drăguț, cântă frumos, știe ghicitori etc.). E important ca
părintele să încurajeze copilul să transmită aceste complimente
partenerilor de joacă;
Practică săptămânal un hobby – ceva ce-ți place să faci, te
135
relaxează! – părintele și copilul pot juca împreună badminton, tenis,
fotbal, pot îngriji o mica grădiniță de plante sau flori, pot modela în
lut sau picta tablouri pentru familie și prieteni;
Cere ajutor când ai nevoie! – părintele poate provoca copilul la un

joc de rol (sau poate folosi păpuși sau marionete) pentru a exersa
situații în care ar avea nevoie de ajutor. Copilul învață astfel să
distingă o situație de urgență de una care mai poate aștepta, învață să
formuleze o cerere de ajutor și care sunt persoanele de încredere la
care poate apela.
Fă acte de caritate, fapte bune! - (în funcție de vârsta copilului)

părinții și copiii se pot înscrie ca voluntari într-un proiect cultural sau
ecologic. Aceste activități contribuie la o mai bună înțelegere a celor
din jur; la dezvoltarea empatiei și la gestionarea eficientă a emoțiilor
puternice;
Sărbătorește când ai făcut ceva bun! – de regulă părinții

sancționează comportamentele negative și ignoră comportamentele
pozitive (considerând că e normal ca un copil să se comporte
adecvat). Dacă părintele va remarca comportamentele pozitive va
contribui la întărirea lor și astfel copilul le va interioriza în conduită.
Un comportament simplu, cum ar fi descălțatul la ușă din propria
initiativă, spălarea dinților fără a i se aminti, pot fi recompensate cu
o laudă sau cu o poveste distractivă, dar un comportament complex
(nu a deranjat bunica bolnavă sau a ajutat fratele mai mic să
mănânce) poate fi sărbătorit cu o ieșire la locul de joacă sau cu o
prăjitură făcută împreună în casă.
Cântă, dansează, râzi mai des! – părintele poate profita de orice

136
pretext (o reclamă tv cu muzică antrenantă, o glumă auzită în
autobuz) pentru a dansa și râde împreună cu copilul. Aceste mici
momente distractive, neplanificate, duc în timp la creșterea încrederii
copilului în părinte și la crearea unor legături afective trainice pe
termen lung.
Vorbiți despre emoții cu copiii, faceți împreună exerciții cu

emoții! – există și în librăriile din România multe cărți despre emoții
(o mică recomandare este și la finalul acestui articol) pe care
părintele le poate citi și discuta cu copilul. Părintele mai poate desena
emoții pe cartonașe, pe linguri de lemn și le poate transforma în
personaje distractive, care ajută copilul să învețe mai ușor despre
cum să reacționeze în diverse situații. De asemenea, citiți des
copilului cu voce tar e povești sau căr ți pentr u copii – părintele
poate citi copilului seara înainte de culcare, în parc pe o bancă, în
sala de așteptare la medic, în autobuz sau în tren, așteptând să fiarbă
mâncarea, la mare pe plajă, într-o zi ploioasă etc.
Învățați despre inteligența emoțională! – părintele poate citi despre

inteligența emoțională, poate discuta cu specialiști (profesorul
consilier școlar, logopedul) sau alți părinți despre modalitățile pe care
le folosește cu propriul copil, aceste discuții contribuind la validarea
tehnicilor sau la schimbarea lor dacă nu sunt funcționale.
Petreceți TIMP de calitate cu copiii dv.!!! – toate tehnicile de mai

sus presupun un minim de timp cu copilul. Chiar și în zilele foarte
aglomerate e de dorit ca părintele să găsească 30 de minute care sa-i
fie dedicate copilului pentru alte activități decât sarcinile școlare.
Inteligența emoțională este o abilitate pe care oricine o poate

137
îmbunătăți cu puțină răbdare și puțin efort!
Bibliografie:
Goleman, Daniel, 2001 – Inteligența emoțională, Editura Curtea

Veche Publishing, București;
Elias, J.Maurice, Tobias Steven, Friedlander Brian, 2012 –

Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche,
București
Tough Paul, 2015 – Secretul succesului. De ce unii copii vor reuși în

viață, iar alții vor eșua, Editura Litera, București.
Nr. An
Titlu carte Autor/-i Editură Observații
crt. apariție
Berta Garcia Limbaj accesibil, imagini

1 Nu te înfuria! Girasol 2012
Sabates frumoase
Univers
Dezvoltare emoțională
2 Sunt furios, ce să fac? Dagmar Geisler Enciclopedic 2016
pentru copii peste 5 ani
Gold
Univers Dezvoltare emoțională

Gata, acum am
3 Dagmar Geisler Enciclopedic 2016 pentru copii peste 5 ani;
destul!
Gold copiii care nu se
Jennifer Moore- Pentru copiii interiorizați

4 Și tu ești timid? Gama 2010
Mallinois Conține și sfaturi pentru
Didactica
Recunoașterea și
5 Amadeus este fericit Eli A. Cantillon Publishing 2015
exprimarea de emoții
House
Pandora Pentru copiii care nu au

6 Max cel curajos Ed Vere 2016
Publishing încredere în ei
138
Nr. An
Titlu carte Autor/-i Editură Observații
crt. apariție
Colecţia Emoţiile tale

Pandora
7 Mă simt trist Brian Moses 2016 Pozitivează emoţiile
Publishing
distructive

Pandora
8 Sunt timid Brian Moses 2016 Pozitivează emoţiile
Publishing
distructive

Pandora
9 Mi-e frică Brian Moses 2016 Pozitivează emoţiile
Publishing
distructive
Pentru copiii care nu

Humanitas știu să piardă
10 Vreau să câștig! Tony Ross 2007
educațional
Seria Mica prințesă
Potrivită pentru copiii

POM POM cel Pandora morocănoși, care refuză
11 Sophy Henn 2016 des fără motiv activități
morocănos Publishing
Desene mari
Univers Dezvoltare emoțională

Eu și sentimentele Dagmar Geisler pentru copii peste 5 ani
12 Enciclopedic 2016
mele Holde Kreul Gold Sfaturi pentru adulți
Despre gestionarea
Copiii spun... Pandora emoțiilor la evenimente,
13 Virgil Ianțu 2017 serbări
emoțiile sunt bune! Publishing
Colecția Panda
Ce să faci când ești Dr. Claire A.B. Conține și sfaturi pentru
foarte timid Freeland părinți
14 Trei 2017
Ghid pentru copiii Dr. Jacqueline Posibil să aibă nevoie de
care vor să scape de B. Toner adaptare
139
Acest material a fost publicat în cadrul proiectului Erasmus +
Alfabetizarea emoțională – instrument pentru consilierea profesorilor și

părinților. ID 2016-1-RO01-KA104-024042
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția ofi-

cială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
140

Brosura Dezvoltarea Emoţională

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Brosura Dezvoltarea Emoţională

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ

Farcaș Genoveva Aurelia

Vatamanu Ştiuj Loredana

Vlasie Elena Manuela

Acest material a fost publicat în cadrul proiectului Erasmus +

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția

Micul prinț, călător prin Emotikonia. p.23

Planeta comunicării (vorbelor frumoase) p.32

Planeta emoțiilor inteligente p.38

Planeta gândurilor liniștite p.41

Planeta prieteniei. Strategii de prevenire și rezolvare a p.49

Program de consiliere – Dezvoltarea abilităților p.63

Să recunoaștem emoțiile p.66

De unde vin emoțiile? p. 71

Cum exprimăm și gestionăm propriile emoții? p.76

Eu și tu. Să exersăm empatia! p.83

Eu și emoțiile mele p.90

Emoții puternice p.99

M-au făcut să mă simt p.107

Gândesc! Simt! Acționez! p.112

Prezentarea de sine p.117

Conștiința în plan social – empatia, gratificația și sprijinul p.121

Dezvoltarea emoțională și socială a elevilor – p.126

Implicarea părinților în dezvoltarea inteligenței emoționale a p.133

Tabloul problemelor de comportament ale copiilor este

Deoarece familia şi şcoala sunt mediile principale de

Observarea comportamentului copilului, realizată de părinţi,

În evaluarea unui comportament ca fiind „problematic” se

De multe ori, astfel de comportamente sunt rezultatul

De-a lungul timpului, copiii sunt supuşi unor influenţe

Studiile din literatura de specialitate arată că:

· în cazul majorităţii copiilor, după vârsta de 5 ani,

· la vârsta şcolară mare cauzele manifestărilor agresive şi de

Clasificarea problemelor comportamentale se realizează în

· continuă după o anumită vârstă, când ne aşteptăm de la

· se manifestă similar în diferite medii (acasă, la şcoală) şi

· interferează sever cu adaptarea socială şi şcolară a

Problemele severe de comportament sunt incluse în categoria

Tulburarea de conduită este un comportament repetitiv de

În cazul copiilor cu probleme severe de comportament este

În mediul şcolar surse ale comportamentelor problematice pot

Aceste probleme de comportament împiedică desfăşurarea

Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale ale copiilor

Utilizând observarea şi modelarea comportamentelor,

Premisa de la care plecăm este aceea că în spatele unui

Trebuinţele de stimă şi statut se referă la nevoia individului

În dezvoltarea ulterioară a teoriei sale, Maslow a adăugat încă

Trecerea de la o trebuinţă la alta se produce treptat, ceea ce

Teoreticienii învățării sociale a agresivități (G. Homans, A.

Disciplinarea este una dintre sarcinile dificile ale părinţilor,

Prima etapă în abordarea unor probleme de comportare ale

Pentru a decoperi sensul, motivaţia unui comportament,

- când/unde/cu cine apare comportamentul?

- când/unde/cu cine nu apare comportamentul?

- ce se întâmplă imediat după apariţia lui?

Este ştiut faptul că prin comportamentul său, copilul

Aşadar, pentru a reduce sau elimina un comportament

O altă metodă pe care părinţii o pot aplica atunci când copilul

Consecinţele naturale sunt cele care apar neplanificat, fără ca

Pentru a avea efect, trebuie să existe o relaţie logică,

Recomandări în aplicarea consecinţelor:

 Stabiliţi a cui este problema, pe cine afectează consecinţele;

 Explicaţi-i copilului de ce trebuie să adopte un anumit