Cum luăm decizii în mod eficient?

februarie 26, 2014 00:00 de Flavia Tioc

Un titlu deloc neobişnuit, pentru că am primit de-a gata„reţete”

pentru orice, care-ţi arată „cum să”: te laşi de fumat, îţi alegi jobul
perfect, fii un vânzător de succes, fii un părinte exemplar, iei deciziile
cele mai bune la locul de muncă.
Am decis, „euristic”, e adevărat, să încerc unele sfaturi, pentru mine au funcţionat
într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru că fie prezintă un grad mare de
generalitate sau, dimpotrivă, de individualitate, şi se aplică mai mult sau mai puţin
contextului nostru unic, fie el profesional sau personal. Am constatat prin prisma
experienţei că, înainte de a aplica soluţiile la care au ajuns alţii, e bine să-ţi
construieşti un raţionament propriu în care să incluzi toate argumentele pro şi contra,
şi să-ţi asumi responsabilitatea, să iei decizia în cunoştinţă de cauză.

De ce? Pentru că, analizând, conştientizăm anumite etape care ne afectează procesul
de luare a deciziei, prin urmare progresul, performanţa, succesul.

De aceea, în acest articol voi arăta câteva dintre resorturile mecanismului subconştient
de luare a deciziilor pe care-l punem în mişcare pentru fiecare decizie, uşoară sau
dificilă pe care trebuie să o luăm.
Orice decizie este urmare a alegerii noastre, conştiente sau nu, dintr-o serie de soluţii
identificate. Uneori identificăm o singură soluţie, deci decizia se confundă cu soluţia.
În opinia mea, de foarte puţine ori înspre deloc există probleme la care putem găsi
doar o singură soluţie.

În fiecare zi suntem puşi în situaţia de a lua foarte rapid unele decizii, cele mai multe
dintre ele de complexitate redusă, ca de exemplu itinerariul către serviciu, alegerea
meniului de la prânz sau de care sarcină ne vom ocupa prima dată atunci când
ajungem la birou. Pentru a decide într-una din situaţiile de mai sus, apelăm la
„euristică”. Ce înseamnă euristică în sensul procesului de luare a deciziei?

Euristică înseamnă, în opinia lui Shah şi Oppenheimer ( 2008), strategii de luare a

deciziilor pe care oamenii le folosesc, bazate pe minumum de informaţie, de cele mai
multe ori însă, corecte. Euristica înseamnă folosirea unei „scurtături mentale”, pe care
am dobândit-o. Adică tindem să ne bazăm decizia pe propriile stereotipuri,
prejudecăţi, judecăţi, pe tiparele noastre mentale.

Am asistat însă şi la luarea unei decizii manageriale pe criterii euristice, atunci când
directorul de producţie, fiind nemulţumit de rezultate, a decis şi a comunicat într-o
dimineaţă echipelor prezente la şedinţa de tură, că cei mai performanţi operatori vor
pleca într-o excursie exotică, iar pe cei mai slabi „îi vor devora rechinii”. Rezultatul a
fost o înjumătăţire a timpilor de producţie şi majorarea procentului de produse
neconforme, datorate faptului că echipa din tura precedentă, pentru a câştiga, schimba
întotdeauna parametrii de construcţie ai produsului, astfel încât echipa care prelua
activitatea să piardă timp cu ajustarea parametrilor, implicit să producă
neconformităţi. Respectivul director a realizat consecinţele după trei zile, când deja
pierderile erau semnificative .

De aceea, în luarea deciziilor, euristica ne este folositoare atunci când deciziile nu au

un foarte mare impact asupra scopului şi obiectivelor noastre de viitor pentru
că adoptarea unei decizii de tip euristic exclude analiza concretă pe bază de criterii şi
deseori minimizează impactul raţionalului.

Din punct de vedere personal, alte tipuri de decizii bazate pe euristică ar putea fi:
decizia de a nu aplica la un post pe care ni-l dorim mult, într-o anumită companie, din
cauza faptului că cel mai bun prieten al nostru a fost refuzat. Sau, alegerea
partenerului de viaţă prin prisma faptului că dansează bine şi este inginer.

Poate că deciziile noastre au fost cele mai potrivite, însă cum ar fi fost dacă am fi
încercat şi cealaltă alternativă?

Provocarea, odată luată decizia bazată pe euristică, iar rezultatele nu sunt pe măsura
aşteptărilor, este să gestionezi întrebarea „Ce ar fi fost dacă?”

„Cel mai presant lucru despre drumul pe care nu ai păşit este că nu vei şti niciodată
încotro te-ar fi dus” ― Lisa Wingate, „A Month of Summer”
În alte situaţii avem nevoie de gândirea intuitivă pentru a lua decizii. A lua decizii
bazate pe intuiţie înseamnă a folosi în mecanismul de luare a deciziei experienţa
noastră anterioară, sentimentele şi experienţa acumulată.

Se spune că intuiţia are legătură cu inima, deci am putea să ne întrebăm înainte de a

lua decizia: „Ce spune inima noastră despre lucrul acesta?”

În partea a doua a articolului voi continua cu deciziile bazate pe intuiție, despre

gândirea critică și despre greșeli.

https://revistacariere.ro/antreprenor/start-up/cum-luam-decizii-in-mod-eficient/ (accesat
25.04.2020)