CAPITOLUL 4

LINII AERIENE DE ENERGIE ELECTRICĂ

Linia aeriană de energie electrică, denumită prescurtat LEA, este o

instalație montată în aer lifter care servește la transportul și distribuția
energiei electrice, fiind compusă din conductoare și accesoriile lor,
izolatoare și accesoriile lor, stîlpi și fundațiile lor și instalații de legare la
pămînt. Linia aeriană de energie electrică urmărește un anumit traseu,
constituind astfel una sau mai multe căi de curent pe stîlpi comuni. Liniile
electrice aeriene sînt părți componente ale unui sistem energetic.

A. CLASIFICAREA LINIILOR AERIENE

DE ENERGIE ELECTRICĂ

Liniile aeriene de energie electrică pot fi clasificate după :

— valoarea tensiunii între faze ;
— funcția îndeplinită în cadrul unui sistem energetic ;
— complexitatea sistemului energetic din care fac parte ;
— numărul de circuite (căi de curent) montate pe aceiași stîlpi ;
— numărul de conductoare dintr-o cale de curent.
Tensiunea între faze este elementul care caracterizează liniile electrice
aeriene de energie electrică.
• în funcție de valoarea tensiunii, liniile electrice aeriene pot fi :
— de joasă tensiune, la care tensiunea între faze este pînă la 1 000 V.
Tensiunile cele mai utilizate sînt acelea de 500, 380 și 220 V curent
alternativ ;
— de înaltă tensiune, la care tensiunea între faze este mai mare de 1
000 V, cele mai uzuale tensiuni fiind de : 6, 10, 15,

53
20, 35, 60, 110, 220 și 400 kV, curent alternativ. Tendința în viitor este de a
se reduce numărul de tensiuni utilizate, prin trecerea la tensiuni superioare.
Nu se mai construiesc decît întîmplător linii cu tensiunea de 6, 35 și 60 kV.
Pe măsura creșterii consumului de energie electrică pot să apară și linii cu
tensiunea de 750, 1 000 kV sau mai mult, curent alternativ sau curent
continuu.
Liniile electrice aeriene cu tensiunea între 1 și 60 kV sînt cunoscute și
sub denumirea de LE A de medie tensiune.
• Din punctul de vedere al funcțiunii îndeplinite în cadrul unui sistem
energetic, liniile electrice aeriene pot fi :
pentru transportul energiei electrice, care în general au
tensiuni înalte și foarte înalte, începînd cu 110 kV. Aceste linii
lac legătura între centralele electrice și stațiile de transformare
din sistemul energetic, precum și între stațiile de transformare din
sistem ;
— pentru distribuția energiei electrice, a căror tensiune este
cuprinsă între 1 și 60 kV. în ultimul timp, datorită creșterii pute-
rilor absorbite de consumatori, tensiunea de 110 kV începe să
fie utilizată nu numai pentru transportul energiei electrice ci și
pentru distribuție. Liniile pentru distribuție fac legătura între sta-
țiile de transformare, punctele de alimentare și posturile de trans-
formare.
• în funcție de complexitatea sistemului din care fac parte,
liniile electrice aeriene pot fi :
— radiale, caz frecvent întîlnit la LEA de joasă tensiune, pre-
cum și la unele LEA de medie tensiune care alimentează consu-
matori ce pot admite întreruperi de lungă durată în alimentarea
cu energie electrică. în acest caz consumatorii sînt alimentați din-
tr-un singur sens (fig. 4.1) ;
— buclate, care se întîlnesc în toată gama de tensiuni, con-
sumatorii în acest caz fiind alimentați cel puțin din două sensuri
(fig- 4.2).

-L£A

Fig. 4.1. Linie electrică aeriană

ZDkV D,38kV 0,38kV 0,38kY de 20 kV radială.

54
 Fig. 4.2. Linie electrică
aeriană de 20 kV care
lucrează într-un sistem
buclat.

20kV 0,380kV 20 kV

• In funcție de numărul de circuite pe aceiași stîlpi liniile

electrice aeriene pot fi :
— cu o singură cale de curent (un singur circuit) (fig. 4.3) ;
— cu două sau mai multe căi de curent (circuite) (fig. 4.4).
• în funcție de numărul de conductoare dintr-un circuit, li-
niile electrice aeriene pot fi :
— de joasă tensiune cu patru conductoare, din care trei faze
și un conductor de nul, denumite și LEA de joasă tensiune
trifazate;
— de joasă tensiune cu trei conductoare, din care două faze
și un conductor de nul, denumite și LEA de joasă tensiune
bifazate;
— de joasă tensiune cu două conductoare din care un conductor
este faza iar celălalt este conductorul de nul, denumite și LEA
de joasă tensiune monofazate ;
— de înaltă tensiune cu trei
conductoare, denumite și LEA de
înaltă tensiune trifazate ;
— de înaltă tensiune cu două
conductoare, rolul celui de al trei-
lea conductor fiind preluat de pă-
mînt, cunoscute sub denumirea de
LEA cu două conductoare-pămînt.
Acest gen de linii nu s-au dezvoltat
în țara noastră.
în cazul LEA de 400 kV și mai
mult, precum și în unele cazuri izo-
late la tensiuni mai mici pentru a
se mări capacitatea de transport
a liniei, pe aceeași fază se montează
două sau trei conductoare constitu- Fig. 4.3. Coro- Fig. 4.4. Coro-
namentul unei namentul unei
ind așa-numitele conductoare fas- LEA 20 kV LEA 110 kV
ciculare. simplu circuit. dublu circuit.

55
 La LEA cu tensiunea de 110 kV și mai mult, precum și în cazuri
izolate la LEA de medie tensiune, în afara conductoarelor active, care
constituie căile de curent, se mai montează și unul sau două conductoare de
protecție a LEA împotriva descărcărilor atmosferice. Aceste conductoare
sînt cunoscute sub denumirea de conductoare de protecție.

B. ELEMENTELE COMPONENTE ALE LINIILOR AERIENE

DE ENERGIE ELECTRICA *

1. CONDUCTOARELE LINIILOR AERIENE

DE ENERGIE ELECTRICĂ

Conductoarele LEA sînt funiile metalice (conductoare multi- filare)

întinse liber între punctele de prindere (la stîlpi sau construcții speciale),
indiferent dacă sînt sau nu sînt sub tensiune.
Conductoarele active sînt conductoarele aflate sub tensiune în regim
normal de funcționare, care servesc la transportul sau distribuția energiei
electrice, iar conductoarele de protecție sînt conductoarele destinate să
protejeze LEA împotriva supratensiunilor atmosferice.
Pentru LEA se folosesc, în general, conductoarele metalice neizolate;
în ultimul timp pentru cazul LEA de joasă tensiune și chiar de medie
tensiune există tendința de utilizare a conductoarelor izolate răsucite
(torsadate).
© Caracteristici electrice și mecanice ale conductoarelor. Ca-
racteristicile electrice și mecanice ale conductoarelor utilizate în construcția
LEA sînt : rezistivitatea, greutatea specifică, rezistența de rupere la
tracțiune, coeficientul de dilatare termică și coefi cientul de elasticitate.
Rezistivitatea (o) este rezistența unui conductor cu secțiunea de 1 mm 2
și lungimea de 1 m, și se exprimă în Q-mm 2/m sau în sistemul internațional
de mărimi, în Q-cm. Inversul rezistivității = —se numește conductivitate și
se exprimă în m/Q-mm2. Pentru P
conductoare se obișnuiește să se dea direct rezistența electrica, în Q/km.
Greutatea specifică (g) este greutatea unui centimetru cub din metalul
respectiv și se exprimă în general în gf/cm 3. Pentru con ductoare se
obișnuiește să se dea greutatea în kgf/km, respectiv daN/km.
 Rezistența de rupere la tracțiune (Rn) este cea mai mică forță de
tracțiune la care un conductor cu secțiunea de 1 mm 2 se rupe ; ea se exprimă
în daN/'mm2. In funcție de rezistența de rupere la tracțiune se stabilește
rezistența admisibilă a conductorului.
Coeficientul de dilatare termică (a) arată cu cît se lungește fiecare
metru din conductor dacă temperatura lui crește cu 1 grd.
Coeficientul de elasticitate (E) arată cu cît se alungește un fir cu
lungimea de 1 m și secțiunea de 1 mm 2, cînd asupra lui acționează o forță de
1 daN.
• Materialele folosite la execuția conductoarelor și alcătuirea lor
constructivă. Materialele din care sînt construite conductoarele LEA
trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
— să aibă rezistivitate mică (conductivitate mare), astfel încît
pierderile de energie electrică (direct proporționale cu rezistivi- tatea) să fie
cît mai mici ;
— să aibă rezistența mecanică mare, pentru a suporta fără pericol de
rupere toate forțele care acționează asupra lui.
Întrucît mai multe materiale îndeplinesc aceste condiții, alegerea
materialului din care se confecționează conductoarele se stabilește pe baza
calculelor tehnico-economice.
Din punctul de vedere al materialelor și al alcătuirii lor constructive, la
construcția LEA se pot folosi conductoare funie de cupru, funie de
aluminiu, funie din aliaje de aluminiu, funie de oțel, sau conductoarele funie
din materialele mai sus menționate, în combinație cu conductoare de
aluminiu (de exemplu, conductoare funie de oțel-aluminiu).
în instalațiile de joasă tensiune se întîlnesc și conductoare de cupru și
aluminiu monofilare (masive). Acestea însă nu se mai utilizează la liniile
noi, datorită atît secțiunilor reduse la care se lubrică, cît și faptului că
prezintă o siguranță mai mică în exploatare.
Conductoarele funie (multifilare) sînt construite din mai multe lire, în
general de același diametru, dispuse în straturi concen- liicr (fig. 4.5).
înfășurarea straturilor succesive se face în sensuri dllorite.

I In I *> Secțiune printr-un

......Iiultir inultifilar și sen-
ul ilr lAsucire în diferitele
straturi.
 Conductoarele funie prezintă următoarele avantaje față de cele masive :
— sînt mai flexibile, puțind fi montate mai ușor ;
— se răcesc mai bine, deoarece la aceeași secțiune au o suprafață mai
mare în contact cu aerul ;
— prezintă o siguranță mai mare din punct de vedere mecanic,
deoarece ruperea unuia sau a mai multor fire nu compromite întregul
conductor.
• Conductoare folosite la construcția liniilor aeriene de energie cu
tensiune mai mare de 1 kV. La construcția LEA cu tensiunea mai mare
decît 1 kV se utilizează pentru conductoarele active funie de oțel-aluminiu,
funie de cupru, iar în ultimul timp o răs- pîndire din ce în ce mai mare
capătă conductoarele funie din aliaje de aluminiu. Atunci cînd linia este
prevăzută cu conductor de protecție, acestea pot fi din funie de oțel sau oțel
aluminiu.
Conductoarele de oțel-aluminiu au cea mai mare răspîndire în prezent;
ele au caracteristici mecanice și electrice apropiate de conductoarele de
cupru dar sînt mai ieftine. Secțiunea printr-un conductor de oțel-aluminiu se
prezintă ca în figura 4.6, unde se poate observa că în centru există un
conductor multifilar de oțel iar în exterior o manta de aluminiu.
Secțiunea minimă a mantalei de aluminiu trebuie să fie de 35 mm 2.
Odată cu creșterea secțiunii de aluminiu crește și secțiunea inimii de oțel.
Conductoarele de cupru, avînd o foarte bună conductibilitate electrică
și o bună rezistență mecanică au fost mult timp utilizate în construcția LEA.
Răspîndirea cuprului în natură fiind însă relativ limitată, folosirea lui a fost
restrînsă la domeniile unde este strict necesar.
Secțiunea minimă a funiei de oțel utilizată în construcția LEA este de
35 mm2.
în figura 4.7 este reprezentată secțiunea unui conductor format din 19
fire de oțel.
Conductoarele din funie de aliaje de aluminiu introduse recent în
construcția LEA au conductivitatea puțin mai mică decît cea a
conductoarelor de aluminiu, în schimb au o rezistență mecanic a mai mare
decît cea a conductoarelor de oțel-aluminiu. Aceste per formanțe permit ca
la o mărire a secțiunii cu circa 10% față d<* cea a conductoarelor de oțel-
aluminiu, deschiderile între stîlpi •.;« crească pînă la de două ori și astfel să
se ieftinească construcția liniei.
 Fig. 4.6. Secțiune prin- Fig. 4.7. Secțiune
tr-un conductor multifi- printr-un conduc-
lar de oțel-aluminiu tor multifilar de
oțel zincat.
Conductoarele active și de protecție ale liniilor cu tensiunea
mai mare decît 1 kV sînt, de regulă, dezizolate și se așază în
forme diferite pe coronamentul stîlpului la distanță, care variază
în funcție de tensiunea liniei și construcția acesteia.
în cazul LEA cu tensiunea cuprinsă între 1 și 20 kV există
tendința de a se utiliza și conductoare izolate răsucite (torsadate)
din funie de aliaje de aluminiu. Astfel de construcții se întâlnesc
m zonele locuite, în parcuri, precum și în unele zone împădurite.
Utilizarea unor astfel de conductoare are drept scop reducerea
'onelor defrișate de pădure sau parcuri, precum și o protecție spo-
rita împotriva electrocutărilor în caz de avariere a liniei în zonele
locuite.
• Conductoare utilizate în construcția liniilor aeriene de ener-
r.ie de joasă tensiune. La construcția LEA de joasă tensiune se utili-
/< a. a, atît pentru conductoarele active cît și pentru conductoarele
«le nul, funie de aluminiu neizolată cu secțiunea de minimum
' i mni". La aceste instalații conductorul de aluminiu nu ridică
i ■' • 'blrine deosebite din punct de vedere mecanic, întrucît stâlpii
»iInt așezați la distanțe mici, în medie de 30 m.
In construcția LEA joasă tensiune, în ultimul timp, există
lemliiițu de a se utiliza pe scară din ce în ce mai mare conduc-
1
H.iek izolate răsucite. Conductoarele izolate răsucite sînt con-
• i'i. luare Iunie care au în exterior un înveliș din material plastic.
In eh nl din material plastic are rolul de a asigura o izolație elec-
'• i • "ie .punzătoare tensiunii la care urmează a fi utilizat conduc-
honl Nivelul de izolație trebuie astfel ales, încît să nu permită
............rea descărcărilor electrice între conductoare sau între con-
,, 1
i' ........... lîlpi. Materialul din care se realizează acest înveliș
I*...... . 'Ol trebuie să-și păstreze un timp îndelungat caracteris-

59