Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
2 Obstetrică
Ovulul unui folicul matur atinge dimensiunea de 80 - 150 . Ovulul creşte în timpul
dezvoltării unui folicul de 40 de ori iar nucleul său creşte de aproximativ de 3 ori. Ovulul este
înconjurat de zona pelucida, o structură mucopolizaharidă secretată de celulele granuloase.
Lichidul folicular este secretat de celulele granuloase. Este un lichid clar care conţine
proteine şi hormoni (estrogeni).
Foliculii ovarieni se dezvoltă din copilărie până la menopauză şi ating diferite dimensiuni
dar nu se rup ca să producă ovulaţia decât un număr restrâns, redus din ei. Mecanismul care
reglează ordinea în dezvoltarea foliculilor şi mai ales favorizarea unora de a produce ovulaţia nu
este însă elucidat.Din milioanele de foliculi primordiali doar 400 – 500 ajung la maturaţie de-a
lungul vieţii
Ovulaţia
Numită şi ponta ovulară constă în punerea în libertate a ovocitului sau ovulului şi se
produce o singură dată în cursul fiecărui ciclu menstrual între pubertate şi menopauză. Foliculul
matur când a atins un diametru de 10-12 mm. se apropie de suprafaţa ovarului cu discul proliger
orientat spre suprafaţa peritoneală a acestuia. Ruptura foliculului se produce datorită creşterii
presiunii intrafoliculare şi datorită unei necrobioze ce se produce la nivelul stigmei (zonă pe unde
este expulzat ovulul). Necrobioza din perete ar fi dată de o serie de enzime care se găsesc inclusiv
în compoziţia lichidului folicular. Prin deschiderea formată este expulzat în cavitatea peritoneală
lichidul folicular şi ovulul înconjurat de zona pellucida şi coroana radiata. Cu puţin înainte de a
se produce ovulaţia, cummulus proliger împreună cu ovulul se desprind de peretele foliculului
astfel că el pluteşte în lichidul folicular. În acest moment în ovul se produce prima diviziune de
maturaţie sau meioza. Ovulul este cules de franjurile pavilionului tubar şi în acest moment se
produce a doua diviziune de maturaţie nereductibilă (mitoza) după care ovulul devine fecundabil
(vezi gametogeneza).
2
3 Obstetrică
După producerea ovulaţiei stigma se închide imediat iar pereţii foliculului se cudează din
cauza scăderii presiunii intrafoliculare. Granuloasa, până aici avasculară, este pătrunsă de capilare
venite din teaca internă. Celulele tecii interne suferă şi ele o creştere rapidă în volum şi se încarcă
cu lipide. O nouă glandă endocrină este formată - corpul galben -. Momentul producerii ovulaţiei
trebuie cunoscut pentru că ovulul are o limită de fertilizare care nu depăşeşte 24-48 de ore din
momentul ovulaţiei. Ovulaţia se produce în jurul zilei a14-a a ciclului menstrual dintr-un ciclu de
28 de zile cu o variaţie între a 12-16 zi, dar se poate produce şi în ziua a 8-a sau a 20-a, după cum
se poate produce şi în momentul unui contact sexual, sau sub influenţa unor excitanţi puternici
care influenţează centri neurohipofizari. LH este hormonul ce produce ovulaţia. Spre ziua a 14-a
a ciclului menstrual apare o creştere a estrogenilor care prin feed – back pozitiv declanşează pick-
ul de LH.
De obicei ovulaţia se produce cu 14 zile înainte de prima zi a ciclului următor.
Se folosesc diferite teste clinice şi paraclinice pentru determinarea ovulaţiei. În momentul
ovulaţiei unele femei simt o durere în etajul subombilical. Durerea este dată de iritaţia peritoneală
pe care o determină lichidul folicular. Uneori durerea este însoţită de o mică pierdere de sânge
prin col.
Cu ajutorul celioscopiei sau în momentul unei intervenţii chirurgicale se poate pune în
evidenţă folicul ovarian rupt cu ovulaţia, aceasta fiind proba cea mai fidelă de producere a
ovulaţiei.
Alte metode de determinare a ovulaţiei se bazează pe unele modificări pe care le produc
estrogenii dar în mod deosebit progesteronul, hormonii secretaţi de corpul galben care a luat locul
foliculului după producerea ovulaţiei.
Curba termică bazală (preovulator temperatura este sub 37 o iar după ovulaţie este peste 37 o).
Progesteronul secretat postovulator acţionează pe centrii termici hipotalamici.
Mucusul cervical creşte în cantitate, este clar, devin elastic şi cristalizează în ferigă în
perioada preovulatorie. După ovulaţie devine vâscos , cristalizează dezordonat.
Citologia vaginală va arăta o cantitate maximă de celule acidofile în perioada preovulatorie şi
celule bazofile descuamate în placarde cu margini plicaturate în faza postovulatorie.
Biopsia de endometru relevă de asemeni în perioada postovulatorie o mucoasă transformată
secretor.
Dozările hormonale (estrogenii, progesteronul sau hormonii hipofizari) relevă momentul
ovulaţiei sau dacă aceasta a avut loc. Progesteronul creşte după ovulaţie
Monitorizarea ecografică, celioscopică poate surprinde ovulaţia
Corpul galben
Se formează după ovulaţie pe locul foliculului rupt. Numele de corp galben îi revine de la
coloraţia dată de pigmentul auriu (luteina) cu care se impregnează celule granuloase.
După ruperea foliculului de Graaf şi eliminarea lichidului folicular şi a ovulului, pereţii
cavităţii rămase goale se colabează, devin neregulaţi iar cavitatea se umple cu sânge care în
câteva zile se organizează.
Celulele granuloase cresc în dimensiuni, devin rotunde sau poliedrice, cu citoplasma fie
granulară şi cu nucleu voluminos. Granulaţiile din citoplasmă sunt date de: lipide, esteri ai
colesterolului, granule de vitamina A şi C, luteină. Celulele din teaca internă de asemeni cresc în
dimensiuni şi conţin granulaţii cu lipoizi.
3
4 Obstetrică
4
5 Obstetrică
Acetat
3 dehidrogenazã
Colesterol
Pregnenolon Progesteron
Estona Estradiol
Estriol
Acţiune
Estrogenii determină feminizarea subiectului şi apariţia caracterelor sexuale secundare. La
pubertate efectul estrogenilor se face manifest prin dezvoltarea morfotipului feminin. Estrogenii
sunt hormoni de creştere şi dezvoltare al conductului müllerian.
Acţiunea specifică a estrogenilor se manifestă asupra sistemului de reproducere şi
determină următoarele aspecte:
vulvă şi vagin
dezvoltarea vulvei;
stimularea vascularizaţiei vulvei şi a vaginului;
proliferarea epiteliului vaginal şi vulvar producând modificări în citologia vaginală;
cornificarea stratului superficial al mucoasei vaginale, cu apariţia de celule poliedrice
acidofile şi cu nucleu picnotic;
depozitarea şi metabolizarea glicogenului din epiteliul vaginal.
uter
schimbă raportul dintre corp şi col de la 1/1 la 2/1, în perioada pubertăţii;
determină hiperplazia fibrei musculare de la nivelul miometrului şi colului uterin;
cresc cantitatea de actomiozină şi ATP în fibra musculară;
cresc contractilitatea uterină;
cresc vascularizaţia uterină (acţiunea lor este mai evidentă asupra arterelor spiralate);
determină regenerarea endometrului după menstruaţie şi sunt responsabili de proliferarea
endometrului în faza preovulatorie;
stimulează secreţia glandelor endocervicale în producerea mucusului cervical;
influenţează fluiditatea acestuia, pH-ul cât şi raportul dintre apă şi NaCl.
trompe
estrogenii stimulează dezvoltarea trompelor (musculatura şi epiteliul) şi le creşte
activitatea musculară).
ovare
5
6 Obstetrică
Progesteronul
Este secretat în faza postovulatorie de corpul galben. Este un steroid format din 21 carboni
(C21). Este sintetizat de ovar, de placentă şi suprarenală. Corpul galben secretă aproximativ 600
mg. progesteron pe un ciclu din care 300 mg. sunt necesare endometrului. La o femeie cu ciclul
normal vârful de secreţie al progesteronului este situat în a 20-a - 21 zi şi media ei este de 5
mg/24 de ore. Scade şi devine absent cu 2 zile înainte de menstruaţie.
Experienţele pe animale au demonstrat că progesteronul se găseşte stocat în endometru.
Metaboliţii principali sunt: pregnandiolul şi pregnenolonul. Conversiunea se face la nivelul
ficatului. Progesteronul se elimină, jumătate sub formă de pregnandiol, 10-20% sub formă de
pregnenolon iar restul sub formă de alţi metaboliţi.
Acţiune.
Vagin - sub influenţa epiteliului vaginal se descuamează în placarde de 50-100 celule a
căror margini sunt plicaturate. Celulele sunt de tip superficial acidofile şi bazofile.
Endometru - cea mai importantă şi manifestă acţiune este conversiunea fazei proliferative
în faza secretorie a endometrului şi pregătirea mucoasei uterine pentru nidaţie. Glandele
endometrului devin sinuoase, celulele se încarcă cu glicogen şi lumenul glandular este umplut cu
secreţii. Celulele stromale suferă o reacţie deciduală prin retenţia de apă care se produce. Dacă
ovulul a fost fertilizat, progesteronul menţine mucoasa uterină în acest stadiu decidual şi
favorizează placentaţia.
Miometru - ca şi estrogenii determină o hiperplazie a fibrei musculare.
- scade activitatea contractilă a uterului în perioada postovulatorie în momentul când
oul fertilizat este transportat în cavitatea uterină şi se produce nidaţia.
- inhibă musculatura uterină care nu mai răspunde la hormonii retrohipofizari
(oxitocina), epinefrina, acetilcolina şi histamina.
Glandele colului uterin sunt inhibate în secreţia mucusului cervical de către progesteron.
Vâscozitatea creşte, mucusul nu mai cristalizează în ferigă, sunt prezente leucocite. Toate aceste
modificări nu mai permit ascensiunea spermatozoizilor.
6
7 Obstetrică
Androgenii
Ovarul uman este capabil să sintetizeze dehidroizoepiandrostendionul, androstendionul şi
testosteronul. Această sinteză se face de către celulele tecale ale foliculului ovarian şi de celulele
de tip Leydig din hilul ovarian. În afară de ovar la femeie corticosuprarenala sintetizează de fapt
cea mai mare parte din androgenii circulanţi. Androgenii cresc cu puţine zile înainte de ovulaţie şi
în faza luteală tardivă. După menopauză sinteza androgenilor la nivelul ovarului creşte ca şi în
unele tumori ce se dezvoltă din celulele sus amintite.
O cantitate normală de androgeni la femeie au o acţiune anabolizantă, reglează
metabolismul tisular şi potenţează acţiunea estrogenilor şi progesteronului. Cantităţi crescute
de androgeni inhibă hipofiza în direcţia secreţiei de gonadotrofine şi prolactină. Endometrul se
atrofiază şi se reduce circulaţia de la nivelul miometrului.
Au efect masculinizant asupra femeii manifestat prin hipertrofia clitorisului, îngroşarea
vocii şi apariţia hirsutismului, dacă sunt secretaţi în cantitate mare.
7
8 Obstetrică
CICLUL MENSTRUAL
8
9 Obstetrică
9
10 Obstetrică
FIZIOLOGIA MENSTRUAŢIEI
Factorii de eliberare pentru FSH şi LH sunt sintetizaţi sau puşi în libertate de hipotalamus
la pubertate şi apoi ciclic până la menopauză. Prin intermediul circulaţiei porte ajung la hipofiza
anterioară. Celulele adenohipofizei sub acest impuls neurohormonal vor sintetiza FSH şi LH-ul
sub influenţa cărora începe dezvoltarea şi maturarea unui folicul ovarian care va atinge
maturitatea concomitent cu maturarea unui ovul. LH-ul este şi el secretat de hipofiză permanent
într-un ciclu dar cu un vârf ce atinge maximum în jurul zilei a 14-a a ciclului menstrual de 28 de
zile. El contribuie în parte la maturarea foliculului ovarian, dar esenţial la ruperea lui şi
producerea ovulaţiei. Ia naştere din foliculul care a ovulat corpul galben care secretă progesteron
şi o mică cantitate de estrogeni.
Estrogenii secretaţi de teaca internă a unui folicul ovarian în dezvoltare au un efect de feed-
back pozitiv în direcţia secreţiei peak-ului de LH. Metaboliţii estrogenilor când au atins o anumită
concentraţie devin frenatori pentru FSH. Progesteronul, prin feedback negativ, inhibă secreţia de
LH. Scăderea hormonilor hipofizari asociaţi şi cu alţi factori luteolitici necunoscuţi determină
involuţia corpului galben care va fi urmată de scăderea steroizilor ovarieni, progesteron şi mica
cantitate de estrogeni. Această scădere hormonală defrenează hipotalamusul şi hipofiza în direcţia
de FSH şi LH şi începe un nou ciclu hipotalamo-hipofizo-ovarian.
Endometrul se dezvoltă sub influenţa estrogenilor din stratul baza care rămâne intact după
menstruaţie. Odată cu involuţia corpului galben determinată de lipsa de fertilizare a unui ovul
estrogenii şi progesteronul nu mai sunt secretaţi şi astfel suportul endocrin al enodmetrului
lipsind, acesta suferă fenomenul de dezintegrare descris mai sus apărând în acest fel menstruaţia
cu eliminarea stratului funcţional al endometrului.
Concomitent cu un nou ciclu hipotalamo-hipofizo-ovarian va începe un nou ciclu
endometrial.
În producerea propriu-zisă a menstruaţiei sunt mai multe teorii emise dar nici una nu
reuşeşte să explice în totalitate fenomenul. Se pare că în producerea menstruaţiei concură mai
mulţi factori. Rolul important revine modificării echilibrului dintre prostaglandine, prostacicline
şi tromboxani cu efect vasoconstrictor local, endometrial . Ischemia creată duce la necroză şi
eliminarea stratului funcţional endometrial. Această ischemie este determinată de predominanţa
substanţelor vaso-constrictoare (prostaglandine).
Durata medie a ciclului menstrual este de 28 de zile.
10
11 Obstetrică
În detaliu
GnRH (releasing hormon-ul pentru gonadotrofine) activează sinteza de gonadotrofine
(FSH, LH) şi eliberarea lor prin mecanismul de adenil-cilclază, AMP ciclic.
Expunerea prelungită la concentraţie mare de GnRH, saturează receptori şi inhibă secreţia
de FSH şi LH (desensibilizare).
FSH acţionează pe celule granuloase stimulând creşterea foliculului ovarian, dar stimulează
şi formarea receptorilor de LH şi determină secreţia de estradiol din folicul.
LH acţionează pe celulele tecale şi pe celule granuloase ale folicului în toate stadiile
ciclului.
LH - stimulează sinteza hormonilor androgenici de către celule tecale, determină ovulaţia şi
formarea corpului galben şi producerea de progesteron. Există o ipoteză a celor „2 celule” a
producţiei de estrogeni.
Astfel: LH acţionează pe celule tecale pentru a produce androgeni (androstendion şi
testosteron) - androgenii sunt transportaţi din celule tecale în celule granuloase. Androgenii sunt
aromatizaţi la estrogeni (estradiol-estronă) prin acţiunea FSH asupra enzimei aromatază din
celulele granuloase.
Sub influenţa FSH numărul celulelor granuloase din foliculul primordial creşte, creşte şi
secreţia de estradiol. Estradiolul stimulează şi el creşterea foliculului şi a numărului de receptori
FSH din folicul.
Creşterea estradiolului prin feed-back negativ scade secreţia de FSH, aceasta duce la
oprirea dezvoltării altor foliculi ce devin atrezici.
Creşterea estradiolului foliculilor execută un feed-back pozitiv pentru secreţia peak-ului de
LH necesar ovulaţiei.
11
12 Obstetrică
12