Sunteți pe pagina 1din 11

1.

HOMEOSTAZA

DEFINIȚIE
HOMEOSTAZIE (engl. homeostasi.~).
Tendinta. a organismelor vli de a mentine
constante condiUile de viata.
PSIIIORZIOL. fi dator:'im lui W.B. Cannon
(1926) conceptul de homeoMazic, pc care
el 1-a creal spre a Jesemna ansamhlul
mecanisme lor fiziologice care permit sa se
mentina meJiul intern intr-o stare Jc cchilibm.
Principiul homeosta7.ici sc bazeazi:i
pe ideea c:'i interaqiunile di!Hre mediu ~i
organism motlifica starca acestuia din
urmi1; or, snpravie~uirea organismnlui necesitli
mentincrea proprictatilor llziologice
ale diferitelor :c.ale elemente intrc limite
relativ precise. Orice ri~c de dep:'i~ire a
acestor limite dcdan~azli rctruacjiuni
care vor pune in joe mecanismele capahile
~~,;1 rcstabileasd1 cr.:hilibrul rupt. Pe baz:a
ani>amhlului de fenomene adaptative ~~ a
proceselor de autoreglare, conceptul de
homcoMaLic a fost extins la psihologie de
dtre C.P. Richter ~i Ia etologie de dtre
K. Lorenz.
Daca principiul homeostaziei nu este
repus in cauzi1, lucrillile mai recente ale
cronobiologilor au demonstrat ca mediul
intern nu este constant in ~nsul ~trict al
termenului, ci fluctueazl!. in mod periodic,
ritmic, intre valori extreme. El este deci in
pennanen!]i schimbi1tor. Tocmai dep~irea
acestor valori declan~azA proceo;;ele homeostat!
ce.1

HOMEOSTAZIE, tendinţă generală


a organismului care vizează să
menţină constante condiţiile de
echilibru ale mediului său.
Această noţiune, introdusă în fiziologie
de W.B. Cannon (1926), a fost extinsă la
psihologie (CP. Richter) şi la etologie*
(K. Lorenz). O conduită orientată spre un
scop este interpretată ca o căutare a unui
nou echilibru: construirea unui cuib, de
exemplu, corespunde unui mijloc de a lupta
1
Jacques Postel (coord), Dicționar de psihiatrie, Larouse, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998,
p.269

1
împotriva scăderii temperaturii corpului.2
-«• ADAPTARE.

HOMEOSTAZIE, termen aparţinînd


lui \V. Camion şi care desemnează
tendinţa organismelor
de a menţine constanţi parametn;
mediului intern, restabilindu-le nivelul
atunci cînd acesta este perturbat.
Fenomenul fusese remarcat
şi de Claude Bernard. In sen;
psihologic, se referă la orice comportament
care conferă fiinţe
vii, din nou, un echilibru perturbat.
Stările do trebuinţă se
declară în urma perturbării h.
iar după restabilirea acesteia intervine
reducţia de tensiune (('.
Huli)- Totuşi, unele trebuinţe se
declară anticipativ iar viaţa esle
o împletire de h. şi evoluţie. Xn
orice adaptare sau reglare este
homeostatică Cannon deosebind
si reacţii de emergentă ca cele din
ceea ce s-a numit slress (\\).3

Normalitatea presupune o capacitate de comunicare si elaborare continuă a


informaŃiei, care să asigure armonia la nivelul subsistemului individual, familial,
social sau grupal. Homeostazia realizată de fluxul input-urilor si output-urilor
informaŃionale care oscilează si interacŃionează dinamic si permanent ar fi, în opinia
lui Enătescu V. (1987), chiar normalitatea sau sănătatea în opoziŃie cu boala care
este dezechilibru ce produce dezordinea si dezorganizarea sistemului. Acest autor
consideră că există tipologii ale normalităŃii, modelele de comunicare individuale
fiind influenŃate de factori constituŃionali temperamentali, psihosocioculturali etc.4

Procesul de adaptare este,


în cazul fiinŃei umane, biunivoc, având si o funcŃie de transformare si adecvare a
mediului aflat în dinamică, în raport cu necesităŃile si posibilităŃile individului.
Adaptarea umană nu este deci pasivă, ci dinamică si creatoare. Complexitatea
antroposferei, necesită un permanent efort realizat prin procesele adaptative de
integrare si reglare, care fac posibilă utilizarea optimă a rezervelor funcŃionale, precum
si refacerea acestora în perioadele în care solicitarea încetează. În acest fel este
menŃinută homeostazia organismului, precum si fiabilitatea lui în funcŃionare. În 1907, H.Selye
introduce termenul de sindrom de adaptare în patologia generală, definindu-l ca un ansamblu de

2
NORBERT SILLAMY,
Dicționar de Psihologie, Larouse, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p.149
3
PAUL POPESCU-NEVEANU, DICŢIONAR de psihologie, BUCUREŞTI, EDITURA ALBATROS,
1978, p.614
4
FLORIN TUDOSE, PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE PENTRU PSIHOLOGI, Editura
InfoMedica, 2002, p.26

2
5
reacţii prin care organismul răspunde Ia o acţiune agresivă - stres.

Ce înseamnă o apărare adaptativă


Apărările adaptative facilitează în acelasi mod homeostazia
psihică ca si adaptarea subiectului la mediul său.
Pentru ca o apărare să fie adaptativă, ea nu trebuie să
anihileze complet afectul, să fie orientată pe termen lung,
să aibă o specificitate cât mai crescută, să nu blocheze ci
să canalizeze afectele, să transforme utiliza-torul acestor
tipuri de apărare într-o persoană agreabilă si atractivă.6

HOLISM
DEFINIȚIE

HOLISM (gr- holas - întreg:,


teorie după care întregul esîe
întotdeauna primordial, mai mult
şi altceva decît suma părţilor.
în psihofiziologie este reprezentată
de C. Lashley. în filosofie
reprezintă o variantă de „personalism".7

HOLISM, teorie nonanalitică. ai


cărei promotori se străduiesc să
examineze inteligenţa, funcţionarea
creierului sau a organismului
în totalitatea lor.
Psihologia formei* (Gestaltpsychohgie')
este cea mai cunoscută dintre aceste teorii.8
Holistic View Viziune holistică
The indivisibility of a person is a fundamental belief Indivizibilitatea unei persoane este o credință
5
FLORIN TUDOSE, O abordare modernă a psihologiei medicale, InfoMedica, 2000, p.30
6
FLORIN TUDOSE, FUNDAMENTE ÎN PSIHOLOGIA MEDICALĂ, Editura FundaŃiei România de
Mâine, 2007, p.120
7
PAUL POPESCU-NEVEANU, DICŢIONAR de psihologie, BUCUREŞTI, EDITURA ALBATROS,
1978, p.614
8
NORBERT SILLAMY, Dicționar de Psihologie, Larouse, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p.148

3
of this psychology. At fundamentală a acestei psihologii. La
a time when holistic approaches to medicine, mental un moment în care abordările holistice ale
health, and rehabilitation medicinei, sănătății mintale și reabilitării
are coming to the forefront, the practitioner will find vin în prim-plan, practicantul își va găsi
its usefulness utilitatea
apparent. When dealing with a wide range of people aparent. Când aveți de-a face cu o gamă largă de
and circumstances, oameni și circumstanțe,
the probability of any one science or discipline probabilitatea ca oricare știință sau disciplină să
being able to adequately poată în mod adecvat
explain, diagnose, or prescribe treatment for all the
explicați, diagnosticați sau prescrieți tratamentul
ills of people is nil. The
pentru toate bolile oamenilor este nul.
author, therefore, continually seeks and incorporates
prin urmare, autorul caută și încorporează
new knowledge of
human behavior into this approach. continuu noi cunoștințe despre
In its most basic form, one recognizes the comportamentul uman în această abordare.
interaction between physical În forma sa de bază, se recunoaște interacțiunea
and psychological well-being. There are scientists dintre fizic
who now observe that the și bunăstare psihologică. Există oameni de știință
distinction between mind and body is not only care observă acum că
inaccurate, but scientifically distincția între minte și corp nu este doar
unsound. What traditionally has been associated inexactă, ci științific
with the chemistry of the nesănătos. Ceea ce a fost asociat în mod
brain and its function are now found to exist in other tradițional cu chimia
parts of the body. acum se constată că creierul și funcția sa există
Biofeedback research and its application in stress în alte părți ale corpului.
management has helped Cercetarea biofeedback-ului și aplicarea sa în
to corroborate Adler’s assumption that what one gestionarea stresului au ajutat
thinks can produce physiological pentru a confirma presupunerea lui Adler că ceea
symptoms similar to those of other origin. Infection, ce se crede poate produce fiziologic
disease, and simptome similare cu cele de altă origine.
other injury to the body are potentially mood Infecție, boală și
modifying. Fatigue, particularly alte leziuni ale corpului pot modifica potențial
due to distress, is symptomatic of the interaction of
starea de spirit. Oboseala, în special
mind and body.
datorită suferinței, este simptomatic al
Even personal experience suggests the validity of
interacțiunii minții și corpului.
such a position.
Adler was not the first proponent of this point of Chiar și experiența personală sugerează
view. As Witmer validitatea unei astfel de poziții.
(1985) noted: Adler nu a fost primul susținător al acestui punct
Individual Psychology • 21 de vedere. Ca Witmer
The concept of health and wellness as encompassing (1985) a remarcat:
mind-body Psihologie individuală • 21
unity reaches back thousands of years to Middle Conceptul de sănătate și wellness ca cuprinzând
Eastern religions, minte-corp
the ancient Greeks, and Far Eastern philosophies. unitatea se întoarce cu mii de ani în urmă la
Greek medical tradition religiile din Orientul Mijlociu
like the Jewish healing tradition exemplified in grecii antici și filosofiile din Orientul Îndepărtat.
Christ, treated Tradiția medicală greacă
the whole person. Mind and body were not la fel ca tradiția vindecătoare evreiască
separated but seen as exemplificată în Hristos, tratată
interrelated and interdependent. (p. 43) întreaga persoană. Mintea și corpul nu erau
Adlerian practitioners also are aware that samples of separate, ci văzute ca
an individual’s interdependente și interdependente. (pag. 43)
behavior can help counselors to understand a more Practicanții adlerieni sunt, de asemenea,
global life plan and
conștienți de faptul că eșantioanele unui individ
direction of movement. Such behaviors, however,
comportamentul poate ajuta consilierii să
are only an approximation
înțeleagă un plan de viață mai global și

4
of the total and must be kept in proper perspective direcția de mișcare. Totuși, astfel de
as such. One can comportamente nu sunt decât o aproximare
anticipate, for example, that difficulty in sustaining din total și trebuie păstrate într-o perspectivă
friendships because adecvată ca atare. Se poate
of excessive demands for attention or unreliability anticipează, de exemplu, acea dificultate în
would contribute to susținerea prieteniei deoarece
problems in marriage or love relationships. The de solicitări excesive de atenție sau lipsă de
greater intimacy, give and fiabilitate ar contribui la
take, and equalitarian nature of love would be under probleme în relațiile de căsătorie sau de
even more stress than
dragoste. Mai multă intimitate, dă și
friendships. The fact that one chooses not to marry,
ia, iar natura egalitară a iubirii ar fi chiar mai
however, would not
stresată decât
necessarily indicate a lack of capacity for the
personal commitment, empathy, prietenii. Faptul că cineva alege să nu se
and courage required in a loving relationship. căsătorească, totuși, nu ar face-o
Holism, then, is a point of view from which to indică în mod necesar o lipsă de capacitate
understand human pentru angajamentul personal, empatie,
behavior as dynamic, self-directed, interrelated și curajul necesar într-o relație iubitoare.
mind and body moving Holismul, deci, este un punct de vedere din care
through life with a unique goal-oriented plan for să înțelegem omul
having significance in comportamentul ca mișcare dinamică, auto-
relation to others. Helping counselees change how direcționată, interconectată a minții și a corpului
they think and feel in prin viață cu un plan unic orientat spre obiective
their relationships with others, for example, can pentru a avea semnificație în
result in better physical relația cu ceilalți. Ajutarea consilierilor să
health, greater satisfaction with their work, and schimbe modul în care gândesc și se simt
increased joy and interest relațiile lor cu ceilalți, de exemplu, pot avea ca
in other aspects of their rezultat un fizic mai bun
sănătate, satisfacție mai mare cu munca lor și
bucurie și interes sporit
în alte aspecte ale lor

Heinz L. Ansbacher
Despre originea holismului9

După cum se recunoaşte în general, termenul de "holism" a fost marcat de Jan C.


Smuts, (2, 6). Cartea sa "Holism şi evoluţie" (16), în care a apărut iniţial termenul în 1926, ne
este cunoscută astăzi mai mult prin titlu.
Totuşi, cartea discută remarcabil toate aspectele ce sunt încă centrale în controversa
continuă dintre aderenţii viziunii elementariste, deterministe şi mecaniciste din biologie şi mai
ales din psihologie, şi cei ce tind spre holism şi organicism, spre devenire, creativitate,
creştere, actualizare de sine – inclusiv cei mai recenţi campioni ai taberei, psihologii

9
Articol republicat din Journal of Individual Psychology, Vol. 17, No. 2, Nov. 1961.
1961 The American Society of Adlerian Psychology, Inc., reînoit 1989 The University of Texas Press,
PO Box 7819, Austin, TX 78713-7819.

5
existenţialişti. Cartea ne aduce aminte că în psihologie există aceste două puncte de vedere
(18), în ciuda marii varietăţi de sisteme particulare. Astfel cartea în sine serveşte o funcţie
holistă, arătându-ne întregurile mai mari ale controversei.
Din aceste motive considerăm o binecuvântare a erei noastre de ediţii ieftine faptul că
ne-a oferit o re-editare a operei lui Smuts, permiţându-ne să o examinăm din nou şi să o
apropiem de o generaţie nouă, pentru a-i extinde orizontul intelectual.

Om şi teorie
Smuts înţelegea personalitatea ca "fundamental un organ al realizării de sine" (16, p.
290), similară cu actualizarea de sine sau transcendenţa de sine, termeni găsiţi de obicei în
literatura holistă de astăzi. Dar acesta nu era numai punctul său de vedere – însăşi viaţa lui a
fost un exemplu strălucit de actualizare de sine. Ar putea fi inclus printre persoanele
actualizate de sine ale lui Maslow (7, pp. 199 - 234).
Fiul său ne spune: "Orice alte calităţi ar fi avut tatăl meu, în primul rând a fost un om
de ştiinţă." (17, p. 278) Mai întâi atras de geologie, şi-a extins interesele spre ştiinţele
biologice, în special botanică. În 1931 a oficiat întâlnirea centenară a Asociaţiei Britanice
pentru Avansarea Ştiinţei, la Londra. Cu această ocazie Universitatea Londra i-a acordat titlul
onorofoc de D. Sc., o distincţie acordată până atunci numai de două ori în cei aproape o sută
de ani de existenţă a universităţii, lui Lister, cel care a originat chirurgia aseptică şi lui Kelvin,
fizicianul (17, p. 286).
Cum s-a format acest om de ştiinţă? Născut în 1870 la o fermă din Africa de Sud într-o
familie descendentă din primii colonişti olandezi, era al doilea născut, după un frate mai mare,
în total patru băieţi şi două fete. Abia după moartea fratelui său mai mare, Jan a fost trimis la
şcoală, la vârsta de 12 ani (17, pp. 6 – 17). A fost un elev strălucit încă de la început, şi până
la urmă a câştigat o bursă la Cambridge, unde a studiat dreptul cu cea mai înaltă distincţie.
După trei ani de practicare a dreptului în Capetown şi Johannesburg, a ajuns în 1898 "avocat
de Stat" al Republicii Africa de Sud. A luptat ca ofiţer în războiul Boer, împotriva britanicilor.
Apoi a avut câteva posturi de cabinet în Uniunea Africii de Sud. În timpul Primului Război
Mondial mai întâi a comandat trupele sudafricane împotriva forţelor germane din Africa, apoi
a devenit membru al cabinetului de război britanic. După război a participat la fondarea Ligii
Naţiunilor. A fost Prim Ministru al Uniunii Africii de Sud între 1919 – 1924, când a fost
înfrânt politic. Şi-a reluat cariera politică în 1933 şi a devenit Prim Ministru din nou, între
1933 – 1948. Apropiat de Churchill, a fost activ în conducerea celui de-al Doilea Război
Mondial şi a fost făcut mareşal de teren în 1941. În 1945 la San Francisco a participat la

6
fondarea Naţiunilor Unite. A murit în 1950 la ferma sa din Africa de Sud, la vârsta de 80 de
ani.
Smuts a scris "Holism şi evoluţie" după înfrângerea sa politică din 1924. "Tatăl meu a
scris-o ca o relaxare, când probabil suferea o depresie considerabilă după înfrângerea sa
politică dură", scrie fiul său (17, p. 254). "A lucrat laborios, fără încetare. Toată munca a fost
făcută atât de discret şi în linişte încât noi abia am realizat că se implicase în marea lui
lucrare." (17, p. 254)
Sentimentul pentru omenire, gemeinschaftsgefüehl-ul lui Adler, sentimentul de
comuniune socială (1), atât de caracteristic pentru cel ce se auto-actualizează (7, p. 217), a
pătruns întreaga viaţă a lui Smuts. Culminând cu eforturile lui pentru Liga Naţiunilor şi
Naţiunile Unite, şi-a găsit expresia şi în lucruri mărunte. De exemplu, după cel de-al Doilea
Război Mondial i-a trimis pachete cu mâncare fostului său inamic din zilele Primului Război
Mondial, von Lettow-Vorbeck, pe atunci comandantul forţelor germane din Africa de Est, pe
care l-a privit întotdeauna cu mare admiraţie. Pachetele acestea au fost foarte apreciate de
către cel în vârstă (17, p. 167).
Când a făcut parte din Guvern, Smuts şi-a impregnat ţara cu un "spirit de cooperare şi
un sentiment al toleranţei." (17, p. 421) În mod tragic, după a doua sa eclipsă politică în 1948,
s-a instalat o deteriorare rapidă, astfel încât ţara sa este mult mai cunoscută astăzi pentru
Apartheid decât pentru Holism.
Recent Feuer a arătat cum Freud a preferat de fapt ceea ce Dewey numea "teoria
cunoaşterii a spectatorului", în timp ce a lui Dewey se poate numi "teoria cunoaşterii a
reformatorului." (5, p. 125) Prima tinde să se asocieze cu o tendinţă necesitară, a doua cu un
intervenţionism pragmatic. Dacă aplicăm această diferenţiere la Smuts, a cărui viaţă a fost în
primul rând a unui mare om de Stat, nu rămâne îndoială că a preferat, ca şi Dewey, teoria
cunoaşterii a celui ce intervine. Dewey, la rândul său, poate fi numărat printre holişti. Teoria
holistă a personalităţii, după Hall şi Lindzey (6, p. 297), "s-a hrănit din articolul epocal al lui
John Dewey Conceptul arcului reflex în psihologie" (4), în care a luat poziţie împotriva
element-ismului din zilele acelea. […] Cu accentul pus pe coordonările totale, Dewey anticipa
poziţia psihologiei gestalt-iste." (2, p. 554)
Iată cum există o aparentă afinitate între abordarea reducţionistă şi teoria cunoaşterii a
spectatorului neimplicat, contrar abordării holiste şi teoriei cunoaşterii a unui participant –
intervenţionist. Maslow s-a referit la această afinitate contrastantă în discuţia sa despre
centrarea pe mijloace versus centrarea pe problemă, în ştiinţă.

7
"Accentul exagerat pe metode şi tehnici îi încurajează pe oamenii de ştiinţă să creadă
că a. sunt mai obiectivi şi mai puţin subiectivi decât sunt ei de fapt, şi b. nu trebuie să se
preocupe de valori. Metodele sunt neutre etic; problemele şi întrebările ar putea să nu fie,
deoarece mai devreme sau mai târziu implică toate argumentările încâlcite despre valori." (7,
p. 20)
La finele cărţii sale, Smuts aminteşte de conflictele oamenilor, lupta lor fratricidă, pe
care le-a văzut în direct în războaie şi consiliile lor. Totuşi, conclude el, "Adevărata înfrângere
pentru oameni […] ar fi uşurarea durerii prin încetarea efortului, a opri efortul spre Bine." (16,
p. 345)

Holism şi evoluţie
Teza de bază a lui Smuts este:
"Materia şi viaţa consistă amândouă din atom şi celulă, din unităţi structurate ale căror
grupări ordonate produc întregurile naturale pe care le numim corpuri sau organisme. Acest
caracter sau trăsătură a "întregirii" […] indică ceva fundamental în univers, fundamental în
sensul că este practic universal, că este un factor operativ real, şi că influenţa sa formatoare se
simte şi mai adânc şi vast odată cu avansul Evoluţiei. Holism este termenul marcat (din
grecescul holos – întreg) pentru a arăta aportul acestui factor fundamental la crearea
întregurilor din univers." (pp. 87 – 98)
Din acest punct iniţial el dezvoltă o teorie comprehensivă care este în multe feluri un
prototip al tuturor teoriilor biologice şi psihologice holistic – organismice actuale. El se
împotriveşte conceptului dur şi îngust al cauzalităţii, caracteristic ştiinţei secolului IX, prin
care "creativitatea şi adevăratul progres deveniseră imposibile." (p. 1) El arată "dubla greşeală
a abstractizării şi generalizării", care a dus la o despărţire de procedura fluidă a naturii (p. 2),
greşeală care este acum ţinta atacurilor, în special ale existenţialiştilor. La fel ca psihologii
gestaltişti, însă independent, el argumentează că "întregul este mai mult decât suma părţilor
sale componente." (p. 103) Şi mai mult; orice întreg găsit în natură "nu este un simplu sistem
mecanic." (p. 103) Întregul determină părţile; "este adevăratul factor de unde urmează restul,
fiecare caz particular." (p. 116) Astfel pentru Smuts holismul devine o ontologie opusă
materialismului şi spiritualismului "pentru a exprima viziunea în care realitatea fundamentală
nu este nici materie, nici spirit, ci întreguri." (p. 117) "Dar folosirea primă şi corectă a

8
termenului este cea care denotă totalitatea întregurilor ce operează ca factori reali şi care dă
realităţii caracterul ei dinamic, evolutiv şi creativ." (p. 117)
Smuts arată cum prima lege a termodinamicii nu se aplică la corpurile vii. "Fie renunţă
la prima lege, fie viaţa şi mintea sunt nule." (p. 164) Deasemenea, corpurile vii par a
contrazice a doua lege, legea entropiei. (p. 165) Totuşi, "Legile vieţii şi ale minţii nu sunt în
conflict cu legile energiei. Un organism este mai mult decât o structură fizică; însă natura sa
fizică se supune legilor energiei ca şi cum nu ar fi nimic altceva decât structură fizică." (p.
169)
Despre psihologie în particular, Smuts spune acestea:
"Mintea (mentalul – n. t.) are zona sa iluminată conştient şi "câmpul" său subconştient.
[…] Este de o natură intens holistic – neanalizabilă. […] Prin activitatea sa dualistă a
concepţiei şi selectării, mintea formează "scopuri" ce imaginează situaţii viitoare în experienţă
şi fac viitorul un factor operativ în prezent. Scopul marchează eliberarea minţii de dominaţia
circumstanţelor şi arată activitatea sa liberă, creativă." (p. 226)

"Personalitatea este întregul cel mai recent şi suprem, ce s-a ridicat în seria
holistă a evoluţiei." (p. 261) "Ceea ce moştenim este […] o largă posibilitate
şi potenţă de a ne mula […] capacitatea de acţionare şi dezvoltare liberă şi
auto-determinată, în viaţa noastră individuală." (p. 274) Smuts vorbeşte de
"metabolism creativ" (p. 272): "Personalitatea primeşte şi asimilează toate
influenţele sociale şi de alt fel care o înconjoară şi le face să contribuie la
auto-actualizarea sa holistă." (p. 291)

O asemenea realizare de sine nu este egoistă. "Oamenii profunzi vor realiza


întotdeauna că pentru a-şi câştiga viaţa trebuie să şi-o piardă; că unicul drum ce urcă spre
vârfurile însorite nu se află în sine ci în întreg (care include şi sinele)." (p. 291)
Introducerea la ediţia actuală este scrisă de E. W. Sinnott, ca şi Smuts un botanist, care
crede că "într-un sens, începem să-l ajungem din urmă pe Smuts" (11, p. xvi), iar cartea ar
trebui să fie recepţionată mult mai favorabil şi înţelegător astăzi, faţă de prima ei apariţie – în
ciuda limitărilor ei, arătate de Sinnott, dar pe care nu intenţionăm să le discutăm aici.

Holismul şi psihologia individuală


Printre primii care au apreciat lucrarea lui Smuts a fost Alfred Adler. El i-a scris lui
Smuts în Ianuarie 1931:

9
"Citind cartea dvs. Holism şi evoluţie, am fost foarte mişcat de toate
explicaţiile. Am putut vedea foarte clar care a fost cheia ştiinţei noastre. Pe
lângă marea valoare a contribuţiilor dvs. în multe alte direcţii, am recunoscut
perspectiva prin care numim 'unitate' şi 'coerenţă'. Sunt foarte bucuros să
recomand cartea dvs. tuturor studenţilor mei şi celor care mă urmează, ca cea
mai bună pregătire pentru psihologie individuală." (3, p. 84, p. 36)

Adler nu s-a mai exprimat astfel despre un contemporan de la publicarea lucrării


"Filosofia lui Ca şi cum", a lui Hans Vaihinger. Pentru cineva cât de cât familiar cu Adler,
secţiunea precedentă arată cât de aproape a fost într-adevăr Smuts de gândirea lui Adler.
Entuziasmul lui Adler pentru cartea lui Smuts a fost aşa de real încât a vrut să aranjeze o
ediţie germană (9, p. 221) şi i-a scris lui Smuts din nou, câteva luni mai târziu: "Doctorul
Erwin Krausz din Viena a tradus o mare parte a lucrării dvs. şi este la fel de încântat cum am
fost şi eu." (8, p. 36) Însă această traducere nu a fost realizată niciodată, în parte datorită
situaţiei politice de atunci, fără îndoială. În 1938 a apărut, totuşi, o ediţie germană. (15)
Deşi Adler nu a reuşit să aibă un rol în ediţia germană, el a publicat în jurnalul său o
traducere de Dr. Krausz10 a unei adresări prezidenţiale, oferită de Smuts la întâlnirea centenară
a Asociaţiei Britanice pentru Avansarea Ştiinţei din 1931. (13, 14) Întâmplător, aceasta a fost
probabil singura dată când un jurnal de psihologie a publicat un articol de Smuts. În adresarea
respectivă Smuts a exprimat ceea ce Adler susţinea foarte mult, o imagine ştiinţifică a lumii
care, în cuvintele lui Smuts, era "mai aproape de bunul simţ comun şi mai bună cu natura
umană decât era ştiinţa secolului IX." (17, p. 285) Astăzi, lui Adler i se recunoaşte exact
faptul că "a redat omului un sens al demintăţii şi al valorii, pe care psihanaliza le distrusese
aproape complet." (6, p. 125)
În ultima sa carte, publicată iniţial în 1933, Adler a întruchipat din gândirea lui Smuts,
de ex. "Astăzi nu ne mai putem îndoi că tot ceea ce numim corp arată încercarea de a deveni
un întreg," apoi, pentru continuarea studiului, Adler se referea la lucrarea lui Smuts. (1, p. 68)
La rândul său, Smuts i-a răspuns lui Adler la un articol primit de la acesta din urmă:
"Pot vedea cu uşurinţă cum punctele noastre de vedere se leagă şi se sprijină reciproc." (3, p.
84) După moartea lui Adler, Smuts i-a scris lui Hertha Orgler în 1938:

10
Dorim să ne exprimăm gratitudinea faţă de Dr. Erwin Krausz, actualmente din Chicago, pentru cititrea
acestui articol, în manuscris.

10
"Profesorul Adler a fost printre primii care mi-a scris la apariţia cărţii
mele, Holism şi evoluţie, pentru a-şi exprima acordul cu punctul meu de
vedere general, şi a binecuvânta lucrarea. Într-adevăr, a mers până la a spune
că îmi privea teoria holismului ca o completare la baza ştiinţifică şi filosofică
ce au ajutat la marele avans al psihologiei din ultimii ani." (9. p. 212)

Şi cu toate că aparent Smuts nu l-a înţeles pe Adler la fel de bine cum l-a înţeles
Adler pe Smuts, Smuts şi-a încheiat scrisoarea cu: "Fără îndoială că Adler a pus degetul pe
unele dintre cele mai importante aspecte ale personalităţii umane. […] A lăsat în urma sa o
contribuţie solidă şi durabilă la ştiinţa psihologiei." (9, p. 212)

Sumar
Am văzut re-editarea cărţii "Holism şi evoluţie" de Smuts ca pe o ocazie de a arăta ce
fel de persoană a fost autorul ei; în ce măsură a discutat problemele ce sunt încă centrul
discuţiilor de astăzi; şi că Adler a fost printre primii care au recunoscut importanţa
holismului pentru psihologie, prin perspectiva marilor paralele din gândirea celor doi
oameni11.

11
După cum am menţionat, Sinnott a scris introducerea ediţiei re-editate, în care s-a identificat în mare
măsură cu optica lui Smuts. Din această relaţie a lui Sinnott cu Smuts găsim încă o paralelă, pe care nu ne putem
abţine să o arătăm, deşi este un aspect minor: Jurnalul de faţă a găsit o lectură a lui Sinnott (10), foarte cordială
acestor pagini, aşa cum jurnalul original de "Psihologie Individuală", cu 25 de ani mai târziu, cu Adler editor, a
publicat o adresare a lui Smuts.

11