Pirvu Cristian - XII B

Enigma Otiliei
de George Calinescu

George Calinescu (n. 19 iunie 1899, Bucuresti – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic,
istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii si
literaturii romane, de orientare, dupa unii critici, clasicizanta, dupa altii doar italienizanta sau
umanista. Este considerat drept unul dintre cei mai importanai critici literari romani din toate
timpurile, alaturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Si-a semnat intotdeauna articolele ca
G. Calinescu, dupa o moda destul de raspandita in perioada interbelica.

Opera literara "Enigma Otiliei" este un roman deoarece are o actiune ampla, desfasurata
pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participa numeroase personaje.

Titlul operei a fost initial "Parintii Otiliei", acesta reflecta ideea balzaciana a paternitatii,
pentru ca fiecare dintre personaje determina intr-un fel destinul orfanei Otilia, ca niste parinti.
Autorul schimba titlul, iar accentul cade pe Otilia, astfel aceasta devine o enigma pentru ca
fiecare personaj din roman o percepe diferit.

Tema romanului este de specifica balzaciana: istoria unei mosteniri (cea a lui Costache
Giurgiuveanu) care favorizeaza o parvenire (cel care o obtine prin furt, avocatul Stanica Ratiu,
reuseste sa urce pe scara sociala), o parte a mostenirii (cea imobiliara) va ramane Aglaei Tulea,
sora avida care a asteptat de multa vreme moartea fratelui ei batran.

Povestea de dragoste dintre Felix si Otilia, desfasurata in alt plan si un alt registru
(romantic), esueaza din cauza nepotrivirii de caracter si de idealuri.

Modul de expunere predominant in text este naratiunea. Aceasta este realizata la

persoana a III-a, cu o viziune "dindarat", naratorul fiind omniscient si omniprezent. Romanul
este alcatuit din 20 de capitole iar prin tehnica planurilor narative paralele este urmarit destinul
mai multor personaje: destinul Otiliei, destinul lui Felix cat si destinul clanului Tulea. Secventele
narative sunt prezentate prin alternanta, iar succesiunea evenimentelor este redata prin
inlantuire.

Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre celor doua familii inrudite, cea a lui
Costache Giurgiuveanu si cea surorii lui Costache, Aglae. Acestea sugereaza universul social prin
tipurile umane realizate. Istoria mostenirii determina conflicte succesorale iar rivalitatea dintre
adolescentul Felix si maturul Pascalopol pentru mana Otiliei isca un conflict erotic. Caracterul de
fresca al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte ale societatii burgheze: avaritia,
lacomia, parvenismul, cat si de prezentarea unor aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre
parinti si copii, relatia dintre soti, casatoria.

Prima secventa narativa semnificativa este reprezentata de vizita Otiliei la mosie, la

Pascalopol, alaturi de Felix. Pe tot parcursul vizitei, Otilia se plimba cu tanarul Sima, astfel ca
Felix primeste atentie deosebita. Din aceste actiuni, se poate observa faptul ca protagoniste
avea sentimente mai presus decat cele de rudenie pentru tanarul baiat.

O a doua secventa narativa semnificativa este reprezentata de intoarcerea Otiliei si a lui

Pascalopol de la Paris. Cu toate ca, pe timpul sederii la Paris, Otilia a fost barfita de catre rudele
sale din familia Tulea, aceasta a tinut sa le ofere cadouri la intoarcerea acasa. Astfel, aceasta da
dovada de o buna crestere.

Asadar, datorita elementelor mentionate ulterior, romanul lui George Calinescu, "Enigma
Otiliei" intruneste toate notele definitorii unui roman realist, cu caracter balzacian, prin
prezentarea critica a unor aspecte ale societatii de la inceputul secolului al XX-lea, prin motivul
paternitatii, respectiv cel al mostenirii.