Pirvu Cristian - XII B

Ion
de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu a fost un prozator si dramaturg roman, membru titular al Academiei

Romane. S-a nascut la 27 noiembrie 1885, in Tarlisua, Austro-Ungaria, si a decedat la 1
septembrie 1944, in Valea Mare, Romania, la varsta de 58 de ani.

Ca specii literare prezente in repertoriul sau, enumeram nuvela, romanul si teatrul. O

alta opera importanta a lui Rebreanu este Padurea Spanzuratilor, din 1922.

Romanul este o specia a genului epic, in proza, cu o intindere mare, o actiune ce se

desfasoara pe mai multe planuri, un numar mare de personaje si un conflict puternic. Romanul
"Ion" a fost publicat in anul 1920. Este un roman social, obiectiv, interbelic, realist si modern. De
asemenea, este primul roman obiectiv aparut in literatura romana.

Titlul este analitic, este o structura care evidentiaza protagonistul operei, si anume Ion,
un taran din regiunea Ardealului din secolul XX, ce reflecta o mentalitate traditionala, care arata
ca demnitatea umana depinde de intinderile de pamant. Desi era sarac, Ion era foarte harnic,
silitor si istet. Insa, acesta renunta la scoala, deoarece considera ca dragostea pentru pamant e
mai mare.

Tema operei o constituie lupta continua a taranilor pentru pamant si, in plus, reprezinta
formarea universului satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Din punct de vedere
compozitional, romanul a fost impartit in doua volume - Glasul Pamantului si Glasul Iubirii.
Primul are sase capitole, iar al doilea are sapte, astfel ca opera lasa impresia de masivitate in
creatie, care descrie viata in toata complexitatea de relatii sociale si sufletesti.

Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a, astfel ca naratorul este omniprezent si

omniscient in raport cu actiunea si personajele sale. Actiunea este construita pe doua planuri
paralele, cu o tehnica alternanta de constructie, iar ia nivelul fiecarui plan se foloseste tehnica
inlantuirii. Relatiile temporale si spatiale sunt setate inca din inceputul romanului. Actiunea
debuteaza intr-o zi de duminica, in satul Pripas din Ardeal. In plus, autorul descrie drumul ce
intra in sat cu verbe dinamice ("coteste brusc", "inainteaza vesel"), aratand faptul ca acesta se
aseamana cu destinul unui personaj.

Una dintre cele mai importante secvente narative se petrece chiar in incipitul operei.
Desi Ion o iubeste cu adevarat pe Florica, acesta danseaza traditionalul dans alaturi de Ana.
Dorinta lui a fost de a se apropia de fata doar pentru pamanturile acesteia. Dupa dans, Ion ii
propune sa se intalneasca in gradina, insa, acolo sunt prinsi impreuna de catre Vasile Baciu.
Astfel, conflictul dintre Baciu si Ion ia nastere.

O alta secventa semnificativa o reprezinta cea de la nunta lui George Bulbuc cu Florica.
Aici, Ana realizeaza in sfarsit ca Ion o iubea pe Florica, iar pe ea o placea doar pentru pamanturi.
De asemenea, regasim o replica din care se poate observa dispretul fata de Ana a
protagonistului ("Da omoara-te dracului, [...]").

Spre finalul operei, Ion vrea sa isi recupereze iubirea pierduta, Florica, care acum era
sotia lui Bulbuc. George il prinde pe Ion in curtea sa, noaptea, si il omoara. Acesta este arestat,
Florica ramane singura, iar intreaga avere revine Bisericii. Romanul se termina cu imaginea
satului, adunat la sarbatoarea de sfintire a noii biserici.

Intregul set de personaje prezente in opera acopera mai multe categorii sociale. Alaturi
de Ion, Ana, Florica, Vasile Baciu sau George Bulbuc, reprezentanti ai taranimii, fie aceasta
bogata sau saraca, se afla si invatatorul Herdelea, impreuna cu familia sa, preotul Belciug, si altii.

In concluzie, putem afirma faptul ca romanul "Ion", scris de Liviu Rebreanu, este un
roman interbelic, realist, obiectiv, unic in literatura romaneasca, ce prezinta continua lupta a
taranilor pentru pamanturi, la inceput de secol XX.