Bibliografie: George Topârceanu

George Topârceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. 7 mai 1937, Iaşi) a fost un poet,
prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din
1936. Este înmormântat în cimitirul ”Eternitatea”, din Iaşi.
George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe
Topârceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul “Doamna Elena", amândoi
originari din părţile Sibiului. Începe şcoala primară la Bucureşti (1893 - 1895) şi o continuă
pe valea Topologului, la Suici, judeţul Argeş, unde părinţii se stabilesc o vreme. Revine la
Bucureşti şi se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava. După
absolvire intră funcţionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de şomaj şi
de viaţă boemiană. În paralel, se înscrie la facultatea de drept (1906), pe care o părăseşte
pentru cea de litere, fără a termina studiile.
Prima încercare literară datează din timpul şcolii primare şi este primită cu răceală de
colegul mituit cu ”o peniţă şi doi nasturi” pentru a-i folosi de public. Debutează încă din liceu,
la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul ”G. Top” la revista umoristică Belgia
Orientului (1904); a publicat şi la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră,
Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar.
Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul. În 1912 se căsătoreşte cu
învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma.
Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între el şi poeta Otilia Cazimir. La Iaşi
încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat şi participă la campania din
Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916).
Rămâne în captivitate până în 1918. Întors la Iaşi, redactează împreună cu Sadoveanu revista
Însemnări literare, până la reapariţia Vieţii româneşti (1920), al cărei prim-redactor va fi.
Prietenia cu Sadoveanu se reflectă şi în Povestirile vânătoreşti, în care tovarăşul de puşcă şi de
undiţă este numit de Sadoveanu ”prietenul meu, poetul”.
Opere

 Balade vesele și triste, București (1916).

 Parodii originale, București (1916).
 Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
 Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
 În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
 Migdale amare, București (1928).
 Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
 Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
 Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).

Aprecieri critice: „Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topârceanu, sala izbucnea
spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc
zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere...” (Demostene Botez).
Prezentarea poeziei ”Acceleratul”, de George Topârceanu
Acceleratul de George Topirceanu este o poezie a carei prima editie a fost publicata in
volumul Balade vesele si triste in 1916 la Bucuresti. Metafora” o vapaie de rubin” creaza o
imagine vizuala care sugereaza ca ultima raza a soarelui abia mai patrunde prin frunzisul greu
al padurii.Este ultima pata de culoare si de lumina inainte de lasarea intunericului.
În poezia Acceleratul, natura este descrisă în prag de seară:”Se așterne amurgul rece,liniștea
se furișează prin pădure,doar din tufișuri se mai aud glasuri mici de păsărele.” Natura este
liniștită sub bolta înstelată.
În final,liniștea nopții care se așternuse peste păduri,dealuri și lunci este spulberată de trecerea
Acceleratului. Acel moment de frica si de aer rece in care acele pasarele cifulite sunt cam
speriate de acest tren care e foarte puternic.
Acceleratul este asemanat cu un balaur ce distruge tot in calea lui, ce inspira teama si groaza
datorita zgomotului produs, dar la urma un sentiment de linistire prin versul "A trecut..."
Poezia este un pastel deoarece :este descris prin intermediul imaginelor vizuale,un colt de
natura la lasarea noptii, starea sufleteasca a eului liric in fata tabloului descris este exprimata
implicit, prezenta figurilor de stil .Momentul zilei descris progresiv este lasarea serii, de la
amurg pina la ivirea stelelor. Personificare:”inserarea muta trece furisata”.Imaginea
auditiva:”glasuri mici de pasarele.”
Titlul ”Acceleratul” Autor: George Topârceanu

Figurile de stil:

Epitet:”frunzisurile grele ”
Comparatie:”Zvon ca un murmur de izvor”
Metafora:”Vapaie de rubin”
Inversiune:”Tainice-ascunzisuri”
Personificare:”Inserarea muta”
Enumeratie:”Cinteze si pitulici”

Stările emotive : Acestă poezie transmite sentiment de frig ger și

cu cuvântul ,, A trecut..”

Vocabular: Nimic, Tema , Frig, ger.