Canonul dumnezeieştilor

patimi ale Domnului nostru

Iisus Hristos

Se tipăreşte cu binecuvântarea
Preasfinţitului Părinte GALACTION
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura Cartea Ortodoxă

Alexandria • 2017
 Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar,
dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte,
le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care
vor veni după ei. (Protos. Nicodim Măndiţă)

Difuzare:

Aga pi s
EDITURA

Str. Menţiunii Nr. 7 Sector 2, Bucureşti

Tel./Fax: 021-2410673, Mobil: 0733-580000
editura.agapis@gmail.com
Cărţile pot fi comandate online la adresa
www.edituraagapis.ro
sau de la librăria Editurii Agapis,
din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti
unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Canonul dumnezeieştilor patimi ale Domnului nostru
Iisus Hristos / se tipăreşte cu binecuvântarea Preasfinţi-
tului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleor-
manului. – Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2017
ISBN 978-606-529-340-3

23
 ACATISTUL
PATIMILOR DOMNULUI NOSTRU
IISUS HRISTOS
ÎNTÂIA DATĂ COMPUS ŞI TIPĂRIT ÎN
LIMBA SLAVONĂ ÎN RENUMITA LAVRĂ
A CHIEVULUI, LA ANUL 1865

IAR ACUM TRADUS DE

SMERITUL IEROMONAH

ANANIA MELEGA

Confesor al Regimentului de Călăraşi

BUCUREŞTI

TIPOGRAFIILE NAŢIONALE,
ANTREPRENOR C. N. RĂDULESCU

1869 Martie 3
 Canonul dumnezeieştilor patimi
ale Domnului nostru Iisus Hristos
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân-
tului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule,
Duhul adevărului, Care pretutindeni
eşti şi toate le plineşti, Vistierul bună-
tăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de
toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule,
sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte
fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
5
 Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte
fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte
fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe
noi. Doamne, curăţeşte păcatele noas-
tre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a
6
Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne
de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie, ca Unui Stăpân, noi, păcă-
toşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru
Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noas-
tre, ci caută şi acum ca un milostiv, şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că
Tu eşti Dumnezeul nostru, şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi
Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă,
binecuvântată Născătoare de Dumne-
zeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăj-
duim întru Tine, ci să ne mântuim prin
Tine din nevoi, că Tu eşti mântuirea nea-
mului creştinesc.
7
 Crezul – Simbolul Credinţei
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atot­
ţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii;
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat
din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu
făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care
toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a
noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri
şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din
Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui
Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a suit la ceruri şi şade de-a
dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece
viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va
avea sfârşit.
8
 Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă
făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închi-
nat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi
apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru ierta-
rea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Rugăciunile începătoare… apoi:
Miluieşte-ne pe noi Doamne…, Doamne
miluieşte-ne pe noi…, Uşa milostivi-
rii…, Crezul…

Troparele, glasul 6
Toată mulţimea îndurărilor tale o ai
revărsat, Cel ce ai vieţuit în lume cu dra-
goste, Iisuse dragostea cea adevărată,
când Însuţi pe Tine Te-ai dat ucenicilor
Tăi spre mâncare la Cina cea de Taină: dar
mergând a pătimi de voie, ai păzit însă şi
vinul cel dulce, pe sângele Tău cel dătă-
tor de viaţă, şi mai înainte de moartea
9
Ta Te-ai îngropat în inimile acelora prin
preacuratele Tale Taine; deci îngroapă
şi păcatele mele, Stăpâne, ca să măresc
cu dragoste, Sufletul Tău cel pus pentru
mine. (De 3 ori)
Toată comoara noastră o ai luat, o,
nesimţitorule împietrite Iudo, dând
în mâinile ucigătorilor de omeni iudei
pe Iisus, o lipsitule de minte trădător,
fiind numit apostol, care erai să aduci
pe alţii la mântuire, pe sineţi te-ai pier-
dut; furând bogăţia sărmanilor, ai lepă-
dat de la sineţi pe înduratul Dumne-
zeu, Căruia cu dragoste să ne închinam,
ca cei ce printr-Însul suntem, vieţuim
şi ne mişcăm.
Toate poruncile legii Tale, le-ai săvâr-
şit, ca să ne conducă în viaţa cea veşnică,
încingându-Te cu ştergătorul, picioa-
rele ucenicilor ai şters; o cât de fru-
moase ai făcut picioarele bine vestitori-
lor Apostoli, ca prin asemenea întărire să
poată supune pe toţi sub picioarele Tale,
plecându-Te Însuţi mai întâi la pământ,
10
arătând înţelepciunea preoţiei cereşti, ai
scuturat praful de pe picioarele lor. Deci
şi pe mine, Iisuse al meu, curăţă-mă de
toată întinăciunea, ca şi eu, curat, în veci
să slujesc Ţie, Celui curat.
Slavă…
Cu binecuvântata-Ţi pâine întărin-
du-Ţi duhovniceasca viaţă a sufletu-
lui întristat până la moarte; şi cu vinul
înveselindu-Ţi inima, cu credinţă Te-ai
apropiat către moarte ca un miel nevi-
novat. O, dulcele Tău grai! O, noian de
dragoste, când în ceasul întristării ai stri-
gat: Părinte, treacă de la mine paharul
acesta, ca să nu-L beau de la fiii lui Israil,
pe care I-am adăpat cu apă în pustie: însă
dacă e voinţa Ta, aşa-L voi bea, ca Trupul
şi Sângele Meu să-L dau în veci celor ce
vor crede Întru Mine.
Şi acum şi pururea…
Pentru ce grăbeşti către pătimirea cea
de voie, Fiul meu, a grăit Fecioara. Iar Tu
ai răspuns ei: Voinţa Tatălui Meu caut să o
11
împlinesc, căci pe sufletul meu am putere
ca să-L pun şi putere am ca să-L iau; însă
grăbesc către omorârea-Mi de voie ca să
ridic pe omul cel omorât.
La Stihoavnă, glasul 1
Venit-ai Însuţi, soarele cel adevă-
rat, către apus şi plecându-Te ai spălat
picioarele lui Iuda. O, smerenia Ta, mai
întâi celui fără ruşine ai spălat picioa-
rele, dându-I cinste pentru necinste; deci
dă-mi ca să mă spăl şi eu cu lacrimile
mele, ca să fac voia Ta curat, Iisuse.
Stih: Scrâşnit-au cu dinţii lor asupra mea…
Cu adevărat poporul acesta neînţele-
gând legea, pe dătătorul de lege voiră a-L
omorî, cei atât de nelegiuiţi. Doamne, Cel
fără de păcate, curăţeşte păcatele noas-
tre, ca nu cu cei ce s-au ridicat asupra Ta
să fim osândiţi.
Stih: Căutat-am de-a dreapta mea şi am
văzut, că nu era cine să mă cunoască…
Nu ştiu pe omul acesta, ai zis Petre, pe
care L-ai mărturisit, că Acesta e adevărat
12
Dumnezeu şi Om, la a Cărui picioare
căzând ai grăit: Ieşi de la mine, Doamne,
că om păcătos sunt eu; Acesta e Dumne-
zeu şi Omul, Care, în apă fiind a te îneca,
Ţi-a dat a Sa mână; Acesta este Omul Care,
pe soacra ta cuprinsă de fierbinţeala fri-
gurilor, o au vindecat; Acesta este Omul
către Care ai zis că, bine ar fi să rămâi.
Caută asupra mea, Iisuse, precum ai cău-
tat asupra lui Petru. Şi să nu-mi zici în
ziua ispitirii, nu te cunosc.
Slavă… Şi acum…
Cu adevărat stăpânia întunericului a
fost neapropiată de Tine, Lumina cea în
trei Ipostasuri, când în noaptea nelegiu-
irilor ai fost rănit şi batjocorit fără a te
întărâta. Acestea, Hristoase, Ţi-au răsplă-
tit Ţie, neamul cel fără de lege, pe care, Tu
l-ai scos cu mână tare şi cu braţ înalt, din
mâinile lui Faraon; acestea, Iisuse făcă-
torule de bine, Ţi-a răsplătit, neamul cel
nemulţumitor, pentru că l-ai hrănit cu
mană în pustie, şi cu apă din piatră l-ai
13
adăpat. Deci ca să se ruşineze vrăjmaşii
Tăi, arată-Le puterea Dumnezeirii Tale, că
eşti şi Dumnezeul meu, cu lacrămi striga
Curata Maică.
După acestea,
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Slavă…, Şi acum…
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului
nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la
Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem
la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dum-
nezeul nostru!
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă
cererea mea, întru credincioşia Ta;
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la
judecată cu robul Tău, că nimeni din cei
vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul pri-
goneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă
14
în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întu-
neric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e
duhul în mine şi inima mea încremenită
înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte
de zilele cele de demult; cugetat-am la
toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor
Tale m-am gândit. Întins-am către Tine
mâinile mele, sufletul meu ca un pământ
însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că
a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta
de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce
se coboară în mormânt. Fă să aud dimi-
neaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge, că la
Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de
vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dum-
nezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască la pământul dreptăţii. Pen-
tru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi
viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz
sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necă-
jesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
15
 Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat
nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru
numele Domnului. (de 3 ori)
Troparul, glasul 8
Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei
s-au luminat, Iuda cel rău credincios cu
iubirea de argint bolnăvindu-se s-a întu-
necat, şi judecătorilor celor fără de lege
pe Tine Judecătorul Cel drept Te-au dat.
Vezi iubitorule de avuţii pe cel ce pentru
acestea spânzurare şi-a agonisit, fugi de
sufletul nesăţios care a îndrăznit unele ca
acestea asupra Învăţătorului; Cela ce eşti
spre toţi omenii bun, Doamne, slavă Ţie.
Slavă …, glasul 2
Mântuire ai făcut în mijlocul pămân-
tului, Hristoase Dumnezeule, pe cruce
Ţi-ai întins preacuratele Tale mâini,
adunând toate nemurile, ce-Ţi strigă,
Doamne, slavă Ţie.
Şi acum…
16
 Iosif cel cu bun chip de pe Cruce luând
preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat
înfăşurându-L, şi cu miruri ungându-L,
în mormânt nou L-au pus.
Doamne miluieşte de 3 ori. Slavă… şi
acum…; Psalmul 50, Miluieşte-mă Dum-
nezeule… Şi îndată, canonul după, rânduială
Cântarea 1, glasul 6
Irmos: Pe Cel ce a acoperit cu valul mării
oarecând, pe gonaciul tiran, sub pământ L-au
ascuns fiii celor mântuiţi, însă noi cu fecioa-
rele să cântăm Domnului, căci cu mărire
s-a proslăvit.
Pripeală sau anticântare
Slavă îndelung răbdării Tale,
Doam­ne, slavă Ţie.
Plecându-Şi genuchii S-a rugat, Căruia
se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti,
al celor pământeşti şi al celor de sub
pământ. Deci pleacă-Te şi îmi ascultă
rugăciunea mea, precum Tatăl, Căruia
Te-ai rugat, S-a plecat şi Te-a ascultat.
17
 Tu întru rugăciune ai pronunţat, Tată,
ca să Te arăţi pe Tine adevăratul Lui Fiu;
deşi N-am făcut nici un rău, dar gata sunt
spre bătăi; deci şi pe mine, cel mult înrău-
tăţit, Iisuse al meu, izbăveşte-mă de cum-
plitele chinuri ale iadului.
Slavă…
Întru sudoarea ta vei mânca pâinea
ta, ai zis întâiului om căzut; deci ca un
al doilea Adam când Te-ai rugat, sudoare
de sânge s-a stors din preacuratul Tău
Trup; căci ca o hrană, voinţa Ta o ai adus
Tatălui, Iisuse Hristoase, pe mine, cel ce
nici una din poruncile Tale nu am făcut,
cu picăturile sângerândei Tale sudori
spală-mă, Te rog.
Şi acum…
Nu mai este de acum pământul sub
blestem, căci cu sângele Fiului tău s-a
binecuvântat. Pământule bune, cu
Preacurata Fecioară, rădică-ţi praful şi
cenuşa, spre slăvirea lui Hristos Dum-
nezeul nostru.
18
 Cântarea 3-a
Irmos: Pe Tine Cel ce pe ape ai spânzurat
tot pământul fără ţinere, văzându-Te zidirea
spânzurat în locul Căpăţânii, de multă spaimă
s-a cuprins, strigând: Nu este sfânt, fără numai
Tu, Doamne, iubitorule de oameni.
Au adormit, îngreuiaţi fiind de somn,
Apostolii, când Te-ai depărtat de la ochii
lor către rugăciune, în grădina Ghetsi-
mani, ridică-mă pe mine lenevosul şi
trândavul spre a-Ţi aduce închinăciu-
nile cuvenite.
Ca un adevărat Păstor, văzând pe lupul
Iuda că vine, Eu sunt, prietene, ai zis către
vicleanul ucenic, îndemnând către pocă-
inţă pe cel căzut.
Pe mine cel ce totdeauna păcătuiesc
şi nicidecum nu-mi vin întru simţire,
îndreptează-mă către calea mântuirii,
o, mult iubitorule de oameni, Doamne.
Dumnezeule şi Doamne al meu,
adu-mă, Te rog, la calea cea dreaptă şi cu
19
puterea Ta izbăveşte-mă din gura lupu-
lui celui ce nevăzut mă pândeşte.
Slavă…
Cu arme şi suliţe ca asupra unui tâlhar
au venit, când Tu ai fost adus ca o jertfă
curată în biserică: Cel ce pentru păca-
tele mele pe Sineţi Te-ai adus, Doamne,
nu mă trece cu vederea.
Şi acum…
Atingându-Se de urechea cea tăiată, a
vindecat pe sluga Arhiereului, Fiul tău,
doctorul sufletelor şi al trupurilor, deci
şi tu, Maica Lui, toate neputinţele sufle-
tului şi ale trupului meu vindecă-mi-le,
ca ceea ce ai născut pe Tămăduitorul.
Sedealna, glasul 6
Nimic Tu n-ai răspuns celui ce i se părea
că are putere asupra Ta, Cel ce smereşti
pe cei mândri. Însă ai tăcut şi către cel ce
fără ruşine Te apăsa cu minciuni de multe
feluri, ca pe mine cel mult bârfitor să mă
liberezi şi să mă înveţi a răbda toate.
20
 Slavă… Şi acum…
Prefă-mi întru bucurie supărarea mea,
Născătoare de Dumnezeu, ca una ce şi tu
ai suferit negrăite supărări, văzând pe
Fiul tău pătimind chinuri amare pentru
mine cel osândit.
Cântarea 4-a
Irmos: Deşertarea Ta cea Dumnezeiască
pe Cruce văzându-o mai înainte Avacum,
spăimântându-se a strigat, Tu ai tăiat tăria
celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu
cei din iad, ca un Atotputernic.
Nici un cuvânt Tu n-ai răspuns lui Irod
celui fără de ruşine, când fiii pieirii, tăia-
seră pe Ioan, Înaintemergătorul şi glasul
Tău, deci învredniceşte-mă, Hristoase, de
răspunsul cel bun, la sfârşitul meu.
Irod căuta semne minunate, neînţele-
gându-Te pe Tine, minunea cea mare, că
Dumnezeu fiind stăteai înaintea făptu-
rii. Însemnează-mă cu lumina feţei Tale,
Hristoase al meu, şi dă veselie inimii mele
celei pătimaşe.
21
 Slavă…
Acoperindu-Ţi faţa Ta despre bătăi,
Heruvimii neputând privi aceasta, cu
aripile s-au acoperit, deci acoperă-mă cu
umbrirea Ta, pe mine cel fără de ruşine.
Şi acum…
Întristatu-s-a faţa ta, Fecioară, când ai
văzut pe Fiul tău ducându-Se ca un făcă-
tor de rele de către iudei. Cu adevărat
multă a fost îndelunga Ta răbdare, Fiule
şi Dumnezeul meu, oftând tu ai grăit.
Cântarea 5-a
Irmos: Către tine mânec, Cel ce pentru
milostivire Te-ai deşertat pe Tine neschimbat
pentru cel căzut şi până la chinuri Te-ai ple-
cat, Cel ce eşti fără patimă, Cuvântule al lui
Dumnezeu, pace dă-mi mie celui căzut, Iubi-
torule de oameni.
Pământul, aşternut picioarelor Tale,
a crescut spini care au fost puşi deasu-
pra capului Tău, Iisuse al meu. Ieşiţi fii-
cele Ierusalimului şi vedeţi pe Împăratul
22
Măririi sub cunună de spini, pe Care
L-au încununat nemulţumitorul neam
al evreilor.
Mincinoşi sunt fiii oamenilor, că pe
Tine, viaţa tuturor, Te-au preţuit în trei-
zeci de arginţi, şi Ţarina Sângelui cumpă-
rând, cei ce Ţi-au vărsat Sângele Tău, cu
acela spală haina mea, care după botezul
pocăinţei o am întinat iarăşi cu păcate.
Slavă…
Lui Dumnezeu se cuvenea a se supune,
judecătorii cei nebuni, iar nu lui Iuda, şi
să nu fi judecat la moarte pe Stăpânul şi
Judecătorul tuturor. Cel ce pentru mine
ai primit chinuri de batjocură, Doamne,
adu-mă la pocăinţă ca să nu fiu osân-
dit la moarte.
Şi acum…
Pe Dumnezeul cel viu juratu-v-aţi asu-
pra Viului Dumnezeu, prea nebunilor;
însă cerul şi pământul răspund, că Dum-
nezeu este şi Fiul meu, Cel ce astfel păti-
meşte, a strigat Maica Fecioara.
23
 Cântarea 6-a
Irmos: Prins a fost, dară nu s-a ţinut în pân-
tecele chitului Iona, că al tău chip purtând, al
Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca
dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a strigat stră-
jerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase,
mila voastră o aţi părăsit.
Ieşit-ai, Iisuse, ca să-Ţi duci Crucea Ta,
după cum au ieşit şi Abel cu Cain, ca să
pătimeşti de la iudei: Vino şi acum de mă
ridică şi pe mine nemernicul.
Mers-ai ca şi nevinovatul Isaac ca să-Ţi
iei pe umeri Crucea Ta şi să Te aduci jertfă
Tatălui pentru păcatele mele, într-un
miros de bună primire.
Slavă…
Văzând Iacob scara întărită până la
cer a zis: aceasta a fost Crucea Ta, cu care,
ridică mintea mea cea trasă jos, către
cele de sus.
Şi acum…
Nu plângeţi pentru mine, fiicele Ieru-
salimului, nu plânge pentru mine Marie,
24
Maica Mea: căci curând vă veţi bucura,
când mă voi ridica şi Mă voi proslăvi.
Cântarea 7-a
Irmos: Negrăită minune, cel ce a izbăvit în
cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mor-
mânt se pune fără de suflare, spre mântuirea
noastră a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dum-
nezeule bine eşti cuvântat.
Cu adevărat Tu eşti David, căci ai luat
Crucea ca pe Psaltirea cea frumoasă,
urcându-Te pe Golgota, ca să ne mântu-
ieşti de mânia lui Dumnezeu Tatăl pe cei
ce-Ţi cântăm; bine eşti cuvântat, Mielul
lui Dumnezeu, în veacul cel ce ai făcut
lumii veşnica mântuire.
Ca un prea bun iconom în casa Tată-
lui Tău, Hristoase Dumnezeule, ai adus
Crucea Ta sfeşnic, pe care Tu Însuţi, ca o
lumină lumii ai strălucit, ca să-Ţi cântăm
Ţie: bine eşti cuvântat, Mielul lui Dum-
nezeu, în veci, Cel ce ai făcut lumii veş-
nică mântuire.
Slavă…
25
 Ca o tămâie cu miros de bună
mireasmă, din ruperea trupului Tău, sân-
gele Ţi-ai adus lui Dumnezeu Tatăl, ca şi
către Dânsul să mă aduci pe mine, cel
ce-Ţi cântă: bine eşti cuvântat, Mielul lui
Dumnezeu, în veci, Cel ce ai făcut lumii
veşnică mântuire.
Şi acum…
Când ai văzut pe Fiul tău Hristos, spân-
zurat pe Cruce, pe Care tu L-ai născut fără
sămânţă, de negrăită îndelunga lui răb-
dare tu curată te-ai mirat, pentru care, cu
Dânsul te lăudăm.
Cântarea 8-a
Irmos: Spăimântează-te cu înfricoşare
cerule şi să se cutremure temeliile pământului;
că iată se socoteşte între cei morţi, Cel ce locu-
ieşte întru cele dintru înălţime şi în mormânt
mic ca un străin se primeşte, pe Care, tineri
bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare
prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
26
 Acesta este Fiul Tău cel iubit, Părinte
Dumnezeule, Care S-a botezat de Ioan şi
în Muntele Tabor S-a schimbat la Faţă,
despre Care ai zis: Pe acesta să-L ascul-
taţi. Deci ascultă-I acum setea Lui cea
pentru mântuirea mea, Care pentru
mine murind, Îl laud pe Domnul, Cel
ce ne-a răscumpărat cu Sângele Său, şi-L
preaînalţ întru toţi vecii.
Acesta este Fiul Tău, Părinte Dumne-
zeule, pe Care L-ai trimis a Se smeri pe
pământul cel dorit, care n-a primit gra-
iurile Lui, ci L-a ispitit cu defăimări şi
chinuri: neam din neam, pe Domnul
Cel ce ne-a răscumpărat cu Sângele Său,
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă…
Acesta este Fiul Tău, Dumnezeule
Părinte, Care născându-se n-a avut loc
în lume unde să-şi plece capul. Trăind pe
pământ, a fost prieten vameşilor şi păcă-
toşilor, şi S-a numit hulitor şi la moarte
de defăimare S-a osândit, ca pe mine
27
cel însărcinat cu mulţimea păcatelor,
să mă sălăşluiască în locaşurile cereşti,
cântându-I: Toate cele dinlăuntru ale
mele lăudaţi-L pe Domnul şi-L prea înăl-
ţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Acesta este Solomon pe scaunul său,
acesta este Arhiereul ce şade în Altarul
Său, acesta este Voievodul, Care dă armă
nebiruită, Acesta este Fiul tău, Fecioară,
şi Fiul lui Dumnezeu, pe care Tatăl Lui
nu L-a cruţat pentru mine, ci L-a dat la
moarte, ca închinându-mă Lui să-I cânt:
Toţi cei din veac drepţi şi păcătoşi, răs-
cumpăraţi cu Sângele Lui, lăudaţi-L pe
Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea 9-a
Irmos: Nu te tângui pentru mine Maică,
văzându-mă în mormânt pe Mine Fiul tău, pe
Care în pântece M-ai zămislit fără de sămânţă,
că Mă voi scula şi Mă voi preamări şi voi înălţa
cu mărire neîncetată ca un Dumnezeu, pe cei
ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine te măresc.
28
 Cunosc cine e vinovat pentru chinu-
rile Tale de pe Golgota. Eu, Doamne, eu,
cu neînfrânarea Te-am răstignit pe Tine:
dar nu-Mi pune mie întru păcat aceasta,
celui ce mă pocăiesc cu tot dinadinsul.
Nu va mai păzi Heruvimul uşa Edemu-
lui, că iată, Tu Hristoase, viaţa mea, Te-ai
spânzurat pe lemnul Crucii. O, negrăită
iubirea ta de omeni, învaţă-mă a-Ţi mul-
ţumi Ţie după cum se cuvine.
Slavă…
Avut-ai scrisoare deasupra, Hristoase
al meu: Iisus Nazarineanul, Împăratul
Iudeilor, aceasta e mărturie către Tatăl,
că Tu voinţa Lui ai plinit întocmai, deci
scrie-mă, Te rog, în Cartea Vieţii şi pe
mine robul Tău.
Şi acum…
Nu Mă lăsa pe mine singură, cea plină
de întristare, ci degrab mângâie-Mă,
Mângâierea mea, a grăit Fecioara. Dar
eu cu ce voi răsplăti Ţie, Iisuse al meu;
vino şi intră în inima mea, ca să nu fiu
29
mai mult fără Tine, ci Tu să viezi întru
mine şi eu întru Tine.
Şi îndată zici: Cuvine-se cu adevărat…
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime…
Tatăl nostru… troparul: Când slăviţi uce-
nici… sau citeşte ori cântă troparele:
Svetilna
Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd
împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca
să intru într-însa; luminează-mi haina
sufletului meu, Dătătorule de lumină şi
mă mânuieşte.
Slavă…
Într-o zi ai învrednicit, Doamne, pe tâl-
harul în Rai şi pe mine luminează-mă cu
lemnul Crucii şi mă mântuieşte.
Palatule însufleţit, Fecioară, nu sunt
vrednic de cămara cea cerească, pentru
mulţimea păcatelor, ci mă rog ţie cu dina-
dinsul, pentru cel golit pe Cruce, dulcele
tău Fiu şi Domnul meu cel prea bun, aco-
peră ruşinea feţei mele şi mă mântuieşte.
30
 De vei fi citind spre miercuri sau spre vineri,
zi Domne miluieşte de 40 de ori; Cel ce în
toată vremea…, până la sfârşitul pavecerni-
ţei şi otpustul cuvenit.

Închinăciune celor cinci răni ale

lui Hristos Dumnezeu
Prea dulcele meu Iisuse!
Închinu-mă preacuratei, preasfin-
tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe
care o ai în mâna Ta cea dreaptă şi mă
rog Ţie, Dumnezeul meu; pentru dânsa
învredniceşte-mă ca să stau de-a dreapta
măririi Tale.
Închinu-mă preacuratei, preasfintei şi
dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe care o ai
în mâna Ta cea stângă şi mă rog Ţie, Dum-
nezeul meu, pentru dânsa izbăveşte-mă
de partea cea de-a stânga.
Închinu-mă preacuratei, preasfin-
tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe
care o ai la piciorul Tău cel drept şi mă
rog Ţie, Dumnezeul meu; pentru dânsa
31
îndreptează-mă la calea cea dreaptă
a pocăinţei.
Închinu-mă preacuratei, preasfin-
tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe
care o ai la piciorul Tău cel stâng şi mă
rog Ţie, Dumnezeul meu, pentru dânsa
opreşte rătăcirile mele de la toată calea
cea vicleană.
Închinu-mă preacuratei, preasfin-
tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe
care o ai în preacurata coastă şi mă rog
Ţie, Dumnezeul meu, pentru dânsa,
înfrânge inima mea cea mult împietrită,
pătrunde-o pe dânsa cu frica Ta, răneşte-o
pe ea cu dragostea Ta, ca pe Tine, Dum-
nezeul meu, să Te iubesc cu toată inima
mea, cu tot sufletul, cu toată vârtutea şi
cu toate simţirile mele şi dă-mi mie, ca
până la sfârşitul vieţii mele, totdeauna
să-mi amintesc de mântuitoarele Tale
chinuri şi închinându-mă lor, să-Ţi aduc
Ţie cântare de biruinţă aşa:
32