Activitateindividuală la disciplinaEducațiafizică

Tema:Maladiilesistemului cardiovascular

Chișinău 2020
 Cuprins:
1.Structura și funcțiile sistemului cardiovascular;
2.Patologia sistemului cardiovascular;
3.Metodele tratării dereglărilor cardiovasculare și
importanța lor;
4.Cultura fizică curative ;
 1. Structurașifuncțiilesistemului cardiovascular:
Sistemul cardiovascular, numit și sistemul circulator, este un sistem de organe care
permite sângelui să circule prin tot corpul și alimentează celulele cu substanțele
nutritive și oxigenul necesar, dar elimină și dioxidul de carbon și alte produse
reziduale. Fără sistemul cardiovascular, organul nu ar putea lupta împotriva bolilor
și infecțiile sau menține un mediu intern stabil (cum ar fi temperatura normală și
echilibrul de lichide din corp.
Inima (fig. 1) , o mică ,,pompă" de aproape 300 de grame,
lucreazăneobositătoatăviațapentru ca sângelesăcirculeîntotcorpul. Este un organ
musculos, cavitar, cu patrucamere (douăatriișidouăventricule)
situatîncavitateatoracică, întreceidoiplămâni.

Fig. Secțiunea frontală pe inimă;

Este adăpostită într-un sac fibros numit pericard, fixat de mușchiul diafragm și de

organele din jur. Peretele inimii este format din miocard și endocard.

Baza inimii corespunde atriilor; la nivelul ei se observă cele opt vase mari ale
inimii (fig. 1) :

 artera aortă;
 artera pulmonară;
  două vene cave (superioară și inferioară);
 patru vene pulmonare .

Vârful inimii, rotunjit, orientat spre partea stângă a cutiei toracice, corespunde
ventriculului stâng. Vascularizația bogată a inimii este realizată prin arterele și
venele coronare.

Un perete longitudinal împarte inima în două jumătăți complet separate:

 jumătatea dreaptă (atriul drept = AD și ventriculul drept = VD) conține

sânge încărcat cu dioxid de carbon adus din organism;
 jumătatea stângă (atriul stâng = AS și ventriculul stâng = VS) conține sânge
oxigenat adus de la plămâni.

Fiecare atriu comunică cu ventriculul corespunzător prin orificiul atrioventricular

prevăzut cu o valvulă, susținută de corzi tendinoase. (AS comunică cu VS prin
orificiul atrioventricular stâng prevăzut cuvalvula bicuspidă/mitrală, iar AD
comunică cu VD prin orificiul atrioventricular drept prin valvula tricuspidă).

Mușchiul inimii - miocardul - este alcătuit din țesut muscular striat cardiac, cu
structură și proprietăți caracteristice. Este mai subțire la nivelul atriilor și mai gros
la nivelul ventriculelor.

Cavitățile inimii sunt căptușite de endocard, care se continuă și la nivelul vaselor

de sânge. Endocardul se prezintă ca o membrană foarte netedă și transparentă.

Inima trimite sânge în artere:

 din ventriculul stâng, în artera aortă (sânge oxigenat);

 din ventriculul drept, în artera pulmonară (sânge neoxigenat).

La originea arterelor aortă și pulmonară se găsesc câte 3 valvule în formă de ,,cuib

de rândunică", care împiedică întoarcerea sângelui în ventricule după contracția
acestora (valvulele fac ca sângele să circule într-un singur sens, nu și în sens
invers).

Inima primește sângele prin vene:

 prin patru vene pulmonare (sânge oxigenat de la plămâni); acestea se

deschid în atriul stâng;
 prin două vene cave, superioară și inferioară
Vasele de sânge

Vasele de sânge formează un sistem închis, prin care sângele curge într-un singur
sens: inimă - artere (mari-----mijlocii-----mici) - arteriole (cele mai mici artere)
- capilare------ venule (cele mai mici vene) - vene (mici - mijlocii - mari) – inimă

Arterele sunt vase care pleacă de la inimă și transportă sânge spre țesuturi.

Calibrul lor scade de la inimă spre periferie. Peretele arterelor mari este elastic, iar
pereții arterelor mijlocii și mici conțin numeroase fibre musculare netede. Arterele
sunt situate în profunzime, protejate de planuri osoase.

Venele sunt vase care vin la inimă și transportă sângele de la țesuturi spre inimă.
Calibrul lor crește de la periferie spre inimă. Venele, mai numeroase decât arterele,
sunt așezate mai superficial. Pe traiectul unor vene se găsesc valvule venoase de
formă semilunară, care ușurează întoarcerea sângelui la inimă.

Capilarele formează rețele întinse care fac legătura între artere și vene. Peretele lor
este subțire, alcătuit dintr-un singur strat de celule.

Peretele vaselor mari (artere, vene) este alcătuit din trei tunici (fig. 2)

intima (tunica internă)

media (tunica mijlocie)

adventicea (tunica externă)

Peretele capilarelor este foarte subțire și este format din endoteliu sprijinit pe
membrana bazală. Principalele proprietăţi ale capilarelor sunt motricitatea şi
permeabilitatea.

Artera aortă - cea mai mare arteră a corpului, pornește din ventriculul stâng și duce
sânge oxigenat în tot corpul. Se curbează deasupra inimii și formează cârja aortică
și apoi are traseu descendent străbătând toracele - aorta toracică și abdomenul -
aorta abdominală. Din aortă se desprind numeroase ramuri, care irigă tot corpul
(cap, membre superioare, organele din cavitatea toracică și abdominală, membrele
inferioare).
Fig. 2 Structura arterelor și venelor

Artera pulmonară pornește din ventriculul drept; se bifurcă în artera pulmonară

dreaptă și stângă și duce sânge încărcat cu dioxid de carbon la plămâni.

Venele cave (superioară și inferioară) sunt vase care vin la inimă și aduc din corp
sânge încărcat cu dioxid de carbon. Se deschid în atriul drept.

Venele pulmonare - în număr de patru, vin de la plămâni cu sânge oxigenat și se

deschid în atriul stâng.

Vena portă este o venă aparte a marii circulații, care transportă spre ficat sânge
încărcat cu substanțe nutritive rezultate în urma absorbției intestinale.

Proprietăți ale inimii:

Automatismul cardiac este proprietatea inimii de a-şi continua activitatea ritmică

de contracţie în condiţiile izolării din organism. Automatismul este imprimat de
ţesutul excitoconductor nodal, prin descărcarea automată de impulsuri. Structura
corespunzătoare de imprimare a contracţiei inimii este nodulul sino-atrial Keith-
Flack (60-80 contracţii/min.).

În ceilalţi centri de automatism stimulii generaţi au o frecvenţă mai mică (nodulul

atrio-ventricular Aschoff-Tawara – 40/min, fasciculul Hiss – 25/min). Ei preiau
comanda atunci când centrul de automatism superior este scos din funcţie.

Excitabilitatea (funcţia batmotropă) reprezintă capacitatea muşchiului aflat în

repaus de a răspunde la excitanţi prin apariţia potenţialului de acţiune. Particular
pentru miocard este faptul că prezintă inexcitabilitate periodică de lungă durată. El
nu intră niciodată în tetanos, fapt ce asigură ritmicitatea contracţiilor cardiace.

Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a conduce impulsurile de la

nivelul nodulului sino-atrial în tot muşchiul (reprezintă propagarea excitaţiei la
toate fibrele miocardului). Viteza de conducere a excitaţiei este mai mare prin căile
internodale (1m/s) decât prin fibrele miocardului atrial (0,3m/s). La nivelulul
nodulului atrio-ventricular, viteza de conducere este mai mică pentru a asigura
încheierea sistolei atriale, înaintea apariţiei celei ventriculare necesar umplerii
ventriculilor cu sânge.

La nivelul nodulului atrio-ventricular viteza este de 0,03-0,05m/s. Fasciculul Hiss

şi fibrele Purkinje au viteze mari de transmitere a excitaţiilor pentru sincronizarea
contracţiilor fibrelor miocardului ventricular din timpul sistolei ventriculare (5m/s).

Contractilitatea - contracţiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările se

numesc diastole. Contracţia miocardului este o secusă. Sursa de energie pentru
contracţie o constituie ATP-ul.

Tonicitatea reprezintă proprietatea miocardului de a asigura o anumită tensiune a

peretelui muscular şi în timpul diastolei.

Circulația sângelui:

Circulația sângelui este constituită din două circuite vasculare, complet separate,
dar strâns corelate funcțional:

 Circulația sistemică/marea circulație;

 Circulația pulmonară/mica circulație.

Deci circulația este dublă (are două circuite) și completă(sângele încărcat cu

oxigen nu se amestecă cu sângele încărcat cu dioxid de carbon).

Activitatea inimii este însoțită de două zgomote specifice, care pot fi auzite cu
ajutorul stetoscopului:

 primul zgomot (sistolic) , lung, surd - produs de închiderea valvulelor

atrioventriculare și expulzarea sângelui din ventricule;
 al doilea zgomot (diastolic) scurt, ascuțit, datorat închiderii valvulelor de la
baza celor două artere mari (aorta și artera pulmonară).
Inima deservește două ,,circuite”, care reprezintă marea și mica circulație.

Circulația mare (inimă - corp - inimă) începe în ventriculul stâng prin artera
aortă care transportă sângele cu O2 și substanțe nutritive spre țesuturi și organe. De
la nivelul acestora, sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave
(cavă superioară și cavă inferioară) care îl duc în atriul drept.

Circulația mică (inimă - plămâni - inimă) începe în ventriculul drept prin

trunchiul arterei pulmonare, care transportă spre plămân sânge cu CO2. Trunchiul
pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare, care duc sângele cu CO2 spre
rețeaua capilară din jurul alveolelor, unde îl cedează alveolelor care îl elimină prin
expirație. Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare, câte două pentru
fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare sfârșesc în atriul stâng.

Sistemul cardiovascular are trei funcții principale:

 să livreze oxigenul și substanțele nutritive la toate organele, țesuturile și

celulele corpului;
 să elimine dioxidul de carbon și reziduurile;
 să protejeze corpul împotriva microbilor și toxinelor străine;

Este folosit și pentru a transporta componente importante ale sistemului imunitar

(globule albe) și alte molecule (cum ar fi hormoni) care au diferite funcții în corp și
ajuta la livrarea sau eliminarea substanțelor nutritive, gazelor, produselor reziduale
și mesajelor prin corp, printr-o rețea densă. Mecanismele de coagulare sunt
prezente și protejează corpul în cazul unei pierderi de sânge după o rănire.

2. Patologia sistemului cardiovascular:

Bolile cardiace coronariene se referă la funcționarea insuficientă a mușchiului cardiac și ca
atare o circulație inadecvată a sângelui care alimentează mușchiul inimii(miocardul). Boala
coronariană este cea mai frecvent asimilată cu bolile coronariene, deși boala coronariană
poate fi datorată altor cauze, cum ar fi vasospasm coronarian.

Bolile cardiovasculare sunt de mai multe feluri. Iata care sunt cele mai intalnite:

Boala coronariana. Este boala vaselor de sange care alimenteaza muschiul

cardiac. Factorii de risc sunt: hipertensiunea arteriala, colesterolul crescut,
consumul de tutun, alimentatia nesamatoasa, sedentarismul, diabetul, varsta
inaintata, predispozitia mostenita (genetica). Alti factori de risc: sanatatea mentala
subreda (depresia), inflamatia si tulburarile de coagulare. Boala coronariana ucide
anual peste 7 milioane de persoane, in timp ce accidentul vascular cerebral,
aproape 6 milioane. Majoritatea acestor decese se produc in tarile dezvoltate.

Accidentul vascular cerebral. Se produce ca urmare a intreruperii alimentarii cu

sange catre creier. Acest lucru se poate produce fie ca urmare a unui blocaj
(accident ischemic) sau o ruptura a unui vas de sange (accident hemoragic). Factori
de risc: Hipertensiunea arteriala, fibrilatia atriala (o tulburare de ritm cardiac),
colesterolul crescut, consumul de tutun, alimentatia nesanatoasa, sedentarismul,
diabetul si varsta inaintata.

Boala cardiaca reumatismala. Deteriorarea muschiului cardiac si a valvelor

cardiace provocate de febra reumatica, determinata de bacterii streptococice.

Boala cardiaca congenitala. Malformatiile structurilor cardiace care exista la

nastere pot fi provocate de factori genetici sau de expunerile la diferiti factori de
risc in timpul gestatiei. Exemple sunt neinchiderea orificiilor (gaurile) cardiace din
perioada intrauterina la nivelul inimii, valvele anormale si camerele cardiace
anormale. Factori de risc: consumul maternal de alcool, consumul de medicamente
(talidomida, warfarina), infectiile materne cu rubeola, nutritie maternala deficitara
(aport redus de folati), consanguinitate.

Anevrism de aorta si disectie. Dilatarea si ruptura aortei. Factori de risc: varsta

inaintata, hipertensiune arteriala constanta, sindromul Marfan, tulburari cardiace
congenitale, sifilis, si alte tulburari infectioase si inflamatorii.

Boala arteriala periferica. Boala arterelor care alimenteaza bratele si picioarele.

Factori de risc: aceiasi ca in cazul bolii coronariene.

Tromboza venoasa profunda (TVP) si embolism pulmonar. Trombii de la

nivelul venelor picioarelor, care se pot disloca si muta la nivelul inimii si
plamanilor. Factori de risc: Interventie chirurgicala, obezitate, cancer, episod
anterior de TVP, nastere recenta, folosirea contraceptivelor orale si a terapiei de
substitutie hormonala, perioade lungi de imobilitate (de exemplu, in calatorii),
niveluri ridicate de hemocisteina in sange.
Infarctulmiocardic.Ininfarctulmiocardicacut, vasul de sangeesteastupat 100%
simuschiulmiocardicmoare.

Simptomeleinfarctuluimiocardic

 Durereprecordiala (zona anterioara a toracelui) profunda, ca o gheara uneori,

care dureazapeste 30 de minute siiradiazasprebratulstang, epigastru (zona
stomacului), maxilarsigat, bratesimairar in spate, 
 Ameteli,
 Respiratiiscurtesifrecvente,
 Transpiratie,
 Batai de inimarapidesauneregulate,
 Greatasauvoma,
 Paloare.

Ce facem cand realizam ca suferim un infarct miocardic acut?

 Ne asezam pe un pat sau un scaun.

 Stam linistiti.
 Daca avem nitroglicerina se poate pune un comprimat sub limba, care
trebuie sa isi faca efectul in maxim 3 minute (se produce vasodilatatia
vaselor lasand o cantitate mica de sange sa mai treaca in distalitatea arterei).
 Se administreaza o aspirina.
 Daca avem stare de voma sau lesin se poate tusi cand avem senzatia de
pierdere a cunostintei.
 Daca pulsul este foarte slab denota o scadere a tensiunii si atunci se poate
bea un pahar de apa cu putina sare.
 Daca pacientul isi pierde cunostinta si nu se simte puls, cei din familie
trebuie sa instituie manevrele de prim-ajutor de resuscitare cardiac si
respiratorii.

Alte boli cardiovasculare. Tumorile cardiace, tumorile vasculare ale creierului,

tulburarile de muschi cardiac (cardiomiopatie), boala valvei cardiace, tulburari ale
mucoasei inimii.
Alti factori care deterioreaza inima si sistemul cardiovascular pot fi: inflamatia,
medicamentele, hipertensiunea arteriala, alimentatia nesanatoasa, traumatismele,
toxinele si alcoolul.

Diagnosticul bolilor cardiovasculare / TESTE

 Electrocardiograma arata daca muschiul inimii este deteriorate sau lipsit de
oxigen. EKG de repaus poate arata infarct transmural (pe toata grosimea
peretelui cu supradenivelare de ST) sau infarct subendocardic (subdenivelare
de ST – afecteaza numai o parte din grosimea peretelui)
 Testul de efort este mult mai specific decat EKG-ul de repaus. Apar
modificari daca pacientul are cardiopatie ischemica.
 Analizele de sange evidentiaza markerii de necroza miocardica (troponina
sicreatinkinaza) in infarct
 Holterul de ritm se tine pe pacient timp de 24 de ore prin aplicarea unor
electrozi. Inregistreaza toate bataile inimii, a doua zi se scoate, informatia se
descarca pe un calculator si se observa ce fel de palpitatii au aparut.
 Ecocardiografia foloseste unde sonore pentru a studia structura inimii si
cum functioneaza inima si valvele. In cazul unui infarct miocardic acut,
muschiul nu se mai misca.
 Coronarografia ne ajuta sa vedem care artera are ingustare, unde este
localizata ingustarea, ce gradare (de la 10% pana la 85% sau chiar 100%),
cate artere sunt cu probleme.
3. Metodele tratării dereglărilor cardiovasculare și
importanța lor:
Poti sa adopti o serie de masuri pentru a reduce riscul de a dezvolta o boala
cardiovasculara:

 Nu fuma!
 Mentine-ti o greutate optima
 Adopta o alimentatie sanatoasa.
 Fa miscare regulat
 Previno sau trateaza alte probleme de sanatate, in special hipertensiunea
arteriala, colesterolul crescut si diabetul.
Datorita asemanarii durerii care apare in bolile cardiovasculare cu dureri date de
afectiuni ale altor organe, dar si asocierii dispneei care poate apare in afectiunile
respiratorii, numai medicul poate decide daca acestea sunt de cauza cardiaca. In
functie de cauza ce determina aparitia simptomelor, acesta va prescrie
medicamentele potrivite si va informa pacientul cu privire la boala sa. In general
toate bolile cardiovasculare au aceiasi factori de risc, care cresc probabilitatea de a
avea o afectiune din aceasta sfera. Primul pas spre vindecare si prevenire este
eliminarea sau tinerea lor sub control. Tratamentul de durata al unei boli
cardiovasculare trebuie sa cuprinda pe langa medicamentele propriu-zise si
scaderea factorilor de risc pentru ateroscleroza si boli de acest tip. Se poate
interveni prin oprirea fumatului, adoptarea unei alimentatii sanatoase, scadere
ponderala, efectuarea de exercitii fizice, controlul hipertensiunii si al diabetului
zaharat, precum si tratamentul dislipidemiei. Exista numeroase clase de
medicamente folosite pentru tratamentul bolilor cardiovasculare, unele putandu-se
combina, in functie de necesitati. Tratamentului bolilor cardiovasculare se face cu
medicamente care alina durerea si dispneea, previn agravarea acestora sau aparitia
infarctului de miocard, scad valorile hipertensiunii arteriale, dizolva sau
stabilizeaza trombii (cheaguri de sange).

Cresterea calitatii vietii prin calmarea durerii se face pe seama schimbarii

stilului de viata (fumat, alimentatie, sedentarism), tratamentului medicamentos
si, daca este necesar, a revascularizarii. Pentru imbunatatirea prognosticului se
folosesc medicamente precum: antiagregante plachetare (aspirina, clopidogrel),
hipolipemiante (simvastatin), inhibitori ai enzimei de conversie (perindopril),
sartani (candesartan), beta-blocante (atenolol, metoprolol) sau blocante ale
canalelor de calciu (amlodipina, nifedipina). Dintre acestea, beta-blocantele si
blocantele canalelor de calciu impreuna cu nitratii (nitroglicerina) se folosesc
pentru ameliorarea simptomelor. Pe langa acestea, in tratamentul bolilor
cardiovasculare se mai folosesc anticoagulante precum heparina (intravenos)
sau acenocumarolul (oral), iar daca este vorba de opericardita se vor folosi
antiinflamatorii nesteroidiene (ibuprofen) sau prednison (daca nu raspunde la
precedentele), pentru evitarea recurentelor putandu-se administra colchicina. La
nevoie, acest tratament va fi insotit de masuri generale ca administrarea de
oxigen si controlul durerii realizat cu ajutorul morfinei. In unele cazuri (infarct
miocardic acut, disectie de aorta, pericardita, trombembolism pulmonar, boala
arteriala periferica) si in anumite conditii, este necesara efectuarea unei
interventii chirurgicale pentru tratarea directa a cauzei, stabilizarea pacientului
sau doar pentru tratarea simptomelor. Datorita multiplelor cauze care pot duce
la aparitia unei boli cardiovasculare, este recomandat ca orice persoana care are
simptome specifice sa apeleze la sfatul unui medic si sa nu se trateze singur,
simptomele putand fi ale unei boli grave

Care sunt cele mai sanatoase alimente pentru inima?

Trebuie spus de la inceput că nu există alimente cu efecte nișate pe inimă. Cele

care sunt sănătoase, vor fi sănătoase pentru tot organismul. O masă bogată în
legume și fructe, cu puțină carne albă sau pește, cu semințe în cantitate mică, u
un vin roșu din când în când, cu moderație, înseamnă enorm în ecuația sănătății.
Cei cu hipertensiune sau insuficiență cardiacă trebuie să reducă drastic
consumul de sare. In plus, trebuie stiut faptul ca daca vorbim de cafea, cofeina
ridica tensiunea arterială.

În general, consumată rațional (până la 400 mg/zi, maxim doua cesti de cafea)
are efecte benefice asupra sistemelor vascular, digestiv, cerebral, renal. Dar
pentru aceste efecte benefice trebuie sa renuntam la zahar si indulcitori. Cel
mult sa folosim miere sau lapte. Si, evident sa evitam abuzul de alcool,
consumul de spirtoase, fumatul si viata sedentara pentru viata lunga a inimii. In
plus, o jumatate de aspirina administrata zilnic sau acid acetisalicilic previne
aparitia cheagurilor si a blocajelor de sange in artere si vene.

4. Cultura fizică curativă:

Cultura fizică medicală — complex de mijloace din arsenalul culturii fizice și
sportului aplicate în scop profilactic, curativ și de reabilitare medicală. Include
exerciții fizice, masaj, regim motor și igienic, ergoterapie, factori de călire (băi
de soare, băi de aer, proceduri de apă) pentru oamenii bolnavi și
reconvalescenței slăbiți după boală ș. a. Prin intermediul actelor reflexe și
umorale educația fizică medicală acționează multilateral asupra organismului,
adaptîndu-l la noile condiții de activitate. Folosită în mod dozat și diferențiat, în
corespundere cu vîrsta, sexul, starea generală a bolnavului, caracterul afecțiunii,
educația fizică medicală exercită o acțiune tonizantă, adică reglează procesele
nervoase din scoarța creierului, ridică starea emoțională a bolnavului, îl scoate
din starea de inhibiție, îl distrage de la gîndul la boală, provoacă o senzație de
vigoare și încredere în propriile forțe ș. a. Stimulînd toate funcțiile organismului
(circulația sangvina, respirația, excreția, schimbul de substanțe ș. a.), educația
fizică medicală are o acțiune de compensare a funcțiilor reduse, apărute în urma
unei afecțiuni, intervenții chirurgicale, traume, surmenaj ș. a. Totodată ea
normalizează starea funcționala a organismului în corespundere cu modul de
viață, cerințele sociale și profesionale ale individului. Educația fizică medicală
se practica sub diferite forme: gimnastică de înviorare, gimnastică curativă,
alergări, jocuri, înot, canotaj, turism, vînătoare, schiuri, patinaj ș. a. Poate fi
aplicată individual ori în grup. Metoda individuală de practicare a educației
fizice medicală este cea mai eficientă, dar mai puțin răspîndită. Educația fizică
medicală în grup este practicată pe scară largă la spitale, stațiuni balneare, case
de odihnă, sanatorii ș. a., pacienții fiind repartizați pe grupe după vîrsta, sex,
grad de rezistență la efort fizic, defecte funcționale ș. a. Efortul fizic trebuie
dozat, ținîndu-se cont depoziția inițiala a corpului, a mîinilor și picioarelor, de
gradul de activitate, de numărul de exerciții repetate (3—16 ori), de ritmul
mișcărilor și volumul mușchilor (mici, mijlocii, mari) antrenați, de durata
procedurii (7—45 min.), de frecvența pauzelor, de exercițiile de respirație, de
folosirea aparatelor necesare ș. a. Efortul fizic se distribuie în timpul procedurii
de gimnastică curativă pe 3 perioade: de introducere, de baza și de încheiere.
Prima perioadă (3—5 min.) include exerciții în care sînt antrenate grupe mici de
mușchi; organismul trece treptat în stare de efort, fapt care se apreciază după
frecvența pulsului, respirației, după tensiunea arterială ș. a. În perioada
secundară (10—20 min.) se practica exerciții fizice speciale în scop de
tratament, iar în cea de-a treia — perioada de încheiere — organismul urmează
a fi scos din starea de efort prin executarea regresiva a exercițiilor din prima
perioada (timp de 3—5 min.). Îndrumările metodice referitoare la educația
fizică medicală se elaborează de către dispensarele medico-sportive, în a căror
subordonare se află cabinete speciale cu cadre de medici și instructori-
specialiști. Cabinetele de gimnastică medicală trebuie înzestrate cu tot
inventarul necesar pentru diferite exerciții fizice. În condițiile punctelor
sanitare, deservite de moașă și felcer, educația fizică medicală se practică numai
sub supravegherea instructorilor (metodiștilor) sau a lucrătorilor medicali cu
studii medii și cu o pregătire specială.
Caracteristica generală a înotului curativ în tratamentul afecţiunile sistemului
cardio-vascular

Particularităţile caracteristice a exerciţiilor fizice în apă (spre deosebire

degimnastica în sală)- influenţa asupra organismului a unui complex de factori:
nunumai însuşi exerciţiile în apă, dar şi poziţia orizontală a corpului,
presiuneahidrostatică a apei, temperatura, viscozitatea (rezistenţa mişcărilor).
Poziţia orizontală a corpului uşurează lucrul sistemului cardiovascular.

Deplasarea sîngelului spre inimă depinde de presiunea apei pe suprafaţa

corpului;lucrul grupurilor mari de muşchi; lucrul diafragmei din cauza
respiraţiei profunde;ritmul corect al mişcărilor şi respiraţiei. Presiunea apei
contribuie la comprimarea vaselor sanguine periferice,îmbunătăţeşte
elasticitatea lor ajutînd fluxului mai bun al sîngelui. Alternanţa ritmică a
încordării şi relaxării muşchilor, mişcările active întoate articulaţiile activează
mecanismele de rezervă a organismului, îmbunătăţindlucrul inimii, şi al
circulaţiei. Învingerea înotului uniform pe diferite distanţe într-un tempo lent,
cele maiefective exerciţii care favorabil influenţează asupra activităţii aparatului
cardio-vascular.Înotul curativ, îndeosebi, se aplică la etapa de reabilitare în
sanatorii şidispansarele clinice, la staţionare specializate. Metodica desfăşurării
activităţii, programa şi complexele de exerciţii se alcătuiesc de specialişti -
reabilitologi,medicul cardiolog, instructorul de înot. La primele lecţii se vor
utiliza exerciţiile fizice cu intensitate mică şitempoul mic, în deosebi, exerciţiile
de acomodare şi de instruire, exerciţiilespeciale, de respiraţie , pentru relaxarea
muşchilor.Pentru ameliorarea stării sănătăţii bolnavului înotul terapeutic
continuă pentru realizarea sarcinilor curative şi treptat se va majora efortul fizic.
La începutdin contul repetării exerciţiilor, apoi mărirea amplitudinii şi a
tempoului mişcării,includerea exerciţiilor mai complicate a sarcinilor. De la
exerciţiile cu intensitatea mică vom trece la exerciţiile cu intensitateamedie şi
mare. La sfîrşitul cursului de restabilire şi la bolile cronice se va aplica înotul
pentru menţinerea rezultatelor obţinute sau cu scopul profilactic. Etapa va
începecu antrenament sistematic, unde în principiu, se va aplica înot sportiv la
distanţemedii cu tempo lent. Dozarea încărcăturii depinde de boala şi starea
funcţională a bolnavului. Pentru persoanele cu afecţiuni în sistema cardio-
vasculară se efectuează uncontrol periodic de medicul cardiolog, medicul
reabilitolog, controlul permanent alfrecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, se va
acorda atenţia asupra semnelor deoboseală şi a stării generale. Înotul curativ se
recomandă la toate bolile în sistema cardio-vasculară. Contraindicaţii în înotul
curativ va fi la stadia cu afecţiuni acute (miocardită,endocardită, infarctul
miocardului, exprimarea încărcăturii ritmului inimii),insuficienţa de inimă de
gradul II şi III. La ameliorarea stării generale se va începe activitatea în bazin.

Exercitii cardiovasculare
1. Joggingul.Alergarea este una din cele mai bune exercitii cardio pe care le
poti face. Nu necesita un echipament special si poate fi practicat in orice loc.
Datorita miscarii continue, arzi multe calorii si iti intaresti musculatura inimii.

La capitolul dezavantaje, trebuie sa ai o incaltaminte speciala care sa iti

protejeze articulatiile si trebuie sa il practici treptat, pentru a putea face fata
unei ore intregi.

• Face inima mai puternica, creste capacitatea circulatiei sangelui si

imbunatateste sistemului respirator.

• Accelereaza sistemul digestiv si va ajuta sa scapati de problemele digestive.

• Contracareaza depresia.

• Creste capacitatea de lucru si duce spre o viata activa.

• Va ajuta sa ardeti grasimi si, prin urmare, sa scadeti in greutate.

• Daca aveti apetitul scazut, jogging-ul va imbunatateste pofta de mincare.

• Intareste muschii picioarelor, soldurilor si spatelui. Cu toate acestea masa

musculara nu va creste foarte mult de la jogging.

• Va ajuta sa dormiti mai bine.

2. Bicicleta

Indiferent daca alegeti bicicleta de teren sau una de camera, tot va veti bucura
de un exercitiu cardio simplu. Este adevarat ca bicicleta de teren este mai
indicata pentru ca va solicita si alte grupe musculare pentru echilibru, dar
totodata nu toata lumea stie sa mearga pe bicicleta.

In tot cazul, daca alegeti bicicleta de camera se

recomanda sa incepeti prin 5 minute de bicicleta la viteza/rezistenta mica, apoi
sa cresteti treptele de viteza din minut in minut pana la cea maxima pe care o
suportati. Este indicat sa practicati jumatate de ora de bicicleta minim.

• Creste toleranta la efort;

• Ajuta la scaderea in greutate;

• Scade valorile tensiunii arteriale;

• Reduce nivelul LDL-colesterolului (colesterolul „rau”) din sange,

crescandu-l pe cel „bun”;

• Scade insulino-rezistenta.

3. Aerobicul

Exercitiile aerobice te ajuta sa iti lucrezi mai multe grupe de muschi si sa iti
imbunatatesti calitatea respiratiei si ritmul cardiac. Aerobicul iti face inima mai
puternica si mai rezistenta, datorita mentinerii ritmului alert pe toata durata
exercitiului. In plus, aerobicul te ajuta sa pierzi din greutate, sa-ti intaresti
sistemul imunitar si iti imbunatateste toate functiile corpului.
 Alegeti un playlist cu muzica ritmata, antrenanta, pe care urmeaza sa faceti un
program cardio de exercitii in gelul celor de aerobic. Pentru ca este greu sa
explicam in scris toate aceste exercitii, va exemplificam mai jos cu un video de
exercitii cardio.

• dezvoltarea si pastrarea unei conditii fizice corespunzatoare

• scade riscul aparitiei unor boli grave, ca si boala coronariana (cardiopatia

ischemica), prin scaderea nivelului colesterolului (care favorizeaza
ateroscleroza coronariana)

• creste forta musculara si intareste sistemul osos (scade riscul aparitiei

osteoporozei si al fracturilor secundare, amelioreaza simptomele unor boli
reumatismale degenerative ca si artrozele)

• cresc buna dispozitie, prin eliberarea in sange a unor substante chimice

sintetizate la nivelul creierului, numite endorfine

• imbunatateste circulatia periferica (mai ales in randul persoanelor care au

insuficienta ciculatorie cronica)

• ajuta la pastrarea unei greutati corporale corespunzatoare

• previne diabetul zaharat

• scade riscul aparitiei hipertensiunii arteriale si chiar combat hipertensiunea

in randul persoanelor care deja au dezvoltat aceasta afectiune

• combate stresul emotional si cotidian si, de asemenea, ajuta la tratarea

depresiei (sportul este unul dintre antidepresivele nemedicamentoase cel mai
frecvent recomandate in combaterea stresului si depresiei).
 4. Saritul corzii

Saritul corzii reprezint un bun exercitiu cardio atata vreme cat variati tipurile de
sarituri si nu va oprti deloc pentru minim 5 minute de sarituri continue. Este
indicat sa purtati adidasi cu talpa inalta si moale si sa incercati sa practicati
aceste exercitii pe o suprafata moale.

Beneficii în urma exercițiului ”săritul corzii”:

• îmbunătăţeşte coordonarea, agilitatea, viteza, rezistenţa

• întăreşte musculatura cardiacă

• creşte capacitatea pulmonară

• întăreşte oasele

• corectează deficienţele posturale

• dezvoltă creieraşul (îmbunătăţeşte perseverenţa, concentrarea, memoria)

• Într-o oră de sărit coarda arzi aproximativ 1000 de calorii. Numărul

caloriilor arse depinde de intensitatea antrenamentului, de greutatea corporală şi
de nivelul fitness-ului. Cu cât eşti mai gras şi mai neantrenat, cu atât vei arde
mai multe calorii
 Concluzie:
În concluzie, pot afirma că sistemul cardiovasculareste un aparat ce
permite circularea sângelui și limfei în corp pentru a transporta nutrienți, oxigen,
dioxid de carbon etc. Acesta este compus din inimă și vasele de sânge, arterele,
venele și capilarele ce sunt răspândite într-o rețea deasă prin tot corpul.

De asemenea este cel mai important în activitatea corpului uman. În ceea ce

privește inima merită o deosebită atenție în activitatea ei, deoarece este principala
sursă de supraviețuire.

Pentru a menține un echilibru al sănătății corpului nostru, dar și a sistemului

cardiovascular trebuie să avem un mod de viață sănătos, vizitele la medic să fie
regulate, iar anturajului în care activăm și activitățile pe care le frecventăm să fie
corespunzătoare cerințelor stării noastre de sănătate.

Bibliografie:

1. https://www.medlife.ro/articole-medicale/boli-cardiovasculare-
simptome-factori-de-risc-ghid-pacient-infografic
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_cardiovascular
3. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/bolile-cardiovasculare-
categorii-diagnostic-tratament-preventie