DOPINGUL ȘI LUPTA ANTIDOPING

1. Abstract

Doping sau dopaj este administrarea unor substanțe

chimice stimulatoare care dau provizoriu forță.

1. CE ESTE DOPING?

Prin doping ințelegem in primul rând folosirea de către sportivi a unor substanțe interzise de agenția anti
doping de care aparține (USADA spre exemplu in America, Agenția Naționala Anti Doping in Romania)
cu scopul de a obține un avantaj competitiv. In funcție de legislația tarii respective, substanțele dopante
pot fi cumpărate din farmacii / magazine de suplimente sau, cel mai comun, de pe piața neagra. La
categoria „dopaj” se mai încadrează și diverse metode de imbunătățire a performantei precum transfuziile
de sânge.
Pentru ca o substanța sau o metoda de imbunătățire a performantei sa fie clasificata ca fiind „doping”
trebuie sa îndeplineasca macar 2 din următoarele 3 criterii: să îmbunatateasca performanta, sa prezinte un
pericol pentru sănătatea sportivului si sa violeze spiritul sportului.

1. CARE SUNT SUBSTANȚE DOPANTE?

Numărul de substanțe dopante este foarte mare, iar catalogarea lor individuala nu face scopul acestui
articol. In schimb, putem sa facem o clasificare generala după modul cum acestea acționează.
a) Narcotice si analgezice – Substanțe ce au ca scop principal mascarea durerii și a oboselii. Au
dezavantajul ca pot masca o accidentare serioasa si dezavantajul ca dau dependenta. Ex: morfina.
b) Steroizi anabolici – Sunt compuși sintetizați de om in laborator, compuși ce imita rolul testosteronului
in corp, practic mărind nivelul de testosteron din corpul celui care îl folosește. In aceasta categorie se
incadrează o mare parte din substanțele interzise.
c) Peptide hormonale – Substanțe ce au ca scop creșterea nivelului unuia sau mai multor hormoni din
corp, precum hormonul de creștere, factorul de cre1tere asemănător insulinei 1, etc.
d) Dopajul „sângelui” – Presupune mărirea numărului de celule roșii din sânge pentru a imbunătăți
performanta atletica, in special in sporturile de anduranța
(ciclism, etc). Celulele roșii transportând oxigen către plămâni si mușchi, o concentrație superioara in
sânge va mari capacitatea aerobica a sportivului. Cele mai întâlnite metode de a realiza acest lucru este
prin transfuziile de sânge si prin eritropoetină.

In funcție de ce tip de avantaj este dorit de sportiv, bineințeles ca diferă și substanțele folosite In funcție
de sportul practicat și de atributele fizice pe care acesta le necesita, ei vor caută unul sau mai multe din
următoarele avantaje.
Unul din beneficiile folosirii substanțelor dopante este ca acestea (in special hormonii de creștere)
accelereăză vindecarea unei accidentari si previne pierderea masei musculare pe durata recuperării.
Anderson Silva, de exemplu este unul din sportivii depistați pozitiv in ultima perioada. Motivul cel mai
probabil pentru care acesta a consumat substanțe interzise este recuperarea accidentarii la picior.
Un alt beneficiu foarte important pentru sportivii de performanta este ca substanțele dopante le permit sa
se recupereze mult mai repede după un antrenament intens, astfel putând sa se antreneze mai des decât ar
putea în mod obișnuit. Un sportiv ce se poate antrena mai des este un sportiv ce are șanse mai mari de
reușita in cadrul competiției.
De cele mai multe ori se caută doar creșterea forței, mai puțin a masei musculare. Motivul este ca, in
majoritatea sporturilor individuale, categoria de greutate este si ea un criteriu de participare. Astfel ca
sportivii (in special cei din sporturile de contact) își doresc sa aibă o forța cat mai mare, la o greutate cat
mai mica, astfel ramănând la categoria din care făceau parte și înainte.
Toate celalalte variabile fiind egale, un sportiv mai puternic este un sportiv mai bun. Forța este principala
atribuția fizica din care „deriva” toate celelalte (explozia, explozia in regim de anduranța, etc).
De obicei este un beneficiu căutat în culturism sau în cazurile în care un sportiv trebuie sa scadă în
categorie. Nu este un beneficiu căutat atât de mult precum celelalte, deoarece un nivel foarte ridicat de
striere de cele mai multe ori vine si cu o scădere drastica a capacitații atletice.

1. RISCURILE DOPING-ULUI
Acum ca am vorbit de avantajele competiționale pe care ti le pot oferi,
trebuie sa vorbim si despre riscuri si dezavantaje.
a. Pot favoriza dezvoltarea cancerului, in funcție de condițiile medicale deja existente si de geneticul
individului.
b. Ginecomastie – Unul din efectele cele mai întălnite ale abuzului de steroizi este ginecomastia sau
dezvoltarea excesiva a țesutului din sani. Este cauzata de un nivel foarte crescut de estrogen in corp după
urmarea unui ciclu de steroizi, deși poate fi evitata daca este folosit un tratament post ciclu inteligent.
c. Testicule micșorate – Introducând testosteron in corp, acesta semnalează testiculelor ca nu mai este
nevoia sa producă testosteron, practic oprind producția proprie. Când acest lucru se întâmplă, testiculele
se miscșorează, corpul nemai producând testosteron. Daca nu se face o recuperare potrivita după
tratament, corpul va rămâne cu un nivel foarte mic de testosteron (mult inferior celui inițial), de aici
apărând o întreaga serie de probleme.
d. Impotenta – Cauzata tot de dereglarea producției de testosteron a corpului.
e. Pierderea parului timpurie la cei ce sunt predispuși genetic.
f. Voce mai groasa, cauzata de cantitatea mare de testosteron din timpul tratamentului.
g. Acnee si erupții ale pielii.
h. Tumori la ficat
i. Aritmie, hipertrofie ventriculara si alte condiții ale sistemului cardiovascular ce pot duce la deces.
j. Tensiune arteriala ridicata.
k. Creșterea nivelului de lipoproteina de densitate mica (colesterolul „rău” din sțnge), precum si scăderea
nivelului de colesterol „bun” .
l. Agresivitate crescuta precum si stări de depresie.
m. Pot cauza accidentari.
Controlul anti doping
Deși controalele agențiilor anti doping devin din ce in ce mai riguroase, metodele de dopaj si, foarte
important, de mascare a dopajului avansează și ele concomitent, de obicei acestea fiind cu un pas in fata
tehnicilor de depistare a dopajului. Chiar și așa, mulți sportivi dau greș în a-și masca consumul de
substanțe dopante si sunt depistați. Odată ce sunt depistați, aceștia au parte de un proces legal in care se
va stabili daca vor fi sau nu suspendați din a mai participa în competiții la sportul in care activează.
De cele mai multe ori, odată depistați pozitiv, aceștia vor primi o suspendare de cativa ani buni.
Foarte important de precizat este ca din punct de vedere legal, sportivul este responsabil 100% pentru
substanțele ce intra in corpul lui. Astfel ca, si daca sportivul ingerează o substanța interzisa accidental
(supliment contaminat, etc), acesta se face in continuare răspunzător pentru aceasta, urmând ca ulterior, in
cazul unui supliment contaminat spre exemplu, sa se ia masuri contra firmei răspunzătoare.
La testele anti doping, de regula se anălizează cantitatea de testosteron din sânge (existând anumite limite
pentru un om ce nu se dopează) și se caută
diverși metaboliți rezultați din substanțele dopante, metaboliți ce rămân în sânge o perioada după ciclul
folosit. De regula sportivii se dopează premergător competiției, urmând sa-și atingă vârful fizic în ziua
competiției, iar un eventual rebound sau o scădere a performantei fizice sa vina după meci, în perioada în
care oricum se recuperează.

https://absoluto.ro/subiect-interzis-in-sport-doping-ul-afla-ce-ascund-marii-campioni/