I.M.M. – Sem.

Metode de măsurare a unghiurilor topografice

1 Generalităţi, definiţii

În topografie unghiurile orizontale se măsoară în scopul determinării poziţiei

planimetrice a punctelor, iar unghiurile verticale servesc la determinarea poziţiei altimetrice şi
la reducerea distanţelor la orizont.
Unghiul orizontal (ωAB) este unghiul diedru format de două plane verticale care
conţin dreptele din teren SA Şi SB. El poate fi măsurat între proiecţiile ortogonale ale
dreptelor SA şi SB ş.a.m.d. într-un plan orizontal, care trece prin punctul S.

Figura 1 Unghi orizontal. Direcţii

Folosind teodolitul, se măsoară direcţiile orizontale, care sunt unghiuri cu aceeaşi

origine (βA, βB, βC, βD – figura 1). Unghiurile orizontale rezultă ca diferenţe de direcţii, de
exemplu: ωAB = βB - βA ωBC = βC - βD, ωCD = βD - βC, etc.

Figura 2 Unghiuri topografice

1
I.M.M. – Sem.2

Pentru măsurarea unghiurilor cu teodolitul este necesar să se efectueze următoarele

operaţii:
a) verificarea şi rectificarea teodolitului;
b) aşezarea în staţie a teodolitului (centrare, calare, punere la punct a lunetei);
c) semnalizarea punctelor;
d) vizarea aproximativă a punctelor folosind colimatorul, executarea unui tur de
orizont informativ şi executarea observaţiilor;
e) întocmirea schiţei vizelor – planul de observaţie.

Punctarea azimutală (pentru măsurarea direcţiilor orizontale) se face la baza

semnalului vizat (jalon sau fisă în punctul de drumuire şi punctele de detaliu sau semnal
topografic în punctele de triangulaţie şi îndesire). Pentru măsurarea unghiurilor verticale
se face punctarea cu firul reticular orizontal la înălţimea instrumentului sau la înălţimea
semnalului.

2.Metode de măsurare a unghiurilor orizontale

2.1 Metoda simplă

Se utilizează pentru măsurarea unghiurilor izolate şi are două variante:

a) Procedeul prin diferenţa citirilor:

Pentru măsurarea unghiului ωAB se procedează astfel:
- se vizează punctul A cu luneta în poziţia I (cerc vertical stânga) şi se face citirea c’A;
- se eliberează mişcarea generală a cercului alidad, se roteşte teodolitul în sens orar, se
vizează punctul B şi se face citirea c`B;
- se aduce luneta în poziţia a II-a, se vizează punctul B şi se face citirea c``B;
- se roteşte instrumentul în sens invers acelor de ceasornic, se vizează punctul A şi se
efectuează citirea c``A;

Figura 3 Măsurarea unghiurilor prin

metoda simplă

- unghiul ωAB se calculează astfel:

în poziţia I: ωAB` = c`B – c`A
în poziţia a II-a ωAB`` = cB’’ – cA``
Dacă abaterea T = ω`` – ω` ≤ T
(T = 2eT; e T – eroarea de citire a unei
direcţii într-o singură poziţie a lunetei),
atunci valoarea unghiului orizontal se
obţine efectuând media valorilor ω` şi
ω``:
 '"
 AB 
2
sau:
c B'  c "B  200 g c A'  c "A  200 g
 AB  
2 2

2
I.M.M. – Sem.2

Exemplu:
Instrument ZEISS THEO 010A
PUNCT PUNCT DIRECŢII MĂSURATE MEDIA UNGHIUL
STAŢIE VIZAT ωAB
Poziţia I Poziţia a II-a
A 108. 77 90 308. 77 94 108. 77 92
S 40. 49 69
B 149. 27 64 349. 27 58 149. 27 61

S-au făcut mai întâi mediile citirilor către cele două puncte A şi B, în poziţia I (CS) şi
poziţia a II-a (CD), unghiul rezultând ca diferenţă a acestora.

b) Procedeul cu zero în coincidenţă

Unghiul ωAB se măsoară în mod asemănător, cu deosebirea că pe direcţia punctului A se

introduce la cercul orizontal gradaţia zero (diviziunea zero a dispozitivului de citire se aduce
în coincidenţă cu diviziunea zero a limbului).
Acest procedeu se poate aplica numai în cazul utilizării teodolitelor repetitoare sau
reiteratoare. Înaintea vizării punctului A, se introduce “zero” la cercul orizontal, astfel încât
citirea c’A = 0, operaţiile următoare decurgând asemănător:

Introducerea unei citiri la teodolitul Theo 020

Pentru introducerea unei citiri în Theo 020, la cercul orizontal, pe o anumită direcţie
se procedează astfel :
 se priveşte prin microscopul dispozitivului de citire

 se roteşte instrumentul în jurul axei principale până când în câmpul microscopului

apare valoarea dorită a gradelor
 se blochează mişcarea în plan orizontal a teodolitului
 se acţionează din şurubul micrometric până indicile de citire al gradelor introduse se

3
I.M.M. – Sem.2

suprapune în scarită peste valoarea minutelor şi secundelor dorite

 se blochează mişcarea cercului orizontal cu pârghia de blocare, în acest moment
cercul orizontal este fixat de suprastructura teodolitului şi se va roti odată cu ea
 se deblochează mişcarea în plan orizontal şi se roteşte teodolitul astfel ca în lunetă să
avem imaginea obiectului care trebuie vizat
 se blochează mişcarea în plan orizontal, se acţionează din şurubul micrometric,
realizându-se punctarea
 se deblochează mişcarea cercului orizontal

Exemplu:
Instrument ZEISS THEO 020B
PUNCT PUNCT DIRECŢII MĂSURATE MEDIA UNGHIUL
STAŢIE VIZAT ωAB
Poziţia I Poziţia a II-a
A 0. 00.00 200.00.50 0. 00.25
S 66.98.00
B 66. 98.00 266.98.50 66.98.25

în poziţia I: ωAB` = C`B – C`A = C`B – 0g = C`B

în poziţia a II-a ωAB`` = CB``– CA``= C”B – 200g
Unghiul ωAB rezultă ca diferenţă a mediilor citirilor din cele două poziţii.

2.2 Metoda repetiţiei

Se foloseşte pentru măsurarea precisă a unghiurilor orizontale, cu teodolite

repetitoare. Metoda presupune măsurarea unui unghi de mai multe ori, luând de fiecare dată
ca origine de citire valoarea unghiului obţinută în determinarea precedentă.

Figura 4 Măsurarea unghiurilor prin metoda repetiţiei

Pentru măsurarea unghiului orizontal ωAB se procedează astfel:

- se vizează punctul A şi se citeşte direcţia C0 înscriindu-se în carnetul de observaţii.
Se deblochează mişcarea generală, se vizează punctul B şi se face citirea C1 (doar gradele
pentru a stabili mărimea unghiului ce se măsoară) care se trec în carnet. Mărimea unghiul
orizontal se poate determina:
ω1 = C1 – C0;

4
I.M.M. – Sem. 2

- se cuplează limbul şi alidada pe citirea C1, se deblochează mişcarea generală şi se

vizează din nou punctul A (C1 va fi citirea iniţială pentru cea de-a doua măsurare). Se
decuplează limbul de alidadă, se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează punctul 2.
Citirea C2 va deveni origine pentru următoarea măsurare, dacă se solidarizează iar limbul cu
alidada pe direcţia punctului B şi se revine vizând punctul A. Procedând în mod asemănător
se va obţine pentru “n” repetiţii citirea finală Cn. Citirile necesare pentru determinarea
unghiului ω sunt C0, Cn şi C1 (pentru control – se reţin numai gradele pentru stabilirea
ordinului de mărime a unghiului ω):

1 C  C0
(1   2   3  .....   n )  n
n n

- numărul (n) de repetiţii se stabileşte în funcţie de precizia cu care trebuie să se

determine unghiul respectiv. Ca şi la celelalte medode de măsurare a direcţiilor şi la metoda
repetiţiei se recomandă măsurarea în ambele poziţii ale lunetei pentru reducerea erorilor
instrumentale (eroarea de excentricitate a axei de vizare).
Când se măsoară un unghi obtuz şi se trece de mai multe ori peste originea
limbului, în mod frecvent Cn < C0. Cunoscând mărimea în grade a unghiului orizontal
ω, se poate calcula un coeficient: q = INT (400 g / ωg) şi se calculează valoarea finală a
unghiului ω cu relaţia:
C  C 0  (n  q)  400 g
 n
n
Exemplu:
Instrument ZEISS THEO 020B

a) C0 = 115g.28c 50cc ; C1 = 153g.,…; Cn = 230g 43c 00cc ; n = 3

ω = 38g.38c 17cc
b) C0 = 297g 83c 58cc ; C1 = 50g ….. ; Cn = 110g 76c 28cc ; n=4
q = INT(400 :153) = 2; ω = 153g 23c 18cc

2.3 Metoda seriilor (turului de orizont)

Se utilizează pentru măsurarea mai multor unghiuri dintr-un punct de staţie. Prin
această metodă se măsoară direcţii care se compensează în staţie, iar din diferenţa direcţiilor
compensate se determină unghiurile orizontale. Observaţiile se fac în ambele poziţii ale
lunetei. Se alege ca direcţie de plecare viza spre punctul cel mai îndepărtat, care are şi ,
celelalte puncte vizându-se în sens topografic (orar) în poziţia I a lunetei şi se face închiderea
pe punctul de plecare. În mod similar se repetă măsurarea direcţiilor în sens antiorar în poziţia
a II-a, rezultând două tururi de orizont.
O serie este formată din două tururi de orizont, fiecare tur începe şi se termină pe
punctul de referinţă (de plecare).
Operaţiile de măsurare a direcţiilor se succed astfel:
- se blochează limbul, se vizează în sens orar punctele şi se citesc în poziţia I a lunetei
direcţiile CA1 (citirea de plecare), CB1, CC1, CD1, iar pentru control se vizează din nou primul
punct obţinându-se CA1';

5
I.M.M. – Sem. 2

- se vizează punctele în sens

antiorar în poziţia a II-a a
lunetei,obţinând citirile CA2, CB2, CC2,
CD2, iar pentru viza de închidere a
turului de orizont CA2`;
Abaterea permisă între citirile în
poziţia I şi poziţia a II-a a lunetei,
pentru aceeaşi direcţie nu poate depăşi
toleranţa:
T   ( 2  3  eC )
iar neînchiderea în turul de orizont nu
poate depăşi:
T   eC n
- ec - eroarea de citire a unei
direcţii;
- n - numă rul de vize incluse
în turul de orizont (car nu poate depăşi
10 – 12 puncte).

Figura.5 Măsurarea direcţiilor prin metoda seriilor

Se presupune că mărimea neînchiderii unghiulare în turul de orizont creşte

proporţional cu numărul direcţiilor măsurate.
Operaţiile de control şi de corectare a citirilor efectuate se desfăşoară astfel:
- calculul direcţiilor medii pentru fiecare punct vizat:
C '  Ci"
Ci  i
2
- calculul neînchiderii în turul de orizont;
en  C A 'C A  T
- compensarea în staţie a direcţiilor măsurate se face corectând în mod progresiv
valorile medii (cu excepţia direcţiei iniţiale CA);
- corecţia totală cn = - en, este valoarea de corecţie cu care trebuie rotită direcţia
eronată A` spre A, pentru a ajunge pe citirea justă iniţială CA;
- corecţia unitară:
c
qu  n
n
- direcţiile compensate vor fi:

C Ao  C A  o  qu
C Bo  C B  1  qu
C Co  C B  2  qu
  
C  C Ai  n  q u
o
A

6
I.M.M. – Sem. 2

Când numărul de vize în turul de orizont depăşeşte numărul admis (10-12 vize),
observaţiile se execută pe grupe de observaţii, după ce vizele s-au împărţit în 2-3 grupe, în aşa
fel încât 2 – 4 vize să fie comune la două grupe de observaţii. Pe viza de origine se introduce
de obicei valoarea zero.
Exemplu:
Instrument ZEISS THEO 010A

PCT. PCT. DIRECŢII ORIZONTALE MEDII CORECŢII DIRECŢII UNGHIURI

STAŢIE VIZAT MĂSURATE COMPEN- ORIZONTALE
SATE
POZ. I (CS) POZ.II (CD)
g g g cc g g
A 74.2390 274.2394 74.2392 0 74.2392
B 167.5613 367.5619 167.5616 +2 167.5618 ωAB = 93.3226
S C 241.4583 41.4576 241.4580 +4 241.4584 ωBC = 73.8966
D 344.5675 144.5677 344.5676 +6 344.5682 ωCD = 103.1098
ωDA= 129.6710
A 74.2382 274.2386 74.2384 +8 74.2392

2.4 Metoda reiteraţiilor

Se foloseşte pentru eliminarea erorilor de divizare a limbului şi constă în executarea

mai multor serii cu origini diferite. Intervalul dintre originile seriilor se calculează cu relaţia:
400 g
I
mn
m – numărul dispozitivelor de citire;
n – numărul de serii.

Exemplu:
200 g
La toate teodolitele de precizie m = 2 şi rezultă I  . Dacă alegem de exemplu
n
n = 4, rezultă I = 50 g. Pentru a diminua influenţa erorilor de perioadă scurtă de gradare a
limbului, se modifică intervalele calculate cu câte 10c şi rezultă vaolrile direcţiei iniţiale
pentru fiecare serie:

Seria Relaţia de calcul Originea seriei

1 0 00 c
g
0 g 00 c 00
2 0 g 00 c + (I+10 c ) 50 g 10 c 00
3 0 g 00 c + 2 (I+10 c ) 100 g 20 c 00
4 0 g 00 c + 3 (I+10 c ) 150 g 30 c 00

Realizarea practică:
- se face un tur de orizont informativ şi se notează doar gradele şi minutele;
- direcţiile se măsoară cu două coincidenţe ale micrometrului, iar diferenţele între
valorile obţinute nu trebuie să depăşească 4cc;
- închiderea unui tur de orizont nu trebuie să depăşească:

7
I.M.M. – Sem. 2

T  p n
p = abaterea standard de măsurare a unei direcţii
n = numărul de vize
- variaţia între direcţiile reduse la origine nu trebuie să depăşească 15 - 20cc.
- între serii este acceptată recalarea instrumentului;
- într-o serie se acceptă maximum 8 vize. Dacă numărul lor este mai mare, se vor
forma două grupe, care să conţină vize comune. De preferinţă direcţia de origine este inclusă
în cele două grupe.

3 Măsurarea unghiurilor orizontale din staţie excentrică şi pe semnal excentric

3.1 Centrarea direcţiilor

Dacă dintr-un punct C nu este vizibilitate către un punct A din cauza unui obstacol, se
staţionează excentric în punctul E. Relaţia de calcul a corecţiei “ε” fiind :

e  sin  ' cc
 cc
 
D

Figura 6 Centrarea direcţiilor

Corecţia ε se aplică unghiului măsurat ω’ şi rezultă unghiul ω (centrat).

Exemplu:
e = 0.40m; D = 1700m; ω` = 98G.80c66cc
ε = 636620 cc · 0.40m · (0.999824 / 1700 m) = 150 cc
cc

ω = ω’ + ε = 98g 82c 16cc

3.2 Centrarea unghiurilor

Centrarea unui unghi se reduce la centrarea a două direcţii în acelaşi punct, urmând a
se calcula unghiul ca diferenţă între cele două direcţii. Din cauza obstacolului, se staţionează
excentric în E şi se măsoară ω’A şi ω’B. Se determină apoi corecţiile unghiulare εA şi εB cu
relaţiile:

8
I.M.M. – Sem. 2

e  sin  A' e  sin  B'

A    cc B    cc
DCA DCB

  
   A'   Acc   B'   Bcc 
Exemplu:
e = 0.50m; ω`A = 65G.12c50cc ; DCA = 1550m;
ω`B = 95G.84c80cc ; DCB = 1600m;
ε B = 175 ; ωB = ω`B + εB = 65G14c25cc ;
cc cc

εcc A = 171cc; ωA = ω`A + εA = 95G86c51cc

ω = 30 g 72 c 26 cc

Figura 7 Centrarea unghiurilor

3.3 Semnal excentric

Pentru cazul când staţia este centrică, dar semnalul este excentric, corecţia “ε” se va
determina cu relaţia:

e  sin  cc
 cc  
DCB

Exemplu:
e = 0.40m; DCB = 2500m;
β=84G.20c45cc ω` = 88G.24c59cc
εcc = 99 cc;
ω = ω’ + ε = 88G25c58cc

Figura .8 Măsurarea direcţiilor spre un semnal excentric

9
I.M.M. – Sem. 2

3.4. Măsurători cu excentricitate la staţiile totale

Măsurătorile cu excentricitate sunt realizate în scopul determinării punctelor în care prisma nu

poate fi ţinută în mod direct sau a punctelor ce nu pot fi vizate.
Este posibilă determinarea distanţei şi unghiului către un punct ce se doreşte a fi măsurat
(punctul ţintă) prin ţinerea prismei într-un punct (punctul excentric) situat la mică distanţă de
punctul ţintă şi prin măsurarea distanţei către punctul excentric.

Punctul ţintă poate fi determinat în trei feluri, după cum urmează :

1) Prin măsurarea cu ruleta a distanţei dintre punctul ţintă şi punctul excentric

• Când punctul excentric este situat în stânga sau în dreapta

punctului ţintă, trebuie ca unghiul format de liniile ce unesc
punctul excentric cu punctul ţintă şi cu punctul de staţie să fie
de aproximativ 90.

• Când punctul excentric este situat în faţa sau în spatele

punctului ţintă, el trebuie să se afle pe linia ce uneşte punctul
ţintă cu punctul de staţie.

2) Prin vizarea punctului ţintă

• Punctul excentric trebuie să fie situat cât mai aproape de

punctul ţintă astfel încât distanţa de la punctul de staţie la
punctul excentric să fie egală cu distanţa de la punctul de
staţie la punctul ţintă.

3) Prin măsurarea distanţei dintre punctul ţintă şi două puncte excentrice

10
I.M.M. – Sem. 2

• Linia ce uneşte punctele excentrice A şi B trebuie să

treacă şi prin punctul ţintă. Se măsoară punctele
excentrice, iar distanţa dintre punctul B şi punctul ţintă
trebuie măsurată cu ruleta.

3.4.1 Măsurătoare excentrică cu o distanţă

• Când punctul excentric este situat în stânga sau în dreapta

punctului ţintă, trebuie ca unghiul format de liniile ce unesc
punctul excentric cu punctul ţintă şi cu punctul de staţie să
fie de aproximativ 90.

• Când punctul excentric este situat în faţa sau în spatele

punctului ţintă, el trebuie să se afle pe linia ce uneşte punctul
ţintă cu punctul de staţie.

• Aveţi grijă să ţineţi prisma astfel încât cota din punctul

excentric să fie egală cu cota din punctul ţintă.

PROCEDURĂ :
1) Se alege punctul excentric în apropiere de punctul ţintă şi se măsoară distanţa dintre ele,
apoi se ţine prisma în punctul excentric.
2) Se vizează prisma ţinută în punctul excentric apoi se apasă butonul [DIST] pentru a măsura
distanţa.
3) Se apasă tasta soft [OFFSET] a modului de lucru MEAS
4) Se introduc coordonatele punctului de staţie.
5) Se selectează "Offset/Dist" apoi se apasă tasta soft [EDIT] şi se introduce valoarea pentru
‘Dist’ (distanţa dintre punctul excentric şi punctul ţintă), după care se selectează opţiunea
potrivită pentru ‘Direc.’ (poziţia punctului excentric faţă de punctul ţintă).

S 34.770m 
ZA 8030'10"   distanţa înclinată, unghiul vertical şi unghiul orizontal
HAR 120°10'00" către punctul excentric
Dist: 2 m  distanţa dintre punctul excentric şi punctul ţintă
Direc.:  poziţia punctului excentric faţă de punctul ţintă
OBS EDIT OK

11
I.M.M. – Sem. 2

• Selectarea poziţiei punctului excentric faţă de punctul ţintă se face cu ajutorul tastei { } sau
{ }; există 4 opţiuni :
 : punctul excentric este în dreapta punctului ţintă
 : punctul excentric este în stânga punctului ţintă
 : punctul excentric este în spatele punctului ţintă
 : punctul excentric este în faţa punctului ţintă
• Tasta soft [OBS] este pentru reobservarea punctului excentric.
6) Se apasă tasta soft [OK] => SET calculează şi afişează distanţa şi unghiul către punctul
ţintă :

Offset/Dist
S 34.980m  distanţa înclinată,
ZA 8030'10"  unghiul vertical şi
HAR 125°30'20"  unghiul orizontal către punctul ţintă

REC XYZ NO YES

7) Pentru a confirma valorile calculate (ceea ce înseamnă că acestea vor fi reţinute în memoria
de lucru) şi a reveni la ecranul anterior, apăsaţi tasta soft [YES].
• Pentru a calcula şi a afişa coordonatele punctului ţintă apăsaţi [XYZ].
• Pentru a renunţa la valorile calculate şi a reveni la ecranul anterior apăsaţi [NO].
• Pentru a înregistra în memoria internă (în fişierul curent) rezultatele măsurătorii, se
apasăasta soft [REC].

3.4.2 Măsurarea cu excentricitate unghiulară

• Punctul excentric trebuie să fie situat cât mai aproape de

punctul ţintă astfel încât distanţa de la punctul de staţie la
punctul excentric să fie egală cu distanţa de la punctul de
staţie la punctul ţintă.

• Se are în vedere ca prisma să fie ţinută astfel încât cota din

punctul excentric să fie egală cu cota din punctul ţintă.

 PROCEDURĂ :
1) Se vizează prisma ţinută în punctul excentric şi se apasă [DIST] pentru a măsura distanţa.
2) După măsurarea distanţei pe ecran vor fi afişate distanţa înclinată (S), unghiul vertical (ZA)
şi unghiul orizontal (HAR) către punctul excentric.
3) Se apasă tasta soft [OFFSET] a modului de lucru MEAS.

12
I.M.M. – Sem. 2

4) Se introduc coordonatele punctului de staţie.

5) Ss selectează "Offset/Angle".

6) Se vizează punctul ţintă apoi se apasă tasta soft [OK] => pe

ecran vor fi afişate distanţa şi unghiurile către punctul ţintă.

7) Pentru a confirma valorile afişate (ceea ce înseamnă că

acestea vor fi reţinute în memoria de lucru) şi a reveni la ecranul
anterior, apăsaţi tasta soft [YES].

3.4.3 Măsurătoare excentrică cu două distanţe

• Se ţin două prisme (A şi B) în două puncte excentrice

situate pe o linie care să treacă şi prin punctul ţintă.
Se observă prisma A şi prisma B, apoi se introduce
distanţa de la prisma B la punctul ţintă. În acest fel
aparatul poate calcula distanţa şi unghiurile către
punctul ţintă.

• Producătorii de instrumente furnizează un sistemul special de 2 prisme, 2RT500-K. Acesta

este un accesoriu opţional şi constă dintr-un jalon pe care sunt montate două ţinte
reflectorizante.

Când se utilizează sistemul 2RT500-K, tipul ţintei selectat trebuie să fie “Sheet”, iar
constanta prismei introdusă în aparat trebuie să fie 0 (zero).

13
I.M.M. – Sem. 2

4. Măsurarea unghiurilor verticale

La măsurarea unghiurilor verticale, cercul vertical al instrumentului este mobil, iar

indicii de citire sunt ficşi, unghiul vertical se obţine direct, nu prin diferenţa a două direcţii ca
la unghiurile orizontale.
Unghiul vertical (αAB) este unghiul format de planul care conţine axa de vizare a
lunetei şi axa de rotaţie a lunetei OO (planul de vizare zenital), cu un plan orizontal care
conţine axa de rotaţie a lunetei OO. Unghiul de pantă “α” poate avea valori pozitive sau
negative în funcţie de înclinarea axei de vizare. Unghiurile de pantă se consideră convenţional
pozitive dacă sunt deasupra planului orizontal şi negative dacă sunt sub planul orizontal.
Unghiul zenital (zAB) măsoară înclinarea axei de vizare faţă de zenit, indicii de citire
de la cercul vertical fiind dispuşi într-un plan vertical. Verticalizarea indicilor de la cercul
vertical este realizată cu o nivelă torică zenitală sau automat cu ajutorul unui compensator.

Figura 9 Unghiuri verticale

La măsurarea unghiurilor verticale se procedează astfel:

- se instalează teodolitul în punctul de staţie A;
- se măsoară înălţimea aparatului până la axa de rotaţie a lunetei (înălţimea centrului
de vizare al lunetei);
- se vizează ţinta (mira sau reflector) din punctul B aducând firul reticular orizontal la
înălţimea “i” a aparatului;
- se citeşte unghiul vertical la dispozitivul de citire.
Măsurarea se face în ambele poziţii ale lunetei.
Considerând că se măsoară unghiri zenitale (aşa cum asigură în prezent toate aparatele
moderne), unghiul zenital mediu se va calcula cu relaţia:

z1  z 2 c1  400 g  c 2 c1  c 2
z    200 g
2 2 2
unde:
- c1 reprezintă citirea la cercul vertical în prima poziţie a lunetei (CS);
- c2 citirea la cercul vertical în a doua poziţie a lunetei (CD).

14
I.M.M. – Sem. 2

Unghiul de pantă al terenului (α) poate fi calculat în funcţie de unghiul zenital mediu,
α = 100g - z sau, în funcţie de valorile unghiului zenital măsurat în cele două poziţii ale
lunetei:

α 1 = 100g – C1
α 2 = C2 – 300g

Figura 10 Măsurarea unghiurilor verticale

În timpul lucrărilor de teren, unghiul de pantă între punctele A şi B se măsoară în

ambele poziţii ale lunetei, atât în punctul A (αAB), cât şi în punctul B (αBA). Presupunem că
vizarea s-a făcut la înălţimea instrumentului atât în punctul A cât şi în punctul B.

 AB
'
  "AB  BA
'
  BA
"
 AB   BA 
2 2

Dacă:
   AB   BA  T  2  e

unde eα este eroarea de citire a unei direcţii vizate într-o singură poziţie a lunetei la cercul
vertical. Se face media aritmetică între valorile absolute ale unghiurilor verticale măsurate
dus - întors şi se ia semnul unghiului de pantă de la dus:

 AB   BA
 AB 
2

15
I.M.M. – Sem. 2

Exemplu:
Instrument ZEISS THEO 010A
Pct. st. Pct. Unghiuri zenitale Unghiuri de panta Media
vizat unghiurilor
de panta
Poz. I Poz. II Media Poz. I Poz. II Mrdia
g g g g g g g
A B 93.8412 306.1572 93.8420 +6.1588 +6.1572 +6.1580
i = 1.64 + 6.1578
B A 106.1568 293.8418 106.1575 - 6.1568 - 6.1582 - 6.1575
i = 1.53

Când în punctul B se află un semnal geodezic, vizarea trebuie să se facă cu firul

reticular orizontal la baza popului (deasupra fluturelui semnalului) unde este dată de regulă şi
înălţimea semnalului.

Figura 11
Măsurarea unghiurilor verticale spre semnale geodezice

5. Precizia de măsurare a direcţiilor şi unghiurilor cu teodolitul

Abaterea standard de măsurare cu teodolitul a unei direcţii σdir se calculează cu

relaţia:

 dir   c2   r2   i2   v2   l2

unde:
σc- abaterea standard de centrare a aparatului în punctul de staţie;

16
I.M.M. – Sem. 2

σr - abaterea standard de reducţie (de centrare a semnalului vizat);

σi - abaterea standard datorată instrumentului;
σv- abaterea standard de vizare;
σl- abaterea standard de citire (lectura) la dispozitivul de citire;
Acceptând ipoteza că ambele direcţii ale unui unghi sunt măsurate cu aceeaşi
precizie (σ dir1= σ dir2 = σ dir), abaterea standard de măsurare a unui unghi se va determina cu
relaţia:
    dir  2
Relaţia de mai sus permite determinarea abaterilor standard de măsurare a unghiurilor în
funcţie de abaterile standard ale factorilor care influenează procesul de măsurare, sau, pornind
de la valorile impuse ale abaterilor standard de măsurare ale unghiurilor să se determine
instrumentaţia necesară şi condiţiile de lucru.
- abaterea standard a unei direcţii măsurată în ambele poziţii ale lunetei se calculează
cu relaţia:

 dir (2)   dir
2

- abaterea standard de măsurare a unui unghi într-o singură poziţie a lunetei;

  ( 1 )    dir  2

- abaterea standard de măsurare a unui unghi în ambele poziţii ale lunetei;

 (1 )
( 2 )     dir
2
- abeterea standard de măsurare a unui unghi cu “n” serii;

 dir
( n )  
n
În funcţie de precizia solicitată la măsurarea unghiurilor şi cunoscând abaterea
standard de măsurare a unei direcţii se poate stabili numărul de serii ce trebuie executate
pentru a atingere precizia solicitată:
 2dir
n
 2

De exemplu dacă σdir cc = 10 cc şi σωcc.= 5 cc (care se solicită de regulă), rezultă n = 4.

Dacă dispunem de un teodolit Theo 010 cu σdir = ±10 cc , sunt necesare 4 serii pentru a măsura
un unghi cu precizia de ± 5 cc .

17