Comportamentul consumatorului de servicii imobiliare din România

În prezenta lucrare doresc să aduc la cunoștință informații generale despre piața

imobiliară din România și să pun în evidență date despre evoluția pieței imobiliare de la
începutul anului 2020(trimestrul 1) până în momentul de față(trimestrul 3), având ca factor
principal de influență pandemia globală COVID-19.

Piaţa imobiliară reprezintă totalitatea tranzacţiilor care implică drepturi de proprietate sau
de folosinţă asupra terenurilor şi clădirilor. Tranzacţia imobiliară înseamnă transferul permanent
sau temporar al unui drept de la o parte la cealaltă în schimbul unei recompense care, de obicei,
este o sumă de bani. Ca în orice piaţă, preţul de tranzacţie este stabilit, în primul rând, de
interacţiunea dintre cerere şi ofertă. Faptul că fiecare imobil este unic determină complexitatea
foarte mare a acestei pieţe şi împărţirea acesteia în funcţie de zone şi de scopul în care va fi
utilizat bunul respectiv.

În general, cei care au nevoie de o locuinţă vor achiziţiona una considerând această
acţiune ca fiind o investiţie sau un mijloc de economisire mai eficient decât închirierea.
Perceperea procesului de achiziţie a unei locuinţe ca fiind un mijloc de economisire este un
fenomen întâlnit în special în cazul celor care achiziţionează respectiva locuinţă cu bani
împrumutaţi, iar pentru cei care folosesc resurse proprii pentru achiziţie percepţia este cea a unei
tezaurizări a respectivelor resurse.

În 2018, șapte din zece (70%) persoane din UE locuiau într-o casă sau apartament pe care
le dețineau. Au existat mai mulți proprietari decât chiriași în fiecare stat membru al UE în 2018,
cu cele mai mari cote de proprietari din România (96%), Slovacia (91%), Croația și Lituania
(ambele 90%) și cele mai mici acțiuni din Germania (51%) și Austria (55%).

Începând cu 9 martie au intrat în vigoare primele restricții de călătorie iar pe 16 martie a

fost instituită starea de urgență pe teritoriul României, ca efect al pandemiei generate de COVID-
19. În noile condiții, învățăm toți ce înseamnă această trecere prin “reset” și încercăm să ne
uităm cu maximul de obiectivism permis subiectivismului uman, să înțelegem unde ne aflăm și
încotro putem merge. O analiză punctuală ne arată că există semne evidente de încetinire a
numărului de tranzacții. Efectele COVID-19 asupra pieței imobiliare s-au resimțit începând cu
data de 9 martie, prin scăderea abruptă atât a intenției de achiziție, cât și a numărului de locuințe
scoase la vânzare. Cererea nu a dispărut complet, iar cumpărătorii și investitorii aflați în stadii
avansate de achizitie au în continuare încredere în piață.

În primul trimestru din 2020, prețurile solicitate pentru proprietățile rezidențiale din
România s-au majorat, în medie, cu 2,7% față de trimestrul anterior, potrivit datelor centralizate
de Analize Imobiliare.
 Dintre orașele cu peste 200.000 de locuitori din România, aceleași opt centre regionale s-
au menținut, în T1 2020, la o medie de preț de peste 1.000 de euro pe metru pătrat util pentru
apartamentele (noi și vechi) disponibile spre vânzare. Capitala Bihorului, Oradea își menține,
astfel, poziția nou dobândită pe lista orașelor cu cele mai mari prețuri în materie de
apartamente(1.040 de euro pe metru pătrat).

În majoritatea marilor orașe s-a înregistrat o creștere a prețurilor de peste 2%, însă au
existat trei situații în care majorările trimestriale au atins (și chiar depășit) un nivel de 4%: cu atât
s-au scumpit apartamentele din Oradea, în vreme ce pretențiile vânzătorilor s-au majorat cu 4,2%
în Cluj-Napoca și, respectiv, cu 4,7% în București.
Evolutia prețurilor imobilelor în județul Bihor
 După starea de urgență instituită în luna martie și încheiată la jumătatea lunii mai, cel de-
al treilea trimestru al anului în curs a fost caracterizat de revenirea la (o oarecare) normalitate –
chiar dacă o serie de măsuri menite să limiteze răspândirea COVID-19 au rămas în vigoare, în
cadrul general al stării de alertă. În trimestrul al treilea al anului în curs, datele furnizate de
ANCPI relevă că apetitul pentru achiziții și-a revenit vizibil pe toate cele patru segmente de piață
care au fost afectate de restricțiile de circulație impuse în perioada stării de urgență.

Pe fondul stării de urgență, cererea pentru proprietăți imobiliare a atins punctul minim al
anului 2020 în aprilie. Notabil este că segmentul apartamentelor a consemnat, la momentul
respectiv, cea mai semnificativă scădere (până la puțin peste 40% din nivelul lunii ianuarie), în
vreme ce interesul pentru case se apropia atunci de 70%, iar terenurile, de 60%. Această evoluție
confirmă, desigur, accentuarea interesului pentru proprietățile ce ar oferi posibilitatea traiului la
curte. Interesant este că, inclusiv în luna septembrie, cererea pentru case și terenuri a revenit,
practic, la nivelul din ianuarie, în vreme ce segmentul apartamentelor se situează la puțin peste
80%.
 Ca și concluzie putem spune că în România consumatorii din piața imobiliară au „simțul
proprietății”, mai exact ei își doresc ca imobilul să le aparțină în totalitate, iar eu consider că din
motive de siguranță.